POETUL ȘI MATEMATICIANUL

DAN BARBILIAN

GAFAR SIBEL
VIAȚA POETULUI
 Ion Barbu pe numele sau adevarat Dan
Barbilian s-a nascut in data de 18
Martie 1895 in orasul Campulung-
Muscel.
Îşi încearcă mai întâi norocul
la Literatorul, unde Alexandru
Macedonski nu întârzie a-i publica
prima poezie, Fiinţa (28 septembrie
1918).
Aici, ca şi apoi în Umanitatea, Cuvîntul
liber şi România Nouă, îi apar, între
1919 şi 1921, un număr de poezii pe
care mai târziu nu are să le considere
demne de a figura în cuprinsul unicului
său volum.
 Inceputul neaşteptatei evoluţii se găseşte
în După melci, editat şi în volum, în absenţa
poetului din ţară, de Crăciun în 1921, sub forma
prost înţeleasă a unei cărţi pentru copii, cu nişte
ilustraţii convenţionale ale neinspiratului pictor
M. Teişanu.
1924 - Se întoarce în ţară, fără să îşi fi luat
doctoratul pentru care plecase la Goettingen»
1925 - La 14 iunie, se căsătoreşte, la Giurgiu, cu
Gerda Hossenfelder, venită ceva mai înainte după
el, la chemarea lui.
începe să îşi câştige existenţa ca profesor
suplinitor de matematică la liceul din Giurgiu.
1926 - Primeşte un post de asistent la catedra de
geometrie analitică a profesorului G. Ţiţeica, la
Facultatea de ştiinţe din Bucureşti.
1927 - Toamna, se mută la Bucureşti, unde
sfîrşeşte totodată prin a suplini ore de matematică,
mai întîi la liceul „Spiru Haret" şi ceva mai tîrziu
la „Cantemir"
1929- Işi ia doctoratul în domeniul matematicii
Renunţă la orele de la liceu, mulţumindu-se să
rămînă cu postul de asistent la facultate. Deşi
Ion Barbu ţine să precizeze într-un rînd că se
stimează mai mult ca practicant al
matematicilor şi prea puţin ca poet şi numai atît
cît poezia aminteşte de geometrie“
 Ion Barbu apare ca un poet de mărimea întâi, cu o contribuţie capitală în
procesul de evoluţiei liricii noastre dintre cele două războaie mondiale,
întru nimic prejos ca valoare de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga.1934 -Ia
parte la un congres internaţional de matematica la Praga, şi apoi la altul în
Germania.
In 1935 Apare mica monografie a lui Tudor Vianu ;
1956 - i se publică în Viaţa românească ultima poezie
1961 La 11 august, moare la spitalul „Vasile Roaită" din Bucureşti, bolnav
de cancer la ficat.