Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RVFI
RVFI
Capitolul 1
EVOLUTIA SI TENDINTELE FENOMENULUI FINANCIAR-VALUTAR
INTERNATIONAL
1.1 Etalonul aur “Gold Standard”
1.2 Etalonul aur-devize “Gold Exchange Standard”
1.3 Paritatile fixe
1.4 Avantajele si dezavantajele cursurilor fixe si ale cursurilor flotante
1.5 Uniunea Economica si Monetara
Capitolul 2
MIJLOACE SI INSTRUMENTE DE PLATA INTERNATIONALE
2.1 Valutele
2.2 Devizele
Capitolul 3
PIATA VALUTARA
3.1 Caractristici ale pietei valutare
3.2 Categorii de operatori pe piata valutara
3.3 Operatiuni desfasurate pe pietele valutare
3.3.1 Operatiuni de acoperire a riscului valutar
3.3.2 Speculatia si arbitrajul valutar
3.4 Mecanismul cursului valutar
Capitolul 4
TEHNICA TRANZACIILOR LA TERMEN
4.1 Generalitati
4.2 Contractele forward
4.3 Contractele futures si piata futures
4.3.1 Mecanismul de tranzactionare pe piata futures
4.4 Contractele futures pe valute
4.5 Contractele cu optiuni
Capitolul 5
ECHILIBRUL FINANCIAR-VALUTAR. BALANTA DE PLATI EXTERNE
5.1 Echilibrul financiar-valutar
5.2 Lichiditatea si solvabilitatea internationala
5.3 Balanta de plati externe
5.3.1 Terminologia utilizata in cadrul balantei de plati externe
5.3.2 Structura balantei de plati externe
5.4 Eficienta macroeconomica a operatiunilor de comert exterior
2
Capitolul 6
ORGANISME FINANCIAR-MONETARE INTERNATIONALE SI
REGIONALE
6.1 Fondul Monetar International
6.1.1 Obiectivele F.M.I.
6.1.2 Functiile F.M.I.
6.1.3 Resursele financiare ale F.M.I.
6.1.4 Instrumentele de imprumut ale F.M.I. si evaluarea acestora
6.1.5 Relatia Romaniei cu F.M.I.
6.2 Grupul Bancii Mondiale
6.3 Institutii financiar-valutare regionale
6.3.1 Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare
6.3.2 Banaca Europeana de Investitii
6.3.3 Sistemul Monetar European
3
Capitolul 1
Acordul de la Smithsonian, despre care presedintele Nixton spunea ca este “cel mai
important acord monetar din istoria lumii”, era mai nesanatos decat etalonul aur-devize al
anilor ’20 sau decat Bretton Woods-ul.
Tarile lumii s-au angajat sa mentina cursuri de schimb fixe, insa de aceasta data fara
ca aurul sau alta moneda internationala sa ofere vreo acoperire monedelor curente. Multe
monede eurorene au fost fixate la paritati subevaluate in raport cu dolarul. O usoara
devalorizare a dolarului la 38 de dolari unciaintra in contradictie cu o serie de declaratii
oficiale americane prin care se sustinea mentinerea cursului dolarului la 35 de dolari uncia.
Lipsite de un mijloc international de schimb, ratele de schimb fixe aveau sa dispara
rapid chiar si cu coridoare de fluctuatie mai largi (de la ±1 la suta, latitudinea de a fluctua in
raport cu dolarul a celorlalte monede, a ajuns la ±2.25 la suta). Aceast lucru era intarit si de
faptul ca Statele Unite se confruntau cu o inflatie din ce in ce mai ridicata si cu mari deficite
ale balantei de plati.
Cantitatea uriasa de eurodolari, inflatia continua precum si eliminarea acoperirii in aur
au facut ca pretul dolarului pe piat libera sa ajunga la 215 dolari uncia. Supraevaluarea
dolarului si subevaluarea monedelor europene tot mai evidente au dus la prabusirea dolarului
pe pietele mondiale in perioada februarie – martie 1973, perioada in care piata americana de
schimb a fost inchisa. Dupa data de 19 martie 1973, data la care piata de schimb americana a
fost redeschisa, este cunoscuta ca fiind momentul in care s-a trecut la flotarea libera a
monedelor nationale.
Modificarea statutului FMI din 1978 prevedea interzicerea utilizarii aurului ca etalon
si ca mijloc de plata prin inlocuirea principiului stabilitatii paitatii si a cursurilor valutare cu
principiul flotarii libere.
In anul 1970 a fost publicat Planul Werner in al carui continut se regaseau principalele
elemente ale unei Uniuni Monetare Europene. Planul urma sa se desfasoare in trei etape, pe o
perioada de zece ani.
Dupa Planul Werner, Tratatul de la Maastricht a fost o alta initiativa de a creea o
Uniune Economica si Monetara. El a fost semnat de “Cei doisprezece” la 7 februarie 1992.
Tratatul trebuia ratificat in conformitate cu normele constitutionale ale fiecarui stat membru
pana la 1 ianuarie 1993.
Tratatul de la Maastricht are doua parti: o parte referitoare la Uniunea Economica si
Monetara si o parte referitoare la Uniunea Politica.
Principalele obiective ale Uniunii Economice si Monetare au fost:
• eliminarea instabilitatii si a riscurilor valutare sin spatiul european;
• eliminarea costurilor de tranzactionare si de conversie in UE;
• cresterea stabilitatii internationale prin introducerea unei monede puternice,
care sa concureze cu dolarul american;
• scaderea treptata a ratelor dobanzii.
Moneda unica a Uniunii Monetare Europene este Euro, moneda ce a fost adoptata de
catre statele membre UE de la 1 ianuarie 1999. Euro a aparut initial ca moneda scripturala (in
1999) si a circulat in paralel cu monedele nationale ale tarilor membre (marca germana,
francul francez, lira italiana etc.) pana la 1 ianuarie 2002, data la care a fost euro a fost pus in
circulatie si ca moneda fizica. In perioada 1999-2002 au fost fixate cursurile valutare ale
tarilor membre si s-au stabilit cursurile de conversie la Euro al monedelor nationale. Dupa 1
ianuarie 2002, in paralel cu moneda Euro, au circulat si monedele nationale ale tarilor
membre timp de 6 luni dupa care s-a renuntat la folosirea acestora ca mijoc de plata.
Uniunea economica si monetara este un acord de libera circulatie a persoanelor,
marfurilor, serviciilor si capitalurilor intre tarile europene membre (Germania, Franta, Olanda,
Luxemburg, Grecia, Anglia, Spania, Irlanda, Danemarca, Italia, Portugalia si Belgia).
In prezent exista 25 de state membre, dintre care sase sunt membrii fondatori:
Germania, Italia, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda.
Alte noua state care au aderat succesiv:
• in anul 1973: Anglia, Irlanda, Danemarca;
• in anul 1981 a aderat Grecia;
• Spania si Portugalia au aderat in 1986;
• in anul 1995 au mai aderat Finlanda, Suedia si Austria;
• in final in decembrie 2002 s-a decis ca incepand cu 1 mai 2004 fac parte din
UE: Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Cipru, Slovenia, Slovacia, Lituania,
Estonia, Letonia si Malta.
Alte patru tari (Romania, Bulgaria, Turcia si Croatia) sunt oficial candidate la Uniunea
Europeana, insa Turcia si Croatia nu au inceput inca negocierile de aderare.
Criteriile de convergenta pe care trebuie sa le indeplineasca tarile care doresc se adere
la Uniunea Europeana sunt:
• rata inflatiei, exprimata in indicele preturilor de consum sa nu depaseasca 1,5%
din media celor mai performante trei tari din comunitate;
• rata de schimb a cursului valutar sa nu fie modificata cel putin doi ani;
• rata dobanzilor trebuie sa se mentina in cadrul unei diferente de 2% fata de
media ratelor dominante in trei tari cu inflatia cea mai scazuta;
• datoria publica totala si deficitul bugetar sa nu depaseasca 60% respectiv 3%
din PIB.
8
Capitolul 2
La nivelul pietei au loc schimburi de marfuri si servicii intre diferite tari, schimburi ce
presupun incasari si plati care pot imbraca diferite forme, care variaza in functie de conditiile
de plata, de natura tranzactiei, capacitatea de plata a debitorului etc.
Mijloacele si instrumentele de plata utilizate pentru stingerea datoriilor imbraca mai
multe forme:
2.1. Valutele
Valutele sunt monedele nationale care au circulatie, putere de plata si care se pot
constitui ca mijloc de rezerva si in alt stat decat cel emitent.
Clasificarea valutelor se face dupa mai multe criterii, cum ar fi:
Valuta in numerar are forma fizica, prezinta cea mai mare lichiditate si este
reprezentata de monede metalice si bancnote.
Valuta in cont, se gaseste in conturile bancare ca disponibil al persoanelor fizice si/sau
juridice, poate fi utilizata si transformata in numerar de catre titularul contului.
10
Valutele convertibile sunt acele monede care se pot schimba liber cu alte monede
nationale sau internationale. In cazul in care rezidentii sau nerezidentii pot sa cumpere
nelimitat orice fel de moneda pe o anumita piata monetara, fara control si fara restrictii avem
de-a face cu o valuta convertibila total.
Toate tarile au obligatia, la cerere, sa converteasca propria moneda in orice alta
moneda.
Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu pot fi convertite in alte monede.
Acestea circula numai in cadrul granitelor nationale si pot fi schimbate intr-un singur sens, de
la valuta convertibila la valuta neconvertibila.
Valutele transferabile au un grad redus de convertibilitate, acestea putand fi schimbate
intr-un numar limitat de tari si doar pentru anumite operatiuni.
Valutele liber – utilizabile. Aceste valute se bucura de o convertibilitate totala si, spre
deosebire de valutele convertibile, sunt recunoscute de FMI si de alte organizatii financiare
internationale. Ele sunt emise de catre bancile centrale din tarile dezvoltate si sunt foarte
solicitate pe piata internationala monetara datorita stabilitatii lor si a tendintei permanente de
apreciere. Exemple de astfel de valute sunt: dolarul amrican, lira sterlina, euro, yenul japonez
etc.
DST (Drepturi Speciale de Tragere) este primul activ monetar de rezerva creeat prin
decizie internationala de catre FMI. Momentul oficial al creearii este anul 1969, valoarea lui
la momentul acela fiind egala cu un dolar american 1DST = 0.888678 g aur fin = 1 USD
Din 1974, DST e definit pe baza unui cos de valute, ponderea fiecareia fiind stabilita
in functie de participarea la exporturile mondiale. Initial in “cos” erau 16 valute, din 1978
“cosul” s-a redus la 6 valute, intre 1981 si 2000 “cosul” continea 5 valute si incepand cu
11
01.01.2001 “cosul” s-a redus la 4 valute (USD, EURO, LIRA STERLINA si YENUL
JAPONEZ).
In anul 1996 s-au fixat noi coeficienti de pondere si s-a stabilit sa se faca o revizuire a
cosului din cinci in cinci ani.
In anul 1996 s-au fixat noi coeficienti de pondere si s-a stabilit sa se faca o revizuire a
cosului din cinci in cinci ani.
DST este pus la dispozitia tarilor FMI atunci cand acestea au nevoie de lichiditati.
Tarile care primesc DST de la FMI pot folosi aceste sume pentru obtinerea de credite de la
tarile membre (acestea primesc in schimbul sumei imprumutate echivalentul in DST), plati de
dobanzi, cresterea rezervelor monetare oficiale etc.
In anul 1996 s-au fixat noi coeficienti de pondere si s-a stabilit sa se faca o revizuire a
cosului din cinci in cinci ani.
DST este pus la dispozitia tarilor FMI atunci cand acestea au nevoie de lichiditati.
Tarile care primesc DST de la FMI pot folosi aceste sume pentru obtinerea de credite de la
tarile membre (acestea primesc in schimbul sumei imprumutate echivalentul in DST), plati de
dobanzi, cresterea rezervelor monetare oficiale etc.
Asadar DST este:
• etalon monetar;
• mijloc de rezerva internationala cu caracter limitat;
• ban de cont fara acoperire reala;
• mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membrii sai;
• mijloc de plata indirect (dupa preschimbarea in alta valuta);
• poate fi detinut doar de FMI, BIRD, BRI, Banca Centrala a Elvetiei si bancile
centrale ale tarilor membre FMI.
Avantajele utilizari DST sunt multiple, dintre acestea cele mai importante sunt:
• este independent de situatia economica a unei tari;
• este mai stabil decat orice alta moneda nationala;
• poate contribui la mentinerea unor rezerve monetare internationale echilibrate
etc.
Utilizarea DST prezinta insa si o serie de dezavantaje, unele dintre acestea sunt:
• este un mijloc de plata indirect deoarece trebuie convertit mai intai intr-o
valuta;
• este alocat proportional cu contributia la fond, deci cele mai multe alocari revin
tarilor dezvoltate si nu celor sarace sau in curs de dezvoltare care ar avea mai
multa nevoie;
• circula doar la nivel de autoritati monetare.
Romania este mambra a FMI din 1972, fiind al 125-lea stat membru si avand o cota
de 754 milioane DST.
12
ECU (Eropean Currency Unit) a functionat intre 1978 – 1998, fiind in acelasi timp
o unitate de cont si o unitate monetara Europeana pentru statele membre UE. ECU reprezinta
un “cos” in care se introduc in proportii determinate diferite monede ale tarilor UE ce fac
parte din Sistemul Monetar European.
Cursul sau a avut o banda de fluctuatie de ±2.25%, tarile membre UE fiind obligate sa
intervina in cazul in care limitele erau depasite.
De la 1 ianuarie 1999 Ecu a fost inlocuit cu euro.
EURO este moneda unica a Uniunii Europene incepand cu 1 ianuarie 2002. Este
momentul in care peste 300 de milioane de locuitori din Europa au inceput sa aiba un lucru
comun: aceeasi moneda de schimb.
Introducerea electronica a EURO a fost facuta la 1 ianuarie 1999 si de atunci
importurile si exporturile intre tarile membre UE au fost calculate in moneda unica. Dupa 1
ianuarie 2002, EURO a fost pus in circulatie si ca moneda fizica.
Noua moneda nu se mai calculeaza conform unui “cos”, ci este o moneda in sine, al
carei curs este fix in raport cu valutele tarilor din zona EURO.
2.2 Devizele
Devizele sunt titluri de credit pe termen scurt, exprimate in valuta si utilizate ca mijloc
de plata international.
Titlurile de credit sunt documente cu forma standardizata si reprezinta obligatia unui
debitor de a plati, la o scadenta determinata, o suma de bani (principal + dobanda), unui
beneficiar (creditor). Acestea au o valoare nominala (inscrisa pe document) si o valoare de
piata rezultata in urma negocierii. Vanzarea acestora inainte de scadenta presupune faptul ca
beneficiarul intra in posesia sumei (valoarea titlului) inainte de scadenta, in schimbul unei
taxe, denumita taxa de scont.
Clasificarea titlurilor de credit se face dupa mai multe criterii:
cambie, mai putin o suma ce reprezinta dobanda pana la scadenta, suma denumita
taxa de scont.
Suma pe care o primeste cel care prezinta cambia la banca inainte de scadenta se
calculeaza astfel:
VA = VN – Tsc,
unde:
VA = Valoarea actuala a cambiei, in momentul scontarii;
VN = Valoarea nominala a cambiei;
Tsc = taxa scontului;
ts = perioada de timp cuprinsa intre momentul prezentarii cambiei la scont
si data scadentei acesteia;
rsc = rata scontului.
• rescontarea – apare atunci cand o banca are nevoie de lichiditati si negociaza
cambia la banca centrala inainte de scadenta. In acest caz, valoarea cambiei se
calculeaza astfel:
VArs = VN - Tsc
Se pot calcula si randamentul titlului (rata dobanzii) si venitul (dobanda) realizate atat
de banca comerciala, cat si de banca centrala, pentru perioada cat au detinut cambia, astfel:
pentru banca comerciala:
D = VArs – VA,
unde:
η = randamentul titlului;
p = perioada de timp cat cambia a fost in posesia detinatorului;
D = venitul realizat (dobanda).
D = VN - VArs
Biletul la ordin este un titlu de credit la ordin prin care emitentul se obliga sa
plateasca beneficiarului, sau la ordinul acestuia, o suma de bani, la o anumita scadenta si intr-
un anumit loc specificate in document.
15
Cecul este un instrument de plata de debit prin care tragatorul (titular de depozit sau
credit bancar) da ordin de plata din disponibilul sau unui beneficiar la o anumita data.
Partile care intervin in folosirea cecului sunt:
– tragatorul sau emitentul (persoana care dispune de cont in banca);
– trasul (banca platitoare);
– beneficiarul platii (persoana care incaseaza cecul).
Cecurile se pot calsifica in mai multe categorii:
1) Dupa persoana beneficiara, cecurile sunt:
– nominative. Acestea au drept caracteristica indicarea numelui
beneficiarului;
– la ordin – in cazul acestui cec este desemnat beneficiarul, dar este stipulata
si clauza “la ordin”, ceea ce inseamna ca beneficiarul poate transmite cecul
prin gir;
– la purtator. Acesta da dreptul posesorului sa incaseze suma, in momentul
prezentarii acestuia la banca.
2) Dupa modul in care se incaseaza, cecul poate fi:
– nebarat (de casa sau alb), se plateste in numerar la banca;
– barat – suma inscrisa pe cec este virata in contul beneficiarului. Bararea se
face de catre tragator prin trasarea a doua linii paralele, in diagonala, pe
fata cecului;
– de virament (de decontare) – se utilizeaza pentru a realiza transferul sumei
in contul curent al emitentului in contul beneficiarului;
– documentar – emitentul conditioneaza plata sumei inscrise pe cec de
prezentarea de catre beneficiar a unor documente care sa dovedeasca
existenta unei marfi, expedierea si calitatea acesteia conforme cu clauzele
contractuale;
– certificat – presupune existenta uniui provizion care sa-I ofere o garantie in
plus;
– de voiaj (cecul de calatorie).
D = VN x t x rd/360 x 100
unde:
D = dobanda platita de banca;
VN = valoarea nominala;
t = perioada de timp pentru care a fost emis inscrisul;
rd = rata dobanzii.
16
unde:
PV = pretul de vanzare inainte de scadenta;
Rdp = rata dobanzii pe piata;
Ts = perioada de timp dintre momentul vanzarii si data scadentei.
D = PV - PC
unde:
η = randamentul;
PC = pretul de cumparare;
p = perioada de timp cat certificatul de depozit a fost in posesia
detinatorului.
Capitolul 3
PIATA VALUTARA
Piata valutara nationala cuprinde ansamblul relatiilor ce iau nastere intre operatorii
indirecti (persoane fizice si persoane juridice nebancare)si operatorii directi (banci si burse)
privind cumpararea si vanzarea de valute.
Piata valutara internatioanla este un sistem de relatii financiar-valutare si institutii
prin care are loc tranzactiile de valuta (efectiva si in cont) si instrumente de plata
internationale.
Deosebirea intre piata valutara nationala si piata valutara internationala este ca pe
piata valutara nationala se tranzactioneaza valute straine in schimbul monedei nationale, pe
piata valutara internationala se tranzactioneaza liber valutele convertibile intre ele.
Piata valutara internationala exista pe langa pietele valutare nationale datorita
restrictiilor care afecteaza circulatia libera a capitalului pe piata valutara nationala.
Operatiunile SPOT
Daca cursul valutar este mai mare pentru operatiunile forward decat pentru
operatiunile spot, atunci valuta face “prima”, moneda face “discount”, deci exista un report.
Daca insa cursul valutar este mai mic pentru operatiunile forward decat pentru
operatiunile spot se spune ca valuta face “discount”, moneda face “prima” sau ca exista un
deport.
Cursul valutar al unei monede difera la operatiunea de cumparare fata de cel de la
operatiunea de vanzare, cotatia fiind mai mare la vanzare decat cea de la cumparare, diferenta
reprezentand comisionul vanzatorului.
Punctele forward se calculeaza dupa cum urmeaza:
unde:
Fwd = punctele de forward;
Cs = cursul spot;
K = diferenta de dobanda dintre cele doua valute pentru perioada de
calcul al forward-ului;
Nz = numarul de zile al perioadei de calcul al forward-ului.
Pentru perioade fixe de timp, formula de calcul a forward-urilor devine:
unde:
N = 1;2;3;6;9 sau 12 luni.
Atunci cand forward-ul la cumparare este mai mare decat forward-ul va vanzare,
cursul este in deport. In aceasta situatie moneda nationala se apreciaza si valuta se depreciaza.
Cand forward-ul la cumparare este mai mic deact forward-ul la vanzare, cursul este in
report, tendinta monedei nationale in acest caz este de a se deprecia sia valutei de a se
aprecia.
La calculul cursului forward deportul se scade din cursul spot, iar reportul se aduna la
cursul spot.
In practica, cursul forward se obtine din cursul spot, la care se adauga sau se scade o
diferenta definita prin doi termeni (pip-uri) care corespund cursului de cumparare, respectiv
celui de vanzare.
Operatiuni SWAP
Swap este operatiunea de vanzare si cumparare simultana a aceleiasi sume in doua
valute diferite, avand decontari la cursurile si datele stabilite la incheierea tranzactiei. La baza
operatiunii de swap sta un imprumut obtinut intr-o deviza folosit la creditarea intr-o alta
deviza.
Altfel spus, operatiune de swap valutar presupune combinatia intre o operatiune la
vedere si una la termen. Existenta unui termen la care se face operatiunea inversa face ca
swap –ul sa echivaleze cu o rambursare. Operatiunea swap reprezinta deci un credit in valuta
pe gaj de moneda nationala.
Cotatia directa presupune determinarea cursului valutar ca raport intre valoarea unei
unitati straine exprimata in unitati monetare nationale.
Ms = n x Mn
unde:
Ms = valoarea monedei straine;
Mn = valoarea monedei nationale.
AVANTAJE
Curs fix Curs flotant
Stabilitatea cursului decurge din Marimea cursului se stabileste
stabilitatea preturilor si este, la randul conform cererii si a ofertei, similar
sau, un factor antiinflationist oricarui pret
Permite o mai buna fundamentare a Ajustarea cursului se face prin
alocarii resurselor abateri mai mici, ceea ce evita
producerea de socuri
Deprecierea in scop competitiv va Balanta de plati se echilibreaza
contribui la stimularea exporturilor si automat prin efectul aprecierii si
la restrangerea importurilor, aprecierea deprecierii cursului asupra fluxurilor
are efecte opuse economice externe
Cursul fix descurajeaza speculatiile Nu sunt necesare interventiile Bancii
Centrale pentru mentinerea marimii
cursului
Mentinerea stabilitatii si a fixitatii Cursul flotant nu obliga la
cursurilor cere apropierea nivelului coordonarea politicilor economice
indicatorilor macroeconomici si cu alte tari
crestera gradului de integrare
25
DEZAVANTAJE
Curs fix Curs flotant
Cursul fix poate deveni unul rigid, Instabilitatea cursului produce
daca nu se ajusteaza la timp incertitudine in privinta alocarii unor
resurse si aduce pierderi la export
sau scumpiri la import
Modificarea brutala a marimii cursului Riscul valutar, care insoteste
produce socuri de adaptare instabiliatea cursurilor produce
costuri de acoperire (hedging)
Este dificil, daca nu imposibil, de a Acoperirea costurilor suplimentare
stabili marimea corecta a ajustarii generate de flotarea cursurilor poate
cursului, ceea ce duce fie la o genera inflatie
supraevaluare, fie la o subevaluare
Nu permite o politica monetara Operatiunile speculative pot duce la
independenta, tara respectiva fiind destabilizari ale balantelor de plati si
nevoita sa urmeze politica promovata la presiuni asupra cursurilor
de tara emitenta a monedei “ancora” anumitor monede
Mentinerea cursului fix necesita Nevoia unor rezerve valutare nu este
interventii pe seama rezervelor total eliminata, deoarece nu exista o
valutare flotare “pura”, iar modul ajustarii
balantei de plati depinde si de
structura, schimburilor, de
rigiditatea sau flexibilitatea
importurilor
• In cazul importurilor::
– Aprecierea monedei nationale fata de valuta de contract duce la scaderea
preturilor la produsele importate si deci la cresterea exporturilor;
– Deprecierea monedei nationale fata de valuta de contract are drept consecinta
cresterea preturilor la produsele importate si scaderea importurilor.
27
Capitolul 4
4.1 Generalitati
Pietele ocazionale sau extrabursiere sunt piete cu reglementari mai flexibile decat
pietele organizate, contractele negociate pe aceste piete nu sunt standardizate, iar tranzactiile
se incheie fara intermediari. Acestea nu au sediu. Exemple de astfel de piete sunt: piata
valutara si NASDAQ.
– ordinele “stop”. Acesta devine ordin la piata daca piata ajunge la pretul
specificat de client. Ordinele “stop” sunt folosite pentru protejarea partiala a
profitului.
Ordona decontare
vanzarea Broker
Vanzatorul
Cont de marja
Casa de cliring
Ordona
cumpararea Broker
Cumparatorul
Cont de marja decontare
3. Are o valoare fixa, iar rezultatul virtual 3. Are o valoare variabila, fiind zilnic
la scadenta este dat de diferenta dintre marcat la piata pe baza diferentei dintre
pretul contractului (forward) si pretul pretul curent (al zilei respective) si
curent (spot) al activului care face pretul zilei precedente. Are piata
obiectul contractului. Nu are piata secundara, cotand la bursa ca un titlu
secundara. financiar derivat.
6. Este lichidat la scadenta in natura, prin 6. Poate fi lichidat prin livrare fizica si
predarea fizica a activului, respectiv prin compensare (vanzare, de catre cel
plata contravalorii acestuia la pretul care are o pozitie long, cumparare
forward din contract. pentru cel cu pozitie short).
7.Este o piata OTC (Over The Counter). 7. Are sediu fizic, organizare si
regulament proprii de functionare,
membership, operare etc.
Tabel nr. 2
32
Capitolul 5
Echilibrul financiar-valutar.
Balanta de plati externe
E = I + Ca,
E + Cp = I
unde:
E = exporturile unei tari X,
I = importurile tarii X,
Ca = credite acordate,
Cp = credite primite.
Daca se pune problema realizarii unui echilibru in relatiile cu un grup de tari atunci:
E + Cp = I + Ca
Echilibrul valutar nu urmareste neaparat egalitatea dintre incasari si plati, mult mai
important este ca aceasta egalitate sa se realizeze fara imprumuturi din exterior.
34
Evaluarea tranzactiei se face la pretul pietei, care este suma de bani pe care
cumparatorul o plateste vanzatorului pentru a achizitiona un bun, cu conditia ca tranzactia sa
fie efectuata din interese pur comerciale.
Balanta de plati este intotdeauna echilibrata, starea de balanta activa sau pasiva rezulta
din modul in care se face echilibrarea.
Balanta de plati este activa cand echilibrul se face prin majorarea rezervelor valutare
de fonduri financiare sau de credit acordat altor state sau retragerea monedei proprii de pe
piata externa.
Balanta de plati este pasiva cand echilibrul se realizeaza prin primirea de fonduri
financiare sau de credite, prin iesiri de moneda proprie sau de moneda straina aflata in rezerva
valutara.
37
Balanta de plati se poate intocmi global (pentru relatiile unei tari cu restul lumii),
regional (pentru relatiile unei tari cu un grup de tari) sau bilateral (pentru relatiile unei tari cu
o alta tara).
La ora actuala, nu exista un model unanim acceptat referitor la structura balantei, insa
cea mai uzuala structura este aceea pe doua conturi:
1) contul curent;
2) contul de capital.
A. Bunuri si servicii:
– bunuri (se inregistreaza importurile si exporturile de bunuri exprimate
in preturi F.O.B.);
– servicii: transport, turism, alte servicii.
B. Venituri:
– din munca;
– din investitii directe;
– din investitii de portofoliu;
– din dobanzi incasate.
C. Transferuri curente:
– administratia publica;
– alte sectoare.
A. Contul de capital:
– transferuri de capital;
– achizitionare sau vanzare de active.
B. Contul financiar:
– investitii directe – sunt plasamente financiare realizate de persoane
nerezidente;
– alte investitii de capital (credite comerciale, depozite bancare,
imprumuturi de la FMI etc.);
– conturi de tranzit;
– investitii de portofoliu – reprezinta tranzactii ce au ca obiect valori
mobiliare, respectiv actiuni sau obligatiuni;
– conturi de clearing/barter;
38
Soldul balantei de plati externe reflecta relatiile in care se gasesc cele doua conturi, cel
curent si cel de capital, din punctul de vedere al intrarilor si iesirilor generate de tranzactiile
internationale.
Balanta globala a unei tari nu poate ramane dezechilibrata.
IRSB = IQexp/IQimp
IQ = Σq1p0/ Σq0p0
39
b) formula Paasche:
IQ = Σq1p1/ Σq0p1
c) formula Fischer:
ISRN = IPexp/IPimp
Indicele valorii medii unitare arata cu cat au crescut preturile intr-o anumita perioada
de timp fata de perioada de baza.
Pentru calcului indicelui de grup de preturi se utilizeaza urmatoarele formule:
a) formula Laspeyres:
IP = Σq0p1/ Σq0p0
b) formula Paasche:
IQ = Σq1p1/ Σq1p0
d) formula Fischer:
Daca ISRN>1, preturile de export cresc in conditiile mentinerii unor preturi de import
la un nivel mediu constant.
IGA = IVexp/IVimp
40
IFRS = ISRN x IW
Datele necesare calcularii acetui indicator sunt extrase din documentele vamale.
Capitolul 6
b) AsistenŃa tehnică
c) AsistenŃă financiară
InstituŃia a fost înfiinŃată în anul 1960 cu scopul de a ajuta financiar Ńările foarte sărace.
Acestea beneficiază de împrumuturi cu o rată a dobânzii practic nulă, pe o perioadă cuprinsă
între 35 şi 40 ani. Perioada de graŃie este de 10 ani.
Creditele acordate de AID apar sub formă de ajutor bilateral sau ajutoare acordate de
unele bănci regionale de dezvoltare. AsociaŃia finanŃează proiecte în Ńări al căror PIB/locuitor
nu depăşeşte 940 USD, acordându-le împrumuturi în condiŃii concesionale.
CondiŃia esenŃială pentru ca un stat să poată beneficia de sprijinul AID este ca acesta sa
fie şi membru BIRD.
Creată în 1988 cu scopul de a încuraja investiŃiile străine directe în Ńările din lumea a
treia, AgenŃia devine oiperaŃională în 1990 asigurând investiŃiile private contra riscurilor
politice din Ńările în curs de dezvoltare.
proiecte trebuie să vizeze dezvoltarea, modernizarea sau de pe urma lor să beneficieze mai
multe state.
Banca Europeană de InvestiŃii reprezintă o sursă suplimentară de finanŃare, suportul
acordat de aceasta neputând depăşi 50% din costurile implicate de proiect. Împrumutul se
acordă în tranşe şi în devizele de care dispune banca, la o dobândă stabilită de către ea şi pe o
perioadă cuprinsă înte 10 şi 15 ani.