Prof.univ.dr.

Romeo-Victor Ionescu
- Diploma pentru excelență și distincție în management,
Asociația Română de Științe Regionale;
- Prim-Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Ştiinţe
Regionale (A.R.S.R);
- Membru al European Regional Science Association ;
- Membru al Regional Science Association International ;
- Multiplicator de informaţie europeană în cadrul Delegaţiei
Comisiei Europene în România
- Membru al Comitetului Consultativ privind Coeziunea
Teritoriala 2014-2020;
- Membru al Network of Institutes and Schools of Public
Administration in Central and Eastern Europe
- Director al Public Administration& Regional Studies
Journal;
- Membru al GroupSpaces, PA 10, Institutional capacity and
cooperation, EUSDR.
Cap. 1: ABORDAREA ȘTIINȚIFICĂ A
PROBLEMELOR REGIONALE
 1.1. Abordarea spațiului în context
regional
• caracteristicile analizei economice spațiale (2);
• spaţiul: un teritoriu pe care trăieşte o anumită
comunitate umană, capabilă să exploateze şi să
transforme bogăţiile naturale proporţional cu
mărimea sa, prin îmbinarea principiului ecologic cu
cel tehnologic;
• caracteristicile spațiului (3);
• spaţiul matematic: concept abstract, care permite
reprezentarea relaţiilor existente între variabile
independente, într-o anumită localizare geografică;
• spaţiu economic abstract: Fr. Perroux (1958): un
câmp de forţe centrifuge şi centripete, definit de
centre, poli şi focare de dezvoltare;
• spaţiu socio-economic: un teritoriu pe care se
articulează anumite relaţii sociale, teritoriu dublat
de un spaţiu concret;
• caracteristicile spatiului socio-economic (3);
• spațiului geografic:
• 1. este un spaţiu determinat de mediul natural şi de
condiţiile istorice;
• 2. este spaţiul în care se manifestă anumite
mecanisme economice;
• 3. este spaţiu vital;
• 4. este spaţiul rezultat din diviziunea socială a
muncii;
• 5. este spaţiul rezultat al activităţilor politice şi al
strategiilor aplicate.
 1.2. Știința regională
• știința regională: știință socială, care analizează
problematica specifică mediilor urban, rural sau
regional;
• componente;
• obs. (6);
• evoluție:
• 1. localizarea activităţilor economice: introducerea
de noi elemente analitice, de către von Thünen.
Localizarea unui obiectiv implică parcurgerea unor
etape succesive, prin includerea în analiză a
diferitelor variabile spaţiale;
• 2. structurarea urbană internă şi administraţia
locală: etapa care permite analiza comerţului urban,
a activităţilor productive, a investiţiilor urbane, a
costurilor dezvoltării urbane precum şi a sectoarelor
privat şi public locale;
• 3. teoria dezvoltării şi subdezvoltării (Marx şi
Schumpeter): studiile referitoare la dezvoltare şi
subdezvoltare prezintă o strânsă legătură cu
ambientul şi spaţiul regional. Pe baza acestei teorii,
B. Ohlin a elaborat teoria comerţului internaţional şi
a imperialismului;
• 4. economia mediului ambiant: mediul ambiant
este privit în dublă ipostază : ca resursă productivă
şi ca rezultat al activităţii economice.
• regiunea- aspecte:
• 1. ca decupaj spaţial : vizează crearea unei
subdiviziuni teritoriale cât mai logic posibil, ţinând
cont de cerinţe din domenii diferite precum :
geografie, istorie, cultură, sociologie etc.
• 2. ca profunzime a competenţelor instituţionale :
care sunt inserate în cadrul unei reţele sociale
dense în domeniile social-economic şi cultural.
 1.3. Caracteristicile dezvoltării regionale
• 1. dezvoltarea regională este, în acelaşi timp,
economică, socială şi culturală;
• 2. dezvoltarea regională pune în discuţie teritorii ale
căror dimensiuni şi statute nu sunt neapărat
echivalente;
• 3. dezvoltarea regională implică asocierea tuturor
celor care participă la viaţa economico-socială, în
vederea stabilirii proiectelor de acţiune;
• 4. dezvoltarea regională diferă de strategiile
tradiţionale de dezvoltare, prin punerea accentului
pe datele endogene;
• 5. reuşita unei politici de dezvoltare regională
depinde de rapiditatea cu care vor fi asigurate
informarea şi specializarea.
 1.4. Necesitatea abordării științifice a
problemelor regionale
• Robert Redfield (1956) : „Cred că trebuie să
studiem sistemele regionale. Trebuie să studiem
aceste sisteme nu din punctul de vedere al unei
anumite comunităţi sau localități, ci din punctul de
vedere al unui observator, care are o privire de
ansamblu asupra sistemului regional.”
• problemele regionale se vor analiza concomitent cu
însăşi dezvoltarea la acest început de mileniu III;
• între diferite regiuni apar mari modificări, care se
accentuează permanent;
• România, prezintă o multitudine de diferenţieri în
ceea ce priveşte dezvoltarea socio-economică în
teritoriu.