Sunteți pe pagina 1din 7

CURSUL 6 PROBLEMATICA ALEGERII PARTENERULUI CONJUGAL 1.

Motivaia alegerii Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala pentru reusita stabilitatea relatiilor de cuplui si familie. Din perspectiv istoric, alegerea partenerului conjugal a parcurs o traiectorie supus unor permanente schimbari, de la cele de tip tradiional-instituional dominate de criterii economice, sociale, normativ-integrative, cultural-etnice, la cele de tip socioafectiv, afectiv-sexual, de comunicare, competen psihosocial, de autorealizare prin intimitate. n cadrul societatilor traditionale, normele instituionale sunt cele care reglementeaz functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel, normele institutionale prescriu:

si

cine se poate cstori sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel, 1989); pentru cine poate s opteze cel care este candidat la cstorie; sarcinile prinilor pentru realizarea unei cstorii avantajoase a copiilor lor, din punct de vedere socio-economic (sa corespunda posibilitatii de a spori averea si de a asigura supravietuirea liniei familiale);

necesitatea i rolul unor intermediari pentru sprijinirea prinilor i tinerilor n adoptarea unei decizii maritale; centrarea pe sexualitate de tip procreativ sau i pe.

Patternurile alegerii difer de la cultur la alta. i n prezent sunt multe culturi n care apartenena la o cast, statutul economic, descendena etnic, rasial primeaz. Astzi, n societatea modern, tinerii se cstoresc din cu totul alte motive. Familia moderna aseaza pe primul plan valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale ale persoanelor, cu drepturi legale la satisfactia sexuala, socializarea si educarea copiilor si participarea economica la viata familiala (V. Liciu, 1975).

Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula maritala cea mai dezirabila. La intrebarea de ce se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988) indica: a) compatibilitate sexual, b) teama de singurtate, c) nevoia de prieten (companion), d) sigurana financiar, e) fuga de restriciile parentale, f) dorina de a fi important pentru cineva. El menioneaz, de asemenea, i cteva raiuni pentru care oamenii nu se cstoresc (in cazul in care o fac, pot aparea tot atatea surse de distres care duc la disfunctii si la criza maritala): a) precauie fa de modelul tradiional al familiei, b) nencredere n sexul opus, c) frica i chiar refuzul de intimitate. Intr-o cercetare pe populaia romneasc (1995), Oana Iugulescu a identificat 5 tipuri de motivaii maritale: 1) dorina comuna de a-si continua viaa ntr-un mod satisfacator (51,5%);
2) 3)

conformism social i familial (36,3%); depirea situaiei prezente (6,0%);

4) satisfacia actual (3,0%); 5) sigurana unui viitor (3,0%). Este interesant diferena dintre sexe: astfel, brbaii n procent de 52,9% apreciaz ca determinant pentru decizia marital conformismul social, femeile doar 18,7% menioneaz acest motiv. In proportie apropiata, pe sexe, este ales motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare. In ceea ce priveste motivaia de meninere a cuplului, au fost mentionate: prezena copiilor, realizrile comune, obligaia (51,5%) din subieci, dorina comun de a-i continua evoluia n sens pozitiv, teama de schimbare, starea de fericire prezent i sperana unor viitoare schimbri cu implicaii pozitive. i n

acest caz sunt diferene semnificative pe sexe. La brbati, motivul realizrilor comune este susinut de 76,4%, n timp ce femeile doar 25% l susin. n unele cazuri, motivele de alegere s-au transformat n motive de meninere.
2.

Criterii de alegere a partenerului conjugal

J. C. Coleman (1998): ca s poi alege trebuie s tii ce doreti. Pentru a decide alegerea partenerului, cel n cauz trebuie s-i clarifice mai intai dorinele, s tie ce dorete de la cel cu care dorete s se cstoreasc. n acest sens, Z. Wanderer i E. Fabian (1979) propun folosirea unei liste-evantai cu trasaturile dezirabile: 1. aspectul exterior (nlime, ochi, pr etc.) 2. trsturi de personalitate (inteligen, ncredere, umor) 3. potenial economic sau bogatie (carier potenial sau realizat, viitor posibil, moteniri etc.). 4. credine i valori (atitudini fa de sex-rol, credin religioas, valori care orienteaz comportamentul individual), 5. interese speciale i abilitati (muzic, literatur, sport). Lista se compartimenteaz n 2 grupe de rspunsuri:
a) b)

trebuie - cuprinde itemi la care nu putem tolera nici o abatere, este bine i - cuprinde itemi cu o serie de particulariti la care putem i s renunm.

P. Ilut (2005, pp. 102-109) a identificat mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie. Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice se casatoresc proportional mai mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatorii intre personae cu statute sociodemografice diferite, este statistic mai redusa. a) varsta in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de aceeasi varsta sau de varsta apropiata. La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile

Europei Centrale si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani la femei si 28 de ani la barbati). b) statutul socioprofesional Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze marital intre ei in acord cu clasa, statutul social sau cu categoria socioprofesionala din care fac parte si cu gradul de scolaritate. S. Chelcea si A. Chelcea au constatat experimental ca alegerea partenerului pe baza criteriului professional prezinta cel mai indicat indice de endogrupare. Exista si o homogamie de profesii specifice, dar ea este mult mai slaba (medici cu medici, de ex.). Homogamia opereaza nu numai pentru statutul socioprofesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor. c) rasa, etnia si religia Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala atunci cand este vorba de rasa si etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre personae de culoare diferita este destul de rara). Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului. Cercetrile susin c alegerea partenerului se bazeaz pe o operaie de filtrare, adic pe o selecie la nivelul mai multor paliere, in care cmpul alegerilor este succesiv ingustat pn cnd are loc alegerea final. Au fost propuse 5 paliere: - filtrul proximitii, - filtrul similaritate-complementaritate, - filtrul atraciei personale, - filtrul compatibilitii.

Filtrul proximitatii este prezent mai ales la familia extins/traditionala.

i astzi, n medii rurale, n localiti izolate, partenerii se aleg, se cstoresc pe temeiul vecintii, apropierii; alii isi gasesc partenerul la coal, printre colegi, la locul de munc (40% dintr-un eantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat n 1981

de J. Erikson se afl n aceast ultim situaie, iar 13%, dup acelai psiholog au crescut mpreun i s-au cstorit dup ce au mplinit vrsta permis; ultimii au cea mai sczut rat de divor dintre toate categoriile. n sprijinul acestor date sunt i opiniile lui Steve Duck care precizeaz c un trecut construit mpreun este un moderator important pentru aciuni prezente n relaii). In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala are o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice (etnie, statut socioprofesional, religie, varsta). Ea este intim asociata cu proximitatea si similaritatea culturala. Filtrul similaritate-complementaritate Similaritatea exprim proverbul cine se aseamana se adun (factori de varsta, rasa, religie, clasa sociala, interese comune, valori), iar complementaritatea, contrariile se atrag. nc din 1902, Pearson remarc similaritile morfologice ca un factor de alegere maritala: persoanele cu talie ridicat sau sczut se cstoresc ntre ele n procent mai mare dect aleator; la fel n privina formei, mrimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaiei pielii. Nielson menioneaz cstoriile asortative ntre persoane cu tulburri psihice, care au predispoziii similare pentru a interaciona patologic. Persoanele cu acelai tip de deficiene, surdo-muii, orbii tind s se cstoreasc ntre ele. Complementaritatea este fenomenul psihosocial opus, n care alegerea partenerului se bazeaz pe aprecierea n cellalt a elementelor pe care nu le posed alegtorul. R. Winch, autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciaz c operm preferenial n baza unor patternuri de natur s ne asigure sigurana, confortul, ataamentul ( ex.: respectuoii, timizii, supuii sunt atrai de persoanele dominatoare, puternice). Criteriile psihologice ale alegerii partenerului influeneaz stabilitatea cstoriei. Cstoriile bazate pe similaritate psihologic, marcate de tendina identificrii sunt supuse devitalizrii, uniformizrii vieii staionare (I. Mitrofan, 1989). Cele bazate pe complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dac viaa lor este mai tumultoas. Aici raportul dintre aria cognoscibil i aria incognoscibil, a surprizei, a

misterului, a imprevizibilului, este mult mai mare dect n cstoriile fondate pe similaritate. A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in descrierea si explicarea alegerii partenerului, in sensul ca, intr-o prima etapa, similaritatea de valori si atitudini actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de prietenie( daca se constata o disimilaritate cu privire, de ex., la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari sanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa), iar mai tarziu complementaritatea nevoilor devine mai importanta.

Filtrul atraciei personale i al compatibilitii (sau al afinitilor elective) pot fi generate de mecanisme biochimice, armonie bioenergetic.

C. G. Jung, influenat de cultura oriental, explic atracia sexelor prin satisfacerea mutual a proieciilor complementare de rol-sex n cadrul similaritii. Iubirea reunific cele 2 arhetipuri Anima i Animus, transcend dualitatea, ntorcndu-se la marele Sine.

Atracia pentru cellalt poate fi provocat i de modaliti erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: -

expresivitate senzitiv (coloratul ochilor, privire, conturul buzelor), comunicare nonverbal (privire, gestic), capaciti empatice - intuirea dorinelor, ateptrilor celuilalt sunt cteva din mecanismele psihologice i sexuale care justific afinitile elective.

Asadar, atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si casatorie, indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica, cum ar fi: inteligenta, caracterul, comportamentul (frumusetea sufleteasca). De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul sindrom al dragostei romantice este W. Goode (1959). Ce presupune dragostea romantica? Idealizarea celui iubit (uneori pana la orbire); conceptia de unul (una) si numai unul (una), iubirea mare insemnand credinta pana la moarte; dragostea le invinge pe toate celelalte; lasarea in voia emotiilor personale. In general, dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere; fara dragoste (romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100).

Anchetele transculturale arata ca in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume figureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002). Concluzii: Contientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la: -

ntrirea i chiar permanentizarea valoririzrii celuilalt, apariia unor noi trebuine de mai bun cunoatere i comunicare (crete nevoia de cellalt), sau, dimpotriv, la diminuarea tensiunii emoionale cognitive pn la stingere datorit scderii nevoii de cellalt.