Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII
Întrebări
Teste grilă
Managementul aprovizionării
CAPITO LU L 1
Figura 1.1
În ceea ce priveşte "gestiunea fluxurilor materiale", aceasta se încadrează în
termenul general de asigurare materială care defineşte aria completă de cuprindere a
întregului proces de formare şi gestiune a bazei materiale şi de echipamente tehnice al
întreprinderii.
Managementul aprovizionării reprezintă un concept unitar complex, căruia îi este
propriu o structură extinsă de activităţi componente, care au în vedere, ca elemente de
Managementul aprovizionării
acea verigă organizatorică a întreprinderii care poate să-şi controleze atât intrările (costurile),
cât şi ieşirile (veniturile). Acest control trebuie înţeles în anumite limite. Subsistemul
aprovizionare materială se manifestă ca "centru de profit" prin controlul pe care îl poate
avea asupra costurilor specifice, cum sunt: costurile de achiziţie, costurile de gestiune,
costurile suplimentare de prelucrare etc.
Revenind la rolul "subsistemului aprovizionare materială", remarcăm evoluţia
acţiunii acestuia pe următoarele "faze":
a. faza de pasivitate în care activitatea de aprovizionare materială este apreciată ca fiind
subordonată subsistemului producţie;
b. faza de autonomie în care aprovizionarea materială îşi elaborează strategii de optimizare
la nivelul subsistemului propriu;
c. faza de participare în care subsistemul aprovizionare materială participă, prin punere la
dispoziţie a informaţiilor, datelor şi analizelor necesare, la elaborarea strategiilor generale
de dezvoltare a întreprinderii;
d. faza de integrare în care acest subsistem participă efectiv la fundamentarea strategiei de
dezvoltare a întreprinderii.
Dacă faza de autonomie se manifestă obişnuit, cea de integrare trebuie să constituie
obiectivul permanent al oricărei echipe manageriale din întreprinderi.
Figura 1.2
Organizarea internă a compartimentului de aprovizionare după acest sistem
presupune ca la nivelul "grupei de plan, contractare, evidenţă" să se realizeze activităţi ca:
prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor şi programelor de
aprovizionare, elaborarea bilanţurilor materiale şi a cantităţilor economice de
comandat, selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, participarea la negocierea
condiţiilor de livrare şi încheierea contractelor comerciale, determinarea stocurilor
economice, a cantităţilor optime de comandat, întocmirea de situaţii privind stadiul şi
gradul de acoperire cu materiale a necesarului, realizarea contractelor de
Managementul aprovizionării
fiecare grupă, astfel constituită, structura de personal include angajaţi cu studii superioare
(care, de regulă, coordonează activitatea grupei şi realizează activităţile complexe -
fundamentarea necesităţilor, prospectarea pieţei, alegerea furnizorilor, negocierea,
contractarea, rezolvarea litigiilor, îndrumarea, controlul, analiza, evaluarea procesului), medii
(a căror pondere numerică este mai mare) şi primare (incluzând şi muncitori cu sau fără
calificare). O importanţă deosebită revine criteriului de constituire a grupelor în cadrul
acestui sistem care poate fi omogenitatea resurselor, în funcţie de destinaţia de
utilizare. În acest sens se pot folosi 3 variante: pe grupe omogene de materiale, pe secţii
consumatoare sau ca sistem mixt (prin combinarea primelor două variante).
a. Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare-depozitare-control
utilizare materiale asemănătoare (omogene) prezintă avantaje care sunt determinate de
simplificarea şi specializarea activităţii lucrătorilor (agenţilor de aprovizionare), ca
urmare a numărului redus de materiale şi implicit de furnizori pe o grupă; totodată, se
asigură condiţii pentru stabilirea unor relaţii tradiţionale, de continuitate în
aprovizionare. Considerăm că acest sistem (figura 1.3) este cel mai indicat pentru
organizarea internă a compartimentului de aprovizionare, datorită eficacităţii superioare în
conducerea asigurării materiale a unităţilor industriale.
Figura 1.3
Sistemul prezintă ca dezavantaj faptul că, pe plan intern, în cazul existenţei unui număr
mai mare de puncte de consum (secţii, ateliere, alte sectoare de activitate) şi a unei
dispersii pronunţate a acestora pot apărea condiţii care să conducă la necorelarea
aprovizionării cu cererile pentru consum, cu producţia, la îngreunarea procesului de
urmărire-control a modului de utilizare a resurselor materiale.
b. Organizarea pe grupe de aprovizionare, depozitare, control utilizare în funcţie de
destinaţia de consum a materialelor are în vedere unităţile în cadrul cărora secţiile,
atelierele şi alte sectoare de activitate, prin profilul lor, consumă materiale distincte (o
secţie consumă numai materiale lemnoase, alta metalice etc.). În acest context, se
Managementul aprovizionării
Figura 1.4
Figura 1.5
Sistemul asigură îmbinarea avantajelor primelor două variante şi eliminarea în
mare măsură a dezavantajelor care le sunt specifice.
În aplicarea variantelor respective este necesară o analiză detaliată a nomenclatorului
de materiale şi structurii consumului, a subunităţilor consumatoare din unitatea economică, a
surselor de furnizare şi căilor de distribuţie, a fluxurilor de transport intern şi de aprovizionare,
precum şi a condiţiilor pe care procesul de producţie le pune pentru aprovizionarea completă,
complexă şi ritmică a tuturor locurilor de muncă.
În literatura de specialitate se prezintă şi alte forme de organizare a compartimentului de
asigurare materială practicabile la nivelul marilor unităţi (corporaţii, companii, trusturi etc.). Un
exemplu în acest sens se prezintă în figura 1.6, fiecare ramură reprezentând un departament
[57].
Figura 1.6
În cadrul celor patru departamente, activităţile care compun procesul de aprovizionare
se realizează astfel:
¾ planificare şi control - elaborează previziuni privind necesităţile de materiale, asigură
dimensionarea stocurilor, stabileşte cantităţile economice de comandat, elaborează
programele de aprovizionare, participă la selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, la
negocierea şi încheierea contractelor comerciale, întocmeşte situaţii statistice sau diferite
rapoarte referitoare la stadiul asigurării bazei materiale şi de echipamente tehnice
Managementul aprovizionării
Figura 1.7
Structura organizatorică a unui compartiment de aprovizionare poate cuprinde 3-4
niveluri. Indiferent de forma internă de organizare (departament, serviciu, birou), acest
compartiment este subordonat, prin şeful său, conducătorului firmei (director general,
preşedinte) sau vicepreşedintelui cu activitatea comercială.
Compartimentu Compartimentu
l tehnic l financiar
(întocmeşte specificaţiile Compartimentul aprovizionare (achită facturile pentru
materiale) (planificã, programeazã, cumpărarea materialelor)
transportã, depoziteazã,
elibereazã pentru consum
resursele materiale) Sectorul producţie
Compartimentul
(transformă materialele în
desfacere
produse sau le
(vinde produsele)
încorporează în lucrări)
Figura 1.8
Managementul aprovizionării
Figura 1.9
Capitolul 1 Conducerea şi organizarea aprovizionării
Întrebări
Teste grilă