TEMA:’’DIDACTICA APLICATA’’

‘’PROBLEMATIZAREA-
METODA UTILIZATA
PENTRU APROFUNDAREA
CUNOSTINTELOR LA
LECTIA-MISCARILE
PAMANTULUI’’
 Ca metodă de învăţământ, problematizarea îşi propune să
introducă în cadrul demersurilor de învăţare anumite
situaţii de tip „problematizat” intr-o formă predominant
orală şi teoretică sau într-o formă de situaţii ofertate
(frecvent cu suport cartografic) propuse spre analiză. Este
vorba de construirea unor situaţii care necesită un demers
de rezolvare prin efort individual exploratoriu.
 Pe lângă faptul că este o metodă de cercetare,
problematizarea este şi o metodă didactică activă,
dialogată care constă în crearea unor situaţii conflictuale
între ceea ce ştie sau poate rezolva şi ceea ce nu ştie sau
trebuie să rezolve elevul, respectiv în rezolvarea unor
întrebări – problemă, probleme şi situaţii – problemă.
 În situaţia dialectică creată de problematizare, elevul este
elementul central, deoarece conştientizarea conflictului
existent între cunoştinţele dobândite şi cerinţele
problemei, îi declanşează curiozitatea, îi stârneşte
interesul, îl determină să caute el însuşi soluţiile, să
participe conştient şi activ la autodezvoltarea sa.
Rezolvarea de probleme nu este doar o chestiune de
aplicare a regulilor învăţate anterior ci un proces care
generează o nouă învăţare. Elevul pus într-o situaţie
problematică, în momentul în care găseşte o combinaţie
particulară de reguli adecvată situaţiei, nu numai că „a
rezolvat problema, dar a şi învăţat ceva nou”.
• Întrucât implică activitatea elevului în însuşi actul prin care se
dobândesc anumite cunoştinţe, problematizarea este o metodă
participativă. Elevul este activ când găseşte mijloacele pentru
a rezolva o problemă pe care şi-o pune, pe care o distinge sau
care i se propune, o problemă pe care o acceptă, care-l
priveşte, care devine problema sa. Numai rezolvarea unei
astfel de probleme permite elevului să realizeze un progres în
înţelegere, să-şi lărgească punctele de vedere şi perspectivele,
să-şi afirme capacitatea, să-şi dezvolte posibilităţile de a
acţiona în mediul care îl înconjoară.
•
În materialul UNESCO „Învăţământul geografic” elaborat de Comisia Învăţământului geografic a Uniunii
geografice internaţionale, se subliniază ideea că geografia trebuie să contribuie la elevarea personalităţii
umane printr-o contribuţie specifică la dezvoltarea următoarelor calităţi intelectuale:
a) spiritul de observaţie; b) memoria şi imaginaţia; c) judecata şi gândirea; d) spiritul geografic,
concretizate în interpretarea fenomenelor din natură prin prisma legilor şi principiilor geografiei.

Predarea noţiunilor referitoare la lecţia „Mişcările Pământului”, la

clasa a IX-a, comportă o strategie bogată, reprezentată de mai multe
metode susţinute de mijloace de învăţământ tradiţionale completate cu
cele moderne: tabla, manualul, globul geografic, un bec electric (care să
reprezinte Soarele), atlase geografice, harta fusurilor orare, calculatoare,
softurile educaţionale de tip AEL ş. a.
Pentru aprofundarea cunoştinţelor referitoare la această lecţie se pot
propune unele situaţii – problemă, a căror rezolvare nu trebuie să
constituie reproduceri ale unor răspunsuri sau situaţii cunoscute, ori un
răspuns la o ghicitoare.
Prin rezolvarea acestor situaţii – problemă, împreună cu elevii, se ating o
serie de obiective operaţionale. La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:
*să manifeste interes, curiozitate ştiinţifică, pentru fenomenele puse
în discuţie;
*să localizeze pe hartă fenomenele studiate;
*formarea deprinderii de citire şi interpretare corectă a hărţii;
*să-şi dezvolte capacităţi de cunoaştere a fenomenelor geografice;
*să analizeze corelaţiile cauzale ce conduc la accesibilizarea învăţării;
*să dezvolte exerciţiul de analiză şi citire a modelelor geografice
(harta, globul geografic, schemele, desenele geografice ş. a.) care conduc la
accesibilitatea învăţării;
*să-şi dezvolte capacităţile de înţelegere a unităţii lumii materiale şi
totodată a diversităţii de manifestare a fenomenelor din natură.
Aprofundarea înţelegerii direcţiei reale de rotire a Pământului în jurul axei sale, se va realiza
creând în mintea elevului o serie de probleme şi contradicţii. Astfel, se pot propune următoarele
situaţii – problemă:

P1

Care ar putea fi consecinţa unei direcţii inverse (de la E spre V) a rotaţiei Pământului?
 P2

Urmăriţi plajele marcate cu puncte pe harta Europei şi încercuiţi-le cu

roşu. Notaţi cu 1 plaja de pe care locuitorii vor vedea primii Soarele şi cu
2 plaja de pe care turiştii vor vedea mult mai târziu Soarele decât cei de pe
plaja nr. 1.
 P3

Indicaţi pe schiţa alăturată, printr-o

săgeată punctată, mersul aparent al
Soarelui pe bolta cerească şi printr-o
săgeată neîntreruptă direcţia rotirii
Pământului în jurul axei sale.
 P4

Priviţi cele trei imagini succesive ce demonstrează rotirea Pământului în jurul axei sale.
Completaţi liniile desenate sub Ecuator cu vârfuri de săgeţi care să indice direcţia mişcării
de rotaţie a Pământului.
Pe fiecare din cele trei imagini ale planiglobului însemnaţi un punct în care este amiază şi cu
altă culoare un punct în care este dimineaţă.
 Pentru rezolvarea acestor situaţii problematice, elevii au la îndemână
mijloacele necesare şi pot lucra individual sau în grupuri mici. În încercarea
de a găsi răspunsurile la problemele propuse, elevii fac uz de cunoştinţele
asimilate, utilizează mijloacelor de învăţământ puse la dispoziţie, simulează
mişcările Pământului, justifică, argumentează, interpretează, obţin
răspunsuri parţiale sau totale. În situaţia în care elevii nu ajung la
răspunsurile scontate, profesorul trebuie să intervină cu întrebări ajutătoare
sau cu o detaliere a explicaţiilor necesare.
Din experienţa mea didactică am dedus că rezolvarea unor probleme mai
dificile de către elevi, reprezintă pentru aceştia adevărate izbânzi, prin faptul
că depăşesc cu forţe proprii obstacole din calea asimilării altor noţiuni.
Solicitarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, pentru înţelegerea urmărilor mişcării
de rotaţie se poate realiza prin următoarele probleme:

P5

Ce consecinţe ar avea absenţa mişcării de rotaţie a Pământului? Se vor

comenta ambele aspecte, cu mişcarea de revoluţie şi fără aceasta.

P6

Ce s-ar întâmpla dacă Pământul s-ar roti în jurul axei sale de 2 ori mai repede?
Câte grade ar avea un fus orar în cazul în care ziua ar totaliza 12 ore?
 P7

Ce s-ar întâmpla dacă Pământul s-ar roti în jurul axei sale de 2 ori mai încet?
Câte grade ar avea un fus orar în cazul în care ziua ar totaliza 48 ore?

P8

La Sulina şi la Arad ceasul indică aceeaşi oră. Geografii afirmă însă că, din
punct de vedere geografic, ora este felurită în cele două oraşe. Au dreptate?
Argumentaţi răspunsul dat.

Se creează o nouă situaţie de învăţare, valorificându-se noţiunile cunoscute care se

fixează, se creează contradicţii (situaţii tensionale) în rezolvarea problemelor date. Se
urmăreşte dezvoltarea spiritului de obser-vaţie, a perspicacităţii, a ingeniozităţii şi
curajului de acţiune a fiecărui elev.
 Antrenarea capacităţii elevilor de a stabili ora în diferite puncte ale Globului, pe harta
fusurilor orare, reclamă probleme de genul:

P9

Folosindu-vă de harta de mai jos, completaţi spaţiile punctate din următoarele rânduri
cu informaţia corespunzătoare.
Când la Bucureşti este ora 14, în punctul A este ora……, în punctul B este ora ……,
în punctul C este ora……, în punctul D este ora……, în punctul E este ora ……, în
punctul F este ora……, în punctul G este ora ….. .
 P 11

La Greenwich este ora 16. În localitatea A este ora 20, în localitatea B este ora 11, în
localitatea C este ora 1. Cu ajutorul planiglobului stabiliţi la ce longitudine se află cele
trei localităţi.
Completaţi răspunsul în spaţiile punctate:
A……………
B……………
C……………
 P 12

Un pasager pleacă cu avionul din Bucureşti, la ora 9 dimineaţa. După 2 ore de

zbor ajunge la destinaţie, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră. Cu ajutorul hărţii fusurilor orare
stabiliţi în ce direcţie a zburat avionul.

Rezolvarea acestor probleme este de fapt un „joc geografic” bazat pe

antrenarea atât a informaţiilor elevilor privind variaţia orei pe Glob după longitudine, cât
şi a calităţilor gândirii şi atenţiei lor, care contribuie la realizarea tuturor obiectivelor
privind formarea deprinderilor de localizare, citire şi interpretare corectă a hărţii.
 P 13

Ce s-ar întâmpla dacă Pământul ar efectua mişcarea de

revoluţie, dar nu ar avea axa înclinată?

Presupunerile avansate potrivit cu adevărul că zilele ar fi egale cu

nopţile – pretutindeni şi pe tot parcursul anului – iar în acelaşi punct de pe
Glob ar fi cam aceeaşi temperatură, se pot valida cu ajutorul unei
demonstraţii – experienţe frontale făcute cu elevii cu ajutorul unui bec şi al
unui glob pământesc fără axă înclinată.
 P 14

Ce consecinţe ar avea absenţa mişcării de revoluţie a Pământului? Comentaţi ambele aspecte,

cu mişcarea de rotaţie şi fără aceasta.

P 15

Scrieţi în fiecare casetă liberă anotimpul căruia-i corespunde raportul între zi şi

noapte din fiecare cerculeţ:
 P 16

O misiune ştiinţifică debarcă în Antarctida, în luna decembrie. A ales perioada cea

mai potrivită? De ce?

P 17

De când până când creşte ziua în emisfera sudică?

P 18

De când până când scade noaptea în emisfera nordică?

 Până să ajungă la descoperirea soluţiei, elevul desfăşoară o
intensă activitate independentă de observare, prelucrare, prin încercări şi
erori, achiziţiile la care va ajunge fiind mai trainice şi la un nivel de
operaţionalitate mai ridicat. Deci problematizarea şi descoperirea
constituie două momente ale aceluiaşi demers euristic.
În încercarea soluţionării situaţiilor - problemă, profesorul şi elevul
ajung, şi lucrul acesta pare să fie important din punct de vedere educativ,
cu adevărat într-o relaţie de parteneri, într-un stadiu comun de căutare, în
care fiecare are de învăţat de la celălalt, unul din punctul de vedere al
materiei, celălalt din punct de vedere psihologic; profesorul pătrunde în
permanenţă tot mai adânc în procesele de gândire ale elevilor şi, prin
aceasta, găseşte mereu mai multe motive de încredere în capacitatea de
gândire proprie pe care o pretinde de la elevi.
Concluzii:

*Personal, consider problematizarea asociată cu alte metode /

tehnici, una din cele mai antrenante metode utilizate în orele de
geografie.
*Problemele propuse spre rezolvare se pot da şi sub formă de
teste, sau teme pentru acasă, acestea contribuind la îmbogăţirea
portofoliilor elevilor, problematizarea fiind în acest sens şi o metodă de
evaluare.
*Utilizarea acestei metode de lucru care solicită operaţiile
gândirii, reclamă posibilităţi extinse ale educaţiei intelectuale şi
practice.
*Metoda contribuie la formarea competenţelor (exprimate prin
cunoştinţe – deprinderi şi abilităţi – atitudini) care se referă în primul rând
la capacităţile intelectuale ce permit transferul informaţiilor, valorificarea şi
convertirea lor în soluţii, ca răspuns la situaţiile – problemă, probleme şi
alte cerinţe.