ALTE SOLUTII

Mtehnologic p2

T5
T7

T9
T11
T13
T15
T17
T19
Bac mate mtehn p2 mt21-40

T21
T23
T25
T27
T29
T31
T33
T35
T37
T39
Bac mate m tehnologic p2

T1

T2
T3
T4
T5
T6
T7
T8
T9
T10

T11
T12
T13
T14

T15
T16
T17
T18
T19
T20

T21
T22
T23
T24
T25
T26

T27
T28
T29
T30
T31

T32
T33
T34
T35

T36
T37
T38

T39
T40
T41
T42
T43
T44

T45
T46
T47
T48
T49

T50
Bac stiinte ale naturii p2 t20-t45

T21
T23
T25
T27
T29
T31
T33
T35
T37
T39
T41
T43
Simulare 11 bac stiinte ale naturii p2

V1
V2
V3
V4
V5
V6
V7
V8
V9
V11
V12
V13
V14
V15
V16
V17
V18
V19
V20
V22
V23
V24

V25
V26
V27
V28

V29
V30
Bac m1 partea 2 buclet

Bogdan C tin

T1

T2
T3
T4

T5
T6
T7
T8
T9
T10
T11
T12
T13
T14
T15
T16
T17
T18
T19
T20
T21
T22
T23

T24
T25
T26
T27
T28
T29
T30
T31
T32
T33
T34
T35
T36
T37
T38
T39
T40
T41

T42
T43
T44
T45
T46
T47
T48
T49
T50
Bac m1 partea 2 buclet

Bogdan C tin

T1

T2
T3
T4

T5
T6
T7
T8
T9
T10
T11
T12
T13
T14
T15
T16
T17
T18
T19
T20
T21
T22
T23

T24
T25
T26
T27
T28
T29
T30
T31
T32
T33
T34
T35
T36
T37
T38
T39
T40
T41

T42
T43
T44
T45
T46
T47
T48
T49
T50
Partea II
Partea iii
 25 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 025
 x + y + z =1 1 1 1 
  
1. Se consideră sistemul de ecuaţii  x + 2 y + az = 1 şi matricea A(a) = 1 2 a  ∈ M 3 (\) .
  2
x + 4 y + a z = 1
2
1 4 a 
5p a) Să se calculeze det( A(4)) .
5p b) Să se determine a ∈ \ pentru care matricea A(a ) este inversabilă.
5p c) Pentru a ∈ \ \ {1, 2} să se rezolve sistemul.
2. Fie polinomul f = X 3 + aX 2 − aX − 4 , f ∈ \ [ X ] .
5p a) Să se determine a∈\ astfel încât x1 + x2 + x3 = −2 , unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile reale ale
polinomului f .
5p b) Să se determine a∈\ astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul X 2 − 2 .
5p c) Să se determine a∈] pentru care polinomul f are o rădăcină raţională pozitivă.

Soluţie
1. a) Se obţine rezultatul det A(4) = 6 .
b) Din condiţia de existenţă a matricei inverse det A( a) ≠ 0 rezultă (a − 2)(a − 1) ≠ 0 . Deci matricea
A( a) este inversabilă pentru orice număr a ∈ \ \ {1, 2}
c) Soluţia sistemului este tripletul (1,0,0) oricare ar fi numărul a ∈ \ \ {1, 2} .

2. a) Din relaţiile lui Viete rezultă a = 2.

b) Se obţine a = 2.
c) Rădăcinile raţionale posibile sunt printre divizorii termenului liber. Se obţin valorile a = −2 sau
a = −5 .
1 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 001
x1 x2 x3
1. Se consideră determinantul d = x2 x3 x1 , unde x1 , x2 , x3 ∈ \ sunt soluţiile ecuaţiei x3 − 3x + 2 = 0
x3 x1 x2
5p a) Să se calculeze x1 + x2 + x3 .
5p b) Să se arate că x13 + x23 + x33 = −6 .
5p c) Să se calculeze valoarea determinantului d .
2. Pe mulţimea numerelor reale definim operaţia x D y = xy + 4 x + 4 y + 12 .
5p a) Să se verifice că x D y = ( x + 4)( y + 4) − 4 pentru orice x, y ∈ \ .
5p b) Să se calculeze x D (−4) , unde x este număr real.
5p c) Ştiind că operaţia „ D ” este asociativă, să se calculeze (−2009) D (−2008) D"D 2008 D 2009 .
Soluţie

1. a) Utilizând relaţiile lui Viete se obţine x1 + x2 + x3 = 0 .

b) Se înlocuiesc rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ ^ în ecuaţie. Adunând relaţiile obţinute şi se ajunge la
rezultatul x13 + x23 + x33 = −6
c) Se utilizează relaţiile Viete şi se obţine d = 0 .

2. a) Egalitatea se demonstrează prin gruparea termenilor sau efectuarea calculelor.

b) x D (−4) = −4 , oricare ar fi x ∈ \ .
c) Din punctul b) rezultă a D (−4) = −4 , oricare ar fi a ∈ \ , deci rezultatul compunerii este –4.

.
 2 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 002
a b c
1. Se consideră determinantul d = c a b , unde a, b, c ∈ .
b c a
5p a) Pentru a = 2 , b = 1 şi c = −1 , să se calculeze determinantul d .
1
5p b) Să se verifice că d = (a + b + c)((a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 ) , oricare ar fi a, b, c ∈ .
2
2x 3x 5x
5p c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 5 x 2x 3x = 0 .
3x 5x 2x
2. Pe mulţimea numerelor reale definim operaţia x y = 2 xy − 6 x − 6 y + 21 .
5p a) Să se arate că x y = 2( x − 3)( y − 3) + 3 , pentru orice x, y ∈ .
5p b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x x = 11.
5p c) Ştiind că operaţia ” ” este asociativă, să se calculeze 1 2 3 … 2009 .

Soluţie

1. a) Se obţine rezultatul d = a3 + b3 + c3 − 3abc, unde a, b, c ∈ .

b) Se demonstrează prin calcul direct.
c) Ecuaţia se scrie în forma (2 x )3 + (3x )3 + (5 x )3 − 3 ⋅ 2 x ⋅ 3x ⋅ 5 x = 0 , se utilizează descompunerea în
produs de la punctul b) şi se obţine unica soluţie x = 0 .

2. a) Se demonstrează prin calcul direct.

b) Ecuaţia 2( x − 3)2 + 3 = 11 are soluţiile reale x1 = 5 şi x2 = 1 .
c) Şirul de compuneri 1 2 3 … 2008 conţine elementul 9 , pentru care avem
a 9 = 3, ∀a ∈ . Se obţine rezultatul 3.
3 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 003
x1 x2 x3
1. Se consideră determinantul d = x2 x3 x1 , unde x1 , x2 , x3 ∈ \ sunt soluţiile ecuaţiei x3 − 2 x = 0.
x3 x1 x2
5p a) Să se calculeze x1 + x2 + x3 .
5p b) Să se calculeze x12 + x2 2 + x32 .
5p c) Să se calculeze determinantul d .
2. Se consideră polinoamele cu coeficienţi reali f = X 4 + aX 3 − 28 X 2 + bX + 96 , g = X 2 + 2 X − 24 şi
h = ( X 2 + 2 X − 24)( X 2 − 4) .
5p a) Să se scrie forma algebrică a polinomului h .
5p b) Să se determine a, b ∈ \ astfel încât polinoamele f şi h să fie egale.
5p c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 16 x + 2 ⋅ 8 x − 28 ⋅ 4 x − 8 ⋅ 2 x + 96 = 0 .

Soluţie
1. a) Din relaţiile lui Viete se obţine x1 + x2 + x3 = 0.
b) Utiliând formula x12 + x22 + x32 = ( x1 + x2 + x3 ) − 2 ( x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 ) şi respectiv relaţiile lui
2

Viete se obţine x12 + x2 2 + x32 = 4

c) Se obţine d = 0 .

2. a) Prin calcul direct se obţine h = X 4 + 2 X 3 − 28 X 2 − 8 X + 96.

b) Se obţin valorile a = 2 şi b = −8.
c) Ecuaţia se scrie în forma (2 x ) 4 + 2 ⋅ (2 x )3 − 28 ⋅ (2 x )2 − 8 ⋅ 2 x + 96 = 0 . Utilizând rezultatele de la
punctele anterioare se obţin soluţiile x1 = 2 şi x2 = 1 .
 Soluţie
0 0 1
1. a) Condiţia de coliniaritate 1 2 1 = 0 este satisfăcută.
2 4 1
b) Din coliniaritatea punctelor O; A1; A2 rezultă că numărul de drepte care trec prin cel puţin două
dintre punctele O; A0 ; A1; A2 este 4.
1 1
c) Se utilizează formula de aria S = ⋅ d şi se obţine rezultatul S = ⋅ 2n = 2n −1
2 2

2. a) Efectuând înmulţirea A2 = A ⋅ A = A se deduce egalitatea A3 = A.

b) Se utilizează egalitatea
X (a ) ⋅ X (b) = ( I 2 + aA)( I 2 + bA) = I 2 + aA + bA + abA2 = I 2 + (a + b + ab) A
c) Avem X (1) + X (2) + X (3) + " + X (2008) = I 2 + A + I 2 + 2 A + " + I 2 + 2008 A , de unde se
obţine X (1) + X (2) + " + X (2008) = 2008 I 2 + 1004 ⋅ 2009 A .

4 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 004

1 0  4 −6 
1. În mulţimea M2 ( \ ) se consideră matricele I 2 =  , A=  şi X ( a ) = I 2 + aA , unde a ∈ \ .
0 1  2 −3 
5p a) Să se calculeze A3 , unde A3 = A ⋅ A ⋅ A .
5p b) Să se verifice dacă X (a ) ⋅ X (b) = X (a + b + ab) , oricare ar fi numerele a, b∈\.
5p c) Să se calculeze suma X (1) + X (2) + X (3) + ... + X (2009) .
2. Se consideră inelul ( ] , +, ⋅) , unde ] = 0,
6 6 {
ˆ 1,
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4,ˆ 5ˆ . }
5p a) Să se rezolve în ] 6 ecuaţia 2ˆ x + 5ˆ = 1ˆ .
1ˆ 2ˆ 3ˆ
5p b) Să se calculeze determinantul 2ˆ 3ˆ 1ˆ în ] 6 .
3ˆ 1ˆ 2ˆ

2ˆ x + y = 4ˆ
5p c) Să se rezolve în ] 6 sistemul de ecuaţii  .
 x + 2ˆ y = 5ˆ
68 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 005
x−3 1  1 0
1. Se consideră matricea A =  , x ∈ . Se notează A2 = A ⋅ A , I 2 =  .
 1 x − 3 0 1
5p a) Să se determine x real, ştiind că det ( A ) = 0 .
5p
( )
b) Să se verifice egalitatea A2 = ( 2 x − 6 ) A − x 2 − 6 x + 8 ⋅ I 2 .
5p c) Să se determine x ∈ pentru care A = 2 A .2

2. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x y = xy − 2 ( x + y ) + 6.

5p a) Să se arate că x y = ( x − 2 )( y − 2 ) + 2, oricare ar fi x, y ∈ .
5p b) Să se demonstreze că x 2 = 2 , oricare ar fi x ∈ .
5p c) Ştiind că legea de compoziţie „ ” este asociativă, să se calculeze valoarea expresiei
E = ( −2009 ) ( −2008) … ( −1) 0 1 2 … 2009 .
Soluţie

1. a) Din egalitatea det( A) = ( x − 3) − 1 = 0 se obţin valorile x1 = 2 şi x2 = 4 .

2

b) Se verifică prin calcul direct.

c) Se obţine x = 4 .

2. a) Calcul direct.
b) Se utilizează rezultatul de la punctul a).
c) Utilzând proprietatea de asociativitate a operaţiei şi egalitatea x D 2 = 2, ∀x ∈ \ , se obţine
rezultatul E = 2.
 83 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 006
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0,0) şi An (n, 2n ) , n ∈ ` .
5p a) Să se demonstreze că punctele O , A1 , A2 sunt coliniare.
5p b) Să se determine numărul de drepte care trec prin cel puţin două dintre punctele O, A0 , A1 , A2 .
5p c) Să se calculeze aria triunghiului determinat de punctele An , An +1 , An + 2 , n ∈ ` .
1 0 0
 
2. Se consideră mulţimea G = { Ax x ∈]} , unde matricea Ax =  0 1 0  , x ∈ ].
 x 0 1
 
5p A ⋅
a) Să se verifice că x yA = Ax + y unde x, y ∈ ] .
,
5p b) Ştiind că mulţimea G împreună cu operaţia de înmulţire a matricelor formează o structură de grup, să s
determine elementul neutru al grupului ( G , ⋅) .
5p c) Să se arate că funcţia f : ] → G , f ( x ) = Ax este morfism între grupurile ( ], + ) şi ( G , ⋅) .

Soluţie
1. a) Se obţin soluţiile x1 = 1 şi x2 = 4 .
b) Prin calcul direct se obţine d = 0 .
c) Soluţiile sistemului sunt perechile ordonate 1, ( ) ( )( )
 2 , 3,
 4 5,0
  .

2. a) Se verifică prin efectuarea calculelor.

b) Egalitatea Ax ⋅ Ae = Ax +e = Ax , ∀x ∈ ] este verificată pentru e = 0 , deci elementul neutru din
grupul ( G , ⋅) este matricea A0 = I 3 .
c) Se verifică egalitatea f ( x + y ) = f ( x) ⋅ f ( y ) , oricare ar fi x, y ∈ ].
 Soluţie
1. a) Se obţine B = A .
2

b) Se verifică egalitatea A ⋅ A−1 = I 2 .

c) Se utilizează egalitatea C = B 2 + A−1 = A + A−1 = 6 ⋅ I 2

2. a) Se utilizează condiţia g | f ⇔ f (2) = 0 , se obţine a = 1

b) Se verifică prin calcul direct.
 X 2 + 1)
c) Ecuaţia se scrie în forma ( X + 1)(  = 0 , care are soluţiile x = 4 , x = 2 şi x = 3 .
1 2 3

7 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 007

 3 4 1 2  1 0
1. Se consideră matricele A =  , B =  şi I 2 =  .
 2 3   1 1  0 1
5p a) Să se calculeze matricea B 2 , unde B 2 = B ⋅ B .
 3 −4 
5p b) Să se verifice că A−1 =  .
 −2 3 
5p c) Să se arate că C 4 = 64 ⋅ I 2 , unde C = B2 + A−1 şi C 4 = C ⋅ C ⋅ C ⋅ C .
2. Fie polinoamele f = X 3 + aX 2 + X + 1 şi g = X + 3 din inelul Z [ X ] . 5
5p a) Să se determine a ∈ Z 5 astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g .
5p b) Pentru a = 1 să se arate că f = ( X + 1)(
 X 2 + 1)
 .

5p c) Pentru a = 1 să se rezolve în inelul (Z 5 , + , ⋅) ecuaţia f ( x) = 0.


8 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 008
1 1 1 0 0
1. Se consideră matricele X =  2  , Y =  2  şi I 3 =  0 1 0  . Definim matricele A = X ⋅ Y t şi
   
 3  −3  0 0 1
     
B ( a ) = aA + I 3 , unde a ∈ \ şi Y t este transpusa matricei Y .
 1 2 −3 
5p a) Să se arate că matricea A =  2 4 −6  .
 3 6 −9 
 
5p b) Să se calculeze determinantul matricei A .
1 
5p c) Să se arate că matricea B (a ) este inversabilă, oricare ar fi a ∈ \ \   .
4
2. Se consideră polinoamele f , g ∈ ] 5 [ X ] , f = (3a + 3b) X + 2 X + 2a + 3b şi g = 2 X 2 + 2 X + 3 a + 2 b.
2

5p a) Să se determine a, b ∈ ] 5 astfel încât cele două polinoame să fie egale.

5p b) Pentru a = b = 2 să se calculeze în ] suma f (0)
5
 + f (1)
 + f (2)
 + f (3)  + f (4)
 .

5p c) Pentru a = b = 2 să se rezolve în ] 5 ecuaţia f ( x) = 0 .

Soluţie
1. a) Se verifică prin calcul direct.
b) Se obţine det( A) = 0
1  −1
c) Avem det ( B (a ) ) = 1 − 4a , a ∈ \ \   , deci det( B ) ≠ 0 ⇒ ∃( B (a ) ) .
4
2. a) Egalând coeficienţii termenilor asemenea se obţin valorile a = 2 şi b = 2 .
 + f (1)
b) Se obţine f (0)  + f (2)
 + f (3)
 + f (4)
 = 0

c) Se rezolvă ecuaţia 2 x 2 + 2 x = 0 în ] 5 şi se obţin soluţiile x1 = 0 şi x2 = 4 .

9 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 009
a b a c  1 0  0 0
1. În mulţimea M 2( ] ) se consideră matricele A =   , At =   , I2 =   şi O2 =  .
c d b d  0 1  0 0
5p a) Să se determine numerele întregi a, b, c, d astfel încât A + 2 I 2 = O2 .
5p b) Să se calculeze determinantul matricei B = A − At .
5p c) Să se arate că, dacă A + At = 2 I 2 , atunci determinantul matricei A − At este un număr divizibil cu 4.
2. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x D y = ( x − 4 )( y − 4 ) + 4 .
5p a) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie.
5p b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x D x D x = x .
5p c) Să se determine două numere a, b ∈ _ \ ] astfel încât a D b ∈ ` .

Soluţie
1. a) Prin calcul direct se obţine rezultatul det( A) = a3 − 3a + 2 , a ∈ \
b) Se impune condiţia det ( A(a ) ) ≠ 0 şi se obţine a ∈ \ \ {−2;1}
1 1 1
c) Pentru a = 0 soluţia sistemul de ecuaţii este tripletul  ; ;  .
2 2 2

2. a) Se utilizează formula binomului lui Newton şi se obţine a0 = 2 .

b) Restul împărţirii polinomului f la ( X + 1) este egal cu f ( −1) = (−2) 2008 = 22008
c) Suma coeficienţilor polinomului este egală cu a0 + a1 + " + a2008 = f (1) = 22008
10 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 010
 2 −6   0 0
1. Se consideră matricea A =   . Se notează O2 =  0 0  şi A = 
A ⋅ A ⋅ ... ⋅ A , oricare
n
 1 − 3    de n ori

ar fi n ∈ `∗ .
5p a) Să se calculeze determinantul matricei A.
5p b) Să se arate că A2 + A3 = O2 .
5p c) Să se calculeze suma A + 2 ⋅ A2 + ... + 10 ⋅ A10 .
2. Se consideră polinoamele f , g ∈ \[ X ] , f = ( X − 1)10 + ( X − 2)10 şi g = X 2 − 3 X + 2 .
5p a) Să se descompună polinomul g în produs de factori ireductibili în \ [ X ] .
5p b) Să se demonstreze că polinomul f nu este divizibil cu polinomul g .
5p c) Să se determine restul împărţirii polinomului f la polinomul g .

Soluţie
1. a) Se obţine det ( A ) = 0
b) Se obţine A2 + A3 = − A + A = O2 .
c) Se deduc relaţiile A2k = − A şi A2 k −1 = A, ∀k ∈ `∗ şi se obţine rezultatul
A + 2 ⋅ A2 + " + 10 ⋅ A10 = −5 ⋅ A .

2. a) Se obţine descompunerea g = ( X − 1)( X − 2) .

b) Se aplică metoda demonstraţiei prin reducere la absurd.
c) Se utilizează teorema împărţirii cu rest. Se obţine restul r = 1.
 11 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 011
v 9
1. Se consideră matricele U = ( 0 0 ) , X = ( x y ) şi V =   cu v, x, y ∈ \ .
1 v 
5p a) Să se arate că dacă X ⋅ V = U , atunci x ⋅ (v 2 − 9) = 0 .
5p b) Să se determine valorile reale ale numărului v pentru care determinantul matricei V este nenul.
 3x + y = 0
5p c) Să se determine trei soluţii distincte ale sistemului de ecuaţii  .
9 x + 3 y = 0
2. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x D y = 3 x3 + y 3 − 1 .
5p a) Să se demonstreze că x D ( − x ) = −1 , oricare ar fi x real.
5p b) Să se arate că legea de compoziţie “ D ”este asociativă.
5p c) Să se calculeze ( −4 ) D ( −3) D ... D 3 D 4 .

Soluţie
 ax + y = 0
1. a) Se obţine sistemul de ecuaţii  , de unde rezultă x(9 − a 2 ) = 0.
9 x + ay = 0
b) det A ≠ 0 ⇔ a ∈ \ \ {−3,3} .
c) Sistemul este nedeterminat, având o infinitate de soluţii de forna (α , −3α ), α ∈ \ . Trei soluţii
distincte ale sistemului sunt (0,0),( −1,3),(1, −3) .

2. a) Se verifică prin efectuarea înmulţirii A(a) ⋅ A(b)

1 1  1 1
b) Are loc egalitatea A(a ) ⋅ A   = A   ⋅ A( a ) = A  2 ⋅ a ⋅  = A( a ) , deci A   este elementul
2 2  2 2
neutru faţă de operaţia de înmulţire a matricelor din mulţimea M .
1 1
c) Are loc egalitatea A(1) ⋅ A( x) = A(2 x) = A   ⇒ x = , deci simetricul matricei A(1) faţă de
2 4
1
înmulţirea matricelor din mulţimea M este A   .
4
12 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 012
 1 1 1 1 0 0 0 1 1
1. Se consideră matricele A =  0 1 1 , I 3 =  0 1 0  şi B =  0 0 1  . Se notează cu X ⋅ X = X 2 .
   
 0 0 1 0 0 1 0 0 0
     
5p a) Să se verifice că A = I 3 + B .
5p b) Să se calculeze suma A2 + B 2 .
5p c) Să se calculeze inversa matricei A2 .
2. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x D y = xy + 7( x + y ) + 42 .
5p a) Să se calculeze 2 D (− 2) .
5p b) Să se verifice că x D y = ( x + 7)( y + 7) − 7 , oricare ar fi x, y ∈ \ .
5p c) Ştiind că legea de compoziţie „ D ” este asociativă, să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia
xDxDx = x.

Soluţie

1. a) Se verifică prin calcul direct.

1 2 4
2  
b) Se obţine A + B =  0 1 2 
2

0 0 1
 
 1 −2 1 
( )
c) Se obţine A 2 −1 
0 0 1 

=  0 1 −2 
 

2. a) Se obţine 2D ( 2 ) = 40
b) Se verifică prin calcul direct.
c) Ecuaţia se scrie în forma ( x + 7)3 − 7 = x şi se obţin soluţiile x1 = −8, x2 = −7, x3 = −6.
13 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 013
1 1 1
1. Se consideră determinantul D(a ) = 1 3 9 , unde a este număr real.
1 a a2
5p a) Să se calculeze determinantul D(9) .
5p b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D ( a ) = 0.
5p ( )
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D 3x = 0 .

2. Se consideră mulţimea M = [k ; +∞) ⊂ \, k ∈ \ şi operaţia x ∗ y = xy − k ( x + y ) + k 2 + k ,

oricare ar fi x, y ∈ \ .
5p a) Să se determine k ∈ \ astfel încât 2 ∗ 3 = 2 .
5p b) Pentru k = 2 să se rezolve în M ecuaţia x ∗ x = 6 .
5p c) Să se demonstreze că pentru orice x, y ∈ M , rezultă că x ∗ y ∈ M .

Soluţie

1. a) Valoarea determinantului este D(9) = 96

b) Se rezolvă ecuaţia 2a 2 − 8a + 6 = 0 şi se obţin soluţiile a1 = 1 şi a2 = 3 .

( )
c) Avem D 3x = 0 ⇔ 2(3x − 1)(3x − 3) = 0 de unde se obţin soluţiile x1 = 0 şi x2 = 1.

2. a) Avem 2 ∗ 3 = 2 ⇔ k 2 − 4k + 4 = 0, deci k = 2.
b) Pentru k = 2 se rezolvă ecuaţia x 2 − 4 x = 0 , care are soluţiile x1 = 0 şi x2 = 4 .
c) Inegalitatea xy − k ( x + y ) + k 2 + k ≥ k se scrie în forma ( x − k )( y − k ) ≥ 0 , care este adevărată
pentru orice x, y ∈ M .
14 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 014
5 0
1. Se consideră matricea A =   ∈ M2 (\ ) . Se notează A = 
A ⋅ A ⋅ ... ⋅ A .
n
 0 1  de n ori
5p a) Să se calculeze A2 + A .
 5n 0 
b) Ştiind că An =   , pentru oricare n ∈ ` , n ≥ 2 , să se rezolve ecuaţia det ( A ) = 2 ⋅ 5 − 125 .
n n
5p
 0 1 
5p c) Să se determine transpusa matricei B = A + A2 + ... + A2009 .
2. Se consideră polinomul f = X 4 + mX 2 + n, unde m, n ∈\. Rădăcinile polinomului sunt x1 , x2 , x3 , x4 .
5p a) Să se determine m, n∈ \ , ştiind că polinomul f admite rădăcinile x1 = 0 şi x2 = 1.
5p b) Să se determine m ∈ \ astfel încât rădăcinile polinomului să verifice relaţia x12 + x22 + x32 + x42 = 2 .
5p c) Pentru m = 1 şi n = 1 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în \ [ X ].

Soluţie
 30 0 
1. a) Se obţine rezultatul A2 + A =  
 0 2
b) Avem de rezolvat ecuaţia 2 ⋅ 5n − 125 = 5n . Se obţine soluţia n = 3.
 5 + 52 + + 52008 0   52008 − 1 
   5⋅ 0 
c) Se obţine B = 1 + 1 + + 1 =  4 
 0
 
 de 2008ori   0 2008 

2. a) Din condiţiile f (0) = 0 şi f (1) = 0 se obţin valorile m = −1 şi n = 0.

b) Avem x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ( x1 x2 + … + x3 x4 ) = 2 şi folosind relaţiile lui
2

Viete se obţine valoarea de m = −1.

( ) ( )( )
2
c) Avem f = X 4 + X 2 + 1 = X 2 + 1 − X 2 = X 2 − X + 1 X 2 + X + 1 .
 15 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 015
1 2  4 −2  1 0
1. Se consideră matricele A =  , B =  şi I 2 =   în M2 ( \ ) .
 2 4  −2 1  0 1
5p a) Să se verifice că AB = BA .
5p b) Să se calculeze A2 + B 2 , unde A2 = A ⋅ A şi B 2 = B ⋅ B .
5p c) Să se arate că C 4 = 54 ⋅ I 2 , unde C = A + B şi C 4 = C ⋅ C ⋅ C ⋅ C .
2. Se consideră polinoamele cu coeficienţi raţionali f = X 4 + aX 3 + bX 2 − 5 X + 6 şi g = X 3 + X − 2 .
5p a) Să se determine a, b ∈_ astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g .
5p b) Pentru a = −3 şi b = 1 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în _[ X ] .
5p c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 33x − 32 x+1 + 3x − 5 + 6 ⋅ 3− x = 0 .

Soluţie
1. a) Se verifică prin calcul direct.
b) Se obţine rezultatul A2 + B 2 = 52 ⋅ I 2
c) Se foloseşte relaţia C = A + B = 5 ⋅ I 2

2. a) Se obţin valorile a = −3 şi b = 1 .
b) Se obţine transformarea f = ( X − 3)( X − 1)( X 2 + X + 2) .
c) Ecuaţia se scrie în forma (3x ) 4 − 3 ⋅ (3x )3 + (3x ) 2 − 5 ⋅ 3x + 6 = 0 . Folosind rezultatul de la punctul
precedent, se obţin soluţiile x1 = 1 şi x2 = 0 .
 16 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 016
 mx + y + z = m 2 − 3

1. Se consideră sistemul  5 x − 2 y + z = −2 , unde m este un parametru real.
(m + 1) x + 2 y + 3 z = −2

m 1 1
5p a) Să se determine m∈\ , ştiind că 5 −2 1 = −12 .
m +1 2 3
5p b) Să se determine m ∈ \ astfel încât sistemul să admită soluţia (1, 2, −3) .
5p c) Pentru m = −1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
2. Se consideră polinomul f = X 3 − 9 X 2 − X + 9 care are rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ \.
5p a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la X 2 − 1 .
5p b) Să se verifice că x13 + x23 + x33 = 9( x12 + x22 + x32 ) − 18 .
5p c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia f (3 x ) = 0.

Soluţie
1. a) Se obţine m = 2 .
 m 2 − m − 2 = 0
b) Se obţine sistemul  , care are soluţia m = 2.
(m + 1) + 4 − 9 = −2
c) Pentru m = −1 soluţia sistemului este tripletul (4;8; −6) .
2. a) Se obţine câtul de X − 9 şi restul egal cu 0 .
b) Se înlocuiesc rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ ^ în ecuaţia f ( x) = 0 şi se adună relaţiile obţinute.

( )( )
c) Folosind rezultatul de la punctul a) ecuaţia se scrie în forma (3x )2 − 1 3x − 9 = 0 şi se obţin
soluţiile reale x1 = 0 şi x2 = 2.
 17 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 017
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0,0) şi An ( n, 2n + 1), n ∈ `.
5p a) Să se determine ecuaţia dreptei A1 A2 .
5p b) Să se calculeze aria triunghiului OA1 A2 .
5p c) Să se arate că toate punctele An (n, 2n + 1), n ∈ ` sunt coliniare.
 a 0 a 
   
2. Se consideră mulţimea M =  A(a ) =  0 0 0  a ∈ \ .
  a  
 a 0 
5p a) Să se verifice dacă A(a ) ⋅ A(b) = A(2ab) , oricare ar fi numerele reale a şi b.

5p 1
b) Să se arate că A   este element neutru faţă de operaţia de înmulţire a matricelor pe M .
2
5p c) Să se determine simetricul elementului A(1) ∈ M în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor pe
mulţimea M .

Soluţie
1. a) Ecuaţia dreptei A1 A2 este 2 x − y + 1 = 0
1 1
b) Folosind formula de calcul S = d pentru aria triunghiului OA1 A2 se obţine rezultatul S = .
2 2
c) Se consideră trei puncte Am (m, 2m + 1); Ap ( p, 2 p + 1); Aq ( q, 2q + 1) , m, p, q ∈ `, pentru care se
verifică condiţia de coliniaritate.

2. a) Pentru valorile a = 1; b = 0 ⇒ a 2 − 2b 2 = 1 ⇒ I 2 ∈ G , iar pentru valorile

a = b = 0 ⇒ a 2 − 2b 2 ≠ 0 ⇒ O2 ∉ G
b) Se verifică egalitatea prin calcul direct.
 a −b 
c) Folosind egalitatea A ⋅ A−1 = I 2 , se obţine A−1 =   ∈ G , oricare ar fi matricea A ∈ G.
 −3b a 
18 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 018
 a +b b  
1. Se consideră mulţimea G =  A =   a, b ∈ ], a = 1 .
2

  −b a − b  
1 0 0 0
5p a) Să se verifice dacă matricele I 2 =   şi respectiv O2 =   aparţin mulţimii G.
0 1 0 0
a +b b 
5p b) Să se determine matricea B ∈ M2 (] ) astfel încât   = aI 2 + bB , oricare a, b ∈ ] .
 −b a − b 
5p c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G este tot o matrice din G.
2. Se consideră polinomul cu coeficienţi raţionali f = X 3 + aX 2 − 5 X + 14 şi suma S n = x1n + x2n + x3n ,
n ∈ ` ∗ , unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile polinomului f .
5p a) Să se determine numărul raţional a astfel încât polinomul f să admită rădăcina x1 = −2 .
5p b) Pentru a = −4 să se rezolve ecuaţia f ( x) = 0 .
5p c) Pentru a = −4 să se demonstreze egalitatea S3 + 42 = 4 S 2 + 5S1 .

Soluţie
1 0
1. a) Pentru valorile a = 1, b = 0 ⇒ a 2 = 1 ⇒ I 2 =   ∈ G , iar pentru valorile
0 1
 0 0
b = 0 ⇒ a = 0 ⇒ a 2 ≠ 1 ⇒ O2 =  ∉G .
 0 0
1 1
b) Se obţine matricea B =  
 −1 −1
c) Se scrie condiţia de existenţă det( A) = a 2 = 1 ≠ 0 ⇒ ∃A−1 , se determină matricele At , A∗ şi se
obţine A−1 = A∗ ∈ G , oricare ar fi matricea A ∈ G.

2. a) Din condiţia f (2) = 0 se obţine valoarea de a = −3.

b) Se obţin soluţiile x1 = −2, x2 = 3 + 2, x3 = 3 − 2.
c) Se înlocuiesc rădăcinile x1 , x2 , x3 în ecuaţia f ( x) = 0 şi se adună relaţiile obţinute.
 20 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 020
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0,0) şi An ( n + 2,3n − 2) , n ∈ ` .
5p a) Să se scrie ecuaţia dreptei determinate de punctele A1 şi A2 .
5p b) Să se calculeze aria triunghiului OA0 A1 .
5p c) Să se demonstreze că pentru orice n ∈ ` , n ≥ 3, punctele A1 , A2 şi An sunt coliniare.
2. Se consideră polinoamele f = 3 X 5 + 3 X 3 + 3 X + 4 ∈ ] 5 [ X ] şi g = 3 X 3 + 3 X 2 + 2 X + 3 ∈ ] 5 [ X ] .
5p  + f (1)
a) Să se calculeze f (0)  .
5p b) Să se rezolve în mulţimea ] 5 ecuaţia f ( x) = 0 .
5p c) Să se determine câtul împărţirii polinomului f la polinomul g .

Soluţie
1. a) Ecuaţia dreptei A1 A2 este 2 x + y = 0 sau y = −2 x.
b) Se verifică egalitatea coordonatelor punctelor An şi Bn , oricare ar fi n ∈ `∗ .
c) Se verifică condiţia de coliniaritate a punctelor A1 , A2 , An , oricare ar fi n ≥ 3.
2. a) Prin calcul direct se obţine câtul q = X 2 + 2 X + 4 şi restul r = 7 X + 5 .
1± 5
b) Din egalitatea y 2 − y − 1 = 0 se obţin valorile y1,2 = , de unde prin calcul direct se obţine
2
y 3 = 2 y + 1.

( )( )
c) Din teorema împărţirii cu rest rezultă f ( y ) = y 2 − y − 1 y 2 + 2 y + 4 + 7 y + 5 . Din punctele

anterioare avem y 2 − y − 1 = 0 şi 7 y + 5 ∉ _ , deci f ( y ) ∉ _.

20 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 020
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0,0) şi An ( n + 2,3n − 2) , n ∈ ` .
5p a) Să se scrie ecuaţia dreptei determinate de punctele A1 şi A2 .
5p b) Să se calculeze aria triunghiului OA0 A1 .
5p c) Să se demonstreze că pentru orice n ∈ ` , n ≥ 3, punctele A1 , A2 şi An sunt coliniare.
2. Se consideră polinoamele f = 3 X 5 + 3 X 3 + 3 X + 4 ∈ ] 5 [ X ] şi g = 3 X 3 + 3 X 2 + 2 X + 3 ∈ ] 5 [ X ] .
5p  + f (1)
a) Să se calculeze f (0)  .
5p b) Să se rezolve în mulţimea ] 5 ecuaţia f ( x) = 0 .
5p c) Să se determine câtul împărţirii polinomului f la polinomul g .

Soluţie

1. a) Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A1 şi A2 este −3x + y + 8 = 0 .

1 1
b) Folosind formula de arie A = ⋅ d se obţine rezultatul A = ⋅ 8 = 4 .
2 2
c) Se verifică condiţia de coliniaritate a punctelor A1 , A2 , An , oricare ar fi n ≥ 3 .

 + f (1)
2. a) Se obţine f (0)  = 2.l

b) Soluţiile ecuaţiei f ( x) = 0 în ] 5 [ X ] sunt x1 = 2 şi x2 = 4

c) Se obţine câtul q = X 2 + 4 X + 3 şi restul r = 0 .
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

Soluţie
1. a) Se obţine rezultatul det( I 3 + B ) = 1 .
b) Se obţine f ( A) = A2 − 3 A + I 3 = I 3 + B .
c) Din punctul b) rezultă ( f ( A) ) = ( I 3 + B ) = I 3 + 3B + 3B 2 + B3 şi B3 = O3 .
3 3

2. a) Se rezolvă ecuaţia ( x − 3)2 − 2( x − 3) = 0 , care are soluţiile numere întregi x1 = 3 şi x2 = 5 .

b) Se obţine valoarea de a = 3.
c) Soluţia sistemului de ecuaţii este perechea ordonată ( 4, 2 ) .
Centrul Naţional pentru Curriculum ş ăţământul Preuniversitar

21 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 021

 3 1 1  0 3 4 1 0 0
1. Se consideră matricele A =  0 3 1  , B =  0 0 3  , I3 =  0 1 0  şi funcţia f : M3 ( \) → M3 (\) ,
   
 0 0 3  0 0 0 0 0 1
     
f ( X ) = X 2 − 3 X + I 3 , unde X 2 = X ⋅ X .
5p a) Să se calculeze det( I 3 + B ) .
5p b) Să se demonstreze că f ( A) = I 3 + B .
c) Să se arate că ( f ( A) ) = I 3 + 3B + 3B 2 , unde ( f ( A) ) = f ( A) ⋅ f ( A) ⋅ f ( A) .
3 3
5p
2. Pe mulţimea numerelor întregi se definesc legile de compoziţie x ∗ y = x + y − 3 şi x D y = ( x − 3) ( y − 3) + 3.
5p a) Să se rezolve în mulţimea numerelor întregi ecuaţia x D x = x ∗ x .
5p b) Să se determine numărul întreg a care are proprietatea că x D a = 3, oricare ar fi numărul întreg x .
 x ∗ ( y + 1) = 4
5p c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii  , unde x, y ∈ ] .
 ( x − y) D1 = 5
 22 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 022
 a b  
1. Se consideră mulţimea G =   a, b ∈ ], a − 3b = 1 ⊂ M 2 (]) .
2 2
 3b a  
1 0 0 0
5p a) Să se verifice că I 2 =   ∈ G şi O2 =  ∉G .
0 1 0 0
5p b) Să se arate că pentru orice două matrice A, B ∈ G are loc egalitatea A ⋅ B = B ⋅ A .
5p c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G aparţine mulţimii G.
2. Se consideră polinomul f = mX 3 + 11X 2 + 7 X + m , f ∈ \ [ X ] .
5p a) Să se determine m ∈ \ astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g = X − 1 .
5p b) Să se determine m ∈ _ astfel încât f ( 2 )∈_ .
5p c) Pentru m = −9 să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor polinomului f .

Soluţie
1. a) Se obţine det( A(0)) = 0
 2 2 2
 
b) Folosind relaţiile lui Viete se obţine A(1) + A(2) =  −4 −1 5 
 −4 5 −1
 

( )
c) Pentru orice k ∈ {0,1, 2} se obţine 2 xk2 + xk − 2 + 3 = 3 .

2. a) Din condiţia f (1) = 0 se obţine m = −9 .

1
b) Se obţine descompunerea f = − ( X − 1)(9 X − 1 + 82)(9 X − 1 − 82) .
9
c) Se folosesc relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiei f ( x) = 0 şi se obţine rezultatul
247
x12 + x22 + x32 = .
81
23 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 023
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(7, 4), B(a, a) şi C (3, −2) unde a ∈ \ .
5p a) Pentru a = 0 să se calculeze aria triunghiului ABC .
5p b) Pentru a = −2 să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele B şi C.
5p c) Să se determine a ∈ \ , astfel încât punctele B, C şi M ( x, −2) sunt coliniare, pentru orice x ∈ \ .
2. Se consideră polinomul f ∈ \ [ X ] , f = X 4 + aX 3 + (a + 3) X 2 + 6 X − 4 care are rădăcinile x1 , x2 , x3 , x4 .
5p a) Să se determine a ∈\ astfel încât x1 + x2 + x3 + x4 = 3 .
5p b) Să se determine a ∈\ astfel încât polinomul să fie divizibil cu X − 2 .
5p c) Pentru a = −3 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în \ [ X ] .

Soluţie
1
1. a) Folosind formula de arie S = ⋅ d , se obţine S = 13.
2
b) Pentru a = −2 ecuaţia dreptei care trece prin punctele B şi C este y + 2 = 0
c) Condiţia de coliniaritate a punctelor B, C , M este satisfăcută dacă are loc egalitatea
(a + 2) x − 3(a + 2) = 0, ∀x ∈ \ . Se obţine valoarea de a = −2.

2. a) Din relaţiile lui Viete se obţine a = −3.

b) Din condiţia f ( 2) = 0 se obţine a = 1 .
c) Se obţine descompunerea f = ( X − 1)( X − 2)( X − 2)( X + 2) .
24 SUBIECTUL II (30p) – Varianta 024
 x − 2 y + 3 z = −3

1. Se consideră sistemul de ecuaţii  2 x + y + z = 4 , unde m ∈ \.
 mx − y + 4 z = 1

5p a) Să se determine m∈\ astfel încât (2,1, −1) să fie o soluţie sistemului.
1 −2 3
5p b) Să se rezolve ecuaţia 2 1 1 = m 2 − 3m , unde m ∈ \.
m −1 4
5p c) Pentru m = −5 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
2. Se consideră polinomul f = X 3 − (m + 1) X 2 − 3 X + 3 , f ∈_ [ X ].
5p a) Să se determine m ∈ _ astfel încât suma rădăcinilor polinomului f să fie egală cu 1.
5p b) Să se determine m ∈ _ astfel încât polinomul f să admită rădăcina x1 = 3 .
5p c) Pentru m = 0 să se descompună polinomul f în factori ireductibili în _ [ X ] .

Soluţie
1. a) Se înlocuieşte tripletului (2,1, −1) în sistemul de ecuaţii şi se obţine m = 3.
b) Se obţine ecuaţia m 2 + 2m − 15 = 0 , care are soluţiile reale m1 = 3 şi m2 = −5.
c) Pentru m = −5 soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (0,3,1)
2. a) Din relaţiile lui Viete rezultă m = 0.
b) Din condiţia f ( 3) = 0 se obţine m = 0.

(
c) Se obţine descompunerea f = ( X − 1) X 2 − 3 . )
Simulare 11 mtenologic p2

V1
V2
V3
V4

V5
V6
V7
V8
V9
V10
V11
V12
V13
V14
V15
V16
V17
V18
V19

V20
V21
V22
V23
V24
V25
V26
V27
V28

V29
V30
Simulare 11 bac stiinte ale naturii p2

V1
V2
V3
V4
V5
V6
V7
V8
V9
V11
V12
V13
V14
V15
V16
V17
V18
V19
V20
V22
V23
V24

V25
V26
V27
V28

V29
V30
Simulare bac clasa 11 m1 p2

V1

V2
V3

V4
V5

V6
V7
V8

V9
V 10
V11

V12
V13
V14

V15