Alcoolul, cofeina, cocaina, drogurile istoria i efectele lor asupra organismului

Alcoolul Cofeina Cocaina

Droguri

Alcoolul

Istoria Bauturilor Alcoolice

Bauturile alcoolice au fost folosite aproape in intreaga lume, inca din timpuri stravechi. Exista consemnari ale folosirii acestora de catre vechile civilizatii inca din anul 6.000 i.Hr. Producerea vinului isi are originea in Orientul Mijlociu, unde vita-de-vie dadea roade fara ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea primei culturi de vitade-vie, considerandu-l si prima persoana care s-a imbatat. In orasul sumerian Nippur berea si vinul erau folosite ca bauturi tonice in scop medical, si inca din anul 2.000 i.Hr. manifestarile religioase ale vechilor egipteni si ale asirienilor includeau petreceri la care se consumau bauturi alcoolice si care durau zile de-a randul.

Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei-de-vie si cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic. In Grecia betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vitei-de-vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remarca faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut, sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci, cum fi Socrate sau Platon recomandau cumpatarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum se stie ca sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei petreceri la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise intreaga lume cunoscuta.

Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei-de-vie si cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5.000 de ani a scris primul epitaf dedicat unui alcoolic. In Grecia betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu Dionysos (zeul vitei-de-vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.Hr., consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remarca faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta, poate, de asemenea, sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut, sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci, cum fi Socrate sau Platon recomandau cumpatarea si incriminau abuzul de alcool. Oricum se stie ca sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei petreceri la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise intreaga lume cunoscuta.

E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea Babilonului, in anul 539 i.Hr. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui festival pe cand toti locuitorii erau beti. Romanii au fost familiarizati cu vinul de catre greci, si, desi ei au cucerit Imperiul Grec, ei au fost de fapt cuceriti de cultura greaca, de zeii lor, si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sarbatorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, in latina) in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul bauturilor alcoolice era raspandit printre reprezentantii claselor superioare si printre conducatorii Imperiului Roman, vanzarea si folosirea acestora ajungand pana in Spania, Franta, Germania, si Insulele Britanice. Pe masura ce luxul, avaritia si ambitia au condus spre declinul Romei, lacomia si bautura i-au aruncat pe imparati in decadenta si moarte.

Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fata de consumul de bauturi alcoolice, dar, chiar si atunci, vinul a devenit un aspect important in anumite ritualuri religioase, gasindu-si victime printre preoti. Astfel, bauturile alcoolice s-au extins de la o tara la alta, fiind transformate in functie de tipul de fructe existent si de gusturile locuitorilor: vodka obtinuta din cartofi in Rusia, whiskey, bere, gin, coniac in Europa, berea in Insulele Britanice, saki in Japonia, soma in China, chica si pulque in America de Sud, romul in Insulele Caraibe. In sfarsit, oricine are acces (si o anumita preferinta) la bauturile alcoolice.

DEPENDENTA DE BAUTURI ALCOOLICE

Faptul ca alcoolul este un dar al zeilor este o credinta persistenta dea lungul secolelor. Alcoolul a fost considerat tamaduitor al bolilor, un tonic pentru sanatate, un intaritor in caz de tristete sau depresie, si o necesitate in ritualurile religioase. Doar abuzul era incriminat, iar betivii, cei care abuzau de darul lui Dumnezeu, erau priviti ca niste pacatosi. Alcoolul a fost acceptat in timp ce alcoolicii sau cei ce abuzau de alcool erau priviti ca alcatuind o nefericita minoritate de persoane cu o personalitate slaba, victime ale propriei lor lipse de tarie. In 1956, la mai mult de douazeci de ani dupa infiintarea Alcoolicilor Anonimi, Asociatia Medicala Americana a recunoscut alcoolismul ca fiind o afectiune ce creeaza dependenta, desi fusese caracterizata astfel inca din secolul al XIX-lea.

Exista doua tipuri de afectiuni raportate la alcool: alcoolismul de tip gamma, si cel de tip delta. Comuna ambelor tipuri este toleranta, ceea ce se refera la faptul ca organismul devine din ce in ce mai putin expus efectelor consumului sustinut de alcool, si adaptarea metabolismului, ceea ce presupune faptul ca organismul isi modifica procesele metabolismului pentru a le adapta prezentei alcoolului. Ambele tipuri duc la dependenta fizica si simptome specifice. Alcoolicul de tip gamma manifesta din momentul in care incepe sa bea, o incapacitate de a controla cantitatea de alcool consumata, fiindu-i specifica si alternanta de perioade de mare consum de alcool si perioade de abstinenta. Pe de alta parte, alcoolicii de tip delta sunt de obicei incapabili sa se abtina de la consumul de alcool. Ei beau, in general, cantitati mai mici de alcool decat cei de tip gamma si sunt astfel mai treji, dar consumul acestor bauturi continua intreaga zi.

Exista si alte teorii.

Una este aceea ca alcoolicii sunt victime ale bolii si ca viitorul le va rezerva serioase complicatii. Aceasta teorie este acceptata pe scara larga, dar nu se sustine deoarece nu toti alcoolicii trec prin aceste etape sau nu comporta caracteristicile bolii. Nu explica, de asemenea, de ce unii alcoolici sunt capabili sa renunte definitiv la baut. Un timp a fost la moda o anumita teorie ce incerca sa explice alcoolismul, sustinand ca alcoolicii sufera de tulburari de personalitate, si ca aceasta ar fi cauza excesului de alcool. Expertii au fost de acord cu faptul ca nu exista ceva asemanator personalitatii unui alcoolic, dar problemele existente inaintea crearii dependentei vor influenta insanatosirea individului si vor determina reintrarea in societate a acestuia. Unii cercetatori sustin ca alcoolismul se bazeaza pe un comportament dobandit/ invatat, astfel ca alcoolicii ar trebui sa invete sa-si controleze consumul de alcool, renuntarea completa nefiind necesara. Nu este luata aici in calcul posibilitatea ca intr-adevar dependenta de alcool sa aiba la baza mecanisme psihice. Este acceptat pe scara larga faptul ca abstinenta de la alcool este singura cale practica ce ajuta alcoolicul sa se reintegreze.

O teorie mai complicata fata de aceste studii teoretice este cea numita teoria holistica, care afirma ca alcoolismul este un mod de viata, influentat de interactiunea cu oameni, locuri si evenimente. Atat studiile, cat si teoria holistica tind spre a afirma ca alcoolismul este mai degraba un obicei prost, nu o boala ci o consecinta a tensiunilor interne sau externe ce exercita asupra individului. Teoria holistica chiar recunoaste faptul ca tratamentul aplicat ar trebui sa includa o dieta corespunzatoare, antrenamente fizice, dezvoltarea unor abilitati sociale si formarea unui sistem de asistenta sociala. Adevarul este ca alcoolismul este termenul folosit pentru a descrie cea mai severa forma de abuz de alcool si variaza in functie de greutatea fiecarui individ si in functie de starile psihice si psihologice. Comportamentul acloolicului este anormal, corpul ei sau al lui reactionand slab la stimuli.

EFECTELE ALCOOLULUI ASUPRA ORGANISMULUI

Alcoolul afecteaza corpul in doua feluri: intra in contact cu gura, esofagul, stomacul, si intestinele unde are o actiune iritanta si anestezianta (cauzand lipsa senzatiei de durere cu sau fara pierderea constiintei), doar 20 din cantitatea de alcool ingerata este absorbita in stomac, restul de 80 este absorbit prin peretii intestinali direct in sange, ajungand in fiecare celula a corpului. Fiecare ratie de alcool va produce o intoxicare. Ceea ce face alcoolul este sa incetinesca functionarea celulelor si a organelor pana cand ajung sa isi defasoare activitatea cu mult mai putina eficienta. El afecteaza creierul intervenind in activitatea centrilor care coordoneaza echilibrul, perceptia, vorbirea si gandirea. Produce dificultati in vorbire si erori in procesul de gandire.

Mai sunt afectati centrii coordonarii, aparand astfel simptomele clasice: mersul impleticit, cazaturile, ajungandu-se pana la imposibilitatea de a mai tine un chibrit aprins in mana. In mod paradoxal, desi incetineste functiile organismului, alcoolul duce la disparitia inhibitiilor. Emotiile sunt exprimate mult mai usor, deoarece acea parte a creierului care ne ajuta sa ne controlam comportamentul este scoasa din functie sau se relaxeaza excesiv astfel incat emotiile devin exagerate. Daca se consuma indeajuns de mult alcool persoana va adormi sau, in cazuri extreme, va intra in coma.

Consumarea alcoolului in cantitati mari mareste riscul aparitiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui, si al esofagului, probabil datorita actiunii sale iritante bolile ficatului cauzate de excesul de alcoolului includ inflamarea ficatului , hepatita, ciroza si cancerul ficatului. Lipsa acuta de anevrina (vitamina B1) poate cauza atacuri de cord, combinate de obicei cu edemuri (colectarea de fluid in tesuturi). Alcoolul mareste riscul aparitiei bolilor de inima, a infarcturilor si determina cresterea presiunii sangelui. Alte afectiuni cauzate de abuzul de alcool includ: gastrita, pancreatita, neurita (afectiuni nervoase) si ulcerul digestiv. Persoanele care consuma alcool in cantitati prea mari au sanse mai mari decat altele sa sufere de anxietate, paranoia sau depresie. Sansele aparitiei dementei sunt de asemenea mult crescute.

Pe termen scurt organismul se poate adapta efectelor negative produse de alcool. Dar dupa ceva vreme el devine incapabil sa isi mai pastreze echilibrul si vor face aparitia efecte dezastruoase. Este tot ceea ce poate face ficatul pentru a neutraliza toxinele din organism. Daca dupa o o oarecare perioada se renunta la alcool, efectele negative aparute pot sa dispara. Daca aceasta perioada se prelungeste insa prea mult pot sa apara transformari ireversibile. Alcoolul poate produce sterilitate si tinde sa incetineasca dezvoltarea fatului, la fel cum o face cu functiile celulelor si organelor. Poate determina disfunctionalitati structurale si functionale, chiar retardarea. Aceste disfunctionalitati, cunoscute sub numele sindromul alcoolului la fat, conduc la dezvoltarea incompleta a membrelor, diformitati faciale si dezvoltarea anormala a creierului, ceea ce da nastere la dificultati de ordin intelectual si motor. Experienta a demonstrat ca riscul avortului spontan este mult mai mare la femeile care consuma alcool in exces, ca si cel al nasteri unor copii subdezvoltati sau cu dereglari comportamentale. Acesti copii se dezvolta mult mai incet decat cei ai mamelor care practica abstinenta.

Cofeina

ISTORIA COFEINEI
Plantele ce detin cofein s-au dezvoltat datorit ridicatei protectii fat de actiunea bacteriilor, ciupercilor si insectelor. Cofeina inhib actiunea bacteriilor si a ciupercilor si cauzeaz sterilitate anumitor insecte, sczand numrul acestora. In plus, cofeina ptrunde in sol si inhib cresterea buruienilor, ceea ce poate duce la distrugerea plantelor respective. Plantele ce detin cofein produc si inmagazineaz cofein in seminte de cafea, departe de propriile locatii pentru divizarea celulelor, tocmai pentru a se feri de efectele otrvitoare/nocive ale acesteia. Cele mai multe plante ce contin cofein au fost descoperite si folosite inc din Epoca de Piatr, adic aproximativ acum 600.000700.000 de ani in urm. Acei oameni mestecau semintele, scoarta si frunzele mai multor plante si asociau probabil consumul de plante ce contineau cofein cu modificrile de comportament si stare.

Cafeaua era probabil cultivat si consumat pentru a inlatura oboseala, a stimula vigilenta si a imbuntti starea de spirit. La inceput e posibil s fi fost consumat sub form de past sau chiar boabe, si abia mult mai tarziu s-a descoperit c prin introducerea in apa fierbinte se pot obtine rezultate sporite. Ceaiul a fost folosit drept butur fierbinte si utilizat ca medicament. Insemnrile arat c in China se folosea inc de acum 4.700 de ani si a ptruns in Japonia alturi de alte aspecte de ordin cultural in jurul anului 600 d.Hr., ins a trebuit s trec 700 de ani pentru a intra definitiv in viata de zi cu zi a japonezilor. Acestia numesc ceaiul ch`a, iar chinezii t`e (se pronunta tai). Comerciantii germani au adus cu ei ceaiul, si in ciuda costului ridicat, s-a rspandit rapid in intreaga Europa.

Ceaiul era foarte popular in coloniile Americii, si pentru a-si intri statutul de mare putere colonial, Guvernul britanic instituie o tax special pentru acesta (alaturi de alte cateva articole). Ca rezultat al acestei taxe, colonistii au boicotat importul de ceai si au inceput s foloseasc substituenti, in special cafea. Boicotul a degenerat intr-o revolutie in data de 16 decembrie 1773, cand un grup de revolutionari deghizati in indieni au ptruns pe trei dintre navele englezesti ce detineau ceai si au vrsat cotinutul (342 lzi de ceai) in Golful Boston. Acest incident faimos in istoria Americii, cunoscut sub numele de The Boston Tea Party, o dat cu represaliile ce au urmat din partea Guvernului britanic, a ajutat la declansarea Revolutiei Americane. Primele insemnri referitoare la cafea au fost descoperite in niste documente din secolul al X-lea, de provenient arab. Pe de alt parte, exist dovezi c inc din secolul al VI-lea cafeaua era cultivat si consumat in Etiopia. O legenda arab povesteste c un tanr pstor de capre, a descoperit virtutile stimulente ale tufelor de cafea cand caprele sale au mancat din acestea si au devenit foarte zburdalnice.

Boabele de cafea mai erau mestecate inc in Africa secolului al XIX-lea. La inceput arabii au creat un vin prin zdrobirea boabelor de cafea si fermentarea sucului obtinut. La inceputul secolului al XI-lea ei au inceput s foloseasc boabele pentru a obtine o bautur cald, numit qahwah. Pe msur ce consumul de cafea s-a rspandit, oamenii au adecvat feluritelor limbi aceast denumire, devenind caf, kaffe, koffie, coffee. Pe la sfarsitul secolului al XVII-lea germanii plantau cafea in insula Java. In urmtorii 50 de ani, francezii, apoi englezii aveau plantatii in coloniile din Caraibe. Cultivarea cafelei s-a rspandit in America Central si de Sud, si la inceputul secolului al XIX-lea Brazilia depsea Indonezia si devenea principalul exportator de cafea. Pe la 1860, in Statele Unite se consumau trei sferturi din productia mondial de cafea, mai mult de jumatate din aceasta provenind din Brazilia.

UTILITATEA MEDICALA A COFEINEI

S-a demonstrat c actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei prti a creierului responsabil cu nivelul dioxidului de carbon din sange. Cofeina poate mri ritmul respirator prin consolidarea actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a aratat faptul c aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme respiratorii datorit canalelor bronhice comprimate. Medicamentul numit teofilin a fost indelung folosit in tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstat faptul c si cofeina are acelasi efect. Cu toate acestea, doza necesar (echivalent cu aproximativ nou cesti de cafea pentru o persoan de talie medie), produce efecte secundare nedorite: tremur si lipsa de echilibru.

Pe lang efectele benefice in afectiunile respiratorii, cofeina poate fi folosit cu succes si in provocarea respiratiei la nou-nscutii care au insuficient respiratorie. Consumat o dat cu hrana obisnuit, cofeina creste ritmul de convertire a hranei in energie. Consumat intre mese, produce un transfer al grsimilor din depozitele celulare ctre fluxul sangvin pentru a fi folosite ca energie. Cofeina este, asadar, un ingredient obisnuit ce nu necesit prescriptie medical. Cofeina este des inclus in preparate prescrise de medic sau in cele care nu necesit prescriptie medical pentru durerile de cap si in alte analgezice, probabil pentru a contracara efectele depresive ale medicamentelor existente in aceste retete. Cofeina a fost folosit si in cazuri de infertilitate, deoarece creste mobilitatea spermatozoizilor. Oricum, cantitatea folosit pentru a obtine acest efect este foarte mare, iar eventualele efecte secundare sunt necunoscute.

DEPENDENTA DE COFEINA

Din punct de vedere tehnic, drogul este o substant folosit s previn ori s vindece o afectiune, sau s augumenteze starea bun fizic sau mentala a cuiva. De fapt, oamenii folosesc cofeina in toate aceste scopuri iar aceasta poate rspunde la toate aceste solicitri, dar pan la un anumit punct. Cofeina este cel mai popular drog din lume. Desi cofeina este o substant chimic ce poate fi folosit in scopuri medicale sau nu, ea este folosit mai adesea fr prescriptie medical, pentru efectele sale asupra strii si comportamentului. Drogurile consumate in acest scop sunt cunoscute sub numele de droguri psihoactive. Heroina, cocaina, marijuana, nicotina, alcoolul si cofeina sunt toate droguri psihoactive.

Cofeina pura este un praf alb cu gust amar ce se aseamn cu amidonul. Este solubil in procentaj moderat in ap la temperatura corpului omenesc, si usor solubil in apa incalzit. A fost pentru prima dat extras din cafea in 1820, iar din ceai in 1827, dandu-i-se numele de theina. Curand dup aceasta s-a descoperit si faptul c proprietatea de a modifica starea de spirit si comportamentul se datoreaz tocmai cofeinei si in cazul cafelei si in cel al ceaiului. Dup ceai si cafea, cea mai important surs de cofein o reprezint buturile nealcoolice, apoi cacaoa si ciocolata. Ultima surs important este in prescriptia de medicamente si a medicamentelor fr prescriptie. Persoanele care consum in mod regulat cantitti mari de cafea (mai mult de cinci cesti pe zi) realizeaz adesa c organismul lor s-a adaptat acestor cantitti, astfel c si toleranta la aceast substant creste; rezultatul este c ei trebuie s mreasc si consumul pentru ca substanta s mai aib efect stimulator. Pe de alt parte, dac unii renunt la consumul de cafea pentru un timp, uneori chiar si cateva ore, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseala, dureri de cap, iritabilitate datorat dependentei lor fizice si mentale fat de acest drog.

EFECTELE COFEINEI ASUPRA ORGANISMULUI

Afirmatiile conform crora cofeina stimuleaza activitatea sistemului nervos central - creierul si mduva spinrii se bazeaz pe foarte putine informatii ale sistemului in sine. Existenta acestui stimul se bazeaz mai mult pe aparitia efectelelor drogului asupra strii si comportamentului, si se presupune c activitatea creierului este afectat intr-o anumit msur. Observatiile fcute asupra creierului animalelor arat c prezenta cofeinei intensific activitatea celulelor de la suprafata creierului (ceea ce se asociaz unui complex de senzatii si unui anumit comportament), si a structurilor mai adanci (asociate instinctului si emotiei). Studiile legate de actiunea cofeinei asupra activittii au aratat prelungirea timpului in care cineva poate lucra la nivel maxim si scurtarea perioadei de timp necesare pentru recuperarea in urma unei activitati extenuante.

O performant redus se inregistreaz, ins, in cazul activitatilor in care este necesar o coordonare foarte bun si o fermitate a miscrilor mainilor. Cofeina afecteaz coordonarea motorie, ceea ce presupune cresterea tremurului bratelor si a mainilor, uneori numit agitatiile cafelei. Cercetrile pornite de la ipoteza c aceasta ar putea contracara efectele alcoolului au fost neconcludente. In plus este evident faptul c butul a cateva cesti de cafea nu il poate face pe un individ sub influenta alcoolului sa fie apt s conduc o masin. De fapt cofeina il poate face cu att mai periculos, deoarece adancirea simturilor il poate face pe acest potential sofer s cread c poate face lucruri crora reactiile si perspicacitatea lui slbite nu le poate face fat. In loc s fie somnoros si inofensiv, el este vigilent si periculos. Desi consumarea cafelei produce reactii diferite, in general aceia care sunt mari consumatori de cafea dorm mai putin decat ceilalti, unii dintre ei putand suferi de anumite forme de insomnie sau de o proasta dispozitie matinal. Cafeua creste tensiunea arterial si mreste numrul de bti ale inimii. Desi modificrile survenite nu sunt mereu semnificative, cresterea tensiunii arteriale poate deveni un aspect periculos pentru aceia care au probleme in acest sens. S-a demonstrat, de asemenea, c exist o conexiune si cu accelerarea ritmului respirator, ceea ce le este folositor celor care au afectiuni pulmonare sau respiratorii

Consumul mare de cafea creste si cantitatea de acid secretat in stomac, dar reduce, pe de alt parte actiunea prin care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire. Cofeina incetineste, de asemenea, si trecerea alimentelor prin intestinul subtire, ins o accelereaz in intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburri digestive sau chiar la ulcer al stomacului sau al intestinului subtire. Pe lang efectele pe care le are asupra sistemului digestiv, cafeaua si ceaiul reduc capacitatea organismului de absorbtie a anumitor substante nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important in reproducerea celulelor si a organismelor. Cofeina, datorit similitudinii cu anumite prti critice ale codului genetic, poate interfera cu acest proces dar poate produce si erori in reproducerea celulelor. Acest lucru poate duce la tumori, cancer si malformatii genetice si devine de maxim important in cazul sarcinilor si poate duce sau contribuie la malformatii sau dificultati la nastere. Desi evidenta nu este concludent, este mai intelept s folositi cofeina cu atentie si moderat pe prioada sarcinii.

Cocaina

ISTORIA COCAINEI
Cu mult timp n urm cocaina era extras din planta de coca, iar frunzele erau mestecate de ctre amerindienii peruani si cei din diferitele tri ale Americii de Sud. Folosirea acestor frunze este anterioar timpului istoric cunoscut, astfel ca tot ceea ce stim este n ntregime derivat din surse arheologice. Urmele descoperite n oalele din America de Sud demonstreaz faptul c mestecatul frunzelor de coca era un fapt cultural nc dinaintea aparitiei Imperiului Incas, cu aproximatie n jurul anului 3.000 .Hr., si c efectele acestora asupra strii de spirit si asupra comportamentului erau foarte mult apreciate de ctre indieni. Planta era considerat a fi un dar al zeilor si era folosit n timpul ritualurilor religioase, nmormntrilor si a altor situatii speciale. n momentul aparitiei spaniolilor, n secolul al XV-lea, Imperiul Incas era n declin. n aceast perioad frunzele de coca nu mai erau folosite dect de ctre clasa conductoare sau doar n scop ritualic. La nceput spaniolii au ncercat s-i avertizeze pe amerindieni cu privire la folosirea acestora, deoarece le considerau o barier n calea convertirii la crestinism. Mai trziu a devenit o modalitate de recompensare a bstinasilor pentru munca acestora. n acest fel ei puteau obliga o important fort de munc s lucreze n conditii grele, la altitudini nalte, n minele lor de aur si argint. Frunzele de coca, laolalt cu ceaiul, cafeaua si tutunul au fost aduse n Europa de ctre exploratori n secolul al XVI-lea, dar spre deosebire de acestea, frunzele de coca au devenit nepopulare chiar nainte de secolul al XIX-lea. Acest fapt se poate datora si deteriorrii frunzelor n timpul cltoriei, ceea ce le slbea mult efectul.

n 1862 Albert Niemann reuseste s extrag dintr-o substant cristalin derivata din frunzele de coca o form pur de cocain. Cocaina era extrem de pretuit n deceniile opt si nou ale secolului al XIX -lea, si multe figuri proeminente ale momentului recomandau utilizarea terapeutic a cocainei. Papa Leon al XII-lea, Sigmund Freud, Jules Verne si Thomas Edison aprobau n anul 1888 folosirea cocainei, a buturii Coca-Cola ce continea n mod natural cocain, si se recomanda singur ca fiind "butura care nltur obosela". (ntre timp Coca- Cola a nlocuit continutul de cocaina cu cofein). nainte de anul 1960 cocaina nu era intens folosit n Statele Unite dect printre animatorii din localuri si cntretii de jazz. Utilizarea drogului a fost interzis, att n domeniul medical ct si n scop recreativ ncepnd din anul 1914. Nativii din Anzi folosesc nc frunzele de coca pentru efectul stimulant. Adesea ei le amesteca cu scrum si var si se spune c pot merge zile ntregi fr s le fie foame sau s se simt obositi. Totusi, utilizatorii au un mers sovielnic, dintii le sunt acoperiti de un strat verzui, au insomnii incurabile si o stare generala de apatie.

UTILIZARILE MEDICALE ALE COCAINEI

Pentru a resimti o senzatie cum ar fi cea de durere, informatia trebuie s trec de la un nerv la altul sub form de impulsuri pan ajunge la creier, unde este procesat si interpretat ca atare. Cocaina inhib aceast transmitere a informatiei, comunicarea intre terminatiile nervoase fiind astfel imposibil. Lista afectiunilor considerate a fi vindecabile cu ajutorul cocainei, lista alctuit de personalitti medicale ale deceniilor opt si nou ale secolului al XIX-lea, este cu adevarat impresionant si las s se inteleag faptul c planta de coca este un drog miraculos care poate vindeca orice, inclusiv sifilisul. In 1884 Sigmund Freud a publicat un articol referitor la calittile de potential anestezic local ale cocainei. Un punct de vedere extrem de bizar, care a fost sustinut cu trie de ctre Freud, acesta cptand astfel de informatii asupra subiectului din prospectele firmelor farmaceutice in cre se afirma c drogul poate fi folosit in tratarea dependentei de morfin si alcool. Freud nu credea c si cocaina poate provoca dependent. Desi drogul era bine vzut in acele timpuri, de la sfarsitul secolului, a inceput s devin evident faptul c folosirea lui poate avea urmri dezastruoase. Intr-unul dintre cele mai tragice cazuri a fost implicat chiar un prieten apropiat al lui Freud, dependent de morfin. Freud isi tratase prietenul cu cocain, si devenise chiar el insusi dependent de aceasta. In mai putin de un an el a inceput s sufere de o intoxicatie si in scurt timp a decedat. Freud nu a putut renunta la consumul de cocain vreme de cativa ani. Dar si el si altii au inceput s scrie despre efectele dezastruoase ale consumului de droguri.

Devenise evident faptul c planta de coca putea fi un bun anestezic, in special in cazurile de chirurgie ocular, dar efectele secundare erau atat de neplcute incat folosirea sa a fost scoas in afara legii de ctre cele mai multe guverne.

DEPENDENTA DE COCAINA
Pentru a produce efectele specifice, cocaina poate fi introdus in corp prin prizare, inghitire sau injectare. Doar cocaina pur se poate fuma. In afar de America de Sud, unde aceasta se mestec si este absorbit prin peretii bucali, mucoasa stomacal si intestinal, cocaina este cel mai des folosit sub form de pudr. Acest praf este rapid absorbit prin toate membranele cum ar fi mucoasa bucal, cile nazale si tractul gastrointestinal. Praful este forma cea mai des folosit a drogului si pentru c este astfel mult mai usor de trecut granitele unei tri decat ca frunze. In ideea cresterii profiturilor, cocaina hidroclorid este amestecat cu zahar sau cu alte droguri, expunand astfel consumatorul la efectul altor substante necunoscute si potential periculoase. Cea mai popular form de utilizare a cocainei este, in zilele noastre, priza. In cateva secunde apare o senzatie de amortire in interiorul nasului, care dureaza aproximativ cinci minute. Dup aceasta se initiaz o stare crescand de euforie si energizare, apoi un moment culminant ce dureaz zecedouzeci de minute, apoi descreste. In dorinta lor de mentine acest punct culminant, utilizatorii continu s prizeze drogul cam la fiecare treizeci de minute, pan cand cantitatea de drog disponibil se epuizeaz.

Consumatorii experimentati sau care utilizeaz frecvent cocaina, si-o administreaz intravenos. Senzatia, foarte puternic, se produce intr-un interval de unu, dou minute si se diminueaz dup aproximativ treizeci de minute; ca si in cazul prizei, utilizatorul isi va injecta din nou drogul, in functie de cantitatea disponibil. Cocaina se fumeaz in Peru, Ecuador, Columbia si Bolivia unde se gseste mult mai usor sub aceast form. Efectele produse prin fumatul pastei de cocain sunt de mai scurt durat, si, uneori consumatorii ei fumeaz timp de cateva ore. Din 1985, pasta de coca nu a mai fost importat de Statele Unite pe scar larg, dar deoarece procesarea brut a pastei este mai ieftin decat producerea clorhidratului de cocaina, situatia se poate schimba. Cei ce consum cocaina declar c folosirea drogului este mult mai important decat hrana, sexul, prietenii, familia sau locul de munca. Principala lor problema este cum s inlture efectele neplcute ale lipsei drogului, si numai acest lucru ne-ar putea convinge s nu il folosim.

EFECTELE COCAINEI ASUPRA CORPULUI OMENESC

Cocaina are un efect anestezic datorit interferentei sale in transmiterea informatiilor de la o celul nervoas la alta. Folosit altdat ca anestezic local in chirurgia ocular, s-a descoperit c afecteaz corneea si are si alte efecte secundare nedorite. Cocaina este un potential vasoconstrictor, ce ingusteaz (sau contract) vasele de sange. De asemenea accelereaz respirati si mreste temperatura corpului, induce starea de vom. In doze mrite se pot produce o stare de tremur si convulsii. Aceste efecte de stimulare pot rapid s conduc la un colaps al sistemului nervos central, care poate duce la randul lui la insuficienta respiratorie si/sau stop cardiac, si intr-un final la moarte. Dup expuneri frecvente la efectele cocainei anumite arii ale sistemului limbic (grup de structuri ale creierului legate de emotivitate si motivatie) sunt mult mai sensibile la un tip de convulsii similare epilepsiei.

Cocaina produce o puternic pierdere a apetitului, ceea ce duce la o sever pierdere in greutate si la dezechilibru alimentar. De asemenea conduce si la aparitia insomniilor. Efectele cocainei asupra psihicului includ in mod obisnuit paranoia, delirul de persecutie, halucinatiile vizuale, auditive si tactile, cresterea numrului de acte irationale, nervozitatea, neincrederea, depresia si lipsa motivational. Datorit solicitrii sporite a inimii din timpul consumului de cocain, persoanele cu probleme cardiace, cum ar fi hipertensiunea, sau cei cu probleme cardiovasculare, sunt mult mai expusi unor traumatisme fatale. Exist rare cazuri de hemoragii cerebrale (sangerri in interiorul creierului) datorate unei mriri acute a presiunii sangvine.

Dac este administrat intravenos, seringile nesterile pot cauza infectii si boli. Aceste afectiuni pot include hepatita B, otravirea sangelui, inflamarea inimii si a valvelor sale, si, bineinteles, S.I.D.A. Fumatul pastei de cocain produce grave complicatii: bronsita, tuse persistent, imagine neclar, disfunctii ale circulatiei pulmonare. Folosire frecvent si vicioas a cocainei duce la depresie, anxietate, iritabilitate si la alte boli psihice mentionate anterior. In ciuda faptului c este posibil ca folosirea continu a cocainei s nu reduc efectele neplcute ale renuntrii la drog, dependentilor le este foarte greu s renunte, atata vreme cat il pot obtine cu usurint.

Droguri

CONSUMUL DE DROGURI
1. Consideratii generale

Drogurile de diverse tipuri au fost consumate din totdeauna de adulti; de cteva decenii folosirea lor este asociat cu negativismul tinerilor care se rzvrtesc mpotriva ordinii stabilite si sunt n cutare de experiente. Aceste fenomen implic n general un numr relativ restrns de persoane sau anumite zone geografice, totusi n unele regiuni a luat proportiile unei epidemii. Vrsta medie a toxicomanilor a sczut, iar politoxicomania a devenit obisnuit.

2. Clasificarea drogurilor
Opiacee Prototipul acestui grup este morfina, principalul component activ al opiumului. Morfina poate fi transformat n heroin (diacetilmorfin sau diamorfin) printr-un procedeu chimic relativ simplu. Alte opiacee sunt methadona, pethidina si dipipanona. Aceste substante suprim durerea, au efect euforizant si induc o dependent fizic, cu fenomene de sevraj n caz de suprimare brusc. Deprimante ale SNC Acest grup de substante cuprinde barbituricele (amobarbital, fenobarbital etc.), benzodiazepinele (diazepam etc.) si o multitudine de sedative de sintez si hipnotice. Aceste substante creaz somnolent si sedare sau o relaxare agreabil, dar pot adesea s induc si o dezinhibare, cu pierderea controlului comportamentului dobndit. De obicei apare dependent numai n cazul dozelor mari, utilizate timp ndelungat.

Stimulante ale SNC Cocaina este principiul psihoactiv al frunzelor de coca. Ea produce un sentiment de veselie si diminu senzatia de oboseal si de foame. Se poate prezenta ca si past de coca sau preparat modificat chimic pentru a permite prizarea prin inhalare (acesta genereaz o dependent puternic). Si alte substante de sintez produc aceleasi efecte ca si cocaina, de exemplu amfetaminele (dexamfetamina, levamfetamina) si substantele nrudite (phenmetrazina, methylphenidate), comercializate la un moment dat pentru tratamentul obezittii. Cocaina, amfetaminele si celelalte substante de sintez pot produce o excitatie puternic si o reactie psihotic de scurt durat. Aceste substante au potential de a induce dependent, iar sevrajul se manifest prin oboseal si depresie. Amfetaminele sunt fabricate ilegal la scar mare sub form de sulfat de amfetamin (numit simplu "sulfat" de ctre consumatori). Milioane de oameni consum ceai si cafea care contin cafein (ceaiul contine si teobromin). Ea actioneaz ca un stimulant, nlturnd oboseala, dar modul de actiune asupra organismului este diferit de cel al cocainei si amfetaminei. n general ele produc o usoar dependent si simptomele de sevraj se reduc la dureri de cap si oboseal. Khat-ul este un drog larg utilizat n tri ca Etiopia, Somalia, Yemen, care provine din frunzele de Catha edulis. Principiile lui active sunt cathina si cathinona a cror actiune este similar cu a amfetaminelor . Khat produce o stimulare a SNC, fiind utilizat pentru a favoriza comunicarea si pentru eliberarea de tensiunea emotional. Printre efectele nedorite se numr insomnia, constipatia si gastrita.

Halucinogenele Acest grup cuprinde LSD-ul (dietilamina acidului lisergic), mescalina etc. Acesti produsi induc fenomene psihologice foarte complexe, ca de exemplu experiente transcedentale "de detasare", halucinatii si alte tulburri de perceptie. Alte substante Canabisul este denumirea generic dat mai multor produse din cnep indian dintre care cea mai important este tetrahidrocanabinolul sau THC; marihuana, kif, ganja desemneaz frunzele sau inflorescentele uscate, iar hasisul rsina plantei. Canabisul actioneaz ca un depresor ntr-o oarecare msur, dar poate avea de asemenea efecte halucinogene. Substantele volatile precum anestezicele, lacurile, diluantii, vopselele pentru picturi etc. cnd sunt inhalate pot avea anumite efecte depresoare si anesteziante, dar pot produce si tulburri de perceptie. Kava, nucile de betel (contin arecolin), phenciclidina (produs de sintez) n doze mici produc efecte conjugate de betie si anestezie, iar n doze mari ele pot antrena aparitia tulburrilor de perceptie, halucinatii si unele reactii psihotice.

3. Cauzele consumului de droguri

Tendint de experimentare, curiozitate Presiunea grupului Disponibilitatea drogului Personalitatea si mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dur) Mass-media (anumiti idoli ai tinerilor, care consum droguri, beneficiaz de o larg publicitate)

4. Riscuri pentru sntate

Riscurile pentru sntate variaz n functie de tipul de drog, modul de administrare si statusul afectiv, fizic si nutritional al consumatorului. Riscul ce-l comport utilizarea drogului a fost accentuat, ntr-o manier spectaculoas de propagarea infectiei cu HIV, pentru cei care-si administreaz drogul prin injectare si mpart ntre ei acele si seringile contaminate. Consumul cronic de opiacee poate produce afectare hepatic, infectii si afectiuni neurologice. Dependenta de opiacee, n special de heroin, se asociaz cu mortinatalitate, retard de crestere fetal si morbiditate neonatal. Supradoza este cauza principal de deces prematur dar mai exist si alte cauze ca socul anafilactic, septicemia, endocardita, hepatita si violenta cu o crestere a nivelului sinuciderilor. Benzodiazepinele sunt tranchilizantele cele mai frecvent folosite. Chiar si la doze terapeutice, anumite benzodiazepine ca lorazepam-ul si oxazepam-ul, pot induce obisnuint si fenomene de sevraj.

Decesul n cazul drogurilor deprimante ale SNC poat s apar n urma administrrii accidental sau voluntar (suicid) a unei supradoze. n cursul crizelor de sevraj, cu gravitate mare, pot apare convulsii si o stare de ru epileptic care de asemenea pun viata n pericol. S-a avansat ideea ca un consum prelungit de sedative poate antrena schimbri de personalitate, n special n cazul benzodiazepinelor (diazepam, clordiazepoxid); de asemenea s-a demonstrat c benzodiazepinele altereaz memoria si vigilenta. n cazul stimulantelor consecintele observate asupra snttii depind de modul de administrare a produsului, dar si de frecvent si doz. Fenomenele obisnuite produse de acestea sunt insomnia, scderea n greutate, halucinatiile, psihoza paranoid si crizele cardiace. n cazul administrrii i.v. a amfetaminelor poate s apar deces prin stop cardiac, accidente cerebrovasculare, precum si prin complicatii (septicemie) ca urmare a injectrii. Psihoza amfetaminic este principala maladie psihiatric legat de folosirea acestor droguri; aceast psihoz nu apare sistematic si e reversibil n perioada de abstinent.

Morbiditatea si mortalitatea asociate cocainei sunt mai crescute n cazul produsului injectabil fat de prizare. n cazul unui supradoze poate apare deces prin stop cardiac sau hemoragie cerebral. Principiile active ale khat-ului (cathina si cathinona) au proprietti similare amfetaminelor, dar sunt mai putin stimulante si toxice. Halucinogenele (cel mai folosit este LSD) induc n special psihoz acut, eventual psihoz cronic, stri depresive precum si simptome neurologice (convulsii sau tulburri de perceptie). Anumiti consumatori rmn ntr-o stare psihotic si comportamentul lor nu se distinge de cel al unui schizofren cronic. Moartea poate surveni accidental sau prin suicid atunci cnd consumatorul se gseste sub influenta halucinogenului. Morbiditatea legat de abuzul cronic de canabis apare ca rezultat al obiceiului de a-l fuma, efectele fiind similare cu cele ale tutunului. Efectele canabisului asupra proceselor hormonale, imunologice, de reproducere sunt insuficient demonstrate (si numai pe experiment animal). Psihoza consecutiv prizrii canabisului este reversibil si apare la mai putin de 1% din consumatori.

 Substantele utilizate prin inhalare pot produce moarte subit prin fibrilatie, depresie respiratorie, asfixie. De asemenea, n caz de inhalare prelungit apar leziuni hepatice si renale precum si afectarea mduvei osoase. Abuzul de droguri cauzeaz si alte tipuri de probleme comportamentale si sociale: suicidul, accidentele, absenteismul, delicventa etc. Toxicomanii cronici au tendinta de a-si abandona familia, scoala si au un cerc de prieteni unde consumul de droguri este foarte rspndit. De cele mai multe ori, printii lor sunt ei nsisi tributari alcoolului si tranchilizantelor. Deoarece consumul de droguri este ilegal, utilizatorii si furnizorii sunt direct sau indirect implicati ntr-o retea de delicvent si posibil de violent (datorit sumelor de bani pe care le procur comertul ilicit cu droguri). Este un motiv din cauza cruia numerosi tineri recurg la crime si prostitutie pentru a-si cumpra drogul.

5. Msuri de prevenire si combatere

Control asupra producerii si distributiei produselor farmaceutice Control asupra productiei, comercializrii sau folosirii anumitor droguri Pedepse aspre pentru cei care fac comert ilegal cu droguri si mai ales pentru cei care incit un minor s-si procure sau s utilizeze droguri Msuri educative - Informarea tinerilor asupra riscurilor farmacodependentei. n acest scop la nceputul fiecrui an scolar se vor organiza cursuri destinate profesorilor pentru a-i pregti s lupte, n mediul scolar, mpotriva traficului si folosirii ilicite de droguri. Pe parcursul anului scolar, profesorii vor organiza conferinte obligatorii pentru elevi si facultative pentru printi. Pentru a avea efect, msurile de prevenire trebuie s fie axate pe grupa de vrst cea mai expus. Unul din modurile de determinare a vrstei vulnerabile const n a se raporta la statisticile asupra vrstei primei doze. Cum aceste statistici variaz foarte mult n functie de tar, regiune si drog fiecare tar/regiune trebuie s determine care este vrsta primei prize n populatia respectiv si stabilirea modului de informare tinerilor.

 Studierea conditiilor psiho-sociale care pot duce la o instabilitate, o inadaptare cu o conduit asocial si antisocial, precum si elaborarea de programe pentru rezolvarea acestor probleme. Depistarea precoce a celor care folosesc droguri; exist unele indicii care pot sugera consumul: schimbarea brusc a comportamentului; treceri fr motiv de la veselie la tristete, uneori chiar agresivitate neobisnuit; pierderea apetitului alimentar; pierderea gradat a interesului pentru scoal, munc, hobby-uri, sporturi, prieteni; stri de somnolent si apatie necaracteristice; disparitia banilor sau a unor obiecte de valoare din cas; pete neobisnuite, mirosuri ciudate pe piele sau mbrcminte; schimbarea grupului de prieteni, precum si tendinta de tinuire a acestor "prieteni".

 Tratament si readaptare pentru consumatorii cronici; cuprinde trei etape distincte: Dezintoxicarea este n general consecutiv unei crize si are ca scop dezobisnuirea toxicomanului. Astzi se utilizeaz mai multe metode, dintre care unele fac apel tot la un drog (methadona pentru sevrajul opiomanilor, tinctur de opium si clorpromazin, neuroleptice majore, pethidin), iar altele se bazeaz pe sevraj brutal. Reinsertia social urmreste s redea individului motive de a-si relua activitatea social anterior. Se actioneaz pe dou planuri: asupra individului ntr-un cadru institutionalizat si asupra anturajului. De exemplu, exist centre de ajutor pentru reinsertie, programe n institutii etc.

 Post-cura are ca scop ajutarea individului de a-si creste adaptabilitatea necesar pentru a nu recdea n universul drogurilor. Exist numeroase formule: vizite regulate n centre de ajutor pentru reinsertie, psihoterapie individual sau de grup. Ideal ar fi ca programul de tratament s includ toate aceste trei etape. n realitate din lipsa resurselor, att umane ct si financiare, multe programe nu depsesc stadiul de dezintoxicare. Este indispensabil s tratezi toxicomanii la debut, nainte ca dependenta s devin o obisnuint profund ancorat n caracterul unui adult care si-a desvrsit formarea. Pentru a fi eficace, programele interesnd sevrajul trebuie s se deruleze ntr-o atmosfer de cooperare ntre medic si pacient. Este zadarnic s impui un scenariu arbitrar adolescentului; el apartine unui grup de vrst ncptnat si aceast ncptnare determin adesea un refuz total dac un adult vrea neaprat s-i impun regulile sale.