Sunteți pe pagina 1din 29

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. CONSUMATORUL $I PROTECTIA

SN

iX ECONOMIA DE PNTA

Economia de piagl este o modalitate evoluar5, complexl si eficienrl prin care se realizeazd, cooperarea dintre partenerii economiei; este un sistem economic a cdrui organizare gi funcqionare se bazeazd. pe proprietatea privarX gi se realizeazd prin mecanismele pieqei, intr-un cadru reglementar legislativ.l

O condigie ,,sine qua non " pentru buna functionare a economiei de piaq6 o reprezintd, orientarea intregii producgii de bunuri qi servicii citre satisfacerea in cel mai inalt grad gi in mod eficient a necesitdtilor oamenilor gi ale societltii in
ansamblul s5u. Deqi proclaml acest crez fundamental care consfinregre pozigia de suveran a consumatorului, exist5 numeroase motive pentru care in economia de piag6 aparc
necesitatea protecgiei consumatorului, ca parte componenti a protectiei sociale din orice tard.

condigiile economiei de piagl reale consrardm multe deficiente ale mecanismului ce pot afecta interesele consumatorilor conducdnd la diminuarea
suveranitigii sale. Acestea sunt determinate de faptul cI nu mai exisrd o liberrate de alegere a consumatorilor care sunt supu$i consrrdngerilor generare de producgia de mas5, de clauzele contractelor standardizate si de unele manifestdri monopoliste. Torodatd, probleme ridicl si transparenga piegei care nu esre incotdeauna o realitate citl vreme
ceea ce dominl piaga din acest punct de vedere esre publicirarea al clrei scop il constituie promovarea vdnz5;ilor, crestere volumului acescora si nu furnizarea de

i.t

acelagi timp, deficiente serioase intdlnim si in ceea ce privegre securitatea produselor ori accesul la justigie si respectarea inrereselor consumatorilor in raport cu agenfii economici.

informagii.

in

'Robert Morar, Sisteme de protectie

a consumatorilor, Editura

Lumina Lex, Bucuregti, p.

13.

1.1.

Consumul qi consumatorul. Relatiile consumarorilor cu productia


comergul

gi

calitatea sa de purdtor al cererii, consumarorul joacl un rol esenFial in cadrul mecanismului de piagI. El constituie, in acelagi timp, elementul de referinql al tuturor activitlgilor pe care agen[ii economici le desfXsoari fie in calitate de producltori, distribuitori sau prestatori de servicii. Consumul reprezintl un moment autonom, particular al reproducgiei si al viegii sociale in general.r

ln

prin care, pe baza rczultatelor economice absolute, societatea in ansamblul siu, unitigile economice, institugiile sociale gi fiecare cetdlean in parte i;i satisface nevoile".2
desemneazd. ,,procesu] obiectiv

El

TotodatI, consumul este elementul primordial al acrivitiqii economice, acesra fiind cel care declanqeazd si stimuleazd activitatea economic[, indeplinind qi o funcgie de reglare permanenrr cantirativr qi calitativd, a productiei. Ca practicl gi experientl sociald, apariqia consumului gine de exisrenta vietii omului. Pentru a putea trii, oamenii trebuie sI consume, iar pentru a consuma este necesar sd produc5. Prin urmare, perpetuarea vietii umane determin[, in mod obiectiv, permanenta consumului gi implicit a producgiei. ln legdturd cu final itatea consumului, reoria economicl uzeazil consiscenr notiuni precum: nevoie, dorinti, aspiratie, utilitate etc. Conceptualizarea pi utilizarea no[iunilor de consum si consumator tin de inceputul economiei politice clasice (W. Petty, Adam Smith, David Ricardo), cf;nd saprecizat locul qi rolul lor in procesul reproducliei. Astfel, reprezentantii economiei clasice au creat mitul consumatorului suveran, al individului care, neingrddit de contr6ngeri exterioare, iEi alege, pe baza unor calcule, acea structurl de consum care s5-i aducl maximum de bundstare. Totodatl, consumul gi consumatorul erau privite ca puncte terminus. Peste circa un secol, neoclasicii (L. Walras, C. Menger) au pus bazele teoriei consumatorului rafional. Pentru adepgii acestei teorii, consumatorul este un agenE final care, cu venitul c6;tigat qi in limitele acestuia, cautl sI cumpere de pe piagl un anumit numlr de bunuri si servicii in intentia de a-si satisface propriile nevoi qi
dorinte.

Pentru ,,antieconomipti" (J. Attali, M. Guillaume) abordarea neoclasici a consumului ;i consumatogului este doar purl teorie. Acum, consumul qi consumatorii
' Robert Morar, op. cit, p. 18.
2

Nechita V.C. (coordonator), Economie politicd, vol.

II, Editura Porto

Franco, Galagi, 1991, p. 60.

sunlconsiderate.produse ale culturii gi civilizagiei, ale isroriei socierftii; moriv penrru care nevoile nu pot fi considerate, atemporal, independence de organizarea economic6;i socialI.l in acelapi timp, neoclasicii sunt acuzati cd se adreseazl doar nevoilor ftziologice' excluzdnd din analizd, alte functii imporrante ale consumului care
vizeazd statutul social.

Noua teorie a consumului igi are esenta in premisa potrivit cd,reiaconsumul nu este un act final ci unul intermediar. Consumatorul nu mai este doar un beneficiar de satisfacgii aflatla caplt de drum, de data aceasra el insugi iEi,,produce"satisfactiile.

Este nevoie sd procedlm la unele delimitiri in raport de frecventele utilizdri in literatura de specialitate a termenilor de consumaror si client (in limba englezd, consumersi costumer).
Consumarorii sunt toci indivizii, frrd o selecrie de preferinqd, purdnd ofertanpi fie persoane cunoscute, fie anonime.

fi penrru

Clientela este definiti ca rotalitatea persoanelor fizice gi juridice care apeleaz1, in mod obignuir la acelasi comercianr.r
Agadar, cliengii sunt persoane concrete, predominant in sfera serviciilor, av6nd comportamentul consumatorului de rutinl. Ei reprezintl un segment de consumatori

cunoscut de ofertant, cu o anumitl loialitate faqd de firmX sau fat5 de o marc6 de produs, tip de serviciu etc. Degi clientul este si consumator nu orice consumator poate fi, in toate situatiile, considerat ca fEcAnd parte din clientela ofertanrului. Putem spune cI legdcura dintre client si ofertant esre mai durabill, pe cdnd cea cu un consumator anonim este trecltoare. in analiza mecanismelor piegei este mai larg rdspdndir rermenul de consumator, ca element caracteristic pentru procesul consumului. Consumatorul este
orice subiect al c[rui comportament este indreptat spre sarisfacerea necesitdgilor sale.

in orice fel de economie rolul consumatorului este de neinlocuit. Pentru

teoria

protectiei consumatorului intereseazd, consumul neproducciv (final) al indivizilor (populagiei). Trebuie precizat cd, actul de cump5rarea esce constientizat in urma prelucr5rii nu doar a necesitdtilor care l-au dererminat, dar a informagiilor pe baza ;i clrora se face alegerea. il av"m in vedere aici pe consumatorgi nu pe cumpiritor. Deosebirea este esentiali dati fiind de raportarea in rim la produsul cumplrat: numai
odatd ce produsul sau serviciul este consumat, se realizeazd comparagia intre nevoia ce a determinat cumplrarea gi rezulcatul obtinut in satisfacerea acestei nevoi.

Attali J., Guillaum eM., L, Anti- economique,P|JF,Paris, 1974, p. lZ8. Stanciu D. Cdrpenarv, Drept comercial romdn, Edigia a V-a, Edirura All Beck, Bucurepri, 2004, p.

I 19.

scd., consumanrul este definit ca fiind ,,peisoana fizicd sau grup de petsoane fizice constituite in ,asociapii, care cumpird,, dob1ndegrc, utilizeazi ori consumi produse sau servicii, in fara acdvitigii sale profesionaleu.l O definigie asemdnltoare intdlnim qi in Legea nr. 29612004 privind Codul consumului.2

in

legislagia romdnea

cu normele comunitare in materie, consumatorul este definit ca persoand' fizic[' nu juridic5, legiuitorul avdnd in vedere numai utilizatorul final, individual' Aceastr persoand dobdndeste bunuri in scop personal qi nu in interesul exercitlrii profesiunii sale. Astfel, nu intrl in acceptiunea legii romdnegti ca fiind consumator o persoani juridici care este prezumatd, cd are capacitatea economicd si juridicl de a-gi urmlri singurd interesele.r in acelagi timp consumatorul este privit gi printr-o accepriune mai largd, acorddndu-i-se o dimensiune colectivi. Tocmai aceastd dimensiune colectivl a fbcuc puternice asociatiile de consumatori si a determinar guvernele sI ia in considerare revendicirile acestora.

in concordanfd

structurii consumatorilor, care scoate in relief tipurile de consumatori cunoscure. Este vorba, mai incdi, de consumatorul individual, care trebuie analizat cu dintr-o viziune complex5, cu toate nevoile, preferingele, obiceiurile gi rebuingele sale' Apadar, el trebuie privit nu numai ca fiingd biologici, ci prin prisma aspiratiilor Ei
sale.

Pentru o evaluare corecd a nevoilor de producgie gi consum in scopul satisfacerii c6t mai depline a consumatorilor si a producirorilor, esre utilx analiza

Consumatorul individual esce, in acelagi timp, si unul ,,colectiv,,, in dubla ipostazr de membru al unei familii si membru al socieritii.

sa

definit. Familia este un puternic grup de referingd. Formacd din doui sau mai muke persoane care impdrt5gesc acelasi set de norme gi ale ciror relatii determini un comportament interdependent, familia, ca grup de referingl se distinge prin

Fiind membru al unei kmilii se poate afirma cd avem de-a face cu un consumator colectiv cu nevoi gi trebuinge specifice gi cu un comportament bine

A se vedea O. G. nr.

2lllgg| privind proteclia

28 august 1992. 2 ianuarie 2007.


3

consumatorilor publicatd in M. Of. parrea I, nr. zl|


nr.59311.07.2004 qi a inrrar

Legea nt.29612004 a fost publicatd in

M.of.

in vigoare la dara de I

E. Bo.|in, Educapia ecologicd a consumatorului, Facultatea de Management a Universirxgii Ecologice,

Bucuresci.

urmdtoarele caqacceristici; contactul direct intre membrii sIi; consumul comun; subordonarea nevoilor individului celor ale grupului; rolul de agent de cumpirare.l Prin urmare' caracteristicile familiei, constituie un factor important in analiza consumului si consumatorilor, scudiul consumatorilor la acesr nivel furnizand o serie de concluzii pozirive penrru productia si comerrul cu bunuri gi servicii. Un alt tip de consumacor colectiv il constiru ie organizatiile, institutiile care achizigioneazX produse gi servicii pentru propriile nevoi. Aminrim aici scolile, spitalele, bisericile, societdtile particulare gi publice, care consumd produse, echipamente, servicii etc. Acestea pot fi considerate ca un segment de consumatori intermediari intre producltori gi consumatorii individuali finali. practic, ceea ce produc gi oferl otganizarrllor de consum ajunge rot la consumarorii individuali. acegtia determindnd de fapt natura si structura consumului.2 Acest tip de consumator este tratat destul de pupin in literatura de specialirate deoarece, pe de o parte, ponderea sa in cadrul pieqei este relativ resffdns5, iar pe de altd parte' datoritl modalitigilor specifice de satisfacere. Cererea unitlgilor, a institugiilor imbraci forme particulare ca qi mecanismele lor de formare qi manifestare' ceea ce Ie deosebeste de cele ale familiilor si ale consumatorilor individuali. ce prive;t e decizia de cumpdrare, aceasta este luatl in mod diferit pentru fiecare din cele trei tipuri de consumatori. Luarea deciziei de cumplrare este un proces complex iar cunoasterea modului cum se formeazd efecciv aceste decizii, gi mai cu seamd cine esre consumatorul, reprezintl informapii absolut necesare aEet penrru producxtori c6r gi penrru discribuitori. Prin umare, consumul a fosc si rdmdne un proces de granigi care face legltura nu numai intre producltor ;i consumator, dar Ei intre activitatea economici si cea socialI in general.l Pentru acest motiv intereseazd care este raportul consumului cu producgia. Consumul este esential pentru reluarea procesului de productie clci el valideazd, deciziile luate in cadrul acestui proces iar atunci cdnd acesrea au fosr corecce, consumul creeazd, vidul care trebuie umplut prin realizarea unui nou produs.

it

""""

A se vedea J. Blythe, Comport)menrul consumatorului, Editura Teora, Bucuresri, 1998, p. 12g-136. D. Patriche, GH. Pistol (coordonatori), Protecgia consumatorilor, Academia de Srudii Economice. Bucuregti, 1998, p.51. t Robert Morar, op.cit. p.26.
2

Oferta producltorilor este determinatd de cererea consumatorilor. Producatorii trebuie, sI ldapteze permanent performantele gi pregurile produselor oferire

la

solicitarea consumatorilor. Sunt astfel stimulati acei producXtori care se aflI cel mai aproape de nevoile de consum, si inainte de toate de raportul pret-calitat-. i., acelagi timp, consumatorul are un rol important in stimularea concurenrei qi contribuie
la

imbundt5girea functiondrii piegei prin alegerile pe care le face, alege informagiile de care dispune.

ri

bazate pe
comergul.

De asemenea trebuie avut in vedere si legitura consumului cu

Sistemul de relaEii ale comertului cu consumarorii poate fi srrucrurat in trei mari domenii. Primul dintre acestea vizeazd organizarea unui cadru adecvat de dialog cu consumatorii. Acest demers presupune cunoasterea unor fenomene complexe, referitoare atit la relagia dintre consumator si societare, car la o serie de aspecte

care sunt specifice evolutiei procesului

urmltoarele forme: consultarea; intilniri conferinte periodice, consultalii sau demonstratii in marile magazine, utilizareamassmediei pentru acfiunile de informare qi publicitate comercialr. Cel de al doilea domeniu al relagiilor dintre comerr si consumatori este acela al credrii unei ambianpe propice realizirii actului de vinzare-cumpdrare. in ac"st scop se realizeazd' o informarelargd.;i operativd a consumarorilor, educarea gusturilor acestora qi orientarea consumului.
vdnzitori pi cumpdrdtori, care constituie principala componentd a sisremului de relarii analizat.
Relatia comerl - consumatori scoate in relief rolul activ al comertului care este evidenqiat de o c6t mai bund cunoastere a celor doi parteneri, producltorul si consumatorul, precum gi de utilizarea unor mijloace care sd faciliteze comunicagia in ambele sensuri.
I

vdnzare-cumplrare. El cuprinde periodice cu consumatorii; realizarea unor

de

;i

Ultimul domeniu este asigurarea unor raporturi corespunzitoare intre

protectiei sociale Nevoile consumatorilor sunt elemente de care agentii economici trebuie sX lind seama in contextul economiei de piagX. in cadrul acesreia, piaqa, locul de intdlnire a nevoilor consumatorilor exprimate prin cerere, cu cele ale producltorilor exprimate prin oferr[, va purta mereu amprenta modului de rezolvare a conflictului dintre produc5tor gi congum"tot. in acest conrexr, in absenqa oriclrei restr6ngeri, actiunea brutali a forgelor piegei ar putea genera inegalirlgi ;i conduce la neglijarea
!

1.2. Protectia consumatorului- componenrS, debazl, a

D. Patriche, Gh. Pistol, op. cit, p.54-55.

necesitXgilor sociale. Prin.urmare, este necesard existenqa unor reglementeri prin care sd se instituie premlsele unui mediu concurengial loial si o protecrie a consumacorului

iar aceasta din urml trebuie sd fie consideratl o componentl de sine stltltoare a politicii de protectie socialb. Protectia sociall poate fi analizatd. atdt intr-un sens larg, ce cuprinde inrreaga protectie a societltii gi a omului, inclusiv drepturile acestuia, cdt qi in sens restr6ns. ce are in vedere numai latura ei economicX. in acest context, protecgia consumatorului este concretizatl printr-un ansamblu de dispozipii privind inigiativa publicd sau privatl destinar5 de a asigura
respecmrea intereselor consumatorilor.
sau

Numai cd, dac[ protectia sociali presupune un rransfer de fonduri de la stat de la agengii economici privagi cdcre consumator, ca rezuhat al majorarii preturilor

de consum (indexdrile sau compensatiile la salarii gi pensii), prorecqia consumarorului inseamnl protejarea acestuia impotriva riscului de a achizigiona sau de a i se presta

un serviciu care si-i pund in pericol viata, slnltatea ori interesele sale legitime. intr-o economie care prosper5 rolul consumarorului devine din ce in ce mai complex. Totodatl el este confruntat in cadrul raporturilor de piagi cu multiple

dezechilibre sub aspect economic, educagional etc. Pentru aceste motive sunt necesare anumite intervengii guvernamentale si nonguvernamentale care isi gdses expresia in conceptul de protectie a constrmatorilor.
definitd ca o activirare uman5 constientd, qtiingific fundamentatS, indreptatX spre realizarea unui scop concret corespunziror unor obiective specifice fieclrei zone si perioade din programele de proreclie. [n context, protecgia consumatorilor imbra cd, at[t forma unei misciri "cest generale pentru respectarea intereselor consumatorilor, cdt a unor actiuni speciale, Ei cu programe bine determinare in timp gi spagiu.
Cunoasterea comportamentului consumatorului- condigie de bazd a asiguririi protectiei sale Cum arltam, consumatorul constituie o encitate complexS, diversl si dinamici care derivl din multitudinea factorilor implicagi, ca Ei din posibilitdgile lor, praccic nelimitate de agregare. Protecqia consumatorilor poate

fi

1.2.

Comportamentul consumatorului este un elemenr al comportamentului economic al acestuia, cAre la r6ndul slu, reprezintd. o formi de manifestare a
comportamentului uman in general.

Cum se aratX in literatura de specialitate, comportamentul este ,,o manierd specifrcd prin care organismul uman este determinat si rispundi, printr-un ansamblu

de reacpii, Ia solicitdrile mediului intern si extern, ciutdnd


necesi tdgi le
no

u i n terven i te

*.1

si se adapteze

Ia

definirea comportamentului uman se considerl ca fiind esentiale urmbtoarele trei elemente: stimul (cauzd), nevoia (doringl), obiectiv (scop). in
consecingl comportamentul este efortul de a elimina rensiunea datd de nevoie prin urmirorea obiectivelor, a clror realizare, neutralizeazd cauzele tensiunii create.?

in

Lato sensu, comportamentul consumatorului cuprinde intreaga conduit5 a utilizatorului final de bunuri materiale si imateriale, incluzdnd spre exemplu si
comportamentul alegltorilor sau al pacientilor unui medic.3 in acelagi timp, comportamentul consumarorului a mai fost descris qi ca fiind o interactiune dinamicd referitoare la impresie gi perceprie, conduiti qi inc6mplXri naturale comune, prin care fiingele umane isi dirijeazd schimblrile survenire in propriile viegi (American Marketing Association). in r"port de cele prezenrare purem
formula urmltoarele concluzii: - comportamenrul consumatorului este dinamic: - comportamentul consumatorului determinl interacliuni; - comportamentul consumatorului determinl schimburi intre oameni. Este gi motivul pentru care comportamentul consumatorului impune penrru investigarea sa o abordare inrerdisciplinar5.

compoftamentul consumatorului ca reprezentand totalitatea actelor decizionale ale persoanei sau grupului de persoane, legate in mod direct de dobAndirea ;i urllizarea bunurilor qi serviciilor in vederea satisfacerii nevoilor prezente si viitoare, inclusiv procesele decizionale care preced qi determini aceste acte.

in contextul analizei de mai-sus putem defini

ALE CONSUMATORILOR SI APARAREA LOR itttr-o societate democraticX, fundamentate pe economia de piag5, trebuie sl
existe raporturi contractuale negociabile iar nu relagii de conscrdngere sau dominare.

2. DREPTURILE FUNDAMENTALE

Calitatea de consumator apartine tuturor cedrenilor, iar drepturile cetlfeanului in calitatea sa de consumator, sunr drepturi fundamentale ale omului.

I
2

L Ciofu, Comportamenml siiiulat,Edicura Academiei, Bucure;ti,

1972,

p.79.
Pre ss,

H. Leavit, Managerial Psychology, Chicago, The University of Chicago


Kroeber

Second Ed., 1964, p.

7-10.
3

Riel W., Konsumentenverhalten,4. Auflage, Verlag Franrz Vahlen, Munchen, 1990, p.

Fenomenele de dezechilibru ale raporcului dintre comerciangi gi consumatori au impus cu necesitate statuarea unor drepturi ale consumatorilor. in acela;i timp, necesitatea protectiei drepcurilor consumarorilor

precum gi a utilizxrii unor forme agresive sau $ocante de vanzare care, echivaleazi, de cele mai multe ori cu o presiune exercimtl asupra consumatorilor.
Dreprurile consumarorilor la nivel mondial conceptur privind ,,drepturire consumatoriror,. isi are originea in ,,carta drepturilor consumatorilor", definit[ de pregedincele Kennedy, in anul 196?, sub forma unui mesaj special adresar Congresului american. r Acesta este considerat primul semn prin care administragia recunogtea justetea principiilor penrru care ruptau reprezentangii consumaroriror. in viziunea Cartei, drepturile consumatorilor comporrd urmdtoarele elemenre: dreprul la sigutangi, dreprul de a fi informat, dreprul de a alege gi dreptul de a fi ales. La rdndul siu, presedintele Nixon a ad5ugar alte doul drepruri ale consumatorului, si anume: drepml de a-i fi inregistrati insatisfacpia pi dreprul de a-i fi auzite reclamagiile.

practicilor abuzive

in

domeniul concurenrei,

a apdrur darorird multipliclrii

2.1.

Ford a afirmat cI trebuie sd-i fie recunoscur consumatorului gi dreptul Ia educapie in calitatea sa de consumaror. Sub presiunea miscirii consumeriste s-a adiugat al gaptelea drer, anum e cel aI unui mediu nepoluat in anul 1977,in urma intdlnirilor avute cu mai mulgi activigti penrru protecgia consumatorilor, presedintele Carter a insciruir acesre drepruri ca fiind fundamentale. Ulterior, la nivelul O.N.U. prin Rezolufia nr 3g-Z4S din aprilie 19g5, s-a elaborat un set de principii gi misuri fundamenrale cu scopul de a proteja consumatorii fag[ de produsele, serviciile sau procesele care por sI le punl in pericol sdnltatea, precum gi sI promoveze interesele legitime ale consumatorilor. i' a"erc document sunt exprimate urmitoarele drepturi ale consumatorilor: - proteclia consumatorilor fatX de produsele care le afecteazd sdn[tarea si
siguranta;

in anul

1975, pregedintele Gerald

- protectia intereselor economice ale consumatorilor; - accesul la informagii corecte, care sI permitd consumatorilor sd facd o alegere in conformitate cu necesitlgile exprimare; - dreptul de a fi educat in calitare de consumator: - dreptul de a fi deslidgubit in mod eficienr;
t

Robert Moraq op.cit., p.88.

liberratea.consumatorilor de a-gi prezenta interesele decizionale care ii afecteazd.

in cadrul

proceselor

s5u, Organizatia Internaqional[ a Uniunilor de 'Consumatori a elaborat urmitoarea formulare a drepturilor consumatorilor:l - dreptul Ia satisfacerea nevoilor: - dreprul la sigurantd; - dreprul de a fi informar; - dreptul de a alege; - dreptul de a fi ascukat; - dreprul la despdgubiri; - dreprul la educare; - dreptul la un mediu ambiant sdnltos. Pentru starele membre ale Comunitdgii Europene, Consiliul Europei a adoptat in anul 1973 ,,carta pentru protectia consumatorilor,,, unde sunt precizate principiile unei polirici eficiente de asisrenrx, de reparare a daunelor, informare,
educare si reprezentare a consumatorilor.

La rdndul

Drepturile consumarorilor in legislagia rom0nI itt art.3 din O.G. nr. 21'llggz privind protecgia consumarorilor, sunc insriruire principalele drepcuri ale consumatorilor, qi anume: - dreptul de a fi protejagi impotriva riscului de achizigiona un produs sau de a li se presta un serviciu carear putea sd le prejudiciezeviata, slndtatea sau securitatea ori sd le afecteze drepturile gi inreresele legirime; = dreptul de a fi informaqi complet, corect si precis asupra caracteristiclor esentiale ale produselor gi serviciilor, astfel inc6t decizia pe care o adopt5 in leg5turl cu acestea sI corespundl cAt mai bine nevoilor lor; - dreptul de a fi educagi in calitarea lor de consumarori; - dreptul de a avea acces la piete care le asigurd o gaml variatd, de produse Ei servicii de calitate;

2.2.

- dreptul de a fi
necorespunzdtoare

desplgubigi pentru pagubele generare de calitatea produselor ;i serviciilor, folosind in acest scop mijloacele

previzute de lege; - dreptul de a se organiza scopul apXririi inrereselor.lor.

in asociagii pentru protecfia consumatorilor,

in

' IoCU -Principiile Directoare pentu Protecgia consumatorilor, Londra,

19g5.

/o

in

raporr de textul legal, putem concluziona

ci

exprimarea drepnrrilor

consumatorilor este consfi ntitX prin: - exisrenra unui cadru legislativ si institugional; - disponibilitiEile autoritXgilor de a tine seama de grupurile civild:

din

societarea

sI-si exprime interesele prin intermediul unor organizatii nonguvernamenmle care se constituie in mod voluntar. Pentru tealizarea ir, practic5 a acestor dispozigii men[iondm mai mulre modalitdgi. Prima implicl un consumator educat, informat, dar presupune un proces
de educare a consumatorului. A doua modalitate este cea administracivd, prin care cet[genii responsabilizeazd, administragia si actioneze penrru restabilirea legii. Cea de-a treia modalitate este cea judeciroreascl, care presupune o actiune in justiqie pentru solutionarea unui litigiu de consum. Existenta drepturilor implicX ;i responsabititdgi.ln primul rAnd consumarorii trebuie si fie constienti de rolul Ei funcqia lor in economie. in al doilea r6nd consumatorii, pregltigi gi informati, trebuie sX acrioneze efectiv. Torodarl consumatorii au o mare responsabilitate de a evita poluarea aerului, a apei,a solului, de a exercita un consum responsabil, de evi[are a risipei. Consumatorii au responsabilitatea de a fi onegti in tot ceea ce fac. Yd.nzdrorii onesti gi cumplr6torii oneEti promoveaz[ interese reciproce. i.ttr-o societate liberd consumatorii au dreptul
gi responsabilitatea de a protesta. Funcgia proresrului poare

- posibilitatea ca individul

fie colectiv. Ei pot exercita aceastX funcgie prin a


propunerile legislative.

fi exercitar5 fie individual sprijini sau ase opune la

2.3. Apdrarea drepturilor consumatorilor Crearea migcdrilor de aplrare a consumatorilor este rlspunsul dat de cdtre aceEtia imperfecgiunilor piegei. Ea constituie o conrrapurere a consumatorilor fati de puterea deginucl de producltori gi disrribuirori.l

Caracterul organizat al migclrii, larga audientI la public a acgiunilor increprinse, presiunea exercicatd asupra inrreprinderilor soldatl cu plata unor despigubiri, retragerea anumitor produse si servicii de piaq5, recunoasrerea public[ a unor erori, cdt si asupra legiuitorului pentru elaborarea unor reglementlri care si apere efectiv interesele consumatorilor, au transformat consumerismul intr-o miscare de amploare, o forg[ care nu mai poate fi ognorati.
' P.L, Dubois, A. Joliberg Marketing, teorie pi practici,lJniversitarea de $tiinge Agricole, Cluj, 1994, p.452-453.

ti

Migcarea consumeristd este descris5 ca un grup ererogen de indivizi independenqi, grupuri gi organizagii care urmbresc sI protejeze drepturile
consu matorilor.2

esre mai degrabd abstract5, alcdtuitd din pdrgi componente nelegare incre ele.3

in

viziune

a akor specialigti consumerismul

o forrl sociall

Aceste componente include Sindicatul Consumatorilor, avocaqi ai


consumatorilor, publicigtii Rapoartelor Consumatorilor, agengiile de reglemenreri guvernamentale qi Biroul dc Afaceri prospere. Cu toate cd, la nivel mondial problema apXrlrii drepturilor consumatorului

de o perioadl relativ scurtl de timp, exisc[ gdri unde se poare vorbi de o tradigie in aceastd activitate. Dinrre acesrea, menrionlm S.U.A. ca tard promotoare a migclrii consumerisre. Marile probleme cu care se confruntd in zilele noastre consumatorii isi au originea in anii 60 ca rezultat al unor evenimenret precum: - proiectul de lege al pregedintelui Kennedy privind drepturile consumarorilor
dateazd'

(te62);

cartea

lui Ralph Nader despre industria automobilului (Unsafe ar Any

Speed, 1965);

- cartea lui Vince Packard despre abilitatea afceristilor de a convige (Hidden


Persuaders, 1966);

degradarea mediului inconjurltor de citre concernele industriale (Silenr Spring, t968).

cartea

lui Rachel Carson despre

Oficialitlgile americane au fost nevoite sX ia pozigie faqi de acesrea astfel incAr in anul 1967, preqedintele S.U.A. a declarat in faqa Congresului recunoaqterea acesrei miEcIri. in urmXtorii 4-5 ani aceast5 recunoastere a fost urmarl de adoptarea unor legi
referitoare la protecgia consumatorilor. analizd a istoriei consumerismului evidengiazi cI miqcarea acesruia este ciclicX, devenind, iarXgi, o forgb puternici in viitorul apropiat. Astfel, dup6 sclderea

interesului fagl de consumator in perioada anilor 80, asistlm in prezent la o revigorare a protecliei caracterizat5 prin actiuni intense si variate precum si prin elaborarea unor

reglementiri ample si eficienre in domeniu.

W. Pride, O.C. Ferrell , Marketing, concepts and strategies, Houghton Mifflin Company, Bosron,

1991
3

K.E. Runyon, D/\M. Stewart, Consumer Behavior and Pracdce of Marketing, Third edition, Merrill, Publishing Company, Columbus, OH, 1987, p. 662. I Roberr Morar, op.cit., p. 102.

/L

consumeriste o considerl idealist5 sau orientatr spre bundstare. in realitate ea este rezultatul unor nevoi crescdnde ale consumatorilor care trebuiau sI fie auzite iar punctele lor de vedere trebuiau luate in considerare de cxtre lumea facerilor gi de cltre guvernanti. Miscarea consumeristd, ca expresie a conflictului dincre consumatori qi vdnzdtori pe piatd, este o miscare economicb si nu una sociald. Atdta timp cdt va
exista piaga, va exista gi o miscare a consumatorilor. Primele manifest5ri ale miscirii consumerisre au avur loc in S.U.A. Aici s-a constituit Consumers Union, o asociagie cu peste 5 milioane de membri, cu publicaqii gi acgiuni recunoscute de factorii de decizie guvernamentali si de managerii marilor companii.

Criticii migcirii

Primele asociatii de consumatori apar in Anglia secolului aIXIX-lea sub forma unor cooperative de consum constituite in scopul de a cumpdra produse de consum

individual direct de la depozitele en-gros. in S.U.A., in anii 30, apar asocia;iile de consumatori cu obiectivele din prezent. Ele sunt organizate pe probleme generale ale protectiei consumatorilor cit gi pe grupe de produse. Activitarea acesror asociarii se remarcl printr-o serie de elemente inedite ca de exemplu, publicarea rezulatelor obginute in urma efectudrii de comparatii intre produsele de acelasi rip, oferite de producitori. in gdrile Europei occidentale, dezvoltarea economicd accelerati dupl anii 50 asociatl cu libertatea de exprimare a cet5geanului, au generat aparitia asociatiilor de
consumatori. State precum Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franta, Germania inregistreazl

evolugii semnificative ale activitlgii asociatiilor de consumarori

de la

aspecre

punctuale, cu caracter revendicativ, la elaborarea unor strategii de amploare. Ca o etapl fireascl in evolutia lor, asociatiile consumatorilor din S.U.A, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Australia formeazd, in anul 1960, IOCU (International Organisation of Consumers Unions - Organiza1ia Internationall a Uniunilor de Consumatori) cu sediul la Londra. Fix6ndu-gi ca obiective fundamentale: structurarea migclrii inrernagionale a consumatorilor gi reprczentarea lor in cadrul organizagiilor inrernarionale, IOCU esre reprezentancul intereselor consumatorilor in:
- Consiliul economic gi social al ONU (ECOSOC); - organizagia pentru Educagie, $riingx gi culturr a oNU (uNESCo); - organizagia pent*i cooperare Economicd si Dezvohare (OECD); - Consiliul Europei; - Comisia Codex Alimentarius:

/v

- Organizagia Mondial5 a S5ndrXgii; - Organizatia penrru Agriculturi si Alimenatgie;


- O r ganizagi a I n cernational

e Stand

a,r diza.r

e.

comportament.

DouI categorii de indicatori ai consumerismului pot determina audien;a migcirii consumeriste. Ace stia sunt indicacorii de atirudine si indicatorii de

Indicatorii de atirudine identificX consumerigtii plecAnd de la acosruri asupra scirilor de atitudine in ceea ce priveste publicitarea, constiinga sociall, aritudinea
privitoare la intreprindere. Indicatorii de comportamerrsunt, la rdndul lor, foarre diversi. Unii idenrificl consumeri;tii ca fiind cei care se aboneazd la publicagii ale organizagiilor de ap5rare a consumatorilor iar algii ii definesc ca fiind membri ai asociatiilor de consumarori sau militangi ai unei asociagii.l

+- din perioada 1965-1970, consumarorul nu lncd

mai esre considerac un simplu

cumpirltor sau ucilizator de bunuri sau servicii, ci o persoan[ interesatd de aspecte ale viegii sociale care pot direct sau indirecr s5-l afecteze in calitatea sa de
consumator.

in Romdnia, miEcarea consumeristl este legat5 de apariqia pietei libere si


constl in:

constituirea unor organizatii gi asociagii proprii ale consumatorilor (prima asociagie care promoveazd. interesele consumatorilor s-a format in anul 1990, cAnd s-a constituit Asociatia penrru Protecria Consumatorilor); implicarea puterii publice in procesul de protectie a consumarorilor prin elaborarea unei legislagii care sX rXspundd necesirdgilor generare de asigurarea protectiei consumatorilor ;i prin organizarea unor institugii de specialitate care sI
vegheze asupra protecgiei consumatorilor.

3. COMPONENTELE SISTEMULUI

DE PROTECTIE A CONSUMATORILOR

in condigiile unei economii de piaqd reale s-au constatar numeroase deficienqe ale funcpiondrii mecanismelor care ar regla, reoreric, poziqia in cadrul piegei a diverqilor actori economici. Evident cI defavorizaqii sun[ consumatorii ale c;ror
interese sunt adeseori variate Ei care nu dispun de capacitatea necesard de negociere cu agentii economici. in.-acest context se identificl necesirarea unei politici de
t

H.P. Thorelli, H.Beker, J. Engledow, The Information Seekers, Cambridge Mars, Ballinger, 1975, in Robert Morar, op.cit., p. 106.

protec{le a consumatorilor, in ea fiind implicagi o serie de facrori, fiecare av6nd un rol bine definit. poririca de prorecqie a consumatoriror pe plan mondiar Necesitatea unei politici coerente privind prorecqia consumatorilor este determinatl de consLatatea cx funcgionarea corecrd a piegei este impiedicatd, in mod semnificativ de e;ecurile ,si distorsiunile functionalitipii ei. Toate acesrea limiteazk rolul qi influenga consumaro;ului pe pia;d gi aceasra din cauza: - deficitului concurendal generat de practicile monopoliste si contractele restrictive;
informarea consumatori lor;

3.1.

- deficitului informadv determinat de limitele impuse prevederilor legate de

contractual sau de tranzacpie cauzat de pozigia slabi in cadrul negocierilor sau chiar absenta totall a unui reprezentant al consumatorilor in cadrul unui comerq din ce in ce mai standard,izat: - deficitului de securitate datorat circulatiei unui numdr nepermis de bunuri care produc accidente, a produselor defectuoase si periculoase pe o piagl ftrd frontiere etc.;

- deficitului

accesului Ia jusritie pi aplicirii legilor cdtd, vreme bariere financiare, psihologice si culturale actioneazd conua asisrenrei legale gi accesului la organismele judiciare;

- deficitului

- deficitului de reprezentare determinat

de numeroase dificukdgi privind

asigurarea unei reprezentdri eficiente a consumatorilor in forurile politice, economice gijuridice de luare a deciziilor la nivel local qi sratal.

Sunt cauze si eEecuri a cdror prezentd este si mai accentuate in economiile $i/sau pieEele in cranzirie iar acestd situatie impune necesirarea unor misuri corective
prin care sI se dea posibilitatea consumatorilor sI exercite un rol eficace asa cum se intampll pe piegele cu adev[rat concurenqiale. Esre motivul pentru care rrebuie

acordat5 prioritate consolidirii instrumenrelor concurentiale gi informaqionale: interzicerea contractelor care diminueazd concurenga liberd si favorize azd. abuzurile celor cu pozigii dominante; inrerzicerea reclamelor inselStoare; ericherarea produselor qi indicarea pregurilor gi tarifelor; amplificarea volumului informatiilor referitoare la
caracteristicile de siguranri ale produselor si serviciilor erc. Problemele protecgiei consumatorilor se aflI in centrul arenqiei teoriei si practicii economice gi juridlce din toatl lumea. Teoria protecgiei consumarorilor este din ce in ce mai mult studiatl la nivelul diverselor comunitigi internarionale,

tf

guvernamentale

gi nonguvernamentale, impreunb cu stabilirea cadrului

necesar.

legislativ si institutional pentru asigurarea unei protecgii reale a consumatorilor. i., context Organizagia Nagiunilor Unire a considerar sI pund in discutia """rt structurilor sale problemacica protectiei consumatorilor, elabordndu-se in acesr sens documentul intitulat ,,Principiile directoare pentru protecgia consumatorilor.. prin
care s-a

urmlrit

ca guvernele tuturor

glrilor

sX

dezvolte, sd intlreasci

politicl eficientX de protectie a consumatorilor in acord cu principiile directoare


declarate.

;i

sd

menginl o

Principiile directoare se refer5, in principal, la urmftoarele domenii: - siguranta de consum, adici, produsele achizitionare penrru consum si nu reprezinte pericol pentru sdnltatea consumatorilor; - promovarea intereselor economice ale consumatorilor; - adoptarea de standarde privind siguranta in utilizarea bunurilor de consum; - asigurarea condipiilor de distribu[ie pentru bunurile de consum esenriale; - asigurarea posibilit[gilor de compensare a daunelor suferite de consumarori; - tealizarea de programe pentru educarea si informarea consumatorilor. Un rol important in protecgia consumatorilor il are Organizatia Internarionall a Uniunilor de Consumatori care sprijind, organizatiile consumatorilor din intreaga lume. Arganizatd ca o fundagie non profit ea reprezinr[ interesele a peste 200 de otganizarii din toat[ lumea. Direcgiile de sprijin afirmare in cadrul IOCU vizeazd, urmitoarele aspecte:
- promovarea colaborlrii intre membrii sdi;

- extinderea misclrii consumeriste gi sprijinirea organizariilor


nou create;

consumeriste

- reprezentarea intereselor consumatorilor in forurile internagionale.

De altfel, ,,Principiile Directoare" declarate de cdtre O.N.U. sunr rezukarul


eforcurilor pe plan inrernagional ale acestei organizatii.

in anul 1978 a fost creat in cadrul Facultigii de Drept a UniversitXgii LouvainNeuve din Belgia, Centrul de Drept al Consumatorilor ce are ca obiectiv participarea la realizarea programelor de cercetare in domeniul dreptului consumatorilor.

incercdnd si impunX dreptul consumacorilor intre preocuplrile gciingifice ale institutelor de studiere a dreptului, Centrul de Drept al Consumarorilor pune la
dispozigia celor interesati documente legate de acaestd ramuri a dreprului.

/6

drepturilor fundamentale ale consumatorilor adoptate de Consiliu la 14 aprilie l97S ;i 19 mai 1981. in cadrul acestor programe au fost stabilice 5 obiective fundamentale menite sI asigure protecfia consumatorilor qi anume: - protectia intereselor economice ale consumatorilor: - prorecfia sinftIgii si securiririi consumatorilor; - dreptul la repararea daunelor provocate prin utilizarea normald a bunurilor: - dreptul de participare si reprezentare ra ruarea deciziilor: - dreprul la informare gi publicitate. Primul obiectiv vizeazd domenii esengiale precum: incheierea conrracrelor, indicarea corectA a preturilor, combaterea publicitlpii mincinoase, controlul de calitate al bunurilor, protecgia originii produselor etc. Al doilea obiectiv are menirea de a determina crearea unui sistem rapid de informare asupra calitdgii produselor, mlsuri de control si verificare ce se impun in cazul unor produse specifice (produse cosmetice, farmaceutice ecc.), controlul de securitate pe care il implici folosirea juciriilor, a produselor elecrrice erc. Pentru punerea in practicl a celui de-al treilea obiectiv s-au adoptat numeroase directivel care reglem enteazd rispunderea pentru produsele defectuoase. Acestora li se adaugl Directiva nr. 851374 a Consiliului care reglemnreazl accesul consumatorilor la justigie gi Directiva nr. 79981?7 care priveste acgiunile in justigie pentru prorecfia consumarorilor. Realizarea urmltorului obiectiv este asiguratl prin acrivitdgi organizate in cadrul structurilor insticutionalizate precum: Comitetul consumatorilor- serviciu care

Sistemele de protectie a consumatorilor in Uniunea Europeanl Politica comunitarX in domeniul protectiei consumatorilor a beneficiat de o reglementare specifici prin Tracatul de la Maasrricht care a introdus in Trararul CE un nou ritlu XI (devenit xIV) - ,,prorecria consumarorilor,,. Primele acciuni concrete venite in sprijinul protectiei consumatorilor le-au constituit elaborarea a doul programe preliminare penrru informarea si prorelarea

3.?,.

functioneazi

la nivelul Comisiei Europene din lg73- gi Biroul european

al

consumatorilor.

' Allturi de regulamente, decizii, avize si recomanddri, directivele alcdtuiesc dreptul derivat, ca izvor al dreptului comunitar. A se vedea, Viorel Marcu, Drept institugional comunital Editia aIl-a revdzucd,
giadlugitX, Edirura Lumina Lex, Bucure;ri, 2001, p. 108-113.

/r

aparatul administrativ
compartimente:

Aceste structuri indeplinesc atribugii de informare si consulatre, prezentand Comisiei propuneri in sprijinul adopt5rii de acce normarive comunitare care sd protejeze inreresele consumatorilor. in martie 1995 a fost creati Direcgia Generald XXIlcu un caracrer distinct in

al Comisiei2 care este organizatd, in

urm5toarele

- relagii cu alte institugii comunitare gi cu organizatille de consumatori; - conceperea si aplicarea legislatiei; - siguranta produselor Ei serviciilor; - politica penrru calitate si accesul pe piagd; - informarea gi educarea consumatorilor;

- fianzaclii financiare. Dreptul la informare gi publicitate este consacrar inrr-un numdr insemnat de acte juridice comunirare precum:
ericherarea, prezentarca gi publicitatea produselor alimentare modificatl prin DirectivagT14 din 27.01. 1997 care stabileste in sarcina producltorilor obligapia de a indica denumirea

Directiva nr. 79lll2 a Consiliului

din

18.12,.1979

privind

produselor gi alte caracteristici cum sunc termenul de valabilitate, compozitie,


cantitate etc.;

- Directiva nr. 9816 a Parlamencului European si a Consiliului din L6.0T.lggg


privind modalit5gile de indicare a prerurilor produselor come rcializate; - Directiva nr. 84150 din 10 septembri e 1984 prin care se interzice publiciratea mincinoasx, modificarx prin Directiva 971 ss din 6 ocrombrie 1997 . in pr"rent Uniunea Europeanl concepe politica de protectia a consumatorilor ca o doctrinl de sine stltitoare cu obiective, prioritlgi gi mijloace proprii, specifice. Este o orientare recunoscutd clar prin Tratatul de la Maastricht care legitimeazl pe deplin caracterul distinct ;i autonom al politicii fagX de consumator si o recunoasre ca parte integrantd, a politicii generale privind piara internd. O politici activd in ceea ce-i prive;te pe consumarori es[e srrdns legatd de imperfecgiuni le inere nte ce caracter izeazd fu nctionar ea p i e gei i n tern e. De altfel, inc[ de Ia instituirea Piepei comune, inrreaga ideologie comunitar5 a fost fundamenrara pe baza respect[rii a 4 Iiberrdgi fundamenrale: - libertatea de circulatie a mlrfurilor:

Pentru detalii asupra serviciilor adminisrative din cadrul Comisiei Uniunii Europene, a se vedea Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, Drept comunitar general. Tratat., Edirura Lumina Lex, Bucuresri, 1992, p. 137-140.

/8

libertatea de circulatie a persoanelor; libertarea de circulatie a capiralurilor; libercatea de circulatie a serviciilor.

a reprezentat un mijloc important de realizare a obiectivelor comunitare propuse la un moment dat, avdnd ca scop o liberalizare c6t mai mare a
Piaga comund

schimburilor de bunuri ;i servicii incre statele membre. Realizarea pietei comune constituit prima etapd. in cadrul procesului de inregrare comunitard.t

Deoarece progresele inregistrate pdnX in jurul anului 1980 nu s-au ridicar la nivelul obiectivelor comunitare propuse, Comunitatea a hotbrAt sd procedeze la o abordare nouX, calitativ superioard, cu metode mai eficiente de aplicare in practicd astfel cI a propus realizareaunei ,,piete interne,,. Piaga internd este definitl ca: ,,un spaliu frrd frontiere, in care libera circulagie a mirfurilor, persoanelor, serviciilor gi capitalurilor se desfi;oard fird nici un control la frontierele interne ale Comunitdtii, funcgionind pe principiile unei piege nagionale,,.z

Actul Unic European, semnat in 1986 si intrat in vigoare in 1987, a incorporat conceptul de piagl interni in Tratat ;i a stabilit ca termen limitl penrru finalizarea
acesteia, data de 31 decembrie 1992.

fost liberalizatd circulacia capitalului, au fost eliminare controalele la frontierele interne asupra bunurilor si persoanelor, s-au inregistrat
acest context a
progrese in privinta libertlgii de srabilire si prestdri servicii.

in

cadru se poate afirma cd, realizarea pietei interne in care produsele si serviciile sI poati circula liber, pe de o parte, si procecria consumatorilor din sratele

ir,

"""rt

ce alcltuiesc aceastl piapd, pe de altd parte, reprezint[ doui politici distincre cu obiective oarecum concradiccorii. in timp ce consriruirea pietei unice urmdregre eliminarea barierelor comerciale dincre statele integrare, pentru a asigura o circulagie liberi, statele si cetlgenii lor obstructioneazd, nu de pugine ori, aceste inigiative invocAnd pretextul apdrdrii si garantlrii securitltii consumatorilor de pe pietele nationale. in acest context realizarea echilibrului necesar intre interesul de a crea si consolida piaqa unicl ;i de a asigura protec[ia consumarorilor este o sarcinX dificilX pencru orice star si auroritate multinagionall.
Promovarea intereselor consumatorilor trebuie privitl inainte de toate ca parre integranti a unei politici generale axate pe bunistarea cerftenilor, infiinrarea unei
vaste piege interne constituie mijlocul si nu scopul credrii Uniunii Europene.

' Nicoleta Diaconu, Evolugia conceptului de ,,fnrcgrare comunitard'i in Revista de Drept Comercial
nr.3l20M, p.
2

145.

Nicoleta Diaconu, op.cit., p. 146.

/s

inrre- politica piegei interne qi reglementlrile nationale ce au ca obiect protecgia consumatorilor se gisegte un re"mediu, cdtd vreme m[surile nagionale nu reprezinrd forme deghizate de protecgionism, care de cele mai multe ori il consticuie armonizarea prevederilor legislative ale statelor membre. Asperitlgile si chiar elemenrele de conflict dintre normele dreptului comunitar si normele juridice ale statelor membre nu vor putea fi eliminate decit prin ,, armonizarea legislatiei'i proces care a inceput chiar din momentul adopt5rii Tratace;lor constitutive ale Comunit5gilor Europene si care este in continul desfXsurare si in prezent.l Normele comunitare referitoare la protecfia consumatorilor impun un inalt nivel de protectie insd, in anumite domenii, statele membre pot aplica nivele de protecfie mai ridicate, norme mai severe decAt cele din legislaria comunirar[, cu condigia ca ele s[ nu creeze piedici in schimburile comerciale.

Ori de cdte ori se nagte un conflict

Dumitru Mazilu, Armonizarea legislatiei",in ,,Teoria Generall

Bucuregd, p. 50-51; Dumitru Mazilu, Dreptul comunitar gi dreprul nagional complementaritarg in Revista romAnd de Drepr Comunitar nr.ZlZ004, p.SZ.

Dreptului", Edimra All Beck, - interdependend si

CAI)11'OI,UL II
I,

Ro'r'Ii(,"t'rn coNSIJMATORILOR iN RoveNIA

Starlirrl irtins dc protccpia consumatorilor in Romdnia reclamd in continuare 1'rcrl'ecpionarca formclor si mijloacelor care sd asigure un caracter permanenc acestui Irr()c:cs. Dc;i apropierea lcgislativ[ gi comportamental5 de standardele comunitare a inrcgistrat progrese, RomAnia trebuie sd asigure ca legislaqia sa sd devini compatibili
cu cca a

Comunitltii.
1.

MIJLOACE PRIN CARE STATUL ASIGURA PROTECTIA CONSUMATORILOR Principalele mijloace prin care stacul asigurl protecgia consumatorilor
vedere urmXtoarele directii:

au

in
si

instituirea unor drepturi

garanlii referitoare la calitatea produselor

servlclllor; - informarea consumatorului;


- garanfii contractuale preventive
;

- s anc[io narea

ractici lor

co

merc iale abuziv e.

Totodat5, reglementirile
legale.

in domeniul protectiei consumatorilor sunt

guvernate de o serie de principii cu rol esenlial in interpretarea si aplicarea normelor

Astfel, din puncrul de vedere al protecliei consumatorilor distingem


urmXtoarele principii:

Principiul |iberei concurente. O componenr[ de bazd, a economiei de piagl o constituie libera competigie, concurenla dinrre agengii economici. ins[gi Constitugia RomAniei prevede cI statul trebuie sd asigure ,,libertatea comertului, proteclia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" (art.135). Prin legi speciale sunt stabilite limitele in care trebuie sI se manifeste libera concurentl precum Ei consecingele pe care le au incdlc5rile acestora. Concurenla este protejatl de lege sub dublu aspect.r

I.

Ocravian CdpXgAnX, No;iunea concurengei comerciale, in ,,Revista de drept comercial" nr. ll1992, p.

32-33.

dl

:'--

- * .i:-ry.wG11ffiF$ffiryEt

pozilie dominant5 care pericliteazd existenga concurenrei, protectie care esre realizatd. prin dispo ziqitle' Legii nr. ?1 I 1996 asu pra boncu renrei. 2
Pe de altd parte,legea are in vedere sancrionarea folosirii mijloacelor nelicire in scopul attagerii clientelei (concurenta neloiald), procecrie ce face obiecrul Legii nr. l1/1991 privind combaterea concurengei neloiale.3 Regulile juridice ale concurentei insriruite prin Legea nr. ?U1996 i1 acord cu reglementlrile Uniunii Europene au in vedere atingerea urmaroarelor scopuri: - protectia, menginerea si scimularea concurentei; - protectia consumatorilor;

Pe de o parte- legea interzice incelcgcrile anriconcurenriale si abuzul

de

- lupra impotriva conrportamencelor il.

monopoliste

gi a

pracricilor

anticoncurentiale care tind s[ falsifice sau sx inlrture concurenta.

Principiul prorectiei vieyii, sdndtigii ;i securitdtii consumatorilor. Protectia viepii si integritigii fizice a persoanelor esre un drept narural regdsit de-a lungul timpului in toate civiliza;iile, filosofiile si religiile. Acestui principiu etic fundamental al umanitdlii ii corespunde formularea juriciic[ a obligagiei de securitate.l Dreptul fundamenral al consumatorului de a fi prorejat impotriva riscului achizigiondrii de produse care ii pot pune in pericol viara, s5nerarea sau ii por prejudicia interesele legitirne este consacrar expres in aft. ?t lit. a) din O.G. nr.
ZU199Z. La r6ndul sXu, art, 4 din acelasi act normativ interzice comercializarea d,e produse sau prestarea de servicii care, utllizate in conditii normale, pot pune in pericol viata, sdnXtatea sau securitatea consumarorilor. Dispozigii similare inrAlnirn si

Legea nr. ?9612004 privind Codul cr-,nsumuluiz care interzice comercializarea produselor ce imit[ produsele alimentare, fdrd, a fi astfel de procluse qi care prezintl riscul de a pune in pericol s5n[tatea sau securitatea consumatoril,cr.

in art. 7,2 din

Publicatl irr ,,1\4onitorul oficial al Romdniei", parrea I, nr. 80 din 30 aprilie 1996. Legea a fost modificatX prin O'U.G. nr.1.2i12003 publicatd in ,,Monitorul oficial al Rom6niei" partea I,nr.875 din ,
10 decembrie 2A03.
3

'

Publicate in ,,monirorul oficial al Rominiei" parteal, nr.24ll99l, modificat5 compleratX prin Ei Legea nr. 29812001 publicatX in ,,Monitorul oficial al Romdniei" parrea I, nr. 313 din lZ iunie 2001.
I

Y. Lambert

Faivre,

L ethiiue'de

la responsabilite, in ,,Revue rrimesrrielle de droir civil.', nr.

l/1998, p.9.
2

Publicad in ,,monitorul oficial al Rominiei", parrea I, nr. 593 din

I iulie 2004. potrivir art. gg acrul

normativ inrrd in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

22-

Regdsim acesr principiu si in Legea nr.24512004 privind securi.rarea generalX a produselor3 ,r" ca scop asigurarea consumatorilor cb produsele puse pe piatb sunr "" sigure (art.1). Astfel, porrivit art.3 din lege, producarorii sunr obligari sd pund pe piagd numai produse sigure legea instituind, arar in sarcina lor c6t gi a distribuitorilor. obligacivitatea informdrii consumatorilor cu privire la riscul produselor.

reglemenrrrile cuprinse in ordonanra Guvernurui nr. ggl?,000 privind comercializarea produselor ;i serviciilor de piagda, obligd deopotrivd produc5torii si importatorii sx introducx pe piatd numai produse sigure pentru viata, srnrtarea si

$i

securitatea consumatorilor.

Principiul protectiei intereselor economice ale consumanrului. Este consacrar in art. 8 ;i 9 din o.G. nr. ?ulggz privind procecgia consumatorilor, ambele plasare in Capitolul 3 al legii intirular ,,Prorecria intereselor
economice ale consumatorilor".

III.

Conform acestor reglementiri agengii economici sunc obligagi sX pun[ pe piar5 numai produse sau servicii care corespund caracrerisricilor prescrise sau declarate,
sd

se comporte

in mod

corect

in relagiile cu consumatorii si sI nu foloseascd practici

comerciale abuzive.

OBLIGATIA DE INFORMARE in interesului manifestat pe plan european si national pentru "orrt"*tul protecgia consumatorilor, obligacia de informare a cdptigat reren. in u""st fel. s-a apreciat cX se reintregeste echilibrul conrracrual in conditiile in care, datoritd
?.

complexitlgii viegii economice si a existentei unor produse de asemenea complexe, posibilitrfile de informare ale consumarorului se dovedesc sumare.l

in RomAnia, cadrul legal general privind obligativiratea informdrii gi educirii consumatorilor este instituit in Capitolul VI din Codul consumului. Consumatorii informati sunt consumatorii procejagi iar, in raporr de reglementlrile legale,
distingem inffe:

- dreprul Ia informare consacrar de O.G. nr. ZIllggZ [art. 3 lit. b); arc. 10 alin. (1) lit. b)l pi,
'Publicatd in ,,Monitorul oficial al Romdniei", parrea I, nr. 565 din 25 iunie 2004. Publicatl in ,,Monitorul oficial 91 Rominiei", parrea I, nr. 424 din I seprembrie 2000 modificatX si completarl prin Legea nr. 650 din 7 decembrie 200?.

a fosr

propos sur Ja transformation du droit des contrats, in ,,Revue trimestrielle de droit civil", nr. ?llg97, p.376; Vasile pftulea, Obtiga;ia de informare in formarea contractelor, in ,,Revisra de drepr comercial" nr. 611998, p. 77.

t C. Thibierge-Guelfucci, Libres

J,g

O.G. nr. ?111992.

- obligatia de informare instituitd prin dispozitille aceluiasi art.3lic. b) din

achizitionat, in mod corespunzltor propriilor nevoi. Punctele de vedere exprimate in analiza acestei obligagii au generat mai multe clasificdri ale obligagiei de informare, in raporr de diferite criterii. O primX clasificare distinge inrre: - obligagia de informare propriu-zisi atunci c6nd priveste fapte obiective cum ar fi prequl, caracreristicile produselor ori serviciilor etc.;

i.tt.-o definigie pe care o retinem, obligagia de informare consrd in obligagia de a comunica consumatorului in calitate de crediror al acestei obligagii, un summum d,e cunostinte necesare form5rii unui consimgdmdnr valid la incheierea contractului, cxccutlrii in bune condigii a acestuia sau folosirii produsului ori serviciului

consiliere atunci cdnd priveste sfEtuirea potenrialului contractant in legdturb cu oportunitatea incheierii concractului. unii autori au consid erat cd intre obligagia de informare si cea de consiliere existx o diferengr de nuantb, prima av6nd un domeniu mai redus dec6t cealaltd si privind o caregorie diferitr de informagiil in rimp ce algi aurori au apreciat, dimpotrivi, ci obligagia de consiliere nu esre dec6t o expresie a informdrii.z O akd, clasificare a obligariei de informare cuprinde: - obligatia de informare precontractuald menitX sd asigure un consimtlmdnt valid pentru incheierea sau modificarea contractului; - obligatia de informare contractuali menirE sd asigure execurarea in bune
condi gii a concractului.

- obligatia de

Primei categorii i-ar corespunde o r5spundere delictuald,, angajatd, pe t5r6mul viciilor de consimgimAnt, iar celei de a doua, o rXspundere contr actuald, ce Doare imbrdca forme diferite.3 Dupi aria de cuprindere disringem inrre:
- obligagia de informare generaldcare poate fi precontractuali sau contractuald; - obligatia de informare speciald ftcuc5 in scopul cunoasterii unor aspecre tehnice Iegate de mijloacele electronice utilizate la incheierea conrraccului.

Din punctul de vedere al debitorului obligagiei de informare


' Ion Turcu, Liviu Pop, Contractele comerciale, vol.I, Bucuregti, 1997, p. 67; A. Benalent, Droit civil. Les

aceasra poace fi:

Formarea contractelor, Editura Lumina Lex,

obligations, Ed. Montchresrien, Paris, 1999. 9l. 2Fr.Te..e,Ph.Simler,Y.Lequerte,Droitcivil.Lesobltgarionq,Dalloz,paris1999, p.237. t M. Fabr" Magnan, De I obligatian d information dans les concrats.Essai d une theorie, Librairie Generale de Droit er de Jurisprudence, Paris, 1992, p. ?lS.
p.1

2l

- unilaterali cdnd incumbX doar uneia dinrrc p)irti, cle regulX comerclantului: - bilaterald cdnd cade acat in sarcina comerciantului c6t si a consumatorului care' la rdndul sdu, il informeazd pe vilnzd,tor in legXrurx cu scopul penrru care achizigioneaz|un produs sau un serviciu. Din perspectiva obiectului obligatiei de informare rerinem cd aceasra va purra asupra tuturor informaqiilor apte de a influenta voinga beneficiarului de a achizitiona un produs/serviciu sau necesare si utile folosintei acestuia. Penffu a ne afla in prezenga obrigatiei de informare trebuie indeplinire anumite condigii. i., u""st sens doctrina retine urmitoarelel: - informagiile pe care le degine debitorul obligagiei sd fie perrinenre (apte sd influenteze consimr5m6ntul creditorului obligatiei) si; - ignoranta creditorului sI fie legitimd in sensul cI lipsa de cunostinte privind obiectul conrracrului sI nu ii fie impurabili.

Indiferent de formele pe care le imbraci obligagia de informare asiguri o reald protectie a consumatorului in relagiile sale cu comerciantul profesionist. Este adevdrat cd' obligagia de informare esre o crearie a dreptului modern al
statelor occidentale care a consacrat in vederea asigurdrii protecqiei consumatorului mai multe remedii al cXror regim general se deplrteazd substanrial de cel al obligaliilor civile si comerciale. Plecdnd de la reglement6rile legale existente docrrina apreciazd, cI instiruirea prin lege a obligatiei de informare ate o dubld justificare:

in mod particular eroarea gi dolul.r Sintetizdnd opiniile exprimate putem rerine ca fundament juridic penrru instituirea prin lege a obligatiei de informare, buna - credinrl ce trebuie manifestatl
cu prilejul executlrii contractelor gi care este neces ar a fi extinsi si in perioada precontractualS tocmai datoriti inegalitdtii de informagie a piruilor conrracranre. Modalir5gile de punere in executare a obligaqiei de informare sunt din cele mai diverse. O priml modalitate reprezentdnd forma principali de rransmitere a informatiei esre cea scrisd. O consacrX art. Z0 din O.G. nr. Zlll99Z si art. 13 din Legea

- remedierea situatiei juridice a dezechilibrelor conrracruale si, - remedierea limitelor teoriei clasice a viciilor de consimtlmdnt,

' M. Fabre

Magnan, op.cit., p.l3Z.


Pop, Dolul " nr. 7 l?002, p. 62-7 0.

' A se ve dea, Ionut


revista,, Dreptul

* Florin

gi obligagia de informare

in contractele sinalagmatice, ln

privind produsele cosmetice.z Asrfel, porrivir dispoziriilor O.G. nr. 211199?,, informagiile trebuie sX fie concretizate in inscrisuri care contin dare specifice: eticheta, cartea tehnici Ei insrructiuni dc utilizare fart. Z0 alin. (Z) modificat] pentru produsele de folosintd indelungare. Tor penrru produsele de folosingd indelungatd, se cere sI fie insotire de o declararie de conformirate (eventual) si de un certificat de garantie. Informaqiile trebuie scrise obligatoriu in
17812000

nr.

limba romAnd

allturi

exclude posibilitate a prezentd,rii produsului si inrr-o limbi str5ind de Iimba romdnI (art. 20 alin. ultim). De asemenea, potrivit Legii legii nr.
fdrd, a

produsele cosmerice por fi puse pe piagi num ai dacd, pe recipient qi pe ambalaj informaqiile sunt inscripgionate vizibil, lizibil si cu caracrere care nu se srerg
17817,000,

u$or.

Demonstratia este o altX modalitate de punere in execurare a obligagiei de informare asa cum rezukd, din dispozigiile art. 22 din O.G.nr. 21llgg?, potrivit c6ruia agentii economici sunt obligagi sI demonstreze consumatorilor, la cererea acesrora, cu ocazia cumpXririi, modul de utilizare pi funcgionalitatea produselor ce urmeazd, a fr vdndute; la lansarea pe piaq5 a produselor, acestia sunr obligagi si efectueze demonstratii de utilizare.

actualitate gi in continul expansiune in directia informarii consumatorilor este pagina de web. Ea este utilizatd,la incheierea conrractelor prin mijloace electronice, regimul juridic al acestor contracre fiind reglemenrar de Legea nr' 45512001 privind semnd.tura electronic[l si Legea nr. 36512002 privind comerrul electronicz care finalizeazd. cadrul de reglementare a operaliunilor comerciale desfX;urate cu ajutorul instrumentelor IT& C. De altfel, acesr demers legislariv s-a
bazat pe dispoziqiile unor acte normative europene care au reugit deja sd contribuie,

De mare

intr-un mod semnificativ, la dtnamizarea comertului virtual


Europene.3

in

spariul Uniunii

Publicatd in ,,Monitorul oficial al Romdniei" parcea I, nr. 525 din 25 octombrie 2000, modificatX prin Legea nr' 37912004 publicatX in ,,Monitorul oficial al Romdniei" parrea I, nr. 901 din 4 octombrie
2004.

'PublicatX in ,,Monirorul oficial al Romdniei", parteal, nr.4Z9 din 31 iulie 2001. Publicate in ,,Monitoruloficial al RomAniei", parrea I, nr.483 din 5 iulie 2002. 3 Este vorba despre: Directiva .IJ.E.95146 privind protecgia persoanelor fizice cu ocazia prelucririi datelor personale, Directiva U.8.97 17 privind protecgia consumarorului in incheierea contracrelor la
2

vietii privare in seccorul telecomunicatiilor, Directiva U.8.99193 PRIVIND CONDITIILE-CADRU PENTRU SEMNATURI ELECTRONICE, Direcriva U.E. 2000/ 3l privind comerrul eleccronic.

distang5, Directiva U.8.9766 privind prelucrarea darelor cu caracter personal si prorecgia

2b

Aceste acte normative constituie un instrument juridic aflar la indemana consumatorilor on-line care pretind o protectie juridici adecvatd in raporturile cu orice comerciant din spagiul virtual. Consumatorii se bucurl asrfel de un rraramenr de favoare in domeniul incheierii contractelor prin mijloace elecrronice, fiind mai eficient protejagi decdt ceilalgi destinatari, in raporturile cu furnizorii de servicii.a Prin dispozitiile art.5 si art.8 din Legea nr.365l20aZ se instituie o obligagie precontractual5 de informare in sarcina furnizorului de servicii informationale ce poartl asupra unor elemente necesare formdrii consimtimdntului destinatarului.

'

a obligatiei de informare o constituie publicitatea comerciald. Ea are menirea de a asigura cunoasrerea existentei diferitelor produse pi servicii cu accent pe comunicarea elementelor de noutate, spre deosebire de etichetare care este destinatd cunoasrerii mlrcii, a naturii produselor, a caracteristicilor lor precum, greutate, termen de valabilitate, conrinut etc.
realizare

O aki' modalitate de

Legiuitorul defineste publicitatea in arr. 4 din Legea nr. r4glz000 aceasta fiind vdzutl ca orice forml de prezentare a unei activitdqi comerciale, industriale.
artizanale sau liber-profesioniste, avdnd ca scop promovare servicii, de drepturi gi obligagii.

v6.nzd,rir

de bunuri

si

Scopul publicitltii este sporirea vdnzdrilor si, pentru a combare efectele negative ale publicitXgii in;el5toare, s-a adopratLegea nr. 14BIZ0A0. porrivir arr. 5 din lege publicitatea trebuie sI fie decentd, corecri si sX fie elaborarl in spiritul responsabilitdtii sociale, legiuitorul interzic6nd in art. 6 formele de publicitare
inselStoare.

Neexecutarea obligagiei de informare atrage dupl sine o varierare de sanctiuni dat[ fiind narura diferitr a informatiilor. Acesrea por fi grupare in:

nulitatea relativi gi daunele interese av6nd temei deliccual, atunci cdnd neexecutarea obligagiei de informare inrrunesre condigiile dolului reticent. Rlspunderea delictuali inrervine ardt penrru fapta proprie cdc si pentru fapta lucrului in condigiile arr. 1000 C.civil in misura in care continurul informagiei poate fi considerat ,,lucru" in sensul legii civile. Putem retine aici rdspunderea furnizorilor de conlinut angajatd potrivit art. 2l alin. (Z) din Legea nr. 365PA02.r Furnizorul de continut este persoana care pune la dispozigia rerrilor
*

- sanctiuni extracontractua]a

A se vedea, Chcdlin B5iculescu, Horagiu Dan Dumitru, Legea privind comertul electrcnic (partea I), in revisra ,,Pandecrele romdne".nr. 612002, p.253-259.

tNu

a'n"m

in vedere aici

Internet

in schimbul unui pret determinat. Ei nu inrrl in relatii concracruale cu furnizorii de

rXspunderea furnizorilor de acces care furnizeazd,servicii de conectare la

informagie si ignori conginucul acesteia. RXspunderea furnizorilor de acces esre atrasl in caz d,e eroare in executarea prestagiei tehnice a conexiunii pe care sunt obligaqi conrractual sd o asigure.

J+

informagii (text, imagine, muzicd). Se considerl cX un furnizor de concinur este tinur sI r5spundd de exactitatea acestuia iar rlspunderca inrervinc penrru un continur ilicit sau prejudiciabil;

contractuale, daune-interese pe temei contractual sau rezolugiunelreziliere. Rispunderea poate fi angajatd, penrru vicii ascunse, penrru evictiune sau pentru neexecutarea culpabild a obligagiei de predare in contraccele
translative de proprietate. Sarcina probei executlrii obligagiei de informare revine debitorului obligatiei adicl comerciantului (art. 72 din Codul consumului) in timp ce sarcina probei existentei obligagiei de informare incumbl consumarorului, in calitate de crediror al acestei obligatii, conform aft. 1169 C. civ. in dreptul romdn obligatia de informare esre consacrare expres si in cuprinsul altor acte normative din sfera protectiei consumatorilor. Mengionlm aici Ordonanra

- sancliuni

Guvernului nr. 107119991 privind activitatea de comercializare a pacherelor de servicii turistice care consacr5, in Capicolul 2, intitulat,,Informarea consumarorului de servicii rurisrice" o obligatie de informare. Potrivit legii, orice informagii privind pacherul de servicii ruristice, pretul

permitl interpret5ri echivoce. Materialele publicitare turistice puse la dispoziria

acestuia qi toate celelalte condigii aplicabile conrractului, comunicare de organizacor sau de detailist consumatorului, trebuie sd conqind indicagii corecte si clare, care sI nu

consumatorului in vederea incheierii contractului - cataloage sau pliante trebuie sd indice, in mod lizibil, clar .si precis, pretul gi informagiile corespunzdroare referitoare la: destinatie, ruta de parcurs, mijloacele de transporr utilizare, serviciile de mas5
de alimenratie (art.5 lit. a-j), precum gi o serie de alte informatii care trebuie furnizate turistului inaintea pleclrii (arr. 8 lit. ad). Aceste informagii privesc faza preconcractuald. Penrru perioada conrractualX esre

oferite

;i categoria de clasificare a unit5gilor

reglementatd obligagia de informare din partea furnizorului de servicii rurisrice in cadrul Capitolului 3 intitulat ,,Contractul de organizare de cdl5torii rurisrice,,. Conform arL 13, in cazul in care agentul de turism modific1 unilareral (in siruarii speciale) una din prevederile esentiale ale contracrului, are obligatia si informeze despre aceasta pe consumator cu cel pucin 15 zile inaince de plecare. Din acest

'PublicatX in,,Monitorul oficlal al Romdniei" partea I, nr.431 din 31 augusr 1999, aprobarl cu modificXri gi complerXri prin Legea nr.63llZ001, publicari in,,Monitorul oficial al Romdniei,,partea I, nr.754 din27 noimebrie 2001. Legea transpune in dreprul inrern Direcrivag0l3l4lCEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privitoare la cXldtorii, concedii si circuire in regim forferar, publicar[ in L.
JOCE
158159

din 23 iunie

1990.

2g

g.

moment' se na$te ln sarctna consumatorului obligagia de a comunica agenfiei dacl acceptI noile condigii sau reziliazd, unilateral contracrul, in termen de 5 zile de la ingtiinrarea modifi c5rii survenite. Obligagia de informare se reglseste gi in domeniul asigurlrilor principalul debitor fiind in acest caz asiguratul. Existenra acesrei obligagii isi are temeiul in art. 13 al Legii m. 13611995 privind asiguririle gi reasigurdrile in Romaniar. primul alineat al articolului citac se referi la comuni carea fag5 de asigurltor a parametrilor riscurilor la data incheierii contractului iar alineatul secund are in vedere modificirile riscului survenire pe perioada derul5rii contracrului.

'Publicatd in ,,Monitorul oficial al Romaniei" parrea I, nr. 303 din 30 decembrie

1995.

21