CAI DE COMUNICATII

terestre navale aeriene

Clasificarea şi încadrarea drumurilor
Din punct de vedere al destinaţiei, drumurile se împart în:

a) drumuri publice - obiective de utilitate publică destinate circulaţiei rutiere, în scopul satisfacerii cerinţelor de transport unitar ale
economiei naţionale, ale populaţiei şi de apărare a ţării. Acestea sunt proprietate publică.

b) drumuri de utilitate privată - destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier în activităţile economice, forestiere, petroliere,
miniere, agricole, energetice, industriale şi altora asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din interiorul acestora, precum şi cele pentru
organizările de şantier; ele sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.

Din punct de vedere al circulaţiei, drumurile se împart în:

a) drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivele
turistice ori alte obiective la care publicul are acces.

b) drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces.

Din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial, în ordinea importanţei, drumurile publice se împart în următoarele categorii:

a) drumuri de interes naţional

b) drumuri de interes judeţean
c) drumuri de interes local.

Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale, care asigură legăturile cu Capitala
ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes strategic naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine, şi pot fi:
- autostrăzi;
- drumuri expres;
- drumuri naţionale europene (E);
- drumuri naţionale principale;
Drumurile de interes judeţean fac parte din proprietatea publică a judeţului şi cuprind drumurile judeţene, care asigură legătura între:
- reşedinţele de judeţ cu municipiile, cu oraşele, cu reşedinţele de comună, cu staţiunile balneoclimaterice şi turistice, cu porturile şi
aeroporturile, cu obiectivele importante, legate de apărarea ţării, şi cu obiectivele istorice importante;
- oraşe şi municipii;
- reşedinţe de comună.

Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi cuprind:
a) drumurile comunale, care asigură legăturile:
- între reşedinţa de comună cu satele componente sau cu alte sate;
- între oraşul cu satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;
- între sate;
b) drumurile vicinale sunt drumuri care deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;
c) străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă
etc.

Străzile din localităţile urbane se clasifică în raport cu intensitatea traficului şi cu funcţiile pe care le îndeplinesc, astfel:

a) străzi de categoria I - magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale oraşului pe direcţia drumului naţional ce traversează oraşul
sau pe direcţia principală de legătură cu acest drum. Au minim 6 benzi de circulatie.

b) străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulaţia majoră între zonele funcţionale şi de locuit. Au 4 benzi de circulatie.

c) străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcţionale şi le dirijează spre străzile de legătură sau
magistrale. Au 2 benzi de circulatie.

d) străzi de categoria a IV-a - de folosinţă locală, care asigură accesul la locuinţe şi pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic
foarte redus. Au o banda de circulatie.
Străzile din localităţile rurale se clasifică în:
a) străzi principale;
b) străzi secundare

Drumurile naţionale, judeţene şi comunale îşi păstrează categoria funcţională din care fac parte, fiind considerate continue în traversarea localităţilor,
servind totodată şi ca străzi. Modificarea traseelor acestora, în traversarea localităţilor, se poate face numai cu acordul administratorului drumului
respectiv, în concordanţă cu planul urbanistic aprobat.

Alte clasificari
 autostrazi A
drumuri nationale DN
drumuri judetene DJ
drumuri comunale DC

Autostrăzi în Europa

Lungimea reţelei de autostrăzi în diferite ţări europene spune mult

despre stadiul de dezvoltare a infrastructurii, raportat la suprafaţa
fiecărui stat:
•Germania, 8.959 km
•Franţa, 7.746 km
•Italia, 6.767 km
•Marea Britanie, 2.903 km
•Spania, 2.700 km
•Cehia, 416 km
•Fosta Iugoslavie, 366 km
•Ungaria, 351 km
•Bulgaria, 287 km
•Croaţia, 268 km
•Polonia, 257 km
•Slovenia, 229 km
•România, aproximativ 200
Ce este o autostradă

Un drum conceput şi construit special pentru circulaţia autovehiculelor cu sau fără remorci.
Nu serveşte proprietăţi alăturate şi are pentru cele două sensuri de circulaţie părţi carosabile distincte. Acestea sunt separate între
ele printr-un spaţiu care nu este destinat circulaţiei sau, excepţional, prin alte modalităţi.
Autostrada nu intersectează la nivel drumuri, căi ferate sau linii de tramvai şi este prevăzută cu semnalizare specială. Potrivit
experţilor în domeniu, o autostradă are cel puţin două benzi de circulaţie pe sens (în SUA există autostrăzi care au şi 12 - 14 benzi
pe sensul de mers), iar părţile carosabile sunt într-adevăr distincte şi nu intersectează alte drumuri, căi ferate etc.
Serviciile conexe, adică benzinării, spaţii de cazare, parcări, posturi telefonice, restaurante, puncte pentru servicii de urgenţă,
echipaje de poliţie şi ambulanţe dedicate exclusiv acestui tip de drumuri, fac diferenţa între autostrăzi şi celelalte drumuri, urmând
a fi mult mai bine ordonate. De asemenea, serviciile de telefonie de pe autostrăzi sunt legate la un comandament central. Utilitatea
lor pentru raportarea accidentelor sau a altor evenimente care se petrec în trafic este foarte importantă.
Pe de altă parte, în afară de patrulele de poliţie şi ambulanţe, pe autostrăzi mai există şi camere video, amplasate, de regulă, în
poziţii-cheie, cum ar fi nodurile rutiere sau podurile care supraveghează traficul. Cu ajutorul camerelor video se face o clasificare
statistică a vehiculelor pe categorii şi se obţin date necesare pentru fluidizarea traficului.
Tot pe autostrăzi mai sunt amplasate staţii meteo, prin intermediul cărora se obţin date despre starea vremii. Toate acestea sunt
concentrate şi analizate într-un centru principal de control, unde se iau deciziile, iar informaţiile utile şoferilor sunt afişate pe
panouri de avertizare astfel încât să fie eliminate blocajele.
Primele autostrăzi au început să fie construite în 1900, apoi 1909, în Germania. Ele au apărut din necesitatea de dezvoltare a
anumitor zone economice, dar şi din cauza dezvoltării unui „concurent” al transportului rutier: cel naval.
În 1924, italianul Puriell construieşte prima autostradă „adevărată” cu o lungime de 85 km, între Milano şi Varese. În 1945, în
Germania existau 3.800 kilometri de autostradă, acum această ţară deţine aproape 9.000 de kilometri de astfel de drumuri.