Definitie

REALSM (< fr.) s. n. 1. Atitudine care ine cont de realitate, aa cum este ea. 2. (FILOZ.) (n Ev. Med.) Concepie, opus nominalismului, potrivit creia universaliile au o existen substanial real independent de gndirea noastr (Duns Scotus). 3. (n epoca modern) Concepie, opus idealismului, potrivit creia lucrurile exist independent de faptul c sunt percepute sau nu. R. critic = doctrin care admite realitatea lumii nconjurtoare, dar susine c experiena senzorial depinde de mental (R.W. Sellars, G. Santayana, A.O. Lovejoi). R. naiv = doctrina dup care experiena senzorial reprezint calea de acces direct a subiectului la lucrurile lumii exterioare. R. politic = atitudine ntemeiat pe analiza i aprecierea atent, multilateral, a fenomenelor i evenimentelor socio-politice interne i internaionale, de luare n considerare a tendinelor de dezvoltare a realitii. 4. Atitudine n creaia artistic i literar care vizeaz reprezentarea obiectiv a realului sau a posibilului n datele sale eseniale, caracteristice. Trsturile specifice r. se regsesc n operele literare i artistice din toate epocile, aparinnd celor mai diferite curente sau coli (Plaut, Petronius, Martial, fabliaux-urile medievale, Rabelais, Boccaccio, Chaucer .a.; portretistica roman, pictura flamand i olandez, lucrrile frailor Le Nain sau cele ale lui Gricault etc.). Denumire dat micrii artistice i literare aprute n sec. 19, care, de pe poziiile r.(3), se opunea romantismului i academismului neoclasicist. R., a crui expresie filozofic este pozitivismul, aduce refuzul imaginarului i descrierea realitii imediate, cultul observaiei sociale i psihologice, obiectivitatea i stilul impersonal al autorului, tinznd s fac din opera literar un tablou al societii contemporane. Teoretizat de Champfleury, r. a fost ilustrat de operele lui Stendahl, Mrime i mai ales Balzac n Frana, Dickens i Thackeray n Anglia, Gogol n Rusia .a. Spre sfritul sec. 18 i n sec. 20, r. se generalizeaz, diversificndu-se, adaptndu-se evoluiei specifice fiecrei literaturi, cptnd n general trsturi naturaliste. n Rusia apare sub numele de coala natural, teoretizat de Belinski, Dobroliubov, Cernevski. n Romnia aspecte realiste au coexistat, n perioada paoptist, cu romantismul i clasicismul, r. marcnd scrierile lui C. Negruzzi, M. Koglniceanu, N. Filimon, impunndu-se definitiv n perioada marilor clasici prin I. Slavici i I. L. Caragiale. ntre cele dou rzboaie a fost ilustrat prin operele lui L. Rebreanu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Clinescu .a., lrgindu-i apoi tematica i valenele interpretative n concordan cu noile realiti sociale. n artele plastice, manifestul r. l constituie nmormntarea din Ornans (1849) a lui Courbet, care, alturi de Daumier i de pictorii de la Barbizon (Millet, Th. Rousseau), a fost principalul exponent al r. Ali reprezentani: A. von Menzel, W. Homer, T. Eakins, F. Leibl, M. Munkcsy, I. Repin i, n general, peredvijnicii. O serie de curente i

experimente artistice ale sec. 20 se leag de unele aspecte ale r. (r. fantastic, r. magic, r. poetic, noul r., hiperrealismul .a.). n Romnia, r. s-a manifestat, cu nuane diferite, n operele lui N. Grigorescu, I. Andreescu, t. Luchian, C. Ressu .a. R. magic = curent literar german, aprut dup 1945, amestecnd elemente realiste cu psihologia (H. Kasack, E. Langgsser) i sud-american, cu caracter politic i social (M.A. Asturias). R. socialist = doctrin estetic adoptat n U.R.S.S. (1934) sub influena determinant a lui A. Jdanov, promovnd ca unic scop evocarea i glorificarea omului nou, constructor al socialismului. Dup al Doilea Rzboi Mondial a fost impus n toate rile socialiste.

Dezvoltarea curentului
Cuvantul realism apare in 1836 intr un text de critica a lui Gustave Planche care opune maniera realista aceleia de frumos ideal aldiscipolilor lui Ingres. Termenul desemneaza mai exact o miscare ce, intre1848 si 1860, reactioneaza impotriva romantismului si a academismuluineoclasicilor intarziati. Limitele lui in timp si spatiu raman imprecise pentruca, francez la origine, realismul se hraneste din influente olandeze, spaniole,engleze si se raspandeste in toata Europa.Cu intelesul de conceptie artistica al carei principiu de baza este imitarearealitatii, realismul este un termen folosit in legatura cu creatii din diverseperioade istorice sau arii spirituale. Realismul are insa si un inteles mairestrans, desemanand o miscare artistica specific franceza, legata de curentulde idei republican si socialist care a condus la revolutia din 1848. Realismul nu se impune inainte de 1848 si numai dupa 1855 este invocat pentru a defini un program estetic. Courbet este primul care, cu ocazia expozitie personale amenajata ostentativ in fata Expozitiei universale din 1855, a scris pe baraca, "Realisme" , publicand totodata in catalogul expozitiei, un "Manifest al Realismului" in care scria : Titlul de realist mi s-a impus cum s-a impus celor din 1830 titlul de romantici. Am studiat, in afara de orice spirit de sistem, arta celor vechi si arta modernilor. N am mai vrut sa copii pe uniisi sa-i imit pe altii... a sti, pentru a putea, aceasta a fost conceptia mea. A fi capabil sa redau moravurile, ideile, aspectul epocii mele, dupa aprecierea mea, a fi nu doar un pictor, ci si un om complet, cu un cuvant, sa fac arta vie- acesta este scopul meu. Dar, mai mult decat ceea ce-si propune Courbet sa realizeze, important este ceea ce Courbet si ceilalti realisti refuza sa faca : in esenta, ei se opun artei pentru arta , academismului si orcarui continut abstract considerat de academisti ca singurul demn de a fi vizualizat prin mijloacele de expresie ale artei : pictura - se spune in acelasi manifest- este o arta esentialmente concreta si

ea nu poate consta decat in reprezentarea lucrurilor reale...un obiectiv abstract, non-vizibil, non-existent , nu este de domeniul picturii. Asadar, Realismul este curentul care se iveste ca o reactie programatica impotriva artei academiste si a esteticii normative care, cu ierarhia sa, puneain fruntea tuturor genurilor pictura inspirata din trecutul glorios al istoriei. El se opune deopotriva oricarei idealizari, promovand redarea directa, fidela arealitatii cotidiene. Obiectivul acestui curent este crearea unei compozitii iluzorii, al carei criteriu de apreciere sa fie gradul de referinta la realitatea imediata.

Caracteristicile realismului:
-A aprut ca o reacie mpotriva romantismului; -Oglindirea realitii contemporane, a omului n mediul su social,familia de zi cu zi; -Observaia, analiza psihologic i reflecia moral; -Critic mediul i individul -Obiectivitatea, tipicul (imprejurari tipice, personaje tipice), tendinta critica; personaje realiste, complexe : arivistul, avarul, sceleratul, inocentul, lipsa idealizarii; stil sobru, impersonal.

Contextul aparitiei realismului:

Pe parcursul sec. al XIX-lea, Europa occidentala este supusa la convulsii repetate, care culmineaza cu revolutii si miscari de strada. Fiecare dintre elezguduie din temelii organizarea statelor, ordinea sociala, influienteaza manifestarile popoarelor, chiar si pe cele culturale.De la caderea luiNapoleon, printre oameni clocoteau nemultumiri de tot felul. Dupa revolutia de la 1830, care a schimbat dinastia franceza, nu s-a simtit nicio ameliorare. Un mare efect l-a avut revolutia de la 1848, pornind din Paris si propaganduse in toata Europa timp de cateva luni, culminand cu detronarea regelui si inlocuirea guvernului monarh cu cel republican.Revolutia desteptase in clasele nenorocite ala populatiei franceze sperantenelimitate, ea chemase din adancuri pe toti cei nemultumiti de situatia precara in care vegetau. Se vor gasi astfel fata in fata revolutionarii cu aspiratii inalte, care doreau o rasturnare de situatie si burghezii mai conservatori.In final, revolutionarii sunt

invinsi, iar Napoleon al III-lea vine la putere.Teoriile miscarii de la 1848 au la baza un puternic idealism iesit din observatii realiste, dintr-o analiza patrunzatoare a vietii. Un rol determinant il are aparitia masinilor in industrie, fenomen social si economic, omul aparand astfel ca un sclav al masinii, menit sa isi piarda libertatea.In industrie se trece de la faza artizanatului la lucrul in fabrici, aparand astfel o noua clasa sociala, cea a muncitorilor. Conceptiile acestei clase vor avea o mare influienta in determinarea ideilor sociale, politice si culturale.Artistii, fiinte mai sensibile si mai vibrante, nu raman indiferenti. Astfel ei intra in partide, iau atitudine, vor o mai buna repartizare a bunurilor si o maimare libertate a muncii. Chiar daca sunt invinsi, ei nu se descurajeaza, ci se grupeaza intr-o opozitie darza contra clasei guvernante.

DIVERSIFICAREA CURENTELOR LITERARE SI A METODELOR DE CREATIE Perioada cuprinsa intre 1840 si 1940 este una dintre cele mai bogate atat in evenimente sociale, cat si in cele de natura artistica, fiind si una din cele mai fecunde epoci ale istorirei teatrului universal. Pe planul existentei sociale are loc revolutia de la 1848, apare Manifestul Partidului Comunist, se fundamenteaza socialismul stiintific, se accentueaza luptele dintre proletariat, inarmat cu o conceptie limpede despre lume si viata, si clasele exploatatoare. Are loc primul razboi mondial, incepe cel de-al doilea razboi mondial. Toate aceste evenimente majore au inraurit considerabil existenta umanitatii la scara planetara, determinand permanente si structurale prefaceri sociale, politice, economice,culturale. In acelasi timp se inregistreaza o trezire la viata a tuturor popoarelor Europei, care isi fac un obiectiv important din cucerirea independentei nationale, fenomen care atrage dupa sine numeroase consecinte deosebit de semnificative pe toate planurie. Tot ce se petrece pe planul artei teatrale poate fi intalnit deopotriva in artele plastice, in muzica, in arhitectura sau in noua arta care se constituie si se dezvolta cu deosebita vigoare incepand din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea - cinematografia. Existenta acestor numeroase curente a facilitat aparitia unui climat creator de majora importanta pentru intreaga desfasurare a artei universale, contribuind in mare masura la spectaculosul progres inregistrat de fiecare arta in parte si de toate la un loc. Poate cea mai fecunda directie in teatrul si in literarura universala este realismul. El este considerat asa din perspectiva atitudinii, stilului si metodei de creatie. Ca atitudine, fara sa fie teoretizat, il intalnim inca din antichitate, din perioada Epopeii lui Ghilgames, a "Vedelor", a poemelor homerice, si isi

face loc de-a lungul tuturor celorlalte epoci - fabliaux-urile medievale, povestirile renascentiste, romanul picaresc, piesele lui Shakespeare, referirile la psihologia personajelordin creatiile clasicismului, drama burgheza din secolul al XVIII-lea, sunt realiste inainte la realismul sa se fi constituit ca metoda. Abia dupa ce se infiripa doctrina clasica si se impune viziunea despre lume romantica, teoretizata astfel de numerosi oameni de cultura, printre care numele lui Hugo se afirma in cel mai inalt grad, incepe sa fie formulata teoria realismului, "metoda" sa de creatie. Cel dintai care utilizeaza notiunea de "realism" in acceptiunea sa de "mimesis', de imitatie a naturii, este Schiller , in 1798. Realismul este privit ca e expresie a banalitatii de fiecare zi, in cadrul careia omul trebuie observat in cat mai multe din atitudinile sale definitorii.

Rusia: Aleksey Pisemsky - piesa "O soarta de om" - 1859 Portretul actritei Polina Strepetova , care a jucat in aceasta piesa rolul Lizavetei.

Leo Tolstoy - "Puterea intunericului" - drama in 5 acte - 1886

In laturile sale esentiale, realismul s-a constituit ca o reactie impotriva romantismului si a fost inlesnit de descoperirile stiintifice ale secolului al XIXlea, de accentuarea inclestarilor sociale, de ideile pozitiviste si materialiste care castigau teren. Modalitatii romantice de a contempla lumea, bazata pe sensibilitatea subiectivista si imaginatia debordanta, noua metoda ii opune o privire lucida, care nu se lasa inselata de numeroasele travestiuri ale aparentelor. Iar principala forma de cuprindere a realitatii, alaturi de roman, devine drama. Drama realista isi propune sa reflecteze universul contemporan in totalitatea manifestarilor sale, omului revenindu-i locul de frunte, analizat in contextul mediului natural, social si istoric. Printre procedeele utilizate se constata o extindere a observatiei si reflectiei morale intalnite in operele clasicilor, iar portretele personajelor sunt completate cu datele celor mai recente cuceriri ale psihologiei. Se consolideaza sobrietatea stilului, predilectia pentru adevar si elementele concrete. Operele au un tot mai pronuntat caracter acuzator, tintele oferindule nenumaratele fatete ale unei burghezii care in tendinta ei de acaparare dezvaluie, pe langa o seama de calitati, si nenumarate slabiciuni si vicii. O serie de precursori valorosi isi fac aparitia in tari ca Franta, Germania, Rusia. - Balzac infatiseaza tipul speculantului la bursa . Mercadet , personaj complex prin imbinarea unor trasaturi antinomice; - Kleist da prima piesa realista - "Ulciorul sfaramat", o comedie pulsand de datele vietii cotidiene. - Buchner e autorul unor remarcabile lucrari dramatice - "Moartea lui

Danton", "Woyzeck", inaugurand o perspectiva pe care abia secolul nostru o va sanctiona la adevarata ei valoare. - Gutzkow scrie "Uriel Acosta" - Hebbel scrie "Maria Magdalena" - Gogol da nemuritorul "Revizor", "Jucatorul de carti" , "Casatoria". In continuarea lor, Ibsen, Strindberg, Shaw, Cehov, Hauptmann, Pirandello, Claudel, Gorki, Giraudoux, O'Neill, Cocteau, Garcia Lorca, Maiacovski dau realismului profunzime si gravitate, o remarcabila diversitate. Fiindca o caracteristica a creatiilor dramatice ale autorilor mentionati, si nu numai ale lor, o constituie interdependenta curentelor literare, adeseori in cadrul uneia si aceleiasi piese, ca sa nu mai vorbim despre totalitatea operei majoritatii dramaturgilor amintiti. Ibsen este realist si simbolist. Strindberg realist, naturalist, expresionist, Shaw e ceva mai consecvent realist, Cehov insa are puternice note simbolice, si exemplele ar putea continua cu fiecare dramaturg in parte. Din aceasta cauza, nici unul nu noate fi afiliat doar unui singur curent, toti fiind tributari mai multora. Fiecare insa releveaza o dominanta realista, care ne permite includerea lor si in spatiul curentului literar propriu-zis. Costume: