Prevenirea transmiterii infecţiei cu

HIV/SIDA

A elaborat : Capațina Diana

Cl. a X-a „C”
 ISTORIA HIV/SIDA
• 1932: Considerat anul apariției infecției cu HIV, originară din Africa.
• 1978: Bărbați homosexuali din SUA şi Suedia, precum şi heterosexuali din
Tanzania şi Haiti, prezintă primele semne ale bolii care va fi numită mai târziu
SIDA.
• 1981: CDC (Center for Disease Control) publică primul raport despre cazuri de
pneumonie, (pneumocystis carinii) şi sarcomul lui Kaposi. În Franța sunt
diagnosticate 17 cazuri ale aceleiaşi maladii necunoscute. Termenul ales pentru
a denumi noua boală este GRID.
• 1982: Boala este denumită SIDA.
• 1984: Sunt stabilite Precauțiile Universale.
• 1985: În Atlanta, Georgia are loc prima conferință internațională privind SIDA.
• 1986: Elveția începe să testeze produsele sanguine.
• 1987: AZT este aprobat ca primul medicament împotriva SIDA. Ministerul
sănătății din SUA emite un raport despre SIDA în care solicită măsuri de
educație sexuală şi prevenire.
• 1992: Primele rapoarte de terapie anti-virală combinată.
• 1993: Sunt revizuite definițiile cazurilor, astfel încât să includă manifestări
specifice femeilor. Celebrul balerin rus Rudolph Nuryev moare de SIDA. Primele
tratamente cu AZT nu au efect.
• 1994: AZT este administrat femeilor gravide pentru a preveni transmiterea
infecției la făt.
• 1995: Este aprobat primul inhibitor proteazic.
• 1996: Regimurile triplu combinate reduc prezența virală sub pragul detectabil,
timp de cel puțin 6 luni.
• 1998: o nouă posibilitate de triterapie este anunțată la conferința mondială de
la Geneva.
• 1999: Amprenavir prezintă rezultate bune la copiii peste patru ani.
• 2001: Prima sesiune specială asupra SIDA a Națiunilor Unite.
• 2002: Femeile constituie 50% din cazurile mondiale de infecție HIV. Virusul se
propaga rapid în rândul populației din Africa, Asia, Caraibe şi Europa de Est.
• 2004: 40 de milioane de persoane infectate cu HIV. 23 de milioane de morți.
 Ce este HIV? Ce este
SIDA?

HIV (virusul imunodeficienței umane) este un

agent patogen care afectează sistemul imunitar
al organismului.

SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) este

o sumă de semne şi simptome grupate în boli
caracteristice scăderii imunității organismului.
 Care este diferenţa dintre HIV şi SIDA?

Se pot identifica 4 stadii ale evoluției infecției HIV în organismul

uman, astfel:

Stadiul 1: corespunzător primoinfecţiei cu HIV. Majoritatea

pacienților nu se adresează medicului în acest stadiu datorită
absenței manifestărilor clinice. Durata este variabilă, întinzându-
se de la câteva zile până la câteva săptămâni.
Stadiul 2: este cel al perioadei asimptomatice şi acoperă un
interval de timp lung, de ordinul anilor (5-15 ani).
Stadiul 3: este caracterizat prin apariția creşterii în volum, a
ganglionilor limfatici.
 Stadiul 4: corespunde manifestărilor clinice
mai severe, cu prognostic bine stabilit. El a
fost împărțit în cinci substadii:
• IV A – pacienți cu semne constituționale
(scădere, diaree, febră);
• IV B – subiecți cu atingeri neurologice
(encefalopatii, mielopatii);
• IV C – pacienți cu infecții oportuniste (severe
şi care nu antrenează diagnosticul de SIDA);
• IV D – subiecți cu neoplazii (Kaposii);
• IV E – pacienți cu alte suferințe legate de
infecția cu HIV (pneumonie interstițială).
 Transmiterea infecţiei HIV

Nr.
crt. Căi de transmitere Produse biologice implicate în transmitere

1. Sexual Spermă, secreţii vaginale

2. Parenteral Sânge sau produse biologice ce conţin sânge

3. Vertical Lapte matern

 Transmiterea pe cale sexuală

• Este cea mai frecventă modalitate de răspândire a infecției;

• Toate practicile sexuale neprotejate sunt potențial infectante;

• Riscul de transmitere este diferit în funcție de practicile sexuale

utilizate, varietatea partenerilor, precum şi de sexul persoanei
infectate.
 Transmiterea pe cale parenterală

Se poate face prin:

• transfuzie de sânge sau derivate sanguine;

• folosirea unor seringi sau a unui instrumentar medical nesteril,

mai ales de către consumatorii de droguri injectabile;

• rănirea, penetrarea pielii sau a mucoaselor, cu instrumente

nesterile. Riscul în aceste cazuri este apropiat de 0,3%.
 Transmiterea pe cale verticală

HIV poate fi transmis de la mamă la făt prin 3 modalități:

• infecția directă poate să se producă in utero (transmitere

antepartum);
• transmiterea poate să se producă în timpul travaliului şi în
timpul expulziei (transmitere intrapartum);
• după naştere, prin alăptare la sân (transmitere postpartum).
 Cum nu se transmite HIV?
 Tuse sau strănut, deci prin aer;
 Atingere, sărut, îmbrățisare;
 Folosirea grupurilor sanitare în condiții igienice;
 Utilizarea veselei în comun;
 Înțepături de țânțar sau alte insecte;
 Animale, muşcături de animale;
 Băi, bazine cu apă;
 Prosoape, clanțe de uşi, telefon, computer;
 Contacte interumane;
 Conviețuirea cu o persoană infectată HIV.
PRODUSE BIOLOGICE CARE NU SUNT
IMPLICATE ÎN TRANSMITERE:
 Secreţii nazale
 Spută
 Lacrimi
 Transpiraţii
 Fecale
 Urină
 Lichid de vărsătură
RISCUL DE
TRANSMITERE A HIV
EXTREM DE MIC
ÎN COLECTIVITAŢILE
ŞCOLARE
Se iau în discuție:
 Muşcături
 Zgârieturi
 Tăieturi accidentale
 Testarea HIV
Este o metodă serologică de evidențiere a anticorpilor anti-HIV.

Tipuri de teste:

 ELISA (Enzime – Linked – Immunosorbent – Assay);

 RIF (Reacție de imuno - fluorescență);
 WB (Western Blot);
 alternative (salivă, urină).

Tipuri de testare:

 confidențială
 anonimă
 Statistici HIV/SIDA la nivel mondial
 40.000.000 de persoane din toata lumea sunt infectate cu HIV;
 23.000.000 de persoane au murit din cauze legate de SIDA;
 Zilnic se infectează 17.000 de persoane;
 50% dintre persoanele infectate au vârste cuprinse între 15 şi 24 de
ani;
 50% dintre acestea sunt femei şi circa 80% dintre acestea sunt la
vârstă fertilă;
 2/3 din persoanele infectate cu HIV nu ştiu că au această boală;
 SIDA ucide o persoană la fiecare 11 secunde;
 La fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează cu HIV;
 În fiecare zi se nasc 1600 copii infectați HIV din mame seropozitive
HIV.
 Prevenţia răspândirii infecţiei
cu HIV
Exista două niveluri distincte de prevenție in infecția HIV/SIDA:

1. Prevenţia primară - pune accentul pe stoparea transmiterii infecției HIV.

Acest lucru se realizează în principal prin programe de informare şi educare
corectă a comunității despre HIV/SIDA, despre cum se transmite, dar mai ales,
cum nu se transmite virusul.
În cadrul acestui tip de prevenție un rol important îl are consilierea, care la
rândul său poate fi de două feluri:
- pre test
- post test
2. Prevenţia secundară - constă în oferirea de servicii medicale şi sociale
gratuite, atât pentru persoanele seropozitive, cât şi pentru familiile acestora, în
vederea încetinirii efectelor bolii şi transmiterea acesteia cu bună ştiință.
 Cine ar trebui să facă un test HIV?

 Persoanele care au primit transfuzii de sânge şi produse de sânge;

 Hemofilicii, tratați substitutiv cu factori antihemolitici;

 Utilizatorii de droguri administrate intravenos;

 Homosexualii / bisexualii;

 Copiii şi adolescenții născuți în perioada 1987–1992;

 Tinerii, în special cei care nu beneficiază de şcolarizare, educație şi

acces la informație privind infecția cu HIV;
 Cine ar trebui să facă un test HIV?

• Persoanele considerate defavorizate şi vulnerabile: rromi, emigranți,

copiii străzii, prostituate, persoane cu relații sexuale întâmplătoare şi
neprotejate;

• Categorii profesionale din domeniul îngrijirii medicale, care intră în

contact cu sânge şi/sau produse biologice care pot conține HIV;

• Persoane care au relații sexuale cu categoriile mai sus menționate;

• Deținuți, persoane cu TBC, BTS-uri, şoferi de cursă lungă, marinari,

persoane care lucrează în străinătate peste 6 luni sau care au lipsit din
țară peste 6 luni.
 Expresii care trebuie evitate:
1. SIDA: deseori folosită pentru a desemna întreaga manifestare a HIV. Termen
recomandat: infecţie HIV

2. Test SIDA: Nu există teste pentru SIDA. Testul detectează prezența anticorpilor
produşi în sânge ca reacție la infecția cu HIV. Termen recomandat: test pentru
anticorpi HIV.

3. Victime SIDA: Multor oameni bolnavi de SIDA nu le place să fie văzuți ca victime.
Termen recomandat: Persoane bolnave de SIDA.

4. Virusul SIDA: HIV este retrovirusul care provoacă SIDA. Termen recomandat: HIV

5. Virusul HIV: Litera “V” din HIV vine de la “virus”. Termen recomandat: HIV.

6. Purtator SIDA: O persoană nu poarta SIDA, ci HIV – virusul care cauzează SIDA.
Termeni recomandați: Persoana seropozitivă sau persoana bolnavă de SIDA.
 Expresii care trebuie evitate:
7. SIDA propriu-zisă: Termen folosit de obicei pentru a desemna o persoană într-un stadiu avansat al
infecției cu HIV. Este vag şi redundant. Termen recomandat: SIDA.

8. Fluide corporale: Acest termen nu ar trebui folosit fară a se preciza care fluide conțin destul virus încât
să provoace o infecție. Termeni recomandați: sânge, spermă, lichide vaginale, lapte matern.

9. Grupuri cu risc crescut: Nu ceea ce eşti, ci ceea ce faci poate fi riscant. Acest termen creează frică
inutilă sau o lipsă de griji nemotivată. Termen recomandat: Comportament cu grad crescut de risc.

10. Parteneri multipli / promiscuitate: Termen vag şi tendențios. Termen recomandat: mai mult de un
partener sexual.

11. Act sexual: Mulți oameni cred că acest lucru se referă doar la sexul normal (vaginal). Termeni
recomandați: sex oral, anal sau vaginal.

12. Preferinţe sexuale: A prefera înseamnă a alege, iar oamenii nu aleg să fie heterosexuali, homosexuali
sau bisexuali. Termen recomandat: orientare sexuală.

13. Infestat HIV: termenul medical corect este persoana infectată HIV.