Cardiografia directă la broască

Demonstrarea legii inexcitabilităţii periodice a

cordului. Extrasistola şi repausul prelungit
Activitatea cordului constă în contracţii şi relaxări
repetate. Contracţiile cordului se numesc sistole,
iar relaxările se numesc diastole.
O sistolă împreună cu diastola care îi urmează
alcătuiesc o revoluţie cardiacă.
- revoluţia cardiacă începe cu sistola atrială;
- după sistolă, atriile intră în diastolă;
- sistola atrială este urmată de sistola ventriculară, după care şi
ventriculele intră în diastolă;
- Perioada de timp cât diastola ventriculară se suprapune pe
diastola atrială reprezintă diastola generală.
Activitatea cordului este automată, automatismul fiind
asigurat de structuri speciale care alcătuiesc
sistemul excitoconducător.
• Stimului biologic excitator care determină contracţia
miocardului induce o perioadă de depolarizare lungă a
miofibrelor cardiace, de circa 0,2-0,3 secunde, denumită
perioadă refractară absolută şi care se suprapune
temporal peste sistola cardiacă.
• Pe parcursul acestei perioade, miocardul nu răspunde la
acţiunea excitanţilor, aspect este denumit inexcitabilitate
periodică a miocardului.
• După perioada refractară absolută, miocardul se
repolarizează şi răspunde acţiunii excitanţilor, răspunsul
materializându-se într-o nouă contracţie denumită
extrasistolă.
Înscrierea grafică a activităţii mecanice a cordului se numeşte
cardiografie, iar grafica obţinută se numeşte cardiogramă.

Atunci când cordul acţionează direct asupra pârghiei

înscriitoare, cardiografia este directă.

Atunci când modificările de formă ale cordului sunt transmise

pârghiei înscriitoare prin intermediul unui mecanism,
cardiografia este indirectă.
 Principiul lucrării:

Activitatea mecanică a cordului determină

modificări de formă ale miocardului în funcţie
de fazele revoluţiei cardiace.
Aceste modificări pot fi preluate de un sistem
de pârghii, amplificate şi înregistrate grafic.
 Necesar:

• trusă de vivisecţie

• broască spinalizată

• cardiograf

• Kimograf Harvard
 Mod de lucru:
Se realizează preparatul efectuând în succesiune următoarele
operaţiuni:
• se spinalizează broasca;
• se fixează broasca pe planşeta de plută în decubit dorsal, se
secţionează pielea pe linia mediană şi apoi transversal între
membrele anterioare;
 Mod de lucru:

• se descoperă cordul prin îndepărtarea unei porţiuni din

plastronul sternal şi prin secţionarea longitudinală a
pericardului. Se secţionează ligamentului dorsal al cordului
(frenulum).
 Mod de lucru:

• Preparatul (cordul de broască) este aşezat în baie de organe

specială a kimografului, prin fixarea apexulului de porţiunea
orizontală a suportului, folosind o clemă specială (din dotare)
pentru cord.

• Se ajustează poziţia băii astfel încât, braţul să scrie radial pe

suprafaţa de înregistrare.

• Întregul ansamblu este ridicat cu grijă până când braţul

suportului începe să se mişte sub acţiunea cordului.
 Mod de lucru:
Mica greutate de contrabalans este plasată pe cârja braţului,
iar poziţia acesteia este ajustată. Se aşează peniţa înscriitoare
cu grijă pe suprafaţa de înregistrare pentru a obţine o
înregistrare de bună calitate. Este recomandată o viteză a
kimografului de 2,5 mm/sec.
 Mod de lucru:

• Se înregistrează cardiograma: revoluţiile cardice se

manifestă prin contracţii şi relaxări ritmice ale cordului

Cardiograma şi efectele excitaţiilor cu curent electric

asupra activităţii cordului de broască. C - cardiogramă;
SE – semnal electric. S – sistolă; D – diastolă; IP –
inexcitabilitate periodică; ES – extrasistolă; RP –
repaus prelungit. E1, E2, E3 – excitaţii electrice
 Mod de lucru:
Se excită cordul cu curent electric prin închiderea circuitului electric şi se
înregistrează efectul excitaţiilor electrice asupra cordului aflat în
momente diferite ale fazelor revoluţiei cardiace:

A. Se excită cordul în sistolă, obţinând o grafică asemănătoare celei

precedente, respectiv cordul nu răspunde acţiunii excitanţilor deoarece
se află în perioada refractară absolută. Durata perioadei refractare
absolute se suprapune temporal pe durata sistolei. Această
suprapunere explică faptul că inima nu poate fi tetanizată
 Mod de lucru:
B. Se excită cordul în diastolă: se constată că acesta îşi întrerupe
relaxarea contractându-se din nou. Această nouă contracţie se numeşte
extrasistolă. Se excită cordul în diferite momente ale diastolei
constatându-se că amplitudinea extrasistolei este cu atât mai mare cu cât
excitantul a fost aplicat mai târziu în diastolă.

Se poate constata că extrasistola este urmată de o perioadă de relaxare

mai lungă decât de obicei, perioadă denumită repaus prelungit.
Cordul se va contracta la sosirea următorului stimul fiziologic.