Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OSTEOPOROZA
Semne si simptome
Preventia
Prevenirea permite reducerea cu 50% a riscurilor de fracturi asociate cu osteoporoza. Obiectivul principal consta in
prevenirea fracturilor, dar si a durerilor de spate, cauzate de tasarea vertebrelor.
Masurile pentru prevenirea osteoporozei trebuie initiate inca de la 50 ani. Pe de alta parte, adoptarea unui mod de
viata sanatos este benefica la orice varsta.
Testele de depistare a osteoporozei sunt indicate tututor femeilor dupa menopauza, dar si barbatilor peste 65 ani si
persoanelor ce prezinta factori de risc.
Pentru prevenirea osteoporozei, se recomanda un aport suficient de calciu si vitamina D si efectuarea de exercitii
fizice.
Activitatea fizica
Studiile arata ca exercitiile fizice sunt benefice pentru oase pe toata durata vietii..
Totusi, excesul de exercitii fizice trebuie evitat, deoarece poate avea efecte nefaste.
Aporturile de calciu si vitamina D
Una dintre cele mai bune metode de a preveni osteoporoza este o alimentatie bogata in calciu si vitamina D.
Reducerea consumului de cafea-cafeina creste pierderile urinare de calciu
Reducerea consumului de alcool
Renuntarea la fumat
Aporturile suficiente de proteine
O cantitate insuficienta de proteine a fost asociata cu un risc crescut de fracturi de sold, atat la barbatii cat si femeile in
varsta. Cantitatea necesara de proteine se situeaza intre 45 si 55 g pentru femei si de 55 65 g pe zi pentru barbati.
Necesarul de proteine nu scade odata cu inaintarea in varsta, ci raman de ordinul a 0,8 g /kg greutate corporala.
Tipuri
Osteoporoza primara reprezinta peste 95% din totalitatea cazurilor si poate fi de trei
tipuri.
Osteoporoza idiopatica este relativ rara si survine la copiii si tinerii adulti de ambele sexe,
cu functie gonadica normala. Cauzele acestei forme de osteoporoza nu au fost decelate.
Osteoporoza postmenopauza survine intre 51 si 75 ani si este rezultatul cresterii
activitatii osteoclastelor. Scaderea nivelului de estrogeni duce la cresterea nivelurilor de
citokine, considerate responsabile pentru sporirea activitatii osteoclastelor, avand drept
urmare accentuarea resorbtiei osoase. Menopauza precoce si nuliparitatea (absenta
sarcinilor) cresc acest risc. La barbati, scaderea precoce a nivelului de testosteron
favorizeaza activitatea osteoclastelor, provocand acest tip de osteoporoza.
Osteoporoza senila este rezultatul reducerii normale a numarului si activitatii
osteoblastelor, ce survine odata cu inaintarea in varsta. Persoanele peste 60 ani sunt
afectate, incidenta fiind de doua ori mai mare la femei decat la barbati. Deficienta de
estrogen este un factor important atat la barbati cat si la femei, dar sunt implicati si alti
factori, precum reducerea aporturilor de calciu si vitamina D sau a sintezei vitaminei D.
Osteoporoza secundara este responsabila pentru mai putin de 5% din totalitatea cazurilor
si poate surveni in numeroase boli si afectiuni.
Remodelarea osoasa consta in formarea in permanenta de tesuturi noi si in resorbtia osoasa. Varful densitatii osoase este atins in jurul
varstei de 25 ani si ramane constant timp de cca 10 ani, timp in care formarea osoasa este aproximativ egala cu resorbtia. Dupa aceasta,
urmeaza un declin in care pierderea osoasa este de 0,3 -0,5% pe an. Dupa menopauza, acest proces este accelerat, ajungand la 3 -5%
pe an.
Doua tipuri de celule intervin in procesul de formare si de resorbtie a oaselor: osteoblastele (celule care contruiesc matricea osoasa si
mineralizeaza osul) si osteoclastele (celule responsabile de resorbtia osoasa). In mod normal, exista un echilibru intre activitatea
osteoblastelor si cea a osteoclastelor. Activitatea acestor celule este reglata de parathormon, calcitonina, estrogen, vitamina D, citokine,
precum si de alti factori precum prostaglandinele.
La femei, pierderea de masa osoasa este intensificata odata cu ajungerea la menopauza, datorita scaderii productiei de estrogeni.
Aceasta etapa de pierdere osoasa accelerata dureaza pana la 5 ani dupa menopauza.
La barbati, pierderea este treptata. Incepand de la 70 ani, riscul de osteoporoza creste considerabil, iar barbatii sunt mai supusi riscului
de suferi fracturi, in special daca au o viata sedentara sau daca aporturile de calciu sunt insuficiente.
Osteoporoza poate fi o boala primara sau se poate datora altor factori (secundara).
Factori
- sedentarismul
- istoric pozitiv pentru fracturi osoase
- pierderea importanta in greutate
- dezechilibru hormonal prelungit: hiperparatiroidism primar, hipertiroidism, hipogonadism
- menopauza precoce (inainte de 45 ani)
- menstruatii neregulate, cu perioade de amenoree
- utilizarea prelungita a unor doze mari de medicamente ce pot cauza carente in calciu:
hormoni tiroidieni, anticonvulsive, - corticosteroizi (cortizon, etc.), diuretice,
antiastmatice, medicamente impotriva artritei reumatoide sau psoriazisului
- aporturile alimentare insuficiente de calciu
- lipsa de vitamina D, datorita unei expuneri insuficiente la soare sau a unei alimentatii
sarace in vitamina D. Aceasta este esentiala pentru metabolismul calciului.
- consumul excesiv de cafeina (echivalentul a 4 cesti de cafea pe zi)
- alcoolismul
- varsta peste 50 ani pentru femei si peste 70 ani pentru barbati
- antecedentele familiale de fracturi provocate de osteoporoza
- unele boli: ciroza hepatica, boala Crohn si artrita reumatoida
Tratament
Activitatea fizica poate preveni osteoporoza, dar si incetini evolutia sa. Totusi,
anumite exercitii trebuie evitate: cele care necesita aplecarea in fata, ridicarea
unor greutati, sporturile care implica rasuciri ale corpului (golf, bowling, etc.),
joggingul, precum si sporturile cu mingea (volei, basket, fotbal) sau cu racheta
(tenis, etc).
Pacientii cu osteoporoza trebuie sa consulte medicul inainte de practicarea
oricarui tip de activitate fizica, cu exceptia mersului de jos, care este indicat
majoritatii bolnavilor, indiferent de varsta.
Alimentatia
Un regim alimentar bogat in calciu si vitamina D este o metoda buna de a preveni
osteoporoza. Calciul se gaseste intr-o varietate de alimente, iar absorbtia sa este
favorizata de consumul de vitamina D.
De altfel, pentru reducerea pierderilor de nutrienti, este recomandata limitarea
consumului de cafea (la cel mult doua cesti pe zi) si reducerea consumului de
bauturi alcoolice. In plus, intrucat tabagismul este asociat cu pierderea osoasa,
renuntarea la fumat este cea mai buna decizie in cazul pacientilor cu osteoporoza.
Suplimentele de calciu si vitamina D
Administrate pentru prevenirea osteoporozei, calciul si vitamina D sunt de
asemenea recomandate pentru prevenirea agravarii bolii.
Pentru prevenirea sau tratarea osteoporozei, se recomanda 700 1200 mg calciu,
alaturi de 40-800 UI vitamina D pe zi.
Tratamentul medicamentos
Exista mai multe medicamente ce pot opri degenerescenta osoasa, mentine sau creste masa
sau densitatea minerala osoasa, reducand riscul de fracturi:
- bifosfonatii (alendronat, risedronat) - sunt medicamente de prima linie in tratamentul
osteoporozei. Prin inhibarea resorbtiei osoase, bifosfonatii mentin masa osoasa si pot reduce
fracturile vertebrale sau cele de sold cu pana la 50%.
- calcitonina este mai putin eficienta in tratarea osteoporozei decat bifosfonatii, dar poate
reduce durerea ce survine dupa o fractura.
- raloxifen este un modulator selectiv de receptor estrogenic si poate fi administrat in
prevenirea si tratamentul osteoporozei la femeile care nu pot lua bifosfonati. Raloxifen reduce
fracturile vertebrale cu 50%, dar nu are un efect demonstrat in reducerea fracturilor
nonvertebrale.
- parathormonul stimuleaza formarea osoasa si este in general rezervat pacientilor care nu
raspund la medicamentele antiresorbtive (bifosfonati si calcitonina).
Pentru a verifica efectele acestor medicamente, este importanta efectuarea unui test de
osteodensitometrie cel putin o data la 2 ani.
De altfel, daca osteoporoza este rezultatul utilizarii prelungite a unui medicament (terapia cu
corticosteroizi, etc.), ea este reversibila prin eliminarea cauzei.