Monitorizarea mediului Activitatea de supraveghere, prognoza, avertizare si

intervenie care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor

calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoaterii strii de calitate si a semnificaiei
ecologice a acestora, evoluiei si implicaiilor sociale ale schimbrilor produse, urmate
de masuri care se impun.

Ingineria mediului abordeaz in aceeai msur:

Evaluarea impactului ecologic;

Monitoringul mediului;
Reglementri tehnice privind calitatea factorilor de mediu;
Protecia resurselor de apa, a atmosferei, a solului etc.;
Controlul zgomotelor, vibraiilor, a radioactivitii etc.;
Criterii de elaborare a unor tehnologii curate.
Domeniul Ingineria Mediului este chemat sa gseasc soluii care s
intervin favorabil in relaia dintre activitile umane si mediul
nconjurtor.
Protecia mediului reprezint totalitatea aciunilor menite sa asigure
conservarea resurselor naturale si protejarea calitii componentelor
mediului nconjurtor.

Practica internaional n domeniul proteciei mediului nu are o vechime

mai mare de 25 30 de ani.

Strategia la nivel internaional de protecia mediului trebuie s aib 6

categorii de componente:
componenta legislativ;
componenta administrativ instituional;
componente economico tehnologice;
componente informativ educative;
componenta factor social;
colaborarea internaional.
ACTIUNI NTREPRINSE LA NIVEL INTERNATIONAL
1972 - Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema
mediului la nivel global si a necesitatilor de dezvoltare. n urma conferintei au rezultat:
Declaratia de la Stockholm,
Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
activitatile pentru managementul mediului;
masurile de sprijin.
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al carui Consiliu de Conducere
si Secretariat au fost nfiintate n decembrie 1972 de Adunarea
Generala a Natiunilor Unite.
Fondul Voluntar pentru Mediu, nfiintat n ianuarie 1973, n conformitate cu
procedurile financiare ale Natiunuilor Unite.

1983 - Natiunile Unite au nfiintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare

(World Commission on Environment and Development), cunoscuta sub denumirea
de Comisia Brundtland.
1987 - Comisia Brundtland a elaborat si publicat documentul "Viitorul nostru comun"
(Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza Agendei
21, a principiilor Declaratiei de la Rio.
1992 - la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si
Dezvoltarea, n cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea
economica si protectia mediului n obiectivul de dezvoltare durabila, precum i dreptul
international al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. n cadrul
conferintei au fost adoptate:
Declaratia de la Rio
Agenda 21 planul de actiune pentru dezvoltarea durabila, cu ncepere din
secolul al XXI-lea
Conventia privind diversitatea biologica
Conventia cadru privind schimbarile climatice

2002 - Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la
Johannesburg a avut ca principale rezultate:
Declaratia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabila
Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabila.
- Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabila ca fiind un element
central al agendei internatioanle si a dat un nou impuls pentru aplicarea practica a
masurilor globale de lupta mpotriva saraciei si pentru protectia mediului.
- S-a dezvoltat ntelegerea conceptului de dezvoltare durabila, n special prin
evidentierea legaturilor principale dintre saracie, mediu si utilizarea resurselor naturale.
- Prin Declaratia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiva pentru
progresul si dezvoltarea celor trei piloni interdependenti ai dezvoltarii durabile:
dezvoltarea economica, dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local, national,
regional si global.
 ACTIUNI NTREPRINSE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atenii

deosebite protectiei mediului n contextul expansiunii economice si a
mbunattirii standardelor de viata.
1987 - Actul Unic European reprezinta un punct de referinta al politicii
europene de mediu, fiind mentionata pentru prima data n cadrul unui tratat
al Comunittii Europene.
1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit protectiei mediului un statut
complet n cadrul politicilor europene.
1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala a politicii viznd
protectia mediului precum si promovarea dezvoltarii durabile n cadrul
Uniunii Europene.
2000 -Sefii statelor membre UE reuniti n sedinta Consiliului European de
la Lisabona s-au angajat sa creeze "pna n anul 2010,cea mai competitiva
si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume".
2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia de
Dezvoltare Durabila a UE.
2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare
Durabila, proces care a cuprins mai multe etape:
in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si a trasat o serie de
directii de urmat. Au fost evidentiate anumite directii de dezvoltare non-
durabila care au avut efecte negative: schimbarile climatice, amenintari la
adresa sanatatii publice, cresterea saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea
resurselor naturale si afectarea biodiversitatii;
in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie
privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care susinea ca Agenda
rennoita de la Lisabona este o componenta esentiala a obiectivului
dezvoltarii durabile.
2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune
Europeana extinsa.
2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de
amendare a Tratatului privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind
Comunitatea Europeana a fost semnat la summitul de la Lisabona,
Portugalia.
Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile climatice si
lupta mpotriva ncalzirii globale. De asemenea, cteva prevederi ale
Tratatului se refera la solidaritatea n probleme legate de furnizarea de
energie si a schimbarilor n domeniul politicii energetice europene.
 World Business Council for Sustainable
Development - Organizaii dedicate dezvoltrii
durabile

Comisia Mondial pentru Mediu i Dezvoltare -

Raportul Brundtland

Departamentul pentru Dezvoltare Durabil al ONU

Centrul de Excelen pentru Dezvoltare Durabil

ONU ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE
192 state membre
Germania
RFG i RDG s-au integrat n ONU n aceeai zi, la 18 septembrie 1973.
Reunificarea Germaniei a provocat dispariia RDG i RFG far a afecta
statutul de membru a Germaniei.
China i Taiwan
Republica China a fost membru fondator al Naiunilor Unile n 1945. n
1949, la finele rzboiului civil chinez, guvernul Republicii China se
refugia n Taiwan, lsnd controlul rii n minile guvernului Republicii
populare Chineze.
Locul chinezilor la ONU a fost ocupat n consecin de Republica China
pn la 25 octombrie 1971, date la care a fost atribuit Republicii
populare Chineze n toate instanele ONU prin vot general de
rezoluia 2758.
Sediul central al Organizaiei Naiunilor Unite este un complex distinctiv n New
York City, care servete ca sediu al Organizaiei Naiunilor Unite de la finalizarea
acestuia, n 1950. Acesta este situat n cartierul Turtle Bay, pe partea de est a
Midtown Manhattan, pe o zon spaioas cu vedere spre East River. Dei este n
New York, zonele ocupate de Organizaia Naiunilor Unite este considerat teritoriu
internaional.
Caracterul internaional

Sediul Organizaiei Naiunilor Unite este o zon extra-naional, asemenea

ambasadelor. Acest lucru afecteaz aplicarea unor legi n faa normelor ONU, fa de
legile din New York City, dar nu ofer imunitate la crimele care au loc acolo. n plus,
sediul Organizaiei Naiunilor Unite rmne sub jurisdicia i legile din Statele Unite,
dei civa membri ai personalului ONU au imunitate diplomatic i deci nu pot fi
judecate de ctre instanele locale cu excepia cazului n care se renuna la
imunitatea diplomatic din partea Secretarului General. n plus, Organizaia Naiunilor
Unite Sediul rmne sub jurisdicia i legilor din Statele Unite, dei civa membri ai
personalului ONU au imunitate diplomatic i deci nu pot fi judecate de ctre
instanele locale cu excepia cazului n care se renuna la imunitatea diplomatic de
ctre Secretarul General. n 2005, secretarul general Kofi Annan a renunat la
imunitatea acordat lui Benon Sevan, Aleksandr Yakovlev, i Vladimir Kuznetsov, n
ceea ce privete programul petrol contra alimente. Toate au fost judecate n SUA, la
Curtea Federal din New York, cu excepia fiului lui Kofi Annan, de asemenea,
implicate n scandal. Benon Sevan mai trziu, a fugit din SUA n Cipr, n timp ce
Aleksandr Yakovlev i Vladimir Kuznetsov au continuat s fie judecai.
Moneda utilizat la sediul Organizaiei Naiunilor Unite este moneda naional a SUA
(dolarii americani). Englez i francez sunt limbile de lucru ale Organizaiei
Naiunilor Unite, de exemplu, cele mai vorbite limbi zilnic n Secretariatul General
sunt n limbile francez i englez.
Biroul Naiunilor Unite de la Geneva (BNUG) este cel de-al doilea cel mai mare
dintre cele patru mari sedii ale Organizaiei Naiunilor Unite (al doilea dup cel de
la New York). Este situat n Palatul Naiunilor, construit pentru Liga Naiunilor
ntre 1929 i 1938 la Geneva, n Elveia, i sa extins la nceputul anilor 1950 i
mai trziu n 1960.
Pe lng administraia Organizaiei Naiunilor Unite, cldirea gzduiete birourile
unui numar de agentii specializate, cum ar fi Organizaia Internaional a Muncii
i Organizaia Mondial a Sntii.
Organizaia Naiunilor Unite i ageniile specializate pot avea i alte birouri sau n
afara Palatului Naiunilor, n spaii puse la dispoziie de guvernul elveian.
Palatul Naiunilor este un spaiu extra-teritorial, neaparinnd nici unui stat,
asemenea sediului central de la New York al ONU.
AGENII
Cu sediul n Geneva

ECE - Comisia Economic pentru Europa

IBE - Biroul Internaional al Educaiei
CPI - Centrul Internaional de Informatic
OIM - Organizaia Internaional a Muncii
ITU - Uniunea Internaional a Telecomunicaiilor
ITC - Centrul Internaional de Comer
UNAIDS - Programul mixt al Natiunilor Unite privind HIV / SIDA
OCHA - Biroul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare
UNHCHR - Oficiul naltului Comisariat al Naiunilor Unite pentru
Drepturile Omului
UNHCR - Oficiul naltului Comisariat al Naiunilor Unite pentru Refugiai
UNCC - Organizaia Naiunilor Unite de Compensare a Comisiei
UNCTAD - Conferina Naiunilor Unite pentru Comer i Dezvoltare
AGENII
Cu sediul n Geneva
UNIDIR - Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezarmare, Institutul de
Cercetare
UNITAR - Institutul Naiunilor Unite pentru formare i cercetare
UNOPS - Oficiul Naiunilor Unite pentru Servicii de proiect
UNFPA - Fondul Naiunilor Unite pentru Populaie
UNRWA - Organizaia Naiunilor Unite de ajutor i lucrri pentru
refugiaii palestinieni, Agenia de Apropiere Est-Vest
UNRISD - Institutul de Cercetare a Naiunilor Unite pentru Dezvoltare
Social
VNU - Programul Naiunilor Unite pentru voluntarii
OMS - Organizaia Mondial a Sntii
OMPI - Organizaia Mondial a Proprietii Intelectuale
WMO - Organizaia Meteorologic Mondial
Prezente n Geneva
AIEA - Agenia Internaional pentru Energie Atomic (Sediul central se
afl n Viena)
UNESCO - Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i
Organizare Cultural (Sediul central se afl n Paris)
UNIDO - Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial
(Sediul central se afl n Viena)
WFP - Programul Alimentar Mondial (sediul central se afl n Roma)

Directori generali ai BNUG

Pier Pasquale Spinelli, Italia 1957-1968
Vittorio Winspeare-Guicciardi, Italia 1968-1978
Luigi Cottafavi, Italia 1978-1983
Erik Suy, Belgia 1983-1987
Jan Martenson, Suedia 1987-1992
Antoine Blanca, Frana 1992-1993
Vladimir Petrovsky, Rusia 1993-2002
Sergei Ordzhonikidze, Rusia 2002-prezent
Biroul Naiunilor Unite de la Nairobi (BNUN) este unul dintre cele patru mari
birouri ale ONU. Complexul de birouri este situat n Nairobi, Kenya. Servete ca sediu
al Programului Naiunilor Unite pentru Mediu, precum i UN-HABITAT.
n noiembrie 2004, Consiliului de Securitate al ONU a organizat o sesiune la Nairobi pentru
a discuta situaiile n sudul i vestul Sudanului. edina a fost convocat la ndemnul
ambasadorului John Danforth din Statele Unite.
Agenii
Cu sediul n Nairobi

Programul Naiunilor Unite pentru Mediu

Programul Naiunilor Unite pentru Aezri Umane
Prezente n Nairobi
Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur
Organizaia Aviaiei Civile Internaionale
Organizaia Internaional a Muncii
Organizaia Maritim Internaional
Fondul Monetar Internaional
Programul mixt al Naiunilor Unite privind HIV/SIDA
Centrul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Regional, Biroul African
Fondul de Dezvoltare a Naiunilor Unite pentru Femei
Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare
Programul Naiunilor Unite pentru Droguri
Agenii

UNESCO
nalta Comisie a Naiunilor Unite pentru Refugiai
Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial
Fondul Naiunilor Unite pentru Copii
Organizaia Naiunilor Unite pentru Servicii Aeriene
Oficiul Naiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare
Oficiul Naiunilor Unite pentru Servicii de proiect
Biroul Politic Naiunilor Unite pentru Somalia
Fondul Naiunilor Unite pentru Populaie
Banca Mondial
Programul Alimentar Mondial
Organizaia Mondial a Sntii
 Biroul Naiunilor Unite de la Viena (BNUV) este unul dintre
cele patru mari birouri ale ONU. Complexul de birouri este situat
in Viena, capitala Austriei si este parte a Centrului International
de la Viena, un grup de mai multe organizaii internaionale
importante.
Agenii
Cu sediul la Viena

Agenia Internaional pentru Energie Atomic (are un acord special cu

privire la statutul su)
International Money Laundering Information Network
Controlul Internaional al Stupefiantelor
Comisia de pregtire a testelor nucleare, Organizaia Ban Treaty
Comisia Naiunilor Unite pentru legiferarea comerului internaional
Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial
Oficiul Naiunilor Unite pentru afacerile spaiului cosmic ( preedinte
este Dumitru Prunariu )
Oficiul Naiunilor Unite pentru Droguri i Criminalitate
Prezente la Viena

Comisia Internaional pentru Protecia Dunrii

naltul Comisar ONU pentru Refugiai
Serviciul de Informaii al Naiunilor Unite
Oficiul Naiunilor Unite pentru Servicii de proiect
Divizia de Investigaii a Organizaiei Naiunilor Unite
Biroul de Supraveghere a Serviciilor Interne
Administraia potal a Naiunilor Unite
Organizaia Naiunilor Unite, Comitetul tiinific cu privire la efectele
radiaiilor atomice
Conceptul de dezvoltare durabila desemneaza totalitatea formelor si
metodelor de dezvoltare socio-economica al caror fundament l
reprezinta asigurarea echilibrului ntre sistemele socio-economice si
potentialul natural.

Cea mai cunoscuta definitie a dezvoltarii durabile este cea data de

Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCEF) n
raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut si sub numele de
"Raportul Bruntland": "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care
urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite
posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile
nevoi
Obiectivele generale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii
Europene:
Limitarea schimbarilor climatice si a costurilor si efectelor sale negative
pentru societate si mediu
Sa ne asiguram ca sistemul nostru de transport satisface nevoile
economice, sociale si de mediu ale societatii noastre, minimiznd
impacturile sale nedorite asupra economiei, societatii si mediului.
Promovarea modelelor de productie si consum durabile
mbunatatirea managementului si evitarea supraexploatarii resurselor
naturale, recunoscnd valoarea serviciilor ecosistemelor.
Promovarea unei bune sanatati publice in mod echitabil si imbunatatirea
protectiei impotriva amenintarilor asupra sanatatii.
A crea o societate a includerii sociale prin luarea in considerare a
solidaritatii intre si in cadrul generatiilor, a asigura securitatea si a creste
calitatea vietii cetatenilor ca o preconditie pentru pastrarea bunastarii
individuale.
A promova activ dezvoltarea durabila pe scara larga, asigura ca politicile
interne si externe ale UE sunt in accord cu dezvoltarea durabila si
angajamentele internationale ale acesteia.
 Guvernul Romniei, intrunit in sedinta la 12 noiembrie 2008, a dezbatut si
aprobat Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila la orizontul anilor
2013-2020-2030. Documentul urmeaza prescriptiile metodologice ale
Comisiei Europene si reprezinta un proiect comun al Guvernului
Romniei, prin Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile, si al
Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin Centrul National
pentru Dezvoltare Durabila.
Elaborarea Strategiei este rezultatul obligatiei asumate de Romnia in
calitate de stat membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite
la nivel comunitar, in special cele statuate in Tratatul de aderare, in
Strategia Lisabona pentru crestere si locuri de munca si in Strategia
reinnoita a UE pentru Dezvoltare Durabila din 2006In urma dezbaterii
cuprinzatoare a proiectului la nivel national si regional, cu implicarea activa
a factorilor interesati si cu sprijinul conceptual al Academiei Romane.
Strategia propune o viziune a dezvoltarii Romniei in perspective
urmatoarelor doua decenii, cu obiective care transced dur ciclurilor
electorale si preferintele politice conjuncturale:
Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor
dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice
ale Romniei;
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii
Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile;
Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romniei de nivelul mediu
din acel an al tarilor UE.