Dezvoltarea serviciilor de

nursing comunitar

Rotaru Sorin
AMG I, gr IV
Legislație internațională

Conceptul de îngrijiri comunitare a fost iniţiat de OMS în anul 1980 odată cu

reevaluarea conceptului de sănătate aşa cum a fost menţionat în întâlnirea de la Alma
Ata: echilibru între factorii biologici, economici, de mediu, sociali şi financiari, de
mediu, cultural-educativi şi politici.

În anul 1988, cu ocazia desfăşurării Conferinţei Europene de Nursing, au fost

stabilite strategiile de îmbunătăţire a funcţiilor şi statutului socio-economic pentru nurse
şi au fost făcute recomandările care favorizează dezvoltarea nursingului comunitar.
Prevederile se referă la: deplasarea nursingului din spital în comunitate; participarea
nurselor la grupurile care susţin dezvoltarea sănătăţii; îndeplinirea funcţiei de resursă
pentru pacient în loc de furnizor de îngrijiri medicale; participarea nurselor în programele
de planificare şi evaluare; creşterea participării nurselor în conducerea şi managementul
echipelor de îngrijiri primare; responsabilitate mai mare în luarea deciziilor în cadrul
echipelor de îngrijiri primare, a echipelor de îngrijiri de sănătate şi analiză cost /eficienţă;
transformarea nursei într-un lucrător de primă linie care trăieşte într-o comunitate locală,
cunoaşte oamenii şi familiile lor, vizitează locuinţele, şcolile, locurile de muncă şi
recreere; evaluează sistematic rezultatele în vederea îmbunătăţirii calităţii îngrijirilor;
deplasarea de la modelul biomedical (tratarea pacientului) la modelul holistic al
îngrijirilor (nursing); mai multă activitate şi implicare în căutarea clienţilor în loc de a
aştepta cererile de consult ale acestora; participarea la cercetarea medicală şi la
dezvoltarea programelor de îngrijiri de sănătate; dezvoltarea de standarde comune pentru
controlul eticii şi calităţii în activităţile de nursing; dezvoltarea de asociaţii profesionale
de nursing; promovarea şi menţinerea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor; implicarea
indivizilor, familiilor şi comunităţii în îngrijiri şi crearea posibilităţii acestora de a-şi
asuma responsabilităţi pentru propria sănătate; preocuparea activă de a reduce inechităţile
în accesul la servicii de sănătate şi pentru satisfacerea nevoilor de sănătate ale întregii
populaţii; colaborarea multidisciplinară şi multisectorială; autonomie profesională pentru
managerii din nursing.
 Biroul Regional pentru Europa al OMS a acceptat orientarea ecologică a
medicinii comunitare, recunoscând implicaţiile habitatului uman în promovarea sănătăţii.
În 1992 OMS a creat o reţea formată din 11 regiuni pentru sănătate cu scopul de a ajuta
strategiile pentru sănătate aflate în schimbare şi de a stimula elaborarea politicilor de
sănătate în concordanţă cu principiile asistenţei medicale comunitare: trecerea de la
iniţiativa centralizată de elaborare a politicii de sănătate la iniţiativa comunităţii:
parteneriat şi control cetăţenesc; echitate pentru sănătate (femei, copii, vârstnici, şomeri,
emigranţi, populaţie defavorizată); participare comunitară: responsabilizarea populaţiei
asupra propriei sănătăţi; activitate intersectorială (medicală, nursing, asistenţă socială,
clerici, etc).

Din anul 1993 de când au fost implicate pentru prima dată în jur de 100 de
comunităţi din Europa nursingul comunitar continuă să se dezvolte progresiv și pe
continentul nostru. Biroul Regional pentru Europa cu sediul la Copenhaga a creat divizii
operaţionale care se ocupă de punerea în aplicare a programelor de evaluare şi prevenire a
riscurilor pentru sănătatea comunităţilor.

Legislația românească

Procesul de formare a personalului medical specializat în nursing comunitar a fost

demarat la noi în ţară ca rezultat al influenţei unui complex de factori socio-economici,
politici, culturali, care au impus schimbări esenţiale în managementul educaţional al
nurselor.

În anul 2006 a fost emisă legea în baza căreia se desfăşoară asistenţa medicală
comunitară din România şi care reglementează serviciile şi activităţile din acest domeniu.
În conformitate cu această lege, asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de
activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea
problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul
mediu de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale. Asistenţa
medicală comunitară presupune un ansamblu integrat de programe şi servicii de sănătate
centrate pe nevoile fundamentale ale omului sănătos şi bolnav, acordate în sistem integrat
cu serviciile sociale. Programele şi serviciile de asistenţă medicală comunitară se
realizează în concordanţă cu politicile Ministerelor Sănătăţii, Muncii, Solidarităţii sociale
şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru persoane cu Handicap, Agenţia Naţională pentru
protecţia Familiei, alte instituţii şi autorităţi locale cu responsabilităţi în domeniu.

MISIUNEA NURSINGULUI COMUNITAR

Organizația Mondială a Sănătății stabileşte că nursingul pentru sănătatea comunităţii

este o sinteză a practicii nursing, practicii Sănătăţii Publice, Promovarea Sănătăţii şi
Îngrijirile Primare de Sănătate

Scopul nursingului comunitar este de a sprijini indivizii, familiile şi comunitatea în

atingerea celei mai bune sănătăţi; să furnizeze şi să promoveze stiluri de viaţă prin
educaţie, conştientizarea publică şi activităţi în comunitate.

Practica nursingului comunitar se extinde în arii de prevenire a bolilor, îmbunătăţirea

sănătăţii, apărarea sănătăţii (sprijin în luarea deciziilor), împuternicire şi cercetare.

Acțiunile nursingului comunitar se desfășoară pentru a promova nivelul optim de

sănătate al indivizilor şi comunităţii, prin promovarea dreptului la informare, apărarea
sănătăţii şi autodeterminare.

Rolul nurselor comunitare conform Strategiei OMS este următorul:

- Sănătatea comunităţii şi a familiei – iniţiative legate de sănătatea materno-infantilă,

sănătatea în şcoli, controlul bolilor, sănătatea populaţiei în vârstă, prevenirea
îmbolnăvirilor.

- Promovarea sănătăţii – stabilirea parteneriatelor în comunitate pentru a identifica

nevoile comunităţii raportate la probleme şi sprijin în luarea deciziilor

- Educaţie pentru sănătate – se adresează nevoii de învăţare care trebuie susţinută prin
materiale scrise, prezentări, lucru de grup, media, consiliere şi altele.

- Prevenirea (bolilor şi accidentelor, diminuarea suferinţelor) – prevenirea şi răspândirea

bolilor transmisibile, strategii de promovarea siguranţei şi prevenirea accidentelor.
- Identificarea precoce a problemelor comunitare şi intervenţiile adecvate – populaţii
specifice (sugari, preşcolari, copii), intervenţii precoce indivizii vulnerabili cu probleme
de auz, vedere, urmărirea dezvoltării copilului, identificarea cunoştinţelor părinţilor şi
prevenirea căderilor la persoanele în vârstă.

MISIUNEA MASTERATULUI

Programul de masterat în nursing comunitar îşi propune aprofundarea cunoştinţelor în

domeniul nursingului comunitar, având ca misiune:

• Dobândirea in cursul pregătirii de cunoştinţe teoretice suplimentare care să

facă posibilă înţelegerea ştiinţifica a procesului de nursing comunitar. Acest lucru
permite asumarea responsabilităţii individuale privind activitatea de nursing după
absolvirea programului de masterat.
• Dobândirea în cursul pregătirii de abilităţi de comunicare necesare aplicării
îngrijirilor in funcţie de specificul individului, familiei sau comunităţii căreia îi
aparţine acesta.
• Dobândirea în cursul pregătirii a unei palete extinse de tehnici de îngrijire
generală şi individualizate şi identificarea aptitudinilor specifice pentru domeniul
de nursing comunitar
• Dobândirea în cursul pregătirii de atitudini şi comportamente faţă de individul
îngrijit, aparţinătorii acestuia dar şi faţă de colegii din echipa de îngrijiri;
dobândirea respectului faţă de viaţă, societate şi valorile pozitive ale acesteia.
• Oferirea posibilităţii de a aplica în practică cunoştinţele dobândite