Scoala Postliceala Sanitara

Arad
Asistent Medical Generalist
Profesor Coordonator: Szentesi Elena
Realizat de: Morcan Andreea
2013-2014

Scintigrafia
Scintigrafia este metoda care foloseste radiatiile unor izotopi radioactivi introdusi in
organism pentru a localiza diferite organe, pentru a le reda grafic forma si conturul
si pentru a le detecta eventualele modificari de structura in interiorul organului
examinat. Modificarile de structura se traduc, fie prin zone cu radioactivitate ma
mare decat cea normala (zone calde sau fierbinti), fie prin zone cu
radioactivitate mai mica decat cea normala (sau chiar absenta) numite zone reci
sau lacune.
Metoda a fost introdusa initial pentru studiul tiroidei si folosea un numarator legat
de o sonda de scintilatie care era deplasata manual.
Termenul de scanning nu a fost nici tradus, nici preluat ca atare in alte limbi,
metoda fiind numita scintigrafie ( mai rar, gammagrafie, scintilografie etc.),
denumire care se intrebuinteaza din ce in ce mai mult si in literatura anglo-saxona,
in special de la aparitia metodelor scintigrafice cu detector stationar, pentru care
denumirea de scanner nu mai este corecta.
Scintigrafia automata a facut posibila si explorarea unor organe mari, ceea ce a
dus la un avant extraordinar in cercetarile menite sa gaseasca molecule marcate cu
afinitati elective pentru diferite organe.

In ceea ce priveste aparatura , ea a cunoscut, de

asemenea, importante modificari si imbunatatiri, dar pentru
marea majoritate a scintigrafelor care functioneaza astazi in
lume, principiul a ramas acelasi: un detector cu scintilatie,
colimat, care se deplaseaza cu o miscare rectilinie si cu o
viteza constanta si care este cuplat cu un sistem inregistrator
capabil sa produca imagini. Alaturi de aceste tipuri de
scintigrafe clasice au aparut aparatele cu un detector
stationar de dimensiuni mari, capabile sa realizeze detectia
simultana a radioactivitatii in toate punctele organului
explorat, fara ca detectorul sa se deplaseze.

Scintigrafia cardiaca
Scintigrafia cavitatilor cardiace
Se deosebeste principial de scintigrafia celorlalte organe
prin aceea ca nu depinde de concentrarea fiziologica a unui izotop
in organ. Dimpotriva se folosesc compusi marcati care raman in
sistemul circulator un timp suficient pentru a permite
dewlimitarea rezervorului sanguin cardiac.

Scintigrama cardiaca normala

Se caracterizeaza printr-o imagine aproape perfect
superpozabila ca dimensiune celei radiografice. Pe scintigrama se
observa silueta cordului si a vaselor mari de la baza inimii. Este de
notat prezenta radioactictivitatii in campurile pulmonare si mai
ales contactul direct cu zona de radioactivitate hepatica. Marginile
laterale ale inimii nu sunt niciodata perfect delimitate din mai
multe motive: - miscarile inimii
- miscarile respiratorii
- rezolutia colimatorului
- radioactivitatea vaselor pulmonare ale lobilor
inferiori

Scintigrama cardiaca patologica

Scintigrama cardiaca are doua aplicatii pricipale:
- Diagnosticul dieferential intre pericardita lichidiana si
cardiomegalie
- Diagnosticul diferential al formatiunilor tumorale mediane
toracoabdominale
Diagnosticul formatiunilor tumorale mediane decelate pe
radiografii poate de asemenea sa fie precizat prin scintigrafie. In
cazul unor anevrisme situate la orice nivel, imaginea scintigrafica
se va suprapune pe imaginea radiologica, indicand existenta unui
rezervor sanguin in acel loc.
Scintigrama cardiaca permite de asemeni evidentierea unor
detalii din interiorul cavitatilor cardiace cum ar fi trombi mari sau
tumori intracardiace.

Scintigrafia miocardului
Scintigrama miocardica a fost folosita pentru prima oara de
Carr , in 1962, pentru a incerca, detectarea infarctului miocardic
folosind principiul clasic al acumularii unui trasor in miocard.
Primul izotop intrebuintat a fost Rubidiu, care, in zonele infarctate,
se acumuleaza mai putin, iar al doilea a fost Hg-Neohydrinul care
s-ar acumula electiv in zona infarctului. Nici unul din ele nu a dat
insa rezultate satisfacatoare.

Substanta care pare sa dea rezultate este Cesiu. Scintigrama se

incepe la 2 ore 45 min. de la injectare, bolnavul fiind in decubit
dorsal. Perioada optima pentru evidentierea infarctelor este prima
saptamana. Scintigramele efectuate mai tarziu, in a doua
saptamana, nu au mai fost toate satisfacatoare.
O alta incercare de evidentiere a infarctului a fost facuta de
Cunton prin injectarea intravenoasa a unui complex de acid oleic
si serumalbumina. Rezultatele par a fi promitatoare, dar
experienta este si aici foarte limitata.
In concluzie, scintigrama miocardica nu este inca o tehnica
uzuala, ea necesitand, in continuare, cercetari experimentale si
clinice aprofundate.

Bibliografie: Scintigrafie Clinica T. Sparchez, Editura Medicala Bucuresti,

1968
http://www.creeaza.com/familie/medicina/SCINTIGRAFIA-CARDIACA696.php