OBIECTIVELE

STRATEGICE
 Domenii ale OS
 menţinerea şi dezvoltarea pieţei,
 inovarea,
 productivitatea,
 resursele fizice şi financiare,
 profitabilitatea,
 performanţele managementului şi dezvoltarea
firmei,
 performanţele şi atitudinea lucrătorilor,
 responsabilităţile publice.
 O firmă are atât responsabilităţi economice cât şi
responsabilităţi sociale.
 Neglijarea responsabilităţilor sociale are efecte
indirecte asupra performanţelor economice,
concretizate în scăderea motivaţiei şi loialităţii
salariaţilor proprii, în degradarea imaginii firmei.
 O firmă competitivă va căuta să realizeze, în
permanenţă, un echilibru dinamic între obiectivele
sale economice şi cele sociale.
clasificarea obiectivelor în funcţie de orizontul de timp la
care se referă:

 Obiectivele strategice, denumite şi fundamentale sau pe

termen lung se referă la intervale de timp de peste 3-5 ani şi la
ansamblul activităţilor firmei sau la componente majore ale
acesteia.
 Obiectivele tactice denumite şi pe termen mediu se referă la
rezultatele pe care întreprinderea sau diferite diviziuni ale
acesteia trebuie să le realizeze într-o perioadă de până la 3-5
ani;
 Obiective operaţionale denumite şi obiective pe termen scurt
sunt aferente unor entităţi strategice, bine delimitate, divizii,
compartimente, servicii şi sunt stabilite pentru orizonturi de timp
de până la un an.
Din punct de vedere al nivelului
organizaţional la care se referă:
 obiective ale organizaţiei (globale),

 obiective ale unităţilor strategice de afaceri

 obiective funcţionale (specifice).

 Din punct de vedere al conţinutului lor
 obiective economice: câştiguri pe acţiune; valoarea
acţiunii; profitul; rata profitului; cifra de afaceri; cota de
piaţă; productivitatea muncii; calitatea produselor şi
serviciilor.
 obiective sociale: controlul poluării; cooperarea cu
autorităţile; salarizarea şi condiţiile de muncă ale
salariaţilor; satisfacerea clienţilor prin calitatea,
durabilitatea, flexibilitatea şi preţul produselor şi serviciilor
oferite; permanentizarea furnizorilor în schimbul oferirii de
produse de calitate, la preţuri acceptabile şi termenele
convenite.
în funcţie de modul de exprimare al
acestora
 obiective cuantificabile
 obiective necuantificabile.
 Caracteristicile obiectivelor

 Măsurabilitatea:in limita posibilităţilor, obiectivele să fie exprimate sub o

formă care să permită comensurarea şi compararea rezultatelor în
condiţii de eficienţă economică, fără a antrena costuri prea ridicate;

 Acceptabilitatea constă în calitatea obiectivelor strategice stabilite de

către managementul firmei de a fi admise de către salariaţi, acţionari,
mediul extern întreprinderii şi de a fi în concordanţă cu cerinţe de ordin
legal, moral, etic;

 Flexibilitatea constă în calitatea obiectivelor de a putea fi modificate pe

parcurs în funcţie de modificările care intervin în mediul intern şi extern al
firmei;
Caracteristicile obiectivelor
 Caracterul tangibil care constă în capacitatea obiectivelor de a
fi îndeplinite de către organizaţie ţinând cont de resursele şi
performanţele actuale. Această caracteristică se materializează
de fapt în caracterul realist al obiectivelor care determină
implicarea activă a membrilor organizaţiei pentru îndeplinirea
lor.

 Caracterul comprehensibil constă în exprimarea clară,

explicită, uşor de înţeles de către toţi membrii organizaţiei a
rezultatelor care se doresc a fi atinse de către firmă şi de către
fiecare angajat în parte;

 Caracterul motivant constă în capacitatea obiectivelor de a

oferi o motivaţie salariaţilor şi managerilor firmei care să
determine o implicare mai activă şi o mai bună direcţionare a
tuturor resurselor individuale şi ale firmei pentru atingerea lor.
 În mod tradiţional, obiectivele sunt stabilite în
cascadă, adică sunt impuse de sus în jos, pornind de
la obiectivele strategice ale întregii organizaţii şi
mergând, prin defalcare pe diferite subunităţi,
componente, până la locurile de muncă de la baza
piramidei ierarhice. Adepţii acestei metode susţin că
în acest fel în obiectivele propuse de top - manageri
se regăsesc necesităţile organizaţiei.
Managementul prin Obiective

 1. Stabilirea obiectivelor şi a planurilor de acţiune

Sensul de parcurgere a acestor etape este tot de sus
în jos, pornind de la obiectivele strategice ale întregii
organizaţii şi mergând până la obiectivele individuale
ale lucrătorilor operativi. La stabilirea obiectivelor
diferitelor entităţi organizatorice ale firmei participă
însă atât managerii imediat superiori ai entităţilor
respective cât şi indivizii responsabili de activitatea
desfăşurată la nivelul acelor entităţi.
 2. Implementarea acţiunilor prevăzute şi
autocontrolul realizării obiectivelor
 În timpul executării acţiunilor propuse,
angajaţii au posibilitatea să-şi evalueze în
permanenţă progresele realizate spre
atingerea obiectivelor fixate de comun acord
cu superiorii, declanşând, dacă este cazul,
acţiuni corelative în limita competenţelor lor
decizionale.
 3. Examinarea periodică de către superiori a performanţelor
individuale şi evaluarea subordonaţilor presupune
măsurarea rezultatelor individuale, compararea lor cu
obiectivele fixate, evaluarea, pe această bază, a subordonaţilor,
sprijinirea şi recompensarea lor corespunzătoare. Operaţiunea
de evaluare a performanţei individuale poate fi făcută în comun
de către manager şi subordonat. În urma parcurgerii acestei
etape, atunci când este necesar, procesul este reluat de la
prima etapă, prin reformularea obiectivelor şi a acţiunilor
necesare. Feedback-ul astfel realizat imprimă procesului MPO
un caracter de continuitate.
Dezavantajele managementului prin obiective

 În unele cazuri implementarea acestui sistem

generează un mare volum de muncă şi de
documente scrise,
 alteori însă sistemul determină concentrarea
atenţiei asupra unui număr mic de obiective,
îndeosebi de natură cantitativă, neglijându-le
pe celelalte.
Condi’ii ale obiectivelor stabilite prin
MPO
 să fie formulate în mod explicit,
 să fie posibil de grupat în seturi de priorităţi,
 să constituie baza pentru acţiunile de
management şi pentru decizii;
 să servească drept standarde pentru
aprecierea rezultatelor individuale şi a
grupurilor de muncă.
Criterii de analiza şi selecţia
variantelor de obiective:
 obiectivele să fie în concordanţă cu posibilităţile şi capacităţile
organizaţiei, atât cu cele de natură internă (experienţă, starea
utilajelor, capacitatea productivă, nivelul de calificare al
muncitorilor etc.), cât şi cu cele de natură externă (poziţia pe
piaţă, posibilităţi de pătrundere pe pieţe noi, relaţiile cu furnizorii
etc.). De asemeni, în stabilirea obiectivelor managerii trebuie să
ţină cont de resursele financiare, materiale şi umane de care
dispune organizaţia şi de posibilitatea atragerii de alte resurse în
condiţii de eficienţă economică.;
 obiectivele să fie orientate spre eliminarea dificultăţilor interne şi
externe;
 Totodată, în afara acestor două criterii,
variantele de obiective pot fi comparate şi
după:
 realismul obiectivelor,
 modul în care contribuie la satisfacerea
cerinţelor acţionarilor,
 asigurarea dezvoltării în viitor a
organizaţiei.
Domenii cheie de stabilire a
obiectivelor firmei:
 Fiecare firmă are, în funcţie de profilul industriei în care se înscrie prin
activitatea ei şi de specificul propriu, anumite domenii esenţiale în care îşi
stabileşte obiectivele strategice. Există însă şi domenii comune tuturor firmelor
economice, îndiferent de profilul şi de specificul lor. S-au identificat opt
asemenea domenii, şi anume:
 Profitabilitatea, domeniu pentru care obiectivele pot fi exprimate sub forma
profitului, ratei profitului, venitului din investiţii, câştigului pe acţiune, raportului
profit/vânzări etc.
 Situarea pe piaţă a firmei şi competitivitatea ei, domeniu în care formele de
exprimare a obiectivelor pot consta în cota de piaţă acoperită cu
produsele/serviciile proprii, volumul vânzărilor, nişa de piaţă disponibilă,
ponderea cheltuielilor de reclamă şi publicitate în totalul cheltuielilor etc.
 Relaţiile publice, domeniu în care obiectivele se exprimă în termenii numărului
de contacte cu publicul, numărului de audienţe acordate, numărului de
reclamaţii privind calitatea produselor/serviciilor oferite, numărului de sondaje
efectuate în rândul clienţilor cu privire la calitatea produselor/serviciilor
achiziţionate de la firmă etc.
Domenii cheie de stabilire a
obiectivelor firmei:
 Inovarea, domeniu în care exprimarea obiectivelor
se poate face în formă bănească sau de parametri
tehnico-economici ai produselor care vor fi lansate pe
piaţă.
 Productivitatea este ea însăşi un obiectiv care
exprimă în diferite unităţi de măsură – numărul de
piese fabricate de un muncitor într-un schimb,
producţia raportată la numărul de salariaţi, producţia
raportată la numărul de muncitori etc.
Domenii cheie de stabilire a
obiectivelor organizatiei:
 Performanţele şi pregătirea managerilor, domeniu în care
identificarea obiectivelor specifice este mai dificilă, date fiind
particularităţile muncii de conducere. Efortul de identificare a unor
forme cât mai sugestive de reflectare în obiective ale calităţii prestaţiei
manageriale pot conduce la expresii de factura ponderii timpului
consacrat şedinţelor în timpul total de lucru al managerilor, deciziilor
care trebuie luate în problemele majore ale firmei pe parcursul unui an,
ponderii deciziilor delegate la nivelurile inferioare în numărul total al
deciziilor luate la un anumit nivel, vitezei de reacţie la luarea deciziilor
majore (măsurată prin intervalul de timp dintre momentul apariţiei
problemei şi cel al luării deciziei), numărului minim de săptămâni în
care managerii participa anual la programe de perfecţionare
managerială, numărului titlurilor de consacrare ştiinţifică şi profesională
(doctori, absolvenţi ai unor cursuri de excelenţă, membri ai unor
asociaţii profesionale şi cercuri ale oamenilor de afaceri etc.).
 Domenii cheie de stabilire a
obiectivelor firmei:
 Resursele şi materialele. Pentru fiecare categorie de resurse
(umane, financiare, materiale, energetice) există forme specifice
de exprimare a obiectivelor şi anume:
 pentru resursele umane – fondul de timp de lucru, numărul de
ore sau de zile de absenţe nemotivate, numărul de ore de
întârzieri, numărul de plecări din cadrul firmei, numărul de
angajări etc., toate raportate la o anumită unitate de timp;
 pentru resursele financiare – ponderea capitalului propriu în
capitalul total al firmei, volumul emisiunilor de noi acţiuni,
volumul mediu al fluxului bănesc, gradul de îndatorare,
solvabilitatea patrimonială etc.;
 pentru resursele materiale – capacitatea de producţie,
capacitatea de depozitare, capacitatea de transport, consumul
mediu specific, nivelul cheltuielilor materiale etc.;
 pentru resursele energetice – consumul specific mediu,
intensitatea energetică, consumul energetic total, nivelul
cheltuielilor energetice etc.
Domenii cheie de stabilire a
obiectivelor firmei:
 Performanţele lucrătorilor. Pentru acest
domeniu se pot adopta obiective exprimate în
termeni de productivităţi specifice (număr de
piese produse în unitatea de timp, număr de
clienţi serviţi în unitatea de timp etc.), precum
şi în alţi termeni (numărul de ore de absenţă
la program, numărul minim de săptămâni în
care fiecare salariat urmează un program de
perfecţionare profesională etc.).