REPOZIȚIONAREA UNUI PACIENT CU

PROBLEME
RIDICAREA DIN POZIŢIA AŞEZAT A UNUI
HEMIPLEGIC
 Bolnavul se află în poziţia aşezat pe un scaun, având braţul
afectat sprijinit în față, pe coapse, iar braţul valid plasat pe
marginea scaunului (fig. 55). însoţitorul se poziţionează în
faţa pacientului pentru a acţiona astfel:
 introduce o mână pe sub braţul afectat al pacientului,
plasând-o pe omoplat;
 cu picioarele apropiate, sprijină piciorul valid al pacientului
la nivelul genunchiului;
 cu cealaltă mână coboară capul pacientului, acţionând în
acelaşi timp şi pentru a depărta trunchiul bolnavului de
spătarul scaunului, după care îşi plasează mâna sub axila
validă a pacientului;
 blochează genunchiul afectat al pacientului cu propriului
genunchi.
RIDICAREA DIN POZIŢIA AŞEZAT A UNUI
HEMIPLEGIC

 La comanda: „începem
acţiunea , se procedează
astfel: sprijinind genunchii
bolnavului cu proprii
genunchi, însoţitorul trage
trunchiul spre înainte şi în
sus (moment în care
picioarele însoţitorului
sunt treptat întinse, fapt
ce conduce la ridicarea
corpului pacientului de pe
scaun).
RIDICAREA DIN POZIŢIA AŞEZAT A UNUI
HEMIPLEGIC

 Poziţia ortostatică este menţinută un timp în

acord cu nivelul de recuperare a funcţiei
motrice pe care a dobândit-o pacientul în
cadrul procesului de recuperare.
 Ca o modalitate de angrenare a pacientului în
acţiunea respectivă, se poate solicita ca, în
momentul în care urmează să efectueze
ridicarea din poziţia aşezat, să acţioneze cu
braţul valid prin împingere în suportul de
susţinere al scaunului său.
RIDICAREA DIN POZIŢIA AŞEZAT A UNUI
HEMIPLEGIC
 Acţiunea de ridicare de pe scaun poate fi efectuată şi în condiţiile în
care însoţitorul il sprijină pe pacient din lateral. Pacientului este
aşezat pe scaun, iar însoţitorul este plasat în lateral, pe partea
afectată a bolnavului. În această situaţie, acţiunea de ridicare în
stând decurge astfel: pacientului i se cere să plaseze piciorul valid
sub scaunul de sprijin (iar cel afectat, dacă este posibil, să fie şi el
plasat puţin mai în spate).
 Braţul afectat este plasat în faţă, la nivelul coapselor şi cât mai
aproape de abdomen. Însoţitorul îi cere pacientului să îşi sprijine
braţul valid pe bara de susţinere a scaunului, timp în care plasează
o mână sub axila braţului valid al bolnavului, iar cealaltă mână la
nivelul bazinului acestuia,pe fesă. Prin îndreptarea corpului şi
extensia picioarelor, concomitent cu împingerea pacientului pe
braţul valid, se realizează ridicarea în stând cu sprijin din lateral.
RIDICAREA DIN AŞEZAT ÎN STÂND A UNUI
HEMIPLEGIC

 Poziţia aşezat pe scaun facilitează adaptarea

pacientului la acţiunea de ridicare în stând cu
sprijin. Din punct de vedere metodic, acţiunea
prezintă următoarele puncte de interes:
 pacientul fiind pe un scaun, trebuie ca picioarele
sale să fie aliniate la nivelul genunchilor; I se
acordă o atenţie deosebită piciorului afectat (în
caz că prezintă o asemenea afecţiune);
 în situaţia în care prezintă o hemiplegie, atenţia
trebuie să fie îndreptată asupra braţului respectiv.
 Acţiunea de ridicare din aşezat în
stând parcurge următorul traseu
metodic:
 bolnavului i se solicita să îşi plaseze
mâna validă la nivelul taliei
însoţitorului, moment în care acesta
din urmă face un pas înapoi, fapt ce îl
determină pe pacient să se aplece
spre înainte, până ajunge cu trunchiul
aproape de propriii genunchi;
 însoţitorul plasează o mână pe cotul
pacientului, iar cealaltă la nivelul
bazinului; din această poziţie
însoţitorul dă semnalul („Hai! ” sau
„Sus! ”) care se concretizează prin
acţiunea de ridicare a pacientului în
stând, după care însoţitorul îşi
plasează mâna ta nivelul taliei
bolnavului pentru a-i asigura o poziţie
cât mai corectă
REVENIREA ÎN POZIȚIA AȘEZAT
 Revenirea la poziţia aşezat parcurge următoarele trepte metodice
 stând în dreptul scaunului (pe care trebuie să îl atingă cu picioarele),
însoţitorul, poziţionat în faţa pacientului, plasează o mână pe latura activă a
bolnavului, iar cu cealaltă mână îl apucă de haine ;
 însoţitorul îşi plasează picioarele la nivelul segmentul afectat al pacientului,
în dreptul genunchiului;
 pacientului i se solicită să apuce cu mâna validă de marginea scaunului,
timp în care însoţitorul îşi plasează mâna liberă pe omoplaţii bolnavului;
 treptat, pacientul se aşază pe scaun, prin flectarea gradată a mâinii active,
plasată pe marginea scaunului (fig. 57);
 contactul pacientului cu scaunul este însoţit şi de repoziţionarea bazinului
prin împingerea picioarelor de către însoţitor, iar mai apoi şi a trunchiului,
efectuată printr-o uşoari presiune pe piept, dar şi prin ridicarea bărbiei.

FIG 57
 Pacientul este aşezat pe un scaun, iar însoţitorul, aflat în faţa sa, îl
apucă de la nivelul coatelor, solicitându-i să realizeze aceleaşi acţiuni
ca şi el. Însoţitorul flectează un picior pentru a ajunge la aceeaşi
înălţime cu pacientul, celălalt picior fiind deplasat spre înapoi, flectat
de la nivelul genunchiului, fapt care determină pacientul să încline
trunchiul spre înainte. însoţitorul îşi aduce în faţă piciorul, având
astfel ambele picioare flectate, moment în care, prin tracţiune la
nivelul braţelor şi prin întinderea picioarelor, pacientul este ridicai în
poziţia stând, susţinut de însoţitor, care îi verifică astfel capacitatea
de a menţine această poziţie. Pentru siguranţa acţiunii, când
pacientul ajunge în poziţia stând, însoţitorul ii blochează genunchii cu
genunchii săi, fapt ce îi asigură menţinerea verticalităţii corporale
(fig. 58).
 Revenirea la poziţia aşezat se face
astfel: din poziţia stând, cu piciorul
afectat plasat uşor în faţă,
însoţitorul îl susţine, plasându-şi
ambele mâini la nivelul axilelor
pacientului în momentul în care se
trece la acţiunea de aşezare pe
scaun, pacientul flectează treptat
picioarele, timp în care însoţitorul
îl susţine cu o mână de la nivelul
axilei, iar cu cealaltă îl apucă de
haine de la nivelul bazinului
pentru a menţine controlul
acțiunii. Treptat pacientul
flectează picioarele pentru a
ajunge pe scaun, iar însoţitorul
deplasează un picior spre înapoi,
pentru a asigura echilibrul
corporal al ambelor persoane
implicate în acțiune. În final, este
recomandabil ca însoţitorul să îl
ajute pe pacient să se sprijine de
spătarul scaunului (fig. 59).
TRANSFERUL DE PE PAT PE SCAUN
 Trecerea bolnavului de pe pat pe scaun impune cunoașterea
și utilizarea procedeelor metodice care permit efectuarea
acțiunii cu eficiență și în siguranță.
 În cazul pacientului asezat pe pat, având picioarele întinse,
mâna însoțitorului opusă direcției de deplasare este plasată
lângă bazinul bolnavului, cealaltă fiind poziționată aproape
de marginea patului, puțin mai departe de bazin. Însoțitorul,
situat în lateral, își plasează o mână la nivel subaxilar, iar
cealaltă sub coapsele pacientului,cât mai aproape de bazin.
Atenţia însoţitorului trebuie să fie orientată spre poziţionarea
corectă a scaunului cu rotile, acesta trebuind să fie plasat
lângă pat, cu deschiderea paralelă cu marginea patului (fig.
62).

 În condiţiile în care patul este dotat şi cu
mâner de tracţiune, i se solicită
pacientului să îl apuce cu mana plasata în
supinaţie (orientată spre pacient).
Trecerea de pe pat pe scaun poate fi
efectuată în următoarele trepte metodice:
la un semnal, acţiunea însoţitorului trece
bazinul pacientului de pe pat pe scaun.
Acţiunea este efectuată printr-o dublă
susţinere: în primul rând, pacientul îşi
susţine, atât cât este posibil, corpul cu
braţul sprijinit pe mânerul de tracţiune, iar
celălalt braţ este plasat lângă bazin.
însoţitorul îl susţine cu o mână plasată
sub axila apropiată, iar cu cealaltă mână
pe sub coapsele pacientului. După ce
bazinul pacientului a ajuns pe scaun,
însoţitorul îi deplasează picioarele, pentru
a le poziţiona pe spaţiul de susţinere al
scaunului cu rotile.
 Atenţia însoţitorului trebuie să vizeze
poziţionarea corectă a corpului pe scaun
şi plasarea mâinilor pe marginea
scaunului, dar mai ales o poziţie cât mai
corectă a capului şi a picioarelor.
TRANSFERUL DE PE PAT PE SCAUN
 Revenirea la poziţia de decubit dorsal pe pat prezintă următoarele
particularităţi de care trebuie să se ţină seama:
 scaunul cu rotile trebuie să fie plasat cât mai aproape de pat, fiind
orientat în paralel cu acesta;
 pacientului i se oferă mânerul de susţinere, după care picioarele îi
sunt plasate, prin
 ridicare, la marginea patului;
 apucându-l de la nivelul subaxilei opuse cu o mână, cealaltă mână
plasând-o pe picioarele sale la nivelul bazinului, la un semnal, este
efectuată trecerea de pe scaun pe pat, timp în care pacientul trage
de mânerul de susţinere.
 Atenţie! în timpul ridicării, însoţitorul va îndepărta scaunul cu rotile,
fie cu laba piciorului, fie cu genunchiul. Această acţiune uşurează
mult apropierea însoţitorului de patul bolnavului.
TRANSFERUL DE PE FOTOLIUL RULANT PE PAT

 Din poziţia aşezat în fotoliul rulant, pacientul

este în situaţia de a trece pe pat. Fig 63.El
trebuie să fie plasat cu partea afectată spre
pat.

TRANSFERUL DE PE FOTOLIUL RULANT PE PAT

 Acţiunea de transfer are următoarele trepte metodice: din poziţia

aşezat, pacientul este susţinut pentru a relua poziţia stând, având
grijă ca, atunci când ajunge în această poziţie, să fie susţinut de
însoţitor. Este momentul ca, prin sprijin la nivelul antebraţului valid al
pacientului (prin apucarea cotului), să fie efectuată acţiunea de rotire
a corpului acestuia pentru a ajunge cu spatele spre pat; cu mâna
activă el se sprijină de marginea patului, pentru a ajunge mai uşor în
poziţia aşezat.
 Atenţia trebuie să fie îndreptată şi către modul în care acţionează cu
braţul activ, care trebuie să fie întins în momentul contactului cu
patul, pentru ca, treptat, pe măsură ce corpul se apropie de pat, să
faciliteze contactul bazinului, cu patul prin flectarea braţului de la
nivelul cotului(Fig. 64). După ce s-a aşezat pe marginea patului, este
ajutat ca, prin ridicarea piciorului valid, apoi a celui afectat, să ajungă
în poziţia de decubit dorsal.