Filosofie- tematizari contemporane Vasile Macoviciuc

Conditia filosofiei in lumea contemporana

Filosofia nu descopera lumea ci imagineaza numai lumi posibile L. Blaga In timp ce in stiinta e vorba despre lucruri chiar atunci cand se vorbeste despre om(omul adica e privit ca lucru , asa cum face deseori si psihologia , care inceteaza atunci sa fie o disciplina filosofica), in filosofie este vorba despre om, chiar atunci cand se vorbeste despre lucruri C-tin Noica In cultura actuala , filosofia pare a trece printr-o criza de identitate si chiar de legitimitate. Mentalitatea curenta captiva in mitul reusitei si confortului- este indiferenta, ironic-retractila sau naivagresiva cand e vorba de posibila utilitate a filosofiei . Traim, fara indoiala, intr-o lume in care cunoasterii stiintifice I se acorda un credit neconditionat, rosturile filosofiei fiind estompate sau chiar puse- dintr-o pripeala confortabila definitiv sub semnul intrebarii. In acelasi timp, prelungirile tehnice ale stiintei produc, la scara planetara ,consecinte incontrolabile pe termen lung, provocand ingrijorari legitime cu privire la insusi destinul speciei umane. Tocmai de aceea , consideram ca, daca, pe de o parte, mitizarea/mistificarea stiintei marginalizeaza rolul si puterile filosofiei in cultura contemporana, este evident ca , pe de alta parte , chiar efectele civilizatorii ale stiintei actuale solicita limpeziri teoretice de ordin filosofic si o disciplinare socio-istorica potrivita unor principii si matrici valorice pe care numai filosofia le poate intemeia . Filosofia este- alaturi de stiinta, religie, arta un domeniu specific al culturii , o manifestare specializata a spiritului uman. Etimologic, filosofia este dragoste de intelepciune. Alaturi de aceasta acceptiune, la ganditorii greci filosofia mai este definita si in alte moduri. Astfel, din punctul de vedere al obiectului, filosofia este cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt- deci a temeiului existentelor , a naturii celor ce sunt -, precum si cunoasterea a celor divine si omenesti, a realitatii ultime, neconditionate, esentiale prin care se legitimeaza tot ceea ce exista . Dpdv al scopului imediat, filosofia este pregatire pt moarte, oferind modele de viata demna, repere si criterii valorice; intrucat nu traim oricat, nu putem trai oricum. Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la asemanare cu divinitatea, pe care ii sta omului in putinta , adica la autoperfectionare spirituala si implinire morala. Aceste teme de reflectie sunt abordate sistematic si in termeni conceptuali in cadrul domeniilor specializate ale filosofiei: ontologia(th geneala a existentei), gnoseologia(th generala a cunoasterii ), axiologia(th gen a valorilor), antropologia(preocupata de sinteze discursive pe baza grupului de stiinte socio-umane), praxiologia(th gen a actiunii). In viziunea lui Kant, campul filosofiei este cuprins in urm intrebari: 1)Ce pot sti? 2)Ce trebuie sa fac? 3)Ce-mi este ingaduit sa sper? ,la care ulterior va adauga 4)Ce este omul? Primele 3 corespund ontologiei,moralei si religiei; acestea se raporteaza , in ultima instanta , la chestiunea antropologica. Desigur, multe din intrebarile filosofiei sunt puse si solutionate de catre oameni in cadrele gandirii si experientei cotidiene, sub presiunea situatiilor de viata. Insa filosofia este o sfera a creatiei spirituale specializate care se indeparteaza sensibil de problematizarile si opiniile constiintei comune, fiind, deci, calitativ altceva.

1.1 Viata cotidiana si trebuinte metafizice Exista, fara indoiala o gama larga de interese si trebuinte careia sensibilitatea fiecaruia I se adecveaza- intr-o situatie data- la modul spontan, independent, oarecum , de pretentiile avute fata de sine, lume si viata. Implicarea in chestiuni uzuale tine de firescul vietii, problemele urgente sunt intampinate pe fondul unor ingrijorari de prima instanta ce impulsioneaza comportamente potrivite imprejurarilor. Anumite orizonturi reflexive modificatoare de regim existential se deschid pe masura ce dincolo de chestiuni nemijlocit presante se propun si impun intrebari privitoare la ceea ce este cu adevarat important pentru om, sunt cautate motivatii, stiluri de regularizare valorica si tipuri de legitimare/intemeiere a omenescului din propria persoana . Filosofarea se iveste ori de cate ori prin stimulare evenimentiala sau datorita unui impuls interior omul se indeparteaza de imediatitatea factologica a lumii si vietii cu nazuinta de a se limpezi, de a pricepe si desprinde certitudini si adevaruri intemeietoare de rost. Insa, desi energiile filosofarii isi incep specificarea in/prin cele mai elementare reflectii in marginea experientelor curente, e greu de spus ca, in fata filosofiei specializate, omul obisnuit ar avea solicitari cat de cat sistematice. Manuind intuitii precaute, presupun ca cere intelepciunemulta si limbaj cat mai pamantesc ; nu suporta sadismul logic, sclifoseala meditativa , locurile comune adormitoare, baloanele de sapun, emfaza, si vrea sa fie captivat de teme si rezolvari care ii pot lamuri viata. Daca nu I se ofera certitudini , ramane dezamagit de inutila despicare a firului in4. Il satisfac solutiile teoretice care intra in complicitate cu felurite situatii nemijlocite- ceea ce nu e rau. Nefiind specialist, are simtul ridicolului, intrucat receptivitatea nu-I este deformata- ceea ce , la fel, nu e rau, Se asteapta la , sau in secret vrea, un fel de retete de viata , aidoma sfaturilor culinare pt gospodine- ceea ce e chiar rau si vine dintr-un sacru atasament fata de ceea ce are vreo folosinta oarecare imediata. Insa, dincolo de toate, o discreta nostalgie pt Socrate fixeaza o filosofare calma, nespecializata si nespectaculoasa , dar uimitor de abila in limpezirea vietii de fiecare zi, astfel incat agitatia , evenimentialul, neprevazutul sa se preteze la ordonare, punere in forma , semnificare neocazionala . Implicarea urgenta in cotidian este vegheata de si prin distantare lamuritoare.