UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIA
EXPERIMENTAL
SEMINAR 3
PSIHOLOGIA EXPERIMENTAL.
EXPERIMENTUL REZUMAT

Autor:
Prof.univ.dr. Mihai ANIEI
Seminar Drd. Ruxandra PARASCHIV

Bucureti 2016
2016

1. EXPERIMENTUL PROBLEME GENERALE

n cercetarea fenomenelor psihice, metoda experimental ocup un
loc central. nsi constituirea psihologiei ca disciplin
independent, avnd un domeniu propriu de cercetare, se leag de
extinderea investigatiei experimentale asupra fenomenelor i
proceselor psihice. Laboratorul lui Wundt.
Experimentul const n producerea unui fenomen, astfel nct s se
cunoasc bine toate consecintele si circumstantele legate de
apariia fenomenului respectiv.
Cercetatorul construieste anumite situatii care s permit adunarea
datelor, validarea ipotezelor, confirmarea prediciilor sau, mai
general, rspunsul la ntrebri.
El realizeaz montaje, scenarii experimentale n care controleaz i
manipuleaz factori care, la rndul lor, conditioneaz aparitia
fenomenului n atenie.
Foarte general spus, experimentul este elaborat n scopul analizrii
modificarilor raspunsului/raspunsurilor n funcie de variaiile
caracteristicilor stimulilor, sarcinilor sau subiectilor.

1. EXPERIMENTUL. CONCEPTE, NOIUNI I DEFINIII

Cercetatorul controleaz variabilele (dependente) prin alegerea
caracteristicilor eantioanelor pentru c:
- schimbrile sunt independente de experimentator;
- nu introduce modificri pe timpul experimentului ;
- toi respondenii au condiii identice;
- sunt factori ce scapa vigilenei umane fidelitatea ine i de
experien.
inta final a cercetatorului este de a descoperi relaii cauzale, de a
stabili reeaua ierarhic a acestor relaii; experimentul aproximeaz un
sistem de relaii controlate;
n practica experimental s-a nlocuit la conceptul de cauz cu cel de
relaie funcional. Relaia este o funcie definit pe S cu valori n P.
Afirmaia de mai sus exprim esena psihologic a experimentului.
Psihologul trebuie s pun n relaie 3 variabile:
- R - rspunsul: neurologic, endocrin, motor, verbal;
- S - stimulul: care poate avea naturi diferite;
- P personalitatea: este determinat de variabile morfologice,
fiziologice, cognitive, afective, volitive primite prin stimul.

1. EXPERIMENTUL. OBSERVAII
n psihologie, experimentul const n provocarea unui fenomen
psihic, n condiii determinate, cu scopul verificrii ipotezei.
Se ntmpla uneori, cum ar fi domeniile puin explorate, ca la
originea cercetrii s se afle observaii sau ntrebri.
Scopul experimentului este de a aduna date care sa ofere
raspunsuri la intrebrie, demersul cercetatorului nemodificinduse fundamental.
El izoleaz i modific un factor (variabila independent- VI)
pentru a putea observa i msura efectul acestuia asupra unui
alt factor (variabila dependent-VD), n condiiile n care nu
exist nici o influen din partea altei variabile exterioare,
condiie de care este rspunztor.
Claude Bernard definea experimentul ca fiind o observaie
provocat sau invocat pentru a controla sau sugera o idee, o
ipotez.

1. EXPERIMENTUL. OBSERVAII
Experimentul, ca si observatia, presupune apelul la
raionament. Acesta se bazeaz pe doua categorii de
fapte:
- observatia iniial;
- concluzia experimentului (observatia final).
Ca urmare, orice experiment porneste de la o observaie
i se incheie tot cu o observaie. Exist totui diferene
ntre obsrvaie i experiment:
- natura ntrebrii: la observatie intrebarea este sub
semnul hazardului iar raspunsul nu este cunoscut; la
experiment intrebarea este o ipoteza ce trebuie verificat;
- diferene de condiii: situaiile pentru observaie sunt
definite mai putin riguros dect n experiment; controlul
situaiei i precizia cu care se nregistreaz i
interpreteaz rezultatele sunt n favoarea experimentului.

2. TIPURI DE EXPERIMENTE

1.
2.
3.

Exista trei criterii de clasificare a

experimentelor:
Dup gradul de interventie al cercetatorului in
manipularea variabilelor;
Dupa prezenta sau absenta ipotezei;
Experimentul crucial n care se testeaz
simultan dou ipoteze contrare care pretind,
amndou, c explic acelai fenomen.

2. TIPURI DE EXPERIMENTE
1. Dup gradul de intervenie al cercettorului n
manipularea variabilelor, J.S.Mill vorbete de:
a. experimentul artificial - situatie creata de
cercetator care are controlul si elimina factorii
perturbatori. Vor fi insa dificultati in extinderea
rezultatelor asupra comportamentelor cotidiene.
b. experimentul natural - observarea subiectilor
in conditii normale ale vietii si activitatii lor. Se
poate chiar organiza un experiment in asa fel incit
subiectii sa nu stie ca sint obiect al cercetarii
experimentale.

2. TIPURI DE EXPERIMENTE
2. Dup prezena sau absena ipotezei, experimentul este:
a. de confirmare - pleaca de la o iopteza explicita, in care
cercetatorul presupune existenta unei relatii intre o anumita actiune
stimulatoare si un anumit raspuns. Cercetatorul cauta sa-si verifice
ipoteza - sa o confirme sau sa o infirme.
b. explorator - nu este formulata o ipoteza care trebuie verificata, ci
mai degraba se urmareste delimitarea unei arii de cercetare.
Cercetatorul este curios ce se intimpla daca...Cl. Bernard mai
vorbeste de :
c. provocat (activ);
d. invocat (pasiv sau ex-post-facto in care VI este
nonexperimentala. Experimentatorul nu o modifica, ci o utilizeaza ca
un dat (ex: virsta, sex etc.); VI este in acest caz criteriul de selectie
al subiectilor.
3. Exist i experimentul crucial n care se testeaz simultan dou
ipoteze contrare care pretind amindou c explic acelai fenomen.

3. ETAPELE EXPERIMENTULUI

1. Observarea faptelor i notarea lor;

2. Stabilirea ipotezelor;
3. Experimentarea propriu-zis;
4. Prelucrarea i interpretarea rezultatelor

3. ETAPELE EXPERIMENTULUI
1. Observaia initiala este faza n care se urmrete
modul de manifestare a unui fenomen psihic. Trebuie
precizat scopul observatiei, apoi se noteaz faptele
caracteristice care determin esena fenomenului.
n urma observaiilor se degaj o problem.
2. Emiterea unei ipoteze este, n fapt, imaginarea unei
presupuneri privind soluionarea problemei identificate
prin observaie. Este faza creatoare n care se face o
presupunere cu privire la relaiile dintre fenomenele
psihice sau cu privire la cauza lor. Odat cu ipoteza
este descris i un montaj experimental din care va
rezulta modul de verificare a ipotezei.

3. ETAPELE EXPERIMENTULUI
3. Desfasurarea efectiva a experimentului sau experimentarea propriu-zis in care observam i inregistram rezultatele. Aceast faz respect
condiiile referitoare la:
mediul fizic (cit mai normal, aproape de cotidian);
ambianta sociala (experimentator rezervat, serios, preferabil de virsta
apropiata cu subiectii);
consemn (subiectul trebuie sa inteleaga ce i se cere, consemn clar,
verificat prin pretest);
conditii subiective (motivarea subiectilor).
4. Organizarea si prelucrarea statistic a datelor avnd drept int
concluziile si generalizarea lor (functie de structura si volumul populatiei).
Pot aprea situatii cnd anumite concluzii duc la schimbarea ipotezei i
conceperea unui alt experiment. n legatur cu aceasta ultima etap se
pune problema cuantificarii.
Problemele cuantificarii variaza in functie de obiectivele cercetatorului.
Acesta poate pretinde fie doar sa denumeasca si sa clasifice raspunsuri,
fie sa masoare cu un indicator fizic una sau mai multe caracteristici ale
acestor raspunsuri, fie s realizeze o scal de masur psihologic.

4. OBSERVAII ASUPRA EXPERIMENTULUI

Experimentatorul clasific raspunsurile pe categorii.
Problema consta n alegerea i definirea categoriilor. Trebuie definite
criterii clare astfel incit orice raspuns sa poata fi clasificat fara
ambiguitate, iar toate raspunsurile grupate n aceeasi clas s poat
fi considerate ca fiind echivalente.
Situatia este mai complexa atunci cnd cecetatorul se ambitioneaza s
realizeze o scar de msurare psihologic, adica s atribuie numere
faptelor psihologice.
Un exemplu edificator pentru tipul de dificultate ce apare n elaborarea
unei scari psihologice ar fi masurarea capacitatilor mentale.
Psihologul observa ca exista diferente ntre indivizi i doreste sa le
masoare, adica sa atribuie numere unei caracteristici psihologice.
Apare problema trecerii de la simpla clasificare la atribuirea unei valori
numerice. Aceast operatie presupune estimarea distantei ce separa
treptele i compararea treptelor astfel ca trecerea de la nota 5 la 10,
de ex, s fie echivalent cu trecerea de la 100 la 105.

5. AVANTAJE ALE EXPERIMENTULUI

Controlul cauza-efect. Izolnd una sau mai multe variabile de
studiat i modificnd apoi valorile lor pentru a urmri efectul
acestora asupra altor variabile, gradul de control este
satisfctor;
Obiectivitatea. Este legat de control. Ar fi nerealist s
considerm rezultatul final independent de valorile,
ateptrile sau prejudecile experimentatorului. n cazul
experimentului un grad de obiectivitate ridicat este necesar
i chiar obligatoriu. Msurarea nu depinde de
experimentator, altfel este subiectiv i deci netiinific.
Replicabilitatea. Datorit planificrii, experimentul este mai
uor de repetat dect alte metode de cerecetare.
Replicabilitatea este o caracteristic important pentru c
ncrederea n validitatea teoriei testate crete atunci cnd,
la repetarea unui experiment rezultatele sunt identice.

6. LIMITE ALE EXPERIMENTULUI

Dezumanizarea. Metoda experimental depersonalizeaz i
dezumanizeaz. Chiar folosirea cuvintului subiect n loc de persoan
indic o oarecare atitudine a experimentatorului, de aceea se prefer
termenul de participant.
Distorsionarea comportamentului. Experimentul de laborator nseamn
plasarea participantilor ntr-o situatie controlat, lucru care poate altera
comportamentul acestora. Concluziile studiului risc astfel s fie eronate.
Opinia participantilor. Pe lnga contextul experimental distorsionant,
participantii percep ntr-un anume fel sarcina experimental. Astfel se
poate intui ipoteza testata si, n consecint, se poate adopta un anume
comportament. De aceea in general nu se comunica scopul cercetrii.
Asteptarile experimentatorului. Distorsiunile pot fi provocate si de asteptarile
pe care experimentatorul le are fa de rezultate. n asemenea cazuri se
ascund scopurile cercetarii att participantilor, ct si celor care realizeaza
practic experimentul.
Esantionarea defectuoasa. Generalizarea rezultatelor experimentului
presupune reprezentativitatea esantionului. De multe ori insa,
experimentatorii folosesc studenti pentru c acestia reprezint un grup
usor accesibil.

7. CONCLUZII
1. Experimentul, n psihologie, este posibil, dar este dificil de
organizat;
2. Sunt categorii de fenomene psihice care n-au putut fi
experimentate (sentimente complexe, acte de voin);
3.Exist dificultatea izolrii unui process psihic de altul, datorit
structurii unitare a psihicului;
4 Sunt dificulti n a realiza situaii naturale, fireti, pentru a
putea generaliza concluziile;
5.Remedierea neajunsurilor se face prin imbinarea metodelor
experimentale cu alte metode (anamneza, convorbirea);
6. Experimentul ramne o metod de mare importan, datorit
mai ales posibilitii de verificare i repetare a lui.
7. Gestionarea i procesarea datelor obinute sunt metode
matematico-informatice utilizate n toate domeniile tiinelor
empirice: psihologie, medicin, inginerie, biologie, fizic.