CODUL GENETIC

Este mecanismul de functionare a organismelor. El constituie

legatura dintre nucletidele moleculei de AND nuclear si modul
cum se succed aminoacizii in ribozomi pentru sinteza proteinelor
specifice. Este denumit si alfabetul vietii. Unitatea de
structura si functie a codului genetic este codonul, care e o
tripleta de baze. Codul genetic e alcatuit din 64 de codoni care
reprezinta 64 de combinatii ale celor 4 baze azotate ale ARN
mesager.
 Caracteristicile codului genetic:

Codul genetic este universal si are origine

foarte veche. Aceeasi codoni determin poziia
aceluiasi aminoacid la organisme diferite, cu vechime
filogenetic diferit. Aceiasi 20 de aminoacizi sunt
codificati de aceleasi triplete in toata lumea vie.

Codul genetic nu prezinta ambiguitate. Fiecare

codon specifica un aminoacid.

Codul genetic este colinear. Exista corespondena

intre secvena nucleotidelor din molecula de ADN sau
ARN-m si secvena aminoacizilor din molecula
proteic.
 Codul genetic este nesuprapus i fr
virgul, adic ntre doi codoni alturai nu exist
nucleotizi comuni (cod nesuprapus), sau
nucleotizi fr sens (cod fr virgul).

Codul genetic este redundant, adic un

aminoacid poate fi codificat de doi sau mai muli
codoni. Daca nu ar exista redundanta, atunci 44
de codoni din 64 posibili, nu ar codifica niciun
aminoacid, deci ar fi codoni nonsens. Astfel,
aminoacidul fenilalanina este codificat de
secvena UUU sau UUC (cod genetic ARN-m).

Codul genetic contine codoni de start si de

stop translational. Codonii start sunt AUG si
GUG. Exist trei codoni stop (UAA, UGA, UAG),
care determin sfritul mesajului genetic.
 n prezentarea caracteristicilor codului
genetic, se obinuiete s fie utilizai codonii
din molecula de ARN-m.

Din 64 de codoni 61
codifica cei 20 de
aminoacizi iar 3 codoni
au semnificatia de stop
UAA,UAG,UGA
 MUTATIILE
Mutatiile sunt schimbari bruste care au loc in
materialul genetic al unui individ si care se transmit
ereditar.

Mutatiile pot aparea spontan cu o anumita frecventa in

mod natural la orice fiinta vie sau pot fi rezultatul
inducerii experimentale cu ajutorul diferitilor agenti
mutageni.

Gena mutanta apare de fapt printr-o schimbare a genei

normale, a tipului salbatic. In acest fel, un organism
poate prezenta fie ambele gene normale, fiind un
homozigot dominant, fie o gena normala si una
modificata, fiind un heterozigot, fie ambele gene
mutante, fiind un homozigot recesiv.
 Dupa cantitatea de material genetic implicata
exista 3 tipuri de mutatii :

-GENICE modificari in structura anumitor gene sau

segmente de gene, ce detin anumite functii
metabolice, care duc la maladii metabolice (guta,
diabet, hipercolesterol)

-CROMOZOMIALE rearanjarea unor segmente dintr-

un cromozom (Crix-du-chat)

-GENOMICE modificarea numarului de cromozomi

dintr-o celula (trisomia, sindromul Down)
 MUTATII GENICE
Mutatia genica este o modificare a numarului si pozitiei
bazelor azotate din structura genei. Mutatia poate sa
apara in promotor sau introni modificand rata de
transcriptie sau procesul de matisare; sau in exoni
sintetizandu-se un lant polipeptidic anormal.

Mutatiile genice sunt cauzate de:

- erori de replicare a AND ( replicaza poate insera o
baza incorecta in catena nou sintetizata)
- modificari spontane ale bazelor azotate
- agenti mutageni chimici (analogii bazelor, 5-brom-
uracilul, induc tranzitii)
- fizici (razele UV induc dimeri
pirimidinici)
- biologici
Clasificarea mutatiilor:

Dupa modul de aparitie sunt spontane

- artificiale ( induse)
Dupa tipul celulelor in care apar sunt somatice
- germinale (cele mai
multe mutatii germinale, produse in regiunile necodante
ale AND, nu au un efect fenotipic, fiind mutatii neutre).
Dupa locusul pe care-l ocupa pe cromozom sunt
autozomale
-
gonozomale
Dupa modul de manifestare in fenotip sunt dominante
- recesive
Dupa sensul de manifestare sunt de progresie
- de reversie
 Tipuri de mutatii genice
Substitutia consta in inlocuirea unei baze
azotate cu o alta baza azotata.
Daca o baza purinica este substituita cu o alta baza
purinica sau o baza pirimidinica e inlocuita de
alta baza pirimidinica, substitutia se numeste
tranzitie (AT-GC,TA-CG,GC-AT,CG-TA).
Daca o baza purinica este substituita de una
pirimidinica si invers, substirutia se numeste
transversie (AT-TA,AT-CG,
( GC- CG,GC-TA).
Substitutia unei baze azotate din structura genei
conduce la substitutia unui aminoacid din lantul
polipeptidic.
 Efectele substitutiei unui nucleotid depind de
localizarea intragenica a mutatiei (secvente codante,
reglatoare sau noncodante).

- La nivelul regiunilor codante modificarea poate fi

silentioasa (fara modificarea aminoacidului; de ex.
GCA sau GCG care codifica ambii pt arginina)-
substitutia unui nucleotid dintr-un codon duce la
aparitia unui codon sinonim si mutatia se numeste
sinonima.
Daca substitutia duce la aparitia unui alt codon sens
(care codifica pt alt a.a) apare modificarea proteinei si
acestea se numesc mutatii cu sens gresit (missens
mutations); de ex, CTC codifica pt glutamat, daca se
transforma in CAC, aceasta codifica pt valina si se
modifica lantul de globina ducand la aparitia siclemiei.
 Daca substitutia duce la aparitia unui codon
STOP prematur se va forma o proteina
truncheata/incompleta si acest tip de mutatie
se numeste mutatie nonsens.

- La nivelul regiunilor necodante : intronii pot

fi si ei sediul unor mutatii; se poate produce
alterarea situsurilor de decupare al intronilor
(splice site mutations)- respectiv situsul donor
5GT sau acceptor AG3.
- La nivelul secventelor reglatorii mutatiile
modifica rata transcriptiei sau stabilitatea
moleculei de ARNm formate.
 Deletia, aditia sau inversia unei singure baze
schimba cadrul de citire si informatia genetica este
tradusa eronat. De cele mai multe ori se sintetizeaza
o proteina nefunctionala.
Deletia : CTGGAG
CTAG

Aditia : CTGGAG
CTGGTGGAG

Macroleziunile constau in deletia, aditia sau inversia unei

secvente de baze azotate. Ex, DMD e cauzata de deletii partiale
ale genei pt distrofina ( 60%) si de aditii si inversii (6%)
 Recent s-a descoperit o clasa noua de mutatii, numite
mutatii instabile sau dinamice, in care anumite repetitii
trinucleotidice sufera modificari ( de obicei expansiuni)
atunci cand sunt transmise in succesiunea generatiilor. Ex,
in boala Hungtington, apare o expansiune a unor repetitii
nucleotidice CAG, ce determina modificarea proteinei
denumita huntingtina.
 SINDROAME GENETICE
Cea mai cunoscut boal ereditar cauzat de existena unui
numr greit de cromozomi este sindromul Down (47,XX,
+21 sau 47,XY,+21).

Fenotipul:
Craniul este mic si rotund. Fata este rotunda , ,,ochii mongolieni
orientati in sus si in afara profilul facial este plat datorita
hiperplaziei oaselor proprii ale nasului , iar fruntea este bombata.
Urechile sunt mici si rotunde. Hipoacuzia sau surditatea reprezinta
simptome comune.
Gura, mica este de obicei deschisa. Buzele sunt groase, uscate si
fisurate. Limba, mare este adesea vizibila. Gatul este scurt si gros.
Toracele in palnie si cifoza dorso-lombara sunt observate in unele
cazuri. Mainile sunt scurte si late cu degete subiri.
Suprafata palmei in locul celor doua creste traversale exista o
singura creasta creasta simiana. Nu este insa o malformatie
constanta (26%). Si nici nu este suficienta pentru diagnostic
deoarece 2-4% dintre copiii normali au si ei aceeasi mica anomalie.
40% dintre copiii cu sindrom Down au o malformatie congenitala de
cord, tradusa uneori prin cianoza buzelor si a degetelor. Multii altii
au malformatii digestive. Se adauga malformatii osoase.
 Totii copiii cu trizomie 21 au un deficit mental, aproape
intotdeauna major. La 5 ani au un coeficent de inteligenta de 50
(media normala este 100). Apoi coeficientul diminua progresiv.
Limitele individuale sunt insa considerabile. 5% dintre acesti copii
au un coeficent de inteligenta de 70-80 la granita inferioara a
normalului. Cu un asemenea coeficient sunt mai mult sau mai putin
independenti social. Ei au fost sugestiv numiti mongoli inteligenti.
Majoritatea copiilor au un comportament acceptabil; ei sunt
imitativi, afectuosi, le place jocul si muzica.

Longevitatea ramane relativ mica - sau relativ mare - in functie de

unghiul din care privim faptele. La nastere speranta de viata este
de 16 ani. Daca copiii depasesc aceasta perioada (25% dintre ei
dispar) speranta de viata creste pana la 27 de ani. Deci daca un
copil cu sindrom Down traieste 5 ani are foarte multe sanse de a
mai trai inca cel putin doua decenii. Fireste exista si ,,mongoli de
40 su chiar de 50 de ani. Dar 50% dintre ei dispar inainte de a fi
implinit 5 ani. Datorita malformatiilor de cord , infectiilor(copii cu
trizomie 21 sunt neobisnuit de sensibili la infectii banale) sau
leucemiilor.
Vor fi scunzi barbatii vor avea in medie doar 155 cm. Oarecum
neasteptat, si barbatii si femeile au o dezvoltare sexuala aparent
satisfacatoare. Este cert insa ca femeile sunt fertile. Cel putin 20
au avut copii. Barbatii sunt insa constant sterili.
 3 pairs of
chromosome
21
 SINDROMUL TURNER (45,XO)
SEMNE CARACTERISTICE:

n pubertate si postpubertar: intrzierea

maturarii sexuale si infantilismul organelor
genitale interne si externe
Nou nascutii: greutate si talie mica, toracele
latit in forma de scut, insertie joasa a pilozitatii
occipitale si frontale,gat palmat (anomalia cea
mai caracteristica),distrofii osoase (osteoporoza
generalizata sau localizata), scurtare a celui de al
patrulea metacarpian,anomalii ale arborelui
urinar (rinichi in potcoava),malformatii
cardiovasculare,tulburari metabolice
(hiperglicemie provocata de tip diabetic),
amenoree primara, absenta caracterelor
 SINDROMUL KLINEFELTER (47,XXY)

Este o maladie intalnita la barbati si se caracterizeaza

din punct de vedere clinic, prin modificari morfologice,
de dezvoltare sexuala si psihica. Barbatii afectati
reprezinta 10-20% din pacientii care apeleaza la
serviciile clinicilor de infertilitate.
Valorile taliei se situeaza de regula deasupra mediei
normale datorita dezvoltarii disproportionate a
membrelor inferioare in raport cu trunchiul, insa
inaltimea nu poate constitui un semn de diagnostic
deoarece aceasta poate varia.
Sindromul este caracterizat prin marirea sanilor
(ginecomastie), pilozitate faciala si corporala saraca,
penis mic si uneori impotenta, sterilitate.
Se poate asocia cu o stare de deficit mintal, un copil
care sufera de acest sindrom invata mai tarziu sa scrie
si sa citeasca decat altii.
 Cauza acestui sindrom nu se stie desi are loc mai des la
baieti nascuti din mame mai in varsta.
In cele mai multe din cazuri un baiat ce sufera de acest
sindrom are probleme doar cand ajunge la pubertate.
Pentru acest sindrom nu este tratament insa consecintele
se pot atenua prin diferite tratamente hormonale.
Tratament:Se administraza testosteron.Ginecomastia si
defectele genitale se pot trata chirurgical.Este necesara
asistenta psihologica.In cazurile cu tulburari mintale,
tratament psihiatric.Cand acesti baieti ating varsta de
10-12 ani, este bine sa se masoare nivelul hormonilor din
sange periodic, pentru a vedea daca este normal.Daca
nivelul testosteronului este scazut si prezinta modificari
care de obicei apar la pubertate este recomandat
tratamentul cu hormoni.Cea mai comuna forma de
tratament implica administrarea depotestosteronului, o
forma sintetica a testosteronului, injectabil, o data pe
luna.Pe masura ce baietii inainteaza in varsta doza
trebuie marita.In urma tratamentului ar trebui sa rezulte
dezvoltari psihice si sexuale, inclusiv cresterea parului
pubian, cresterea penisului, ingrosarea vocii si crestrea
rezistentei muschilor.
Klinefelter syndrome
 SINDROMUL PATAU (47,XX,+13/47,XY,
+13)
SEMNELE ANATOMO CLINICE:
Greutate mica la nastere, defecte ale oaselor craniene,
malformatii ale creierului anterior, nas mare latit, urechi jos
inserate, deformate si surditate, malformatii ale fetei,
sindactilie, polidactilie, suprapunerea degetului mic cu
inelarul, picior strmb
Malformatii viscerale multiple: cardiace, biliare,
pancreatice, hernii abdominale
- Sindromul duce la aparitia buzei despicate, a degetelor
flexate, cu degete suplimentare, a hemangioamelor
(malformatii ale vaselor de sange) pe fata si pe gat si la multe
anomalii structurale ale craniului si fetei. Poate provoca si
malformatii ale coastelor, inimii, organelor abdominale si ale
organelor sexuale. Supravietuirea pe termen lung este putin
probabila.
Polydactylia - trisomia 13
 SINDROMUL EDWARDS(47,XX,
+18/47,XY+18)
n etiologia sindromului este incriminat ca factor
principal vrsta avansata a mamei

SEMNELE ANATOMO CLINICE

Copiii afectati au greutate mica la nastere, intrziere

pronuntata n dezvoltare, iar capul, gura si falcile lor
sunt mici, nasul scurt, urechi jos inserate si
deformate, toracele scurt.
Mainile lor, de obicei, au pumnii stransi, cu degetele
n flexie permanenta si indexul suprapus peste
degetul mediu.
Pot avea si malformatii ale coapselor si picioarelor,
probleme cu inima si rinichii, precum si retard mintal.
Cam 5% dintre acesti copii traiesc mai mult de un an.
 Cri-du-Chat
Sindromul numit si ,,sindromul tipatului de pisica apare la un copil al
carui planset seamana cu mieunatul unei pisici. S indromul este conditionat
de dezvoltarea anormala a laringelui, mai exact de o hipoplazie laringiana.
Este un tipat slab si ascutit. Dupa cateva saptamani dispare, de obicei.
Foarte rar se mai aude si la copii de un an sau putin mai mari.
Tipatul este elementul cel mai pregnant al acestui sindrom la nou-nascut.
Se adauga insa alte malformatii sugestive : la inceput fata este rotunda ca
o luna plina ; ulterior se alungeste ; deseori este si asimetrica, orientarea
ochilor in jos si in afara, radacina larga a nasului, spatiu mare dintre ochi
(hipertelorism), gura disproportionat de mare si mandibula mica dau
acestor copii un aspect singular in patologia umana. Multe alte malformatii
ale extermitatilor scurtarea degetelor, curbarea degetului mic
(clinodactilie), fuziunea degetelor (sindactilie) intregesc imaginea clinica.
Inapoierea mentala a copiilor cu acest sindrom este constanta si extrem de
severa coeficientul de inteligenta coboara pana la 20 sau mai putin.
Surprinzator, multi dintre ei supravetuiesc si ajung adulti. Adulti scunzi
rareori depasesc 150 cm in inaltime cu parul carunt. Fireste,
supravetuiesc in spitalele de handicapati mental.
Cri-du-Chat Syndrome