UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

-CURS –

METROLOGIE INDUSTRIALA
Conf. dr ing CHIVU OANA

TITLU SI AUTOR
1
 CONTROL

-CURS 2 –

Mărimi și măsurarea lor

2
2.1. Mărimi
Mărimea este un atribut al unui fenomen, al unui corp sau al
unei substanțe, care este susceptibil de a fi diferențiat calitativ
și determinat cantitativ.Metrologia operează în mod obișnuit cu
mărimi fizice, care descriu proprietățile fizice ale obiectelor,
fenomenelor sau sistemelor. Noțiunea de mărime nu poate fi
restrânsă, însă, numai la domeniul fizicii: Pot fi definite mărimi
specifice chimiei, biologiei, sociologie etc.Cele două aspecte din
definiția mărimii - cel calitativ și cel cantitativ - sunt
fundamentale pentru caracterizarea noțiunii de mărime.
Sub aspect calitativ se deosebesc mărimi care descriu
proprietăți diferite, care se definesc în moduri diferite.
Exemple de mărimi în sens general: lungime, timp, masă,
temperatură, rezistență electrică, concentrație în cantitate de
substanță, lungime de undă. Mărimile care pot fi ordonate
după valoare, unele în raport cu altele, crescător sau
descrescător, sunt denumite mărimi de aceeași natură. 3
Mărimile de aceeași natură pot fi grupate împreună în
categorii de mărimi.
Exemple:- lucru mecanic, energie potențială, energie cinetică,
căldură, căldură latentă, energie internă, energie radiantă (toate
sunt forme ale aceleiași mărimi și ele constituie în metrologie o
singură mărime, energia);
- distanță, deplasare, grosime, înălțime, adâncime,
diametru, circumferință, lungime de undă (sunt forme ale
aceleiași mărimi, și anume lungimea).
Sub raport cantitativ, se poate vorbi de mărimi
determinate, concrete, care caracterizează individual un
anumit fenomen, corp sau substanță.
Exemplu de mărimi particulare: lungime a unei tije, rezistența
unui anumit conductor dat, energia degajată unei cantități date
dintr-un anumit combustibil, temperatura de topire a cuprului
etc.
4
 2.2. Măsurarea

Măsurarea este un ansamblu de operații experimentale

având ca scop determinarea unei valori a unei mărimi.
Mărimea măsurată este una din proprietățile măsurabile ale
unui fenomen, ale unui corp sau ale unei substanțe, numit în
cele ce urmează obiect supus măsurării sau simplu obiect.
Măsurarea se efectuează cu ajutorul unui mijloc de
măsurare. Noțiunea de mijloc de măsurare este un termen
generic care desemnează un mijloc tehnic utilizat pentru
obținerea, prelucrarea, transmiterea și stocarea unor informații
de măsurare. (conform S.R. 13251)

5
La orice măsurare, mijlocul de măsurare este pus în legătură cu obiectul
pentru a fi influențat de acea mărime caracteristică obiectului care
urmează a fi măsurată. (Fig. 2.1.)

Rezultă o interacțiune obiect-mijloc de măsurare, care are ca principal

rezultat transferul unei informații de la obiect la mijlocul de măsurare
numită informație de măsurare. În același timp, se produce și un transfer
de energie între acestea, necesar ca suport fizic pentru transferul de
informație.
Obiectul are în general mai multe proprietăți, deci este caracterizat de
mai multe mărimi. Mijlocul de măsurare este destinat măsurării unei
singure mărimi (măsurandul), celelalte mărimi caracteristice ale
obiectului trebuind să aibă o influență nulă sau neglijabilă asupra sa.
Asigurarea proprietății de selectivitate a mijlocului de măsură față de
măsurand constituie una din problemele deosebit de importante ale
metrologiei. 6
2.3. Măsurandul

Un obiect poate avea proprietăți măsurabile sau proprietăți

nemăsurabile. Numai o proprietate măsurabilă poate constitui
o mărime.
Fie mulțimea stărilor, mulțimea posibilă a unei proprietăți
considerate (de exemplu, mulțimea durităților unui corp solid, de la
cel mai moale până la cel mai dur cu putință). A măsura înseamnă
a pune în corespondență mulțimea stărilor cu mulțimea
numerelor reale (sau cu o submulțime a acesteia). Cu alte
cuvinte poate fi măsurată o proprietate dacă poate fi asociat fiecărei
stări posibile (din mulțimea stărilor) un număr (din mulțimea
numerelor reale). Pentru acestea sunt necesare două condiții:
- mulțimea stărilor să fie o mulțime ordonată; Cu alte cuvinte, într-
o asemenea mulțime pot fi stabilite relații ca mai mare (>) și mai
mic (<) între toate perechile de elemente care îi aparțin.
7
 - între mulțimea stărilor și mulțimea numerelor reale să se poată
stabili o corespondență biunivocă, adică fiecărui element din
mulțimea stărilor să-i corespundă un număr real și nu numai unul.
Această corespondență, stabilită convențional, poartă
denumirea de scară sau scară de referință și ea include și
alegerea unității de măsură. Convenția de scară trebuie să indice
experimentul necesar reproducerii ei, astfel ca oricând și oriunde ea
să fie aceeași.

8
2.4. Valoare numerică. Unitate de măsură. Valoarea unei mărimi

Valoarea numerică a unei mărimi este un element din mulțimea

numerelor reale care corespunde unui element din mulțimea
stărilor mărimii respective. Valoarea numerică este un număr
pozitiv sau negativ, funție de scara de referință adoptată.
Unitatea de măsură a unei mărimi reprezintă elementul din
mulțimea stărilor mărimii respective, care corespunde valorii
numerice 1 din mulțimea numerelor reale. Extinzând această
definiție, pentru orice scară de referință este valabilă următoarea
proprietate: la o creștere a mărimii cu o unitate de măsură îi
corespunde o creștere cu 1 a valorii numerice.
Unitatea de măsură poartă o denumire, pentru ușurința
identificării (de exemplu metru, volt, unitate de duritate HRC) și
depinde de scara de referință adoptată.
Convenția de scară implică și stabilirea unității de măsură.
9
Valoarea unei mărimi este expresia catitativă a unei mărimi
particulare, obținută prin măsurarea mărimii respective,
având, în general, forma produsului dintre valoarea numerică
a unei mărimi {A} și unitatea de măsură a mărimii [A]. Deci se
poate scrie:
A= {A}[A]
unde A este valoarea mărimii.
[ex.: o duritate de 248HB]
Pentru fiecare mărime este necesară adoptarea unei unități de
măsură, fără de care exprimarea cantitativă a mărimii nu se
poate face. Trebuie subliniat că valoarea unei mărimi include
totdeauna și unitatea de măsură, care trebuie specificată
împreună cu valoarea numerică. Valoarea unei mărimi
caracterizează cantitativ mărimea respectivă. O anumită
valoare a unei mărimi este caracteristică unui anumit element
din mulțimea stărilor mărimii.
10
 Prin urmare, valoarea unei mărimi este independentă de
unitatea de măsură folosită pentru exprimarea ei (ex.: o masă
de 3,12 Kg, 3120 g). Prin convenție, la schimbarea unității de
măsură se schimbă și valoarea numerică a mărimii, astfel ca
valoarea ei să nu se schimbe. Această proprietate este
cunoscută și ca ecuația fundamentală a măsurării.

11
2.5. Mărimi aditive și mărimi readitive

Pentru mărimile aditive operațiile de însumare și de

multiplicare cu un factor au sens fizic: se poate vorbi de
suma unor mase, durate etc. și se poate de asemenea spune
că o masă este de k ori mai mare decât o altă masă.
Construirea scării de referință, în cazul mărimilor aditive,
se face tocmai pe baza proprietății de aditivitate.
De exemplu pentru a construi scara de lungime, se suprapun
rigle având lungimea egală cu unitatea de măsură aleasă, iar
fracțiunile (multipli sau submultipli) se pot determina cu
ajutorul unei rigle egale cu 2/1; 4/1; 8/1 ... respectiv 1/2; 1/4; 1/8 ...
ori unitatea de măsură.
Se observă că operația descrisă se bazează pe însumarea
repetată a unității de măsură.
12
Mărimile neaditive se caracterizează prin aceea că în cazul lor
operațiile de însumare și de multiplicare cu un factor nu au, în
general, sens fizic. De exemplu, nu se poate vorbi de însumarea
a două durități sau a două temperaturi.
Scara de referință pentru mărimile neaditive se definește prin
stabilirea convențională a unor repere și a unor procedee de
interpolare. Fiecărui reper al scării i se asociază o valoare
numerică a mărimii. O dată cu definirea scării trebuie
explicitată și metoda de măsurare, adică modul de a decide
apartenența măsurandului la una din benzile scării.

13
2.6. Sisteme de mărimi fizice

Descrierea fenomenelor fizice se face prin legi și teoreme, în

care intervin mărimi fizice. Pentru exprimarea clară și
sistematică a acestor legi și teoreme, au fost definite anumite
mărimi fizice, în cadrul fiecărui domeniu al fizicii: mecanică,
electricitate, căldură, etc.
Ansamblul mărimilor fizice definite pentru descrierea unei
clase de fenomene fizice constituie un sistem de mărimi fizice.
Sistem de mărimi - ansamblu de mărimi în sens general, între
care există relații definite (S.R. 13251).
În fiecare sistem de mărimi fizice deosebim:
- mărimi fundamentale;- mărimi derivate.
Mărimile fundamentale reprezintă un ansamblu de mărimi,
într-un sistem de mărimi dat, admise prin convenție ca fiind
independente între ele.
Exemple: mărimile lungime, masă și timp. 14
 Mărimile derivate reprezintă, într-un sistem de mărimi,
mărimi definite în funcție de mărimile fundamentale. Pentru
fiecare clasă de fenomene fizice, sunt utilizate un număr mare de
mărimi derivate, care fac posibilă exprimarea concisă, a
principalelor legi și teoreme ale fenomenelor respective.
De exemplu, în mecanică mărimi ca aria, volumul, viteza,
accelerația, presiunea, lucrul mecanic sunt dependente de mărimile
fundamentale lungime, masă și timp. În principiu, numărul
mărimilor derivate nu este limitat. Oricând pot fi definite mărimi
derivate noi, potrivit unor necesități, pentru comoditate. De exemplu, în
electricitate se folosește și mărimea derivată conductanță, definită ca
mărimea inversă rezistenței, doar pentru a simplifica unele propoziții și
formule. Sistemul de mărimi care stă la baza S.I. conține șapte
mărimi fundamentale: lungime, masă, timp, intensitatea
curentului electric, temperatură termodinamică, cantitate de
substanță, intensitate luminoasă; el se numește „sistem l, m, t,
I, T, n, J”. 15
2.7. Dimensiunea mărimilor fizice- CURS 3

Exprimarea unei mărimi aparținând unui sistem de mărimi ca

produs al puterilor mărimilor fundamentale ale sistemului, având
un coeficient numeric egal cu 1, se numește dimensiunea mărimii
fizice respective.
Simbolul dimensiunilor mărimilor fundamentale se scrie cu
literă mare. Exemplu: dimensiunea lungimii este L,
dimensiunea masei este M, dimensiunea timpului este T.
Întrucât viteza este definită ca raport între lungime și timp,
dimensiunea sa rezulta:
Dimensiunea accelerației este:
Exponenții care figurează în expresia dimensiunii unei mărimi
se numesc exponenți dimensionali.
Expresia dimensiunii unei mărimi este:
unde α, β, γ... sunt exponenții dimensionali. 16
Exemple ale dimensiunilor unor mărimi fizice:
- forță:
- presiune:
- tensiune electrică:
Mărimile fizice în a căror expresie dimensională toți exponenții
dimensionali sunt zero se numesc mărimi adimensionale
(mărimi fără dimensiune). Ele sunt mărimi fizice, cu toate
proprietățile acestora, având dimensiunea 1.
Exemple: permitivitate relativă, nivel de intensitate sonoră, factor
de putere, indice de refracție, alungire relativă.
Mărimile adimensionale pot fi mărimi relative sau mărimi
logaritmice.
Cunoașterea dimensiunilor mărimilor fizice este utilă, printre altele,
pentru verificarea omogenității dimensionale a ecuațiilor fizicii, și
nu numai. O ecuație cu mărimi fizice în care dimensiunile celor doi
membri ai egalității nu sunt identice este greșită. 17
2.8. Ecuații cu mărimi și ecuații cu valori numerice

Ecuațiile utilizate în fizică și în tehnică pot fi scrise în

două moduri: ca ecuații între mărimi fizice sau ca ecuații între
valori numerice ale mărimilor.
Ecuațiile cu mărimi sunt ecuații în care simbolurile
literale reprezintă mărimi (valori ale mărimilor).
Ex.:
- p – impulsul
- m – masa
- v – viteza
Ecuațiile între mărimi pot conține coeficienți numerici
(adimensionali) sau coeficienți dimensionali (de obicei constante
universale).
Exemple:

k – constanta atracției universale 18

Ecuațiile între mărimi sunt ecuații omogene dimensional și sunt
independente de alegerea unităților de măsură, dacă acestea fac
parte din același sistem de unități (coerent). Coeficienții
numerici adimensionali din aceste ecuații nu se modifică la
schimbarea unităților de măsură.
Ecuațiile cu valori numerice sunt ecuații în care simbolurile
literale reprezintă valori numerice ale mărimilor fizice.
Ecuațiile între valori numerice nu sunt totdeauna omogene
dimensional.Caracteristic pentru ecuațiile între valori numerice
este faptul că în ele intervin coeficienți numerici (adimensionali), a
căror valoare depinde de unitățile de măsură folosite. De aceea, în
ecuațiile între valori numerice trebuie totdeauna precizate
unitățile de măsură, de exemplu prin indici atașați simbolurilor
mărimilor. Se preferă, în general, utilizarea ecuațiilor între mărimi.
Ecuațiile între valori numerice sunt folosite în inginerie din motive
de comoditate, de regulă. De asemenea numeroase formule
empirice sunt exprimate tot ca ecuații între valori numerice. 19
2.9. Mărimi constante și mărimi variabile în timp
Nici o mărime fizică nu este perfect constantă în timp. Se
consideră că o mărime este constantă în timp, dacă variațiile ei
într-un interval de timp „de măsurare” sunt suficient de mici, în
comparație cu incertitudinea de măsurare.
Durata de măsurare depinde de aplicația concretă. Ea poate fi
durata necesară a unui proces de măsurare, pentru un reglaj sau
o ajustare, pentru o etalonare etc. Ea are valori de ordinul
secundei până la ordinul orei. Una din problemele tehnice ale
metrologiei este „generarea” de măsuranzi suficient de constanți
pe durate date de măsurare.
Mărimile variabile în timp pot fi staționare sau nestaționare.
Mărimile staționare sunt mărimile variabile care au un
parametru caracteristic (ex. valoarea efectivă, valoarea medie,
valoarea de vârf, etc.) constant în timp.
Mărimile variabile staționare pot fi periodice (sinusoidale
sau nesinusoidale) sau neperiodice. 20
Clasificarea măsuranzilor funcție de variația lor în timp este:

În cazul mărimilor variabile staționare se pot măsura:

- o anumită valoare instantanee;
- ansamblul valorilor instantanee într-un interval de timp dat
(curba de variație a mărimii în timp);
- un parametru caracteristic cum ar fi: valoare medie,
valoare efectivă sau valoare maximă (de vârf).
În cazul mărimilor variabile nestaționare pot fi măsurate:
- o valoare instantanee anumită sau un șir de valori
instantanee la momentele t 1, t 2, ... tn;
- valoarea medie pe un interval de timp Δt = t 2 - t 1;
- ansamblul valorilor instantanee într-un interval de timp Δt
dat (curba mărimii în funcție de timp). 21
2.10. Constante fizice universale

În domeniul metrologiei prezintă interes deosebit

constantele fizice, în general dimensionale, care intervin în
diferite ecuații (legi) ale fizicii. Ca urmare a independenței lor
față de proprietățile de material, de condițiile de mediu, de loc
și de timp, ele au primit denumirea de constante fizice
universale. Astfel de constante sunt: viteza luminii în vid,
constanta atracției universale, constanta lui Faraday, constanta
lui Planck, sarcina elementară etc.
Metrologia operează cu relații în care intervin diferite
constante fizice universale. Pe de altă parte, tot mai multe
etaloane primare ale unor mărimi fizice sunt bazate pe
constante fizice universale.
Pe plan mondial se manifestă o tendință continuă pentru
determinarea cu precizie tot mai mare a valorilor acestor
22
constante.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!

23