DISTROFIA

ENDEMICA
TIREOPATA (D.E.T)
1,6 miliarde oameni din toata lumea sunt in pericolul

diminuarii capacitatilor mentale si fizice, datorita

afectiunilor provocate de aceasta carenta.
14% din populatia mondiala din care 50 milioane de
copii si aproximativ 834 milioane de persoane au
gusa.
In fiecare an se nasc in lume 100000 de copii cu
cretinism.
Tulburarile prin carenta de iod constau in afectiuni
insotite de: slaba coordonare ochi-mana,
surdomutitate, afectiuni neurologice, nanism,
diformitati fizice, guta.

Iodul din scoarta terestra printr-un schimb

ionic permanent trece in apa subterana si in

lantul trofic al animalelor. Concentratia iodului
din apa este un indicator al aportului total de
iod in organism (din alimente si apa ).
Principala sursa de iod o reprezinta
alimentele, apa asigurand doar 10 20% din
nevoile zilnice ale organismului. Ratia optima
zilnica de iod este de 100 200 g.

sinteza hormonilor
tiroidieni
Iodocaptarea concentrarea iodului din singe la

nivelul foliculilor tiroidieni, impotriva gradientului

de concentratie (I. in celulele foliculare poate fi
de 10 -100 ori mai mult decat in plasma);
Iodoconversia iodul anorganic este transformat
in iod organic;
Hormonosinteza iodul organic se cupleaza cu
tirozina din tiroglobulina, care este sintetizata in
celula folliculara si eliminatea in substanta
colloidala. In final se sintetizeaza cei doi hormoni,
T3 si T4 .

Reglarea secretiei de hormoni tiroidieni se face prin

impulsuri exogene de origine corticala sau endogene.

Acestia stimuleaza secretia hipotalamica de T.R.H.
(tyrotropin releasing hormone), care este preluat de
circulatia portala si transportat in adenohipofiza,
unde stimuleaza secretia de T.S.H. (tirostimulina), la
nivel tiroidian activeaza pompa de iod si
hormonosinteza.
Daca nivelul hormonilor in singe este scazut creste
eliberarea de T.R.H. si T.S.H. care stimuleaza tiroida
cu cresterea substantei coloidale, ducand la marirea
de volum a glandei.

Aparitia gusei (D.E.T.) este corelata cu o

carenta absoluta a iodului in apa (sub 5 g/l).

Exista situatii in care concentratia iodului in
apa este peste 5 - 10 g/l si totusi apar cazuri
de boala (carenta relativa de iod),
determinata de factori extrinseci sau biologici.

Factori ce influienteaza
hormonosinteza:
Prezenta in exces a sarurilor de calciu scade absortia

intestinala a iodului;
Prezenta in exces a fluorului creste eliminarea urinara de iod;
Manganul in exces inhiba hormonosinteza;
Consumul an cantitati mari de conopida, varza, napi, care
contin glucozizi activeaza enzimatic eliberarea de tiocianati,
impiedicind acumularea iodului in tiroida;
Progoitrina din brasicaceae prin fragmentare se transforma in
goitrina care impiedica hormonosinteza.
Carenta relativa de iod poate avea la baza si factori endogeni
(biologici) insotiti de o nevoie crescuta de iod in organism
(pubertate, graviditate, dereglari endocrine).

Gusa sau distrofia endemica tireopata se

manifesta prin: scaderea metabolismului bazal, a

debitului circulator, scaderea activitatii
neuropsihice, hipogonadism, tulburari trofice, etc.
La fat carenta de iod datorita unui aport
insuficient de iod la mama determina:
o incidenta crescuta a mortalitatii neo-natale
avorturi spontane
malformatii congenitale
greutate mica la nastere

cretinism cu leziuni neurologice (deficit mental, surdomutitate,

strabism)
la copil apare hipotiroidismul juvenil cu dezvoltare mentala si fizica
deficitare.
Nutritia necorespunzatoare cu iod pe durata gestatiei reduce
densitatea retelei de interconexiuni care se formeaza intre neuronii
in curs de dezvoltare ai fatului limitand astfel pe viata capacitatea
intelectuala a individului. IQ poate fi mai scazut cu 10-15%.
In Romania deficitul de iod din urina a fost pus in evidenta la
aproximativ 30% din copiii cu o pondere mai mare in rural, iar peste
35% din populatie prezinta forme vizibile de afectare tiroidiana .
Un studiu national din anul 2002 arata ca inca sarea neiodata se
foloseste in aprox. 30% din gospodarii.

CARIA DENTARA
Din rocile scoartei terestre bogate in fluor

(criolit, fluoro-silicati), acesta trece in apa,

neconcentrandu-se in plante cu exceptia
ceaiului.
Apa reprezinta principala sursa de fluor,
asigurand 2/3 din nevoile organismului, acest
lucru este posibil cand concentratia fluorului
in apa este cuprinsa antre 0,5 1,2 mg/l.

Efectul cario-profilactic al fluorului:

Reactia cu hidroxiapatita din smaltul dentar,

ducand la formarea fluoroapatitei care prin

dispozitia cristalelor creste rezistenta fata de
factorii cariogeni;
Efectul bacteriostatic si bacteriocid fata de
microorganismele acidofile din placa dentara
(lactobacilul acidofil);
Efectul antienzimatic fata de enolaze, fosfataze
care duc la formarea acizilor organici in urma
fermentarii glucidelor (in conditiile unei igiene
necorespunzatoare a cavitatii bucale).

FLUOROZA ENDEMICA
Zonele endemice sunt cele in care concentratia fluorului in apa

depaseste 1,5 mg/l.

La conc. peste 1,5 2 mg/l apar la nivelul dintilor pete alb sidefii
care apoi de coloreaza in maron ( aspect tigrat), dintii sunt friabili
(mancati de molii), ajungand la edentatie- fluoroza dentara;
peste 5 mg/l apa apare osteofluoroza, care are o faza
asymptomatica (cresterea transparentei oaselor fata de razele X),
La concentratii peste 10 mg/l se instaleaza osteofluoroza
symptomatica (osteoporoza, exostoze, incurbarea oaselor si
fracturi spontane). Concomitent apar calcificari la nivelul
ligamentelor si chiar la nivelul unor organe.
La concentratii peste 20 mg/l se instaleaza osteofluoroza
anchilozanta, descriesa doar la animale, care mor prin casexie.

BOLILE CARDIO
VASCULARE
Este cunoscut rolul calciului in excitabilitatea

neuromusculara, scaderea calcemiei

(fractiunea ionica) determinand spasmofilie,
tetanie cu aritmii cardiace si modificari E.K.G.
de repolarizare.
De asemenea s-a urmarit si efectul
magneziului, ca activator enzimatic
intervenind in metabolismul lipidelor si
deprimand excitabilitatea neuromusculara.

Cadmiul in exces, prin mecanism enzimatic stimuleaza metabolismul

colesterolului, favorizand depunerea vasculara a placilor de aterom,

cu inducerea aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale.
Cobaltul este un element chimic cu actiune catalitica mare,
constituent al vitaminei B, in cantitati mari poate avea efecte la nivel
cardiovascular. Este descrisa o cardiopatie a marilor consumatori de
bere prin adaus de cobalt ca stabilizator al spumei.
Cuprul este un element cu reactivitate chimica redusa, constituent
enzimatic important, favorizeaza absorbtia fierului. In concentratii
mari in organism are efecte ateromatogene.
Sodiul in exces are de asemenea un rol important in hiprtensiunea
arteriala, datorita retentiei hidrice. Totusi o spoliere a organismului in
Na are de asemenea urmari la nivel cardio-vascular, fiind insotita de
scaderea ionilor de Ca si semne de colaps periferic.

microelemente cu rol protector CV

Zincul s-a dovedit experimental ca are efect hipotensor, determinat

de fapt de raportul Cd/Zn;

Cromul intervine in metabolismul glucidic si lipidic avand astfel un
rol important in prevenirea aterosclerozei. Studii epidemiologice la
persoane cu afectiuni cardiovasculare au evidentiat valori scazute
ale Cr in organism;
Manganul este un activator enzimatic cu efect hipocolesterolemiant.
Mn are un rol important in transportul oxigenului. Este utilizat,
alaturi de Ni in diagnosticul starilor de infarct de miocard recent,
prezentand valori crescute (prin necroza creste nivelul in sange).
Seleniul s-a dovedit a avea efect cardioprotector studiile privind
nivelul sanguin al acestui element si consumul de alcool sau fumatul
fiind de mare actualitate.