Radiolocaia i radioastronomia

Elevi
Clasa: a XI-a C
Data:
Profesor:
 Radiolocaia este o modalitate de determinare a existenei i
poziiei relative a unei staii sau a unui obiect pe baza
caracteristicilor undelor electromagnetice: vitez de propagare constant
i propagarea n linie dreapt. Poziia unui obiect int este caracterizat
n calcul de mai multe elemente.
 Instalatia de radiolocatie se compune , in esenta, dintr-un emitator, un
receptor si un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele
unghiulare ale pozitiei obiectului , undele radio trebuie emise sub forma unor
fascicule mai inguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aseaza in focarul
unei oglinzi metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie.
Emitatorul emite trenuri de unde separate prin pauze, functionand prin
impulsuri. In timpul pauzelor de emisie, prin intermediul receptorului antena
receptioneaza undele reflectate. Receptionarea semnalului se masoara cu
oscilograful catodic.
Clasificarea sistemelor radar

n funcie de informaiile pe care trebuie s le asigure,sistemele radar

prezint caracteristici diferite, iartehnologiile constructive sunt de asemenea diferite.
nfuncie de parametri i de tehnologiile utilizate, sistemele radar pot fi clasificate
astfel:
1.Radare primare:
Un radar primar emite semnale de frecven foarte nalt care sunt
reflectate de ctre inte. Aceste semnale reflectate sunt apoi recepionate
i prelucrate. Spre deosebire de radarul secundar un radar primar
recepioneaz componentele reflectate ale propriului semnal emis.
2.Radare secundare :
n cazul acestor radare,avioanele trebuie s fie echipate cu un
transponder, iar acest transponder rspunde interogrilor radarului cu un
semnal de rspuns codificat. Acest semnal de rspuns poate conine mult
mai multeinformaii dect semnalele recepionate de radarele primarele:
nlimea de zbor, un cod de identificare sau informaii privind o defeciune
la bord (cum ar fi lipsa comunicaiilor).
Utilizri ale radiolocaiei :

Este folosit n navigare. Avioanele i vapoarele sunt dotate cu

radiolocatoare, ca i aeroporturile care sunt prevazute cu acest echipament
pentru a dirija traficul aerian, aterizrile i decolrile avioanelor.
In natura , orientarea liliecilor spre exemplu , se bazeaza pe faptul ca
acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecventa intre 30-60 kHz. Liliacul in
zbor emite in medie cca. 30 de semnale pe secunda. O parte dintre acestea
sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou,
dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Cu
aproprierea obstacolului liliacul poate emite pana la 60 de semnale pe secunda
pentru a putea simti precis prezenta acestuia.
Radioastronomia

Radioastronomia este ramura de astronomie care studiaz obiectele

cereti cu ajutorul radioundelor emise de acestea, undele radio avnd
o lungime de und mai mare dect lumina vizibil. n radioastronomie, n scopul
de a primi semnale bune, trebuie s se utilizeze antene mari, sau grupuri
de antene mai mici care lucreaz n paralel. Cele mai multe telescoape
radio folosesc o antena parabolica pentru a amplifica valurile, i a obine o citire
bun a acestora. Acest lucru permite astronomilor s observe spectrul de
frecvene radio ntr-o regiune a cerului. Radioastronomia este un domeniu
relativ nou de cercetare astronomica.
Radiotelescoapele
Progresul spectaculos al radioastronomiei se
datoreaza radiotelescoapelor din ce in ce mai
perfectionate . Radiotelescopul recepteaza radiatii cu
lungimi de unda de la 1 mm pana la 20 m . Are o
antena cu sistem reflector care o almenteaza , un
sistem radioreceptor si un echipament de inregistrare .
Oglinda acestora nu mai este o piesa optica ci
o suprafasa metalica de dimensiuni mult mai mari (in
general cu un diametru intre 10 si 25 m) . La fel ca in
optica , instrumentele cele mai performante sunt cele
care au cea mai mare suprfata de captare . Desigur este
imposibila construirea unor radiotelescoape gigantice ,
cu dimensiuni de km patrati, dar se pot obtine
rezultate la fel de bune punand in functiune o serie de
instrumente situate la distanta . Este cazul
telescoapelor VLA ( Very Large Array ) din Statele Unite
, New Mexico . De asemenea se pot cupla mai multe
antene cuplate la sute sau mii de km ; ele nu
functioneaza toate in acelesi timp , dar inregistreaza pe
banda semnalele pe care le-au captat si le combina
imediat
 Radioastronomia a condus la o cretere semnificativ n cunotine
astronomice, n special cu descoperirea multor tipuri de noi obiecte,
inclusiv pulsari , quasari i galaxii active . Acest lucru se datoreaz faptului c de
radioastronomia permite s vezi lucruri care nu nu sunt detectabile n astronomia
optic. Astfel de obiecte reprezint o parte din procesele fizice cele mai extreme i
energetice din univers.
Radioastronomia este, de asemenea, parial responsabil pentru ideea
c materia ntunecat este o component important a universului nostru; msurtori
radio de rotaie a galaxiilor sugereaz c exist mas mult mai multa n galaxii dect a
fost observat n mod direct. Telescoapele radio au fost, de asemenea, folosite pentru
a investiga mai multe obiecte din apropierea Pmntului, inclusiv observaii
ale activitatii solare i cartografierea radar a planetelor Sistemului Solar .

quasar
Quasarii

Din 1963 astronomii au identificat niste obiecte care pareau a fi

nucleul foarte luminos al unor galaxii active indepartate . Ele au fost numite
quasari. Astronomii au cautat motivul pentru care quasarii emit atata energie .
Se crede ca acestia au in centrul lor o gaura neagra cu o masa de ordinul a
milioane de ori mai mare decat cea a Soarelui . Inainte de a fi inghitit de gaura
neagra , gazul din jur formeaza un turbion si devine foarte cald . In consecinta
el emite o radiatie foarte intensa care corespunde energiei fantastice degajate
de quasari . Astronomii cred ca quasarii sunt cei mai indepartati astrii care
sunt cunoscuti astazi . Intradevar razele spectrului lor sunt mereu puternic
decalate spre rosu. Acest lucru ne face sa credem ca ei sunt situati extrem de
departe . Tinand cont de stralucirea lor aparenta deducem ca sunt de la 100
pana la 1000 de ori mai stralucitori decat galaxiile , avand totodata un
diametru de 100 de ori mai mic.
Pulsarii

O supragiganta rosie ( adica o stea cu diametru de 1000 de ori mai

mare decat Soarele ) explodeaza dar nu este distrusa complet de explozie . Ea
sufera o compresie fantastica si se reduce la inceput la dimensiunea unei mici
sfere cu un diametru de numai 20 km care cantareste insa pana la 500 milioane
de tone pe centimetru cub . In ceea ce a mai ramas din stea materia devine atat
de comprimata incat , atomii sunt striviti . Ea se reduce la un amestec de
particule atomice numite neutroni . Stelele de neutroni sunt atat de mici si de
puttin luminoase incat pot trece neobservate . Cu toate acestea astronomii au
identificat cateva , pulsarii fiindca acestia emit radiatii care ajung la noi sub
forma unor impulusuri periodice . Pulsarii sunt deci stele de neutroni care se
invartesc foarte repede in jurul propriilor axe emitand un fascicul de unde radio
sau alte radiatii intr-o anumita directie . Cand Pamantul il traverseaza poate fi
observat . Apoi dispare si poate fi observat di nou cand steaua a facut un tur
complet , peste o fractiune de secunda sau cateva secunde mai tarziu .
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Radioloca%C8%9Bie
https://www.scribd.com/doc/212832948/radiolocatia
http://www.referatele.com/referate/astronomie/online1/Radioastronomia-referatele-
com.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Radioastronomie