Apariţia scrierii

Cea mai veche scriere din

lume este scrierea
pictografică sumeriană.
În jurul anului 3200 î. Hr.
Preoţii templelor din Sumer
au găsit o modalitate
eficientă de a ţine evidenţa
animalelor şi altor bunuri
care se aflau în posesia
templului. Pe bucăţi de lut
ud scribii realizau o imagine
simplificată a obiectului în
cauză. Apoi mai realizau o
imagine care reprezenta
numărul obiectului în cauză.
Uscată la soare, tăbliţa de
lut devenea apoi un
document oficial.
Pe măsură ce scrierea s-a dezvoltat, a apărut şi o metodă standard prin
care aceasta era realizată. În Mesopotamia lutul a rămas cea mai
obişnuită suprafaţă pe care se scria, iar acest tip de scriere a devenit
cunoscut drept scriere cuneiformă.
Cea mai importantă operă a literaturii sumeriene
este Epopeea lui Ghilgameş.
 Dacă cineva nu are suficientă grijă de un
bara, și barajul cedează, el va fi vândut,
iar banii obținuți vor înlocui recolta
pierdută în timpul inundării culturilor.
 Dacă cineva inundă culturile unui vecin,
îi va plăti pierderea.
 Dacă cineva are o datorie, și nu poate
plăti, el se poate vinde pe sine, pe soția
sa, pe fiul său și pe fiica sa să
muncească; după trei ani ei vor fi
eliberați.
 Dacă un bărbat este capturat în război,
iar femeia părăsește casa, deși este
mâncare suficientă, ea va fi aruncată în
apă. Dacă un bărăbat este capturat în
război, și nu există mâncare, femeia este
fără vină dacă părăsește casa.
 Dacă un bărbat vrea să se despartă de o
femeie care a dat naștere copiilor săi, o
parte din pământ și din bani trebuie
cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se
poate recăsători.
 Dacă un constructor construiește o casă,
și o construiește bine, proprietarul va plăti
doi șekeli pentru fiecare suprafață a
casei. Dacă, însă, nu reușește, și casa se
prăbușește, ucigându-l pe proprietar,
constructorul va fi omorât.
Cea de-a doua civilizaţie care a
dezvoltat scrisul la scurt timp
după sumerieni au fost
egiptenii. Caracterele egiptene
sunt mult mai ilustrative decât
cele sumeriene. Scrierea
egipteană a fost denumită de
către greci hieroglifică
(hieros=sfânt) căci la început
scrierea era rezervată doar
textelor sacre.
Redactarea textelor pe papirus era sarcina scribilor.
Persanii scriau pe pergament,
Chinezii scriau pe o hârtie
material obţinut din piele de viţel
fabricată din fibre textile.
bine tăbăcită.