Ciupercile se ramifică aproximativ

în acelaşi timp cu separarea

plantelor din algele verzi, mai
precis, cu circa 450 milioane de ani
în urmă.
 Clasificarea ciupercilor

450
mln ani
Caracteristici ale Regnului Fungi

Hyphae (hife) - suprafeţe specifice mari, prin înlănţuiri de

celule, care comunică între ele şi sunt capabile de a
trasporta nutrienţi de la o celulă la alta, la distanţe mari.

Mycelia (micelii) - reţelele formate din lanţuri celule

alungite sau ramificate foarte lungi, dar prevăzute cu mai
mulţi nuclei, uneori sute de mii într-o singură celulă.

Celulele au formă cilindrică şi dispun de pereţi tubulari

rezistenţi, care acoperă membrana plasmatică. Între ele,
celulele au pereţi despărţitori prevăzuţi cu orificii (septum).

Haustorii- celulele miceliilor parazitare sau simbiotice pot

introduce excrescenţe în celulele gazdei, pentru a absorbi
nutirenţi din interiorul acestora.
Caracteristici ale Regnului Fungi
Caracteristici ale Regnului Fungi

Pereţii celulelor miceliului sunt construiţi dintr-un

material rezistent – chitină.
 Nutriția
Absorbția
Digestie
produselor de
extracelulară
hidroliză

Substanţa de
rezervă ce se
Nu sunt capabile
acumulează în
de fotosinteză
celulele fungilor
este glicogenul
 Nutriția

Parazite
Saprofite pătrund în ţesuturile Simbionte
se fixează pe substrat gazdei dar miceliul Lichenii sunt o
cu ajutorul unor rămâne în spaţiile simbioză dintre alge
filamente intercelulare, și ciuperci.
ramificate numite trimiţând în celule Micoriza – asociere
rizoizi, cu ajutorul haustorii, care au dintre rădăcinile
cărora îşi extrag şi rolul de a extrage din plantei și hifele
substanţele nutritive. celule substanţele ciupercii.
hrănitoare.
 Înmulțirea ciupercilor

La ciupercile superioare,
La ciupercile inferioare
pe organele vegetative se
nu există o diferenţă
formează în mod
tranşantă între aparatul
diferenţiat organe de
vegetativ şi organele de
reproducere, pe cale
înmulţire.
eucarpică.

Formele de reproducere sunt

denumite cu un termen generic
spori, iar procesul de înmulţire se
poate realiza pe cale vegetativă,
asexuată şi sexuată.
 Înmulțirea ciupercilor
• se realizează prin fragmente de miceliu ce se
diseminează fie pe cale naturală, fie în mod
vegetativă artificial de către om.

• se realizează prin organe diferenţiate ce se formează în

strânsă dependenţă de condiţiile de nutriţie şi de climă
dintr-un moment determinant din dezvoltarea ciclului

asexuată biologic al ciupercii.

• Organele de înmulţire asexuată sunt denumite în termeni
generici spori.

• în ciclul de viaţă al ciupercilor există două faze şi anume, o fază

haploidală sau haplofaza, reprezentată prin celule cu n cromozomi
şi faza diploidă sau diplofaza cu celule cu 2 n cromozomi.
• Trecerea de la faza haploidală la cea diploidă se face prin procesul

sexuată de fecundaţie (F), iar prin meioză - diviziunea reducătoare (R), se

face trecerea de la diplofază din nou la haplofază
Ciclul de viață al Claviceps purpurea
 Sistematica ciupercilor
• Ciupercile cunoscute şi descrise până
acum pe plan mondial depăşesc cifra de
100.000 de specii şi mereu apar
contribuţii micologice noi care sporesc
acest număr.
• Unităţile sistematice cărora aparţin
ciupercile încep de la regnul Fungi, încr.
Eumycota şi continuă cu
subîncrengătura, clasa, ordinul, familia,
genul şi specia.
 Încrengătura Zygomicota
• Include diverse mucegaiuri, printre care
mucegail negru al pâinii (Rhizopus
stolonifer).
• Hifele sale se ramifică şi pătrund în
aliment, de unde îşi absorb nutrienţii.
• Alte specii îşi extrag nutirenţii
descompunând bălegarul lăsat de
animale pe iarbă (Pilobolus).
Încrengătura Zygomicota
Încrengătura Zygomicota
Încrengătura Zygomicota
 Încrengătura Ascomicota
• (fungi cu sac) are câteva specii de interes
pentru om.
• Se încadrează trufele, ciuperci, care au
sacul cu spori în pământ şi atrag
animalele cu un miros specific, pentru a
fi consumate şi astfel să disemineze
sporii.
• Trufele sunt delicatese pentru gurmanzi.
Încrengătura Ascomicota
 Încrengătura Ascomicota
• Alte specii de Penicillium
produc enzime care sunt
utile la fermentarea unor
caşcavaluri cu gust
deosebit, cum ar fi
Cammembert, Bucegi,
“Blue chese”, Roqefort.
• Pentru acesta din urmă
laptele de capră este lăsat
să se “infecteze” natural
în anumite peşteri de
către suşe sălbatice de
Penicillium roquefortii.
 Încrengătura Ascomicota
• Drojdia de bere, Saccharomices
cerevisiae, tot o ascomicetă, este
cea care provacă fermentarea berii
şi creşterea pâinii, alături de
drojdia de vin (Saccharomoces
elipsoideus).

Saccharomices cerevisiae,
drojdia de bere în curs de
înmulţire prin înmugurire.
Încrengătura Ascomicota
Celula de drojdie (Saccharomoces)
Încrengătura Basidiomicota
• cuprinde ceea ce înţelegem de
regulă sub termenul “ciuperci”.
• Basidiomicota se caracterizează
prin picior şi pălarie şi includ
majoritatea ciupercilor
comestibile.
Lichenii
• sunt o asociaţie
simbiotică de milioane
de microorganisme
fotosintetice, de cele
mai multe ori alge verzi
sau cianobacterii,
înglobate într-o reţea
de hife fungale (de
regulă tot de
ascomicete, mai rar
basodiomicete).
 Lichenii
Rezistă la temperaturi Pot absorbi de 10× mai
Una dintre cele vechi
foarte joase sau la multă apă decât propria
vietăţi
secetă greutate

Prin enzimele pe care le Cunosc fotosinteza

produc şi le elimină, (reîncepe imediat ce Au uneori vârste de mii
atacă rocile umiditatea ajunge la 65- de ani.
descompunându-le 70%).

Primii care populează Nu rezistă bine la

pădurile arse poluarea atmosferei
Lichenii
 Lichenii
• Algele sau cianobacteriile asigură hrana
pentru fungus (cianobacteriile sunt şi
fixatoare de azot), în timp ce hifele
fungusului asigură un mediu umed propice
pentru dezvoltarea algelor şi bacteriilor.
• Lichenii sunt importanţi ecologic deoarece
sunt capabili de a se instala pe roci golaşe,
făcând primul pas pentru crearea unui
mediu propice apariţiei altor forme de
viaţă.
Lichenii
Lichenii
Lichenii