Ce este TB?

Tuberculoza (TB) este o boală contagioasă care

omoară circa 2 milioane de persoane în fiecare an. O
treime din populaţia lumii este în prezent infectată cu
TB şi la fiecare cîteva secunde o nouă persoană se
îmbolnăveşte.
 Care este relaţia dintre TB şi HIV?
TB este principala cauză de deces în rîndul persoanelor
HIV infectate; OMS estimează că TB constituie pînă la
1/3 din decesele persoanelor cu SIDA din lume. Cînd
cineva este infectat cu TB, probabilitatea de
îmbolnăvire sporeşte considerabil dacă este şi HIV
pozitiv.
 Ce cauzează TB?
TB este cauzat de un organism numit
mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch).
Această bacterie atacă orice parte a corpului,
dar cel mai des plămînii. Microorganismul ce
condţionează TB este foarte răspîndit în ţările
cu resurse limitate şi în suburbiile sărace ale
urbelor din ţările industrializate, deoarece
carenţele alimentare şi condiţiile precare din
sistemele de sănătate respective contribuie la
diminuarea imunităţii şi manifestarea
maladiei.
 Răspîndirea TB
O persoană poate avea TB activ sau inactiv. TB activă sau boala TB presupune etalarea
manifestărilor clinice ale tuberculozei atunci când bacteria este activă în organism şi
sistemul imun este compromis şi nu poate stopa cauzarea bolii. Persoanele cu TB activă
în plămîni pot transmite bacteria altora atunci cînd intră în contact cu alte persoane. Cînd
o persoană cu TB activă tuşeşte, strănută sau scuipă, persoanele din imediata apropiere
pot inspira aerosolii ce conţin bacteria TB şi deveni infectaţi. Dacă nu este tratată,
fiecare persoană cu TB activă va infecta în mediu între 10 şi 15 persoane pe an.
Persoanele pot fi de asemenea infectate cu TB (purtători) care nu se manifestă activ în
organism. Infecţia inactivă TB mai este numită şi TB latentă. Dacă o persoană are TB
latentă, aceasta înseamnă că organismul lor luptă cu succes împotriva bacteriei şi nu
permite îmbolnăvirea. Persoanele care au TB latentă nu se simt bolnave, nu au
simptoame şi nu pot răspîndi TB. La unele persoane bacteria TB rămîne inactivă pe tot
parcursul vieţii fără a deveni activă. Dar la altele, TB inactivă devine activă dacă
sistemul imun slăbeşte – spre exemplu din cauza HIV. Persoanele cu TB inactiv se mai
numesc purtători de TB.
 TB şi persoanele HIV pozitive
Întrucît TB se poate răspîndi prin aer, sporirea cazurilor de TB activă în rîndul
persoanelor co-infectate cu TB şi HIV rezultă în:
1.Transmiterea sporită a bacteriei TB
2.Mai multe persoane cu TB latentă
3.Mai mulţi bolnavi de TB în întreaga populaţie
Persoanele cu TB latentă devin tot mai mult infectate cu HIV, dar şi mai multe
dezvoltă TB activă pentru că HIV slăbeşte sistemul imun. Persoanele care sunt co-
infectate cu HIV şi TB latentă au un risc de 800 de ori mai mare de a dezvolta TB
activă şi a deveni infecţioşi comparativ cu persoanele ne-infectate cu HIV.

Persoanele cu infecţie HIV în stadiu avansat sunt vulnerabile la o serie de infecţii şi

îmbolnăviri numite "infecţii oportuniste" întrucît acestea se folosesc de
oportunitatea oferită de un sistem imun slăbit.
Epidemia HIV şi SIDA reînvie o problemă veche în ţările cu resurse bogate şi
adîncesc considerabil problema existentă în ţările cu resurse limitate. Există cîteva
asocieri importante între epidemia HIV şi TB:
1.TB este mai greu de diagnosticat la persoanele HIV pozitive din cauza imunităţii
compromise şi tabloului şters
2.TB progresează mai rapid la persoanele HIV pozitive
3.TB la persoanele HIV pozitive are o probabilitate mai mare să ducă la fatalităţi dacă
nu este diagnosticată sau rămîne netratată
4.TB apare mai devreme în cursul infecţiei HIV comparativ cu alte infecţii oportuniste
5.TB este unica infecţie oportunistă majoră pentru SIDA care pune sub risc persoanele
HIV negative.
Care sunt simptomele TB?
Simptomele TB depinde de locul în care creşte bacteria
TB. Bacteria TB de cele mai multe ori creşte în
plămîni, cauzînd tuberculoză pulmonară. Tuberculoza
pulmonară poate cauza tuse intractabile care durează
peste 2 săptămîni, durere în piept şi tuse cu sînge sau
spută. Alte simptome ale TB includ slăbiciune sau
oboseală, pierdere în greutate, lipsa apetitului
(anorexie), friguri, febră sau transpiraţii nocturne.
TB inactivă nu prezintă simptome.
 Cum este diagnosticată TB?
 TB poate fi diagnosticată prin injectarea subcutanată a unei proteine găsite în bacteria TB.
Dacă pielea reacţionează prin inflamaţie, atunci persoana este probabil infectată cu TB. Cu
toate acestea, această metodă nu este în totalmente de încredere în detectarea infecţiilor TB în
rîndul persoanelor HIV pozitive pentru că sistemele lor imune slăbite deseori nu pot oferi o
reacţie suficient de puternică împotriva proteinelor străine pentru a cauza inflamaţia. De
asemenea, acest test detectează atît TB activă şi latentă, ceea ce înseamnă că testul nu oferă
precizie la diagnosticul TB active la persoanele care locuiesc în ariile unde TB (astfel şi TB
latentă) este răspîndită.
 Diagnosticul TB în plămîni poate fi efectuat prin analiza sputei şi radiografie, dar iarăşi,
acestea ar putea să nu ofere o indicaţie clară a infecţiei TB activa la persoanele HIV+, pentru
că sistemele lor imune nu sunt suficient de puternice pentru a produce o reacţie inflamatorie
la prezenţa bacteriei. În cazul TB extra-pulmonare (cînd boala afectează alte organe decât
plămînii), se pot testa fluide sau ţesuturi prin prelevare sau biopsie.
 Dacă există dubii legate de diagnosticul TB, bacteria TB colectată poate fi crecută în condiţii
de laborator. Cu toate acestea, în acest caz este nevoie de echipament specializat şi costisitor
şi obţinerea rezultatului poate dura până la 6–8 săptămîni.
 Dacă nu există oportunităţi de testare, diagnosticul TB se face în baza simptomelor.
 Cum se testează TB?
 TB activă poate fi practic lecuită cu o combinaţie de antibiotice.
Varietatea de tratament şi opţiuni de medicamente depind de ţară.
O combinaţie adecvată de medicamente anti-TB oferă şi
prevenire, şi lecuire. Un tratament eficient face persoana cu TB
necontagioasă într-o perioadă scurtă de timp şi astfel previne
răspîndirea de mai departe a TB. Lecuirea deplină are loc după
6–8 luni de tratament continuu.
 Pentru tratamentul TB active este nevoie de cîteva medicamente.
Administrarea mai multor medicament este mai eficientă în
nimicirea tuturor bacteriilor şi dă o probabilitatea mai mare în
prevenirea rezistenţei medicamentoase. Pentru a asigura un
tratament adecvat, deseori se recomandă ca pacientul să ia
pastilele în prezenţa cuiva care poate supraveghea terapia.
Această abordare este numită DOTS (directly observed
treatment, short course – în traducere tratament sub observaţie
directă, curs scurt). DOTS lecuieşte TB în 95% din cazuri, iar în
unele ţări 6 luni de terapie costă doar 10USD pentru o persoană.
 TB poate fi prevenită?
 Există un vaccin împotriva TB numită BCG (bacille Calmette-Guèrin), dar
vaccinul este acum foarte vechi (prima dată a fost utilizată în anii 1920), iar
testele au demonstrat că abilitatea acestuia de a proteja oamenii de infecţie
variază în perioada contemporană. BCG poate de asemenea cauza rezultate
fals-pozitive la proba cutanată cu tuberculină, iar dacă este administrat adulţilor
sau copiilor HIV+ cu sisteme imune compromise, poate cauza ocazional boala
diseminată BCG. Aceasta este deseori fatală.
 Un medicament numit izoniazidă (INH) poate fi utilizat drept terapie
preventivă pentru cei care se află sub riscul de infectare cu TB sau pentru cei
care au TB inactivă. Persoanele care au TB inactivă, dar încă nu sunt bolnave
pot administra un curs de izoniazidă timp de cîteva luni pentru a stop
dezvoltarea TB active.
 OMS recomandă ca persoanelor HIV pozitive care au TB latentă (dar categoric
nu TB activă) să li se ofere terapie de prevenire cu izoniazidă, la necesitate.
 Tratamentul TB şi HIV
 Este foarte important ca persoanele cu HIV să fie tratate dacă au TB activă. Aceasta este
şi un tratament, dar şi previne transmiterea de mai departe a infecţiei. Chiar şi în locurile
în care medicamentele antiretrovirale nu sunt disponibile şi accesibile, este crucial ca
sistemul de sănătate să poate oferi persoanelor HIV pozitive antibioticele simple
necesare pentru DOTS.
 Pentru unele persoane s-ar putea să fie dificil să administreze medicamente pentru TB şi
HIV concomitent. Unele medicamente anti-HIV pot de asemenea interacţiona cu unele
medicamente TB, astfel complicînd tratamentul. Este important ca tratamentul TB să fie
administrat regulat şi exact, conform recomandării specialistului în sănătate. Dacă
medicamentele nu sunt administrate în mod regulat, bacteria poate deveni rezistentă la
medicamente, ceea ce reprezintă un pericol. În coinfecţia HIV-TB se recomandă
tratamentul iniţial al TBC, ulterior administrând si terapia ARV, în lipsa altor
contraindicaţii medicale.
 Fiind una din primele infecţii oportuniste care apare la persoanele HIV pozitive, TB
poate fi unul din primele semne ale existenţei infecţiei HIV în organism. Adresarea la
serviciile TB oferă oportunitatea pentru intervenţie HIV precoce. Cu toate că tratamentul
TB poate îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor HIV pozitive şi le prelungi viaţa, nu
poate preveni decesul asociat cu SIDA. Iată de ce accesul la tratamentul antiretrovial
este de asemenea extrem de important.