ATOMUL.

TABELUL PERIODIC AL
ELEMENTELOR.

Ioan Ariana, clasa a XII-a E

 ATOMUL
• Un atom este cea mai mică unitate constitutivă
a materiei comune care are proprietățile unui element chimic.
Orice solid, lichid, gaz și plasma este compus din atomi neutri
sau ionizanti. Atomii sunt foarte mici; dimensiuni tipice sunt
în jur de 100 pm (a zecea miliardime dintr-un metru).
• Atomii nu au limite bine definite, și există diferite moduri de
a defini dimensiunea, care dau fiecare valori diferite, dar
apropiate ca valoare.
• Conform ipotezei lui De Broglie, atomii sunt suficient de
mici încât încercarea de a le prezice comportamentul folosind
fizica clasică - de exemplu, ca și cum ar fi niște bile de biliard -
dă predicții vizibil incorecte din cauza efectelor cuantice. Prin
dezvoltarea fizicii, modelele atomice au încorporat principii
cuantice pentru a explica și prezice mai acest comportament.
 Electroni (-)

ATOM
Electroni (nu
Protoni (+)
au sarcina)
Numărul de protoni din nucleu definește elementul
chimic căruia îi aparține atomul: de exemplu, toți
atomii de cupru atomi conțin 29 de protoni.
 Numărul de neutroni definește izotopul elementului.
Numărul de electroni influențează
proprietățile magnetice ale unui atom. Atomii se pot
atașa de unul sau mai mulți alți atomi prin legături
chimice pentru a forma compuși chimici, cum ar
fi moleculele. Capacitatea atomilor de a se asocia și
disocia este responsabilă pentru cele mai multe dintre
modificările fizice observate în natură, și este
subiectul disciplinei chimie.
DESCOPERIREA ELECTRONULUI
• In anul 1897, marele fizician J.J. Thompson a pus in evidenta,
prin experiente de descarcare electrica in gaze rarefiate,
existenta electronului ca particukata materiala purtatoare a
unei sarcini electrice negative si a stabilit ca raportul dintre
sarcina si masa electronului este o constanta independenta de
natura gazului sau a materialului electrolizilor.
DESCOPERIREA NUCLEULUI
În 1909, Hans Geiger și Ernest Marsden, sub conducerea
lui Ernest Rutherford, au bombardat o folie metalică
cu particule alfa pentru a observa cum se împrăștie ele.
Ei se așteptau ca toate particulele alfa să treacă direct
prin folie, cu minime devieri, deoarece modelul lui
Thomson spunea că sarcina în cadrul atomului este atât
de difuză încât câmpurile lor electrice nu ar putea afecta
prea mult particulele alfa. Cu toate acestea, Geiger și
Marsden au constatat că unele particule alfa sunt deviate
la unghiuri mai mari de 90°, ceea ce în mod normal ar fi
trebuit să fie imposibil potrivit modelului Thomson.
Pentru a explica acest lucru, Rutherford a propus că
sarcina pozitivă a atomului este concentrată într-un
nucleu mic aflat în centrul atomului.
DESCOPERIREA IZOTOPILOR
• În timp ce experimenta cu produsele dezintegrării
radioactive, în 1913 radiochimistul Frederick Soddy a
descoperit ceea ce părea să fie mai mult decât un singur
tip de atom pe fiecare poziție în tabelul periodic.
Termenul izotop a fost inventat de către Margaret
Todd ca nume potrivit pentru diferiți atomi care aparțin
aceluiași element. J. J. Thomson a creat o tehnică de
separare a tipurilor de atom prin munca sa de gaze
ionizate, care ulterior a condus la descoperirea izotopilor
stabili.
• Marea majoritate a masei unui atom provine de la protoni și
neutroni. Numărul total al acestor particule (numite „nucleoni”)
într-un anumit atom se numește numărul de masă. Este un
număr întreg pozitiv și adimensional (în loc de a avea
dimensiunea de masă), pentru că exprimă un număr. Un
exemplu de utilizare a unui numărul de masă este „carbon-12,”
care are 12 nucleoni (șase protoni și șase neutroni).
• Valența este puterea de combinare a unui element. Aceasta este
egală cu numărul de atomi de hidrogen cu care atomul s-ar putea
combina sau pe care i-ar putea dizloca în formarea de
compuși.[88] Învelișul exterior de electroni al unui atom în starea
sa necombinată este cunoscut sub denumirea de strat de valență,
iar electronii de la acel nivel se numesc electroni de valență.
Numărul de electroni de valență determină comportamentul
atomului în legătură cu alți atomi.
CONFIGURATIA ELECTRONICA
• Configuraţia electronică a unui atom descrie aranjarea
electronilor săi în diferiţi orbitali. Un orbital este pur şi simplu
acel loc din spaţiu unde este cel mai probabil să găsim un
electron. Se cunosc patru feluri de orbitali: s, p, d şi f. Ocuparea
orbitalilor cu electroni se face pe baza următoarelor reguli:
• Ocuparea orbitalilor cu electroni se face pe baza următoarelor reguli:
• Principiul stabilității: în starea fundamentală a atomului, electronii
tind să ocupe orbitalii caracterizați de energia cea mai mică, dinspre
nucleu (n=1) spre exterior.
• Principiul de excludere a lui Pauli: doi electroni aparținând aceluiași
atom nu pot fi caracterizați de aceleași numere cuantice n, l, m și s.
Chiar dacă au identice numerele cuantice n, l și m, ei trebuie să
difere prin sensul de rotație, respectiv numărul cuantic de spin.
Deoarece acest număr are doar două valori, +1/2 și -1/2, rezultă că
pe un orbital nu se pot amplasa decât maxim doi electroni (care
diferă prin valoarea lui s).
• Regula lui Hund: electronii se distribuie în învelișul electronic astfel
încât numărul electronilor cu spin paralel (necuplați) pe orbitalii cu
aceeași energie (au aceleași numere cuantice n și l) să fie cât mai
mare. Regula arată că în cazul orbitalilor degenerați din același strat
(au energii egale) amplasarea electronilor se face ocupând fiecare
orbital degenerat cu câte un electron și apoi, dacă încă mai există
electroni, se realizează cuplarea de spin a acestora.
• Elementele chimice sunt adesea afișate într-un tabel
periodic care pune în evidență proprietăți chimice recurente.
• Dimitri Mendeleev a publicat în anul 1869 ceea ce avea să fie
primul tabel periodic recunoscut la nivel mondial. Acesta și-a
realizat tabelul astfel încât să ilustreze tendințele periodice pe
care le prezentau proprietățile elementelor cunoscute la acea
vreme. Folosindu-se de această teorie, Mendeleev a prezis unele
proprietăți ale elementelor încă nedescoperite, care păreau să
lipsească din tabel. Majoritatea predicțiilor s-au dovedit a fi
adevărate pe măsură ce noi elemente au fost descoperite. De
atunci, tabelul periodic al lui Mendeleev a fost dezvoltat și
corectat, întrucât noi elemente au fost sintetizate sau
descoperite.
• Toate elementele, de la numărul atomic 1 (hidrogen) la 118
(oganesson) au fost descoperite sau sintetizate, cele mai recent
adăugate în tabel fiind nihoniul, moscoviul, tennessinul și
oganessonul (au fost confirmate de către IUPAC pe 30
decembrie 2015), completând astfel toate cele șapte perioade.
Bibliografie:
• www.wikipedia.ro
• www.scientia.ro
• Manual fizica, clasa aXII-a