UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR
LA DISCIPLINA
STUDIUL VECHIUL TESTAMENT

ȊNDRUMĂTOR ŞTIINȚIFIC:

PR. ASIST. UNIV. DR. NICOLAE POPESCU

STUDENT:

DAMIAN D. MIHAI-LEONARD

ANUL I, Gr. I

CONSTANȚA

2023
 UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

Familia în lumina Vechiului Testament

ȊNDRUMĂTOR ŞTIINȚIFIC:

PR. ASIST. UNIV. DR. NICOLAE POPESCU

STUDENT:

DAMIAN D. MIHAI-LEONARD

ANUL I, Gr. I

CONSTANȚA

2023
 CUPRINS

INDICE DE SIGLE SI ABREVIERI...................................................................................3

INTRODUCERE....................................................................................................................4

I.FAMILIA ÎN NOUL SI VECHIUL TESTAMENT.........................................................5

I.1. Familia la începuturi în Vechiul Testament.......................................................6

I.2. Familia în lumina Noului Testament...................................................................7

II. CĂSĂTORIA ŞI FAMILIA. SACRAMENT ŞI SPIRITUALITATE........................8

II.1. Sfinţirea familiei, prin participarea

Mântuitorului la nunta din Cana Galileii.....................................................................9
II.2. Demnitatea căsătoriei şi familiei, sfinţirea vieţii noastre................................10

CONCLUZII...........................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................12

2
 INDICE DE SIGLE ŞI ABREVIERI

1. Cărţile biblice

Gn Cartea Genezei
Ex Cartea Exodului
Lv Leviticul, Cartea a treia a lui Moise
Mt Evanghelia după Matei
Mc Evanghelia după Marcu
Lc Evanghelia după Luca
Io Evanghelia după Ioan

2. Documente magisteriale
CBC Catehismul Bisericii Catolice

3. Dicţionare şi Enciclopedii

DEX Dicţionar explicativ al limbii române

4. Abrevieri tehnice

Ed. Editură
pg. pagina

3
 FAMILIA ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ
COMUNITATE DE VIAŢĂ ŞI IUBIRE

INTRODUCERE

În această lucrare doresc scoaterea în evidenţă a importanţei familiei ca o taină a lui Dumnezeu, o
mare taină este şi omul care este creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament se cuprinde începutul si parcursul familiei până la venirea Mântuitorului,
fiul lui Dumnezeu, adică Mesia, care a fost proorocit de Dumnezeu încă de la început când pentru
neascultare, omul a fost scos afară din grădina Edenului (Rai).
În Noul Testament se întăresc spusele din Vechiul Testament adică, ce avem de făcut în continuare
si care lucru este cel mai important dintre cele scrise, iubirea lui Dumnezeu înainte de orice, apoi iubirea
aproapelui ca pe noi înşine, căci fără de iubire nu este nimic întrucât iubirea este de la Dumnezeu.
Dumnezeu ne spune cum la creat pe om, parte bărbătească şi parte femeiască, le-a spus ce au voie sa
facă si ce nu au voie sa facă pentru a rămâne lângă Dumnezeu, lângă creatorul lor în grădina Edenului,
locul creat pentru om dar a avut de respectat o poruncă, să nu mănânce din pomul cunoaştinţei binelui şi
răului pentru a se bucura la nesfârşit de fericirea în Dumnezeu, iar dacă va mânca va muri negreşit. (Gn 2,
16-17).
Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu omul a pierdut acel har de a rămâne să trăiască alături de
Dumnezeu, astfel a fost nevoit să părăsească grădina Edenului. La plecare Dumnezeu le-a spus ce-i
aşteaptă dincolo de porţile Edenului, prin plecarea lor au format prima familie, iar dupa ei, sau format
familiile care sunt până în ziua de azi.
În lumina Noului Testament, prin venirea Mântuitorului, Mesia Fiul lui Dumnezeu cel promis
pentru rascumpărarea noastră, s-a întărit şi sfinţit Familia, prin participarea la nunta din Cana Galileii,
unde a şi săvârşit prima minune prin transformarea apei în vin si cu această ocazie mirii au băut din acel
vin.
Pe parcursul vieţii Mântuitorului pe pământ, el ne-a învăţat cum să ne purtăm cu aproapele nostru,
cu propria noastră familie, a întărit baza acesteia, care se conturează pe iubire, pe dragostea aproapelui, pe
respectarea poruncilor lui Dumnezeu, a întărit ceea ce a spus Dumnezeu încă de la început, bărbatul si
femeia formează împreună un singur trup, adică omul, care este creat dupa chipul si asemănarea lui
Dumnezeu.

4
 În partea a doua a lucrării vreau sa subliniez importanţa căsătoriei, a unirii bărbatului cu femeia
sa; sacrament si spiritualitate, sau unirea unuia singur cu Hristos, adică celibatul, oricare ar fi această unire
este o unire prin iubire, aceasta este o taină a lui Dumnezeu, pe care noi oamenii nu o putem înţelege 1.
Indiferent ce alegem, viaţa laică sau celibatul - căsătoria cu Hristos, aceasta trebuie trăită în
comuniune de iubire cu aproapele. Nu există o altă cale de mântuire decât prin Hristos, urmândul pe
Hristos, aşa dupa cum chiar El însuşi a spus-o ucenicilor "Eu sunt viţa cea adevărata şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să

aducă " (Io 15, 1-2).

În scrierile Evanghelice sunt amintite mai multe asemănări ale nunţii, ce însemnatate mare are această
nuntă, această unire prin căsătorie. Însuşi Mântuitorul ne arată, metaforic, importanţa si asemănarea ei cu
Imparatia Cerurilor (Mt 22, 2).
Mântuitorul a întărit ceea ce era de la început, omul este liber să aleagă, are propria lui raţiune de a alege
viaţa pe care o doreşte dar ne aduce aminte, căci, daca nu alegem bine, la sfârşitul acestui veac ne aşteaptă
moartea în locul vieţii veşnice.

I.FAMILIA ÎN NOUL SI VECHIUL TESTAMENT

I.1 Familia la începuturi în Vechiul Testament

Dumnezeu ne spune încă de la început scopul pe care bărbatul si femeia îl are în creaţie. Protopărinţii
noştrii Adam si Eva, au format prima familie pe care noi o ştim din Vechiul Testament, le-a spus ce au de
făcut să stăpânească pământul cu tot ce cuprinde el, animalele şi toate vietăţile care sunt în ape, pe pământ
şi în cer. “Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând; Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste
peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ si peste tot pamantul !”

(Gn 1, 28).

De la început omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, din iubire a fost creat pentru
a stăpânii pământul şi a se înmulţii, să fie rodnic pentru umplerea pământului dar a trebuit să respecte
cuvântul lui Dumnezeu. Omul fiind singura vietate creată cu raţiune a putut alege singur ce să facă, cum
să facă, singurul lucru pe care trebuia sa nu-l facă era ca să respecte porunca de a nu mânca din pomul
cunoaşterii, binelui si răului.

1
Claudiu Dumea, Pagini dificile ale Vechiului Testament, Editura Sapienția, Iași, 2011, pg. 66.

5
 Neascultând de cuvântul lui Dumnezeu Omul a pierdut, prin neascultare, harul de a trăi împreună cu
Dumnezeu şi a trebuit să părăsească grădina Edenului. Tot de la început Dumnezeu a zis că omul va lăsa
pe tatăl său si pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup, o familie (Gn 2, 24). Aici se
afirmă principiul unităţii monogamice, bărbatul cu femeia sa, această uniune stă la baza căsătoriei până în
zilele noastre. Omul, părăsind grădina Edenului, a uitat de Dumnezeu, a ajuns un rătăcitor pe pământ. A
ajuns să îşi ia mai multe femei cu care să trăiască uitând de cuvintele lui Dumnezeu si astfel a ajuns la
poligamie.
Omul tot timpul a căutat o portiţă de scăpare ca să nu se considere vinovat de păcatele pe care le face.
Până şi pentru poligamie s-a justificat invocând modelul Patriarhului Avraam care a avut mai multe
neveste, dar au uitat un lucru simplu, că el a fost îndemnat de soţia sa Sarra să intre la Agar, slujnica ei
egipteancă, deorece ea nu putea avea copii. Având acordul Sarrei, Dumnezeu îngăduind acest fapt, iar
familia lui Avraam s-a bucurat de un copil, dar acest lucru nu s-a întâmplat la îndemnul părintelui ceresc.
Îngăduinţa lui Dumnezeu s-a manifestat atunci, aşa cum ne este îngaduit până în ziua de azi, să alegem
viaţa pe care o dorim, o viaţă în curăţie sau o viaţă în păcat.
Dumnezeu tot pe Avraam şi pe Sara i-a ales ca să aibă un copil împreună chiar daca erau bătrâni, chiar şi
aşa Sara a putut zămisli un urmaş lui Avraam, pe Isaac, cu care Dumnezeu a făcut legământ si astfel a
reînnoit legământul făcut cu Avraam (Gn 17, 21-22).
Deci putem ajunge la concluzia că omul, încă de la început a găsit un subterfugiu ca să poată păcătui în
faţa lui Dumnezeu şi să spună că acest lucru este îngăduit, încât pe vremea lui Iacov poligamia era
considerată un lucru normal2. Un barbat putea să trăiască cu mai multe femei ca şi cum ar fi fost un lucru
normal, dar la primirea legii de către Moise, Dumnezeu spune ” Să nu fii desfrânat” (Ex 20, 14), iar
adulterul, desfrânarea erau considerate păcate de moarte (Lv 20, 10).
Tot vrerea omului a fost să aibă mai multe femei, asta pentru plăcerea sa, el a luat decizia să posede mai
multe femei. Pentru aceasta a căutat şi portiţa de scăpare după mintea lui crezând că îl face pe Dumnezeu
părtaş la păcatul său, dar acest lucru nu s-a întamplat. Putem constata acest fapt citind Vechiul Testament,
unde Dumnezeu întotdeauna a binecuvântat un urmaş (cu care a vorbit) rezultat dintre un barbat si o
femeie pe care omul a iubit-o din toată inima sa. Putem ajunge astfel la concluzia că Dumnezeu a
binecuvântat si instituit familia formată din barbat si femeia pe care omul a ales-o şi a iubit-o, şi nu femeia
pe care omul a folosit-o, pentru plăcerea lui sau cu alt scop, întrucât acest fapt duce la desfrânare. Acest

2
Cf. Ibidem, pg. 242

6
fapt nu este plăcut în faţa lui Dumnezeu, desfrânarea, nu a fost plăcut nici la începuturi, cum nu este plăcut
nici până în ziua de azi.

I.2 Familia în lumina Noului Testament

În lumina Noului Testament familia este celula de bază a societăţii noastre, căsătoria între un bărbat şi o
femeie este o taină, o binecuvântare a lui Dumnezeu. Prin această taină bărbatul şi femeia îşi unesc
destinele în faţa altarului, în mod liber, din iubire unde jură că nu se mai despart până la sfârşitul acestei
vieţi.
Această taină se săvârşeşte în Biserică, prin preot în faţa Altarului, prin puterea ce i-a fost dat de
către Biserică prin Hristos. Preotul este un martor al acestui jurământ pe care cei doi soţi si-l fac în faţa lui
Dumnezeu, unde bărbatul şi femeia primesc binecuvântarea lui Dumnezeu şi astfel se formează o familie
bazată pe iubire. Din unirea celor doi soţi se nasc copiii, urmaşii neamului omenesc. Familia este prima
biserică care se formează şi care dă societăţii oameni plăcuţi sau neplăcuţi în faţa lui Dumnezeu, depinde
de calea pe care o urmează fiecare dintre noi.(CBC)
Datoria fiecărei familii este de a convieţui în iubire şi înţelegere, în credinţa lui Dumnezeu, copiii
acest model trebuie sa vadă în părinţii lor, modelul de iubire care vine de la Dumnezeu. Atunci şi ei la
rândul lor această moştenire o vor transmite mai departe copiilor lor. Dumnezeu ne-a creat din iubire, ne-a
creat după chipul şi asemănarea lui, fară iubire nu putem trăi în comuniune cu Dumnezeu, cum de fapt nu
putem trăi nici în propria noastră familie fără iubire, unde nu este iubire acolo nu este nimic, nici
Dumnezeu.
Omul este singura creatură care a primit direct suflare de viaţă de la Dumnezeu, este singura
creatură cu raţiune, care are în el un suflet nemuritor. Noi nu trebuie sa uităm că noi având raţiune și
cunoscând binele și răul, putem alege calea pe care s-o urmăm, dar la sfârşitul acestei vieţi pământeşti
vom da socoteală în faţa creatorului pentru viaţa pe care am decis să o urmăm. Apoi, dupa cum am ales
fiecare dintre noi vom primi şi răsplată, viată veşnică în Dumnezeu sau osândă veşnică, adică moartea
sufletului.
Mântuitorul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a venit în lume să ne răscumpere din robia
păcatelor noastre şi a întărit importanţa familiei prin căsătorie, participând la nunta din Cana Galileii 3.
Aceasta a fost o nuntă între un bărbat si o femeie, astfel Mântuitorul a întărit de fapt ceea ce era
dintotdeauna. Însă omul nu a facut bine, el trăind în întunericul păcatelor sale şi transformând femeia în
3
Simion Todoran, "Familia în lumina Noului Testament", în Revista Altarul reîntregirii, Alba Iulia,
Supliment 2011.

7
sclava lui şi mai ales dacă dispunea de bani. Prin bogăţia sa omul consideră că poate avea câte femei
doreşte, uitând de Dumnezeu şi astfel omul a transformat familia din ceva sacru în ceva pacătos trăind în
poligamie, având mai multe neveste. Este clar că nu le poţi iubi pe toate din inima ta, doar pe una singură
o poate iubi omul, pe celelalte le foloseşte pentru plăcerea sau scopul lui, uitând că femeia i -a fost dată
spre ajutorul lui şi nu spre a fi roaba lui.
În Evanghelia după Luca Mântuitorul ne spune ce se întâmplă cu bărbatul care nu are doar o
femeie, acesta savârşeşte adulter (Lc 15, 18). Chiar Mântuitorul ne spune că omul nu poate sa slujească la
doi stapani, întotdeauna pe unul îl va iubi iar pe celalalt îl va urâ, omul nu este creat să iubească doi
stăpâni, (Mt 6, 24) deci nu va putea iubi nici două femei sau mai multe.
Trebuie să înţelegem că această unire prin căsătorie este o taină a lui Dumnezeu pe care mintea noastră
omenească nu o poate pătrunde, la fel cum nu putem pătrunde nici taina Sfintei Treimi, trei persoane dar
de fapt un singur Dumnezeu, familia divină.

II.CĂSTORIA ŞI FAMILIA. SACRAMENT ŞI SPIRITUALITATE

II.1 Sfinţirea familiei prin participarea Mântuitorului la nunta din Cana

Galileii

Noi oamenii prin nuntă înţelegem unirea religioasa şi căsătoria între un bărbat si o femeie iar prin această
unire se formează familia pe care o ştim pâna în ziua de azi.
In Noul Testament, cuvântul nuntă este folosit atât în sens propriu cât şi în mod metaforic când
Mântuitorul face o comparaţie, cum se aseamănă nunta cu Împărăţia Cerurilor (Mt 22, 2). În Apocalipsa
după Ioan 19, 7-9, El ne spune de ce să ne veselim şi să ne bucurăm, să dăm mărire căci a venit nunta
Mielului, a mai spus că bărbatul şi femeia prin unirea lor vor fi un singur trup, iar ce Dumnezeu uneşte
omul să nu poată despărti. (Mt 19, 6).
La Cina cea de Taină le-a spus Apostolilor ce să facă întru pomenirea lui iar prin pâinea şi vinul pe care
le-a binecuvântat a fost unirea lui cu noi oamenii, ca el să trăiască întru noi si noi întru el până la sfârşitul
acestui veac (Lc 22, 15-20).
Mântuitorul nu spune în mod expres sau direct unde să se vadă direct această Taină a Nunţii, această
unire, dar analizând cu atenţie textele Evangheliilor din Noul Testament putem ajunge la această
concluzie. Prin participarea la Nunta din Cana Galileii Mântuitorul a sfinţit această nuntă, prin participare
şi mai ales prin săvârşirea primei minuni transformând apa în vin şi dându-le să bea nuntaşilor acest vin.

8
Apoi, adesea vorbind de nuntă, facând comparaţii cu nunta, vorbind de importanţa ei, de indisolubitatea ei
rezultă fără îndoiala ca această unire este o Sfântă Taină a Divinităţii.
Aşadar putem concluziona din toate acestea că Mântuitorul a întărit această unire, această Familie
pamântească. Această unire trebuie să se întemeieze pe iubire, pe liberul consimţământ al soţilor, să se
bazeze pe dragostea lor, iar prin jurământul lor în faţa altarului, prin harul Preotului care a fost învestit să
săvârşească această Sfântă Taină, Dumnezeu uneşte şi binecuvântează această unire, cum de fapt a
binecuvântat de la începutul creaţiei, pe bărbat şi femeie ca o Familie, spunând că sunt facuţi dupa chipul
si asemănarea lui, adică Familia Sfintei Treimi, Trei Persoane, dar un singur Dumnezeu.
Pe baza acestor considerente putem spune că această unire este o Taină, nici bărbatul şi nici
femeia n-au voie să se folosească de această unire în scop propriu, pentru plăcerea lor sau pentru un
anume scop. Dupa unirea lor sunt un singur trup care nu se mai poate dezintegra, această unire nu se poate
reface cu un alt partener, aceste cuvinte sunt spuse foarte clar ”Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu
despartă” (Mt 19, 6) deci această Taină este una Sfântă şi veşnică prin aceste binecuvântări făcute de
Divinitate şi continuate de tradiţia Sfântă a Bisericii. Noi creştinii care compunem această biserică
instituită de Mântuitor care este o taină a vieţii noastre, noi oamenii nu putem înţelege această taină, cum
de fapt nu putem înţelege tainele lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem în cuvintele Mântuitorului când a
spus foarte clar ucenicilor lui Ioan Botezătorul, cine este El (Mt 11, 4-6).

II.2 Demnitatea căsătoriei şi familiei, sfinţirea vieţii noastre

Această instituţie a familiei, este întemeiată de însuşi Dumnezeu încă de la creaţie, când la creat pe om,
parte bărbătească şi parte femeiască.
Astfel putem înţelege că este ceva divin, sacru, putem înţelege că este un prototip al însăşi Familia Divină,
Sfânta Treime, care are drept temelie iubirea desăvârşită, comuniunea, egalitatea şi unitatea. Trei
persoane, dar un singur Dumnezeu, astfel se evidenţiază asemănarea în familia pământească, bărbatul şi
femeia vor fi un singur trup.
Aceasta este o familie formată din iubire, această familie este de la începutul creaţiei şi până în ziua de azi.
Familia este un adevărat leagăn al vieţii, este locul unde se plămădeşte, mlădiţa care se naşte si
creste, adică omul, este începutul formarii lui ca om care la rândul lui va trebui să formeze propria lui
familie, deci familia este nucleul de pornire în această viata.
Familia este cea care ajută la transformarea individului în persoană unică al acestei vieţi. Ceea ce
vede tânărul vlăstar în familia lui, în primii ani de viată acestea rămân ca o amprentă, dar bineînţeles unde
este credinţă acolo Dumnezeu ajută prin harul său la modelarea individului pe tot parcursul vieţii lui,

9
veghează asupra lui. Bazele se pun în familia pământească în educarea şi pregătirea individului pentru
această viaţă, de aceea este aşa de importantă familia, este începutul.
Aşadar, Dumnezeu a rânduit familia aşezând la baza ei iubirea, dragostea in doi, dar prin unirea
lor sunt un trup, de aceea nu trebuie să existe egoism, ură sau răutate între cei doi soţi. Trebuie sa fie
sprijin, ajutor si dăruire unul pentru celălalt, să se poată desăvârşi împreuna şi mântui împreună. La
sfârşitul acestei vieţi răsplata lor să fie viaţa veşnică, adică viaţa împreună cu Dumnezeu. Omul înca de la
început, neascultând porunca lui Dumnezeu a păcătuit, iar prin această neascultare omul a căzut în păcat şi
a pierdut privilegiul de a trăi împreună cu Dumnezeu.
Căzând astfel în păcat, omul a început să se zdruncine, să-si piardă echilibrul, cu repercursiuni asupra
familiei si sufletului său, a fost o schimbare radicală în viaţa omului 4. Dar Dumnezeu, în marea lui iubire
pentru om, îl îmbracă pe Adam şi femeia sa cu îmbracăminte de piele şi spune de ce a trebuit să -l scoată
afară din grădina Edenului (Gn 3, 21-23).
Pentru neascultarea lui Adam pământul va fi blestemat, cu osteneală se va hrăni din roadele pământului
până la sfârşitul vieţii sale, iar femeia va naşte copii în dureri şi va fi stăpânită de bărbatul ei (Gn 3, 16-
17).
Prin venirea Mântuitorului în lume, prin jertfirea propriei vieţi pentru noi oamenii, El ne-a
răscumpărat din robia păcatului prin sângele său vărsat pe cruce, astfel împăcându-ne cu Tatăl Nostru
Ceresc. Prin această venire el a sfinţit omul şi familia, punând bazele unui nou început, un om nou, o
familie nouă, bazată pe iubire si credintă, spunându-ne cum putem ajunge în Împărăţia Cerurilor, să
ajungem la Tatăl Nostru Ceresc, rolul si importanţa iubirii, doar prin iubire poate ajunge omul la
desăvârşire şi astfel se poate mântui.

4
Andrzej Jawien, Karol Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea), Magazinul Bijutierului, Editura Sapienția, Iași,
2011, pg. 30-31.

10
 CONCLUZII

Citind cu mare atenţie Noul si Vechiul Testament unde este cuvantul lui Dumnezeu, ne dăm seama de
importanţa familiei, de importanţa unirii prin iubire a bărbatului cu femeia. Această unire a fost încă de la
începutul creaţiei când Dumnezeu a zis că l-a creat pe om după chipul şi asemănarea lui si i-a dat omului
în stăpânire pământul cu tot ce se află în apă, pe pământ şi în cerul de deasupra pământului, adică toate
animalele şi târâtoarele, peştii mărilor, păsările cerului, animalele domestice, adică toate vieţuitoarele şi tot
pământul (Gn 1, 26).
După cele scrise în Sfânta Scriptură, ar fi bine să ne dăm seama de importanţa familiei, a unităţii, a
misiunii pentru care noi am fost creaţi de Dumnezeu.
În Sfânta Scriptură ni se transmite prin prooroci cuvântul lui Dumnezeu, să se împlinească cuvântul ce s-a
zis prin prooroci, după cum a şi promis a venit Mesia, însuşi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul din Sfanta
Treime.
El coborându-se la noi şi întrupându-se în chip omenesc s-a smerit, a suferit ca noi, simţind greutatea
păcatelor ce sunt asupra noastră, El ne-a sfinţit şi jertfindu-se pe Cruce pentru noi, ne-a răscumpărat din
robia păcatelor şi astfel cine va crede în El se va mântui, prin El.
Totodată El ne-a arătat, ne-a spus în calitate de Mântuitor ce avem de făcut să putem moşteni împreuna cu
El Împarăţia Cerurilor, cum să ne purtăm unii cu alţii ca să putem ajunge la desăvârşire, iar prin sângele pe
care l-a jertfit pe cruce ne-a răscumpărat din robia păcatului. Iar ca noi sa ne putem uni cu El încă din
această viată, a lăsat Sfânta Euharistie, ca noi să rămânem întru El şi El să poată rămâne întru noi şi să
putem trăi prin El în veac (Io 6, 44-58).
Trebuie să conştientizăm foarte bine aceste cuvinte spuse de Mântuitor şi scrise în Evanghelii, iubirea pe
care El ne-a arătat-o nouă, bunătatea, blândeţea, iubirea vrăjmaşilor, aceste valori noi creştinii trebuie să le
ducem mai departe. Dar totodată ne atenţionează să nu iubim slava oamenilor, iar cel ce crede în El, crede
şi în cel ce l-a trimis pe El, cine îl vede pe Mântuitor vede şi pe cel ce l-a trimis (Io 12, 43-45)

11
 BIBLIOGRAFIE

1. SURSE GENERALE

*** BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ – Editura Institutului Biblic

şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006.

2. DOCUMENTE MAGISTERIALE
*** Catehismul Bisericii Catolice, Partea întâi, Editura Arhiepiscopiei
Romano-catolice de Bucureşti, 1993

3. ENCICLOPEDII ŞI DICŢIONARE
*** DEX on line

4. STUDII SI ARTICOLE
Claudiu Dumea, Pagini dificile ale Vechiului Testament, Editura Sapienția, Iași,
2011
Simion Todoran, "Familia în lumina Noului Testament", în Revista Altarul
reîntregirii, Alba Iulia, Supliment 2011.
Andrzej Jawien, Karol Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea), Magazinul Bijutierului,
Editura Sapienția, Iași, 2011, pg. 30-31.

5. SURSE ELECTRONICE
http://dexonline.ro/definitie/dumnezeu (accesat la data de 16.12.2023).
www.crestinortodox.ro/morala/familia-vechiul-noul-testament-70888.html (accesat la data de
17.12.2023

12