Nevrozele copilăriei

 Persoana care suferă de nevroză

manifestă lipsă de energie şi elan, trăieşte
o permanentă stare de nelinişte interioară,
nesiguranţă a memoriei, incapacitate de
concentrare a atenţiei, insomnie şi un
disconfort general pe plan biologic.
 Nevroza
 Nevroza este o reacţie psihogenă la o stare de
conflictualitate psihică, în care conflictul este de
intensitate mică sau medie şi de durată lungă.
 Acest conflict perturbă echilibrul cortico-
diencefalic şi ca expresie a acestei perturbări
apar tulburările neuro-vegetative (trăite ca boli
organice) şi o scădere a randamentului şi
posibilităţilor generale.
Principalele particularităţi ale nevrozei
sunt:
 Este o boală de intensitatea cea mai mică, nu
perturbă calitativ conştiinţa şi personalitatea, nu
presupune niciodată o leziune biologică (este pur
psihogenă şi are o reversibilitate absolută), în
timpul manifestării ei nu apar tulburări de
reflectivitate (halucinatii, delir, etc.).
 Individul are aparenţa de normalitate, dar cum a
intrat în conversaţie se plânge de suferinţa lui,
mai exact se plânge de tulburările vegetative ce
sunt numai expresia dereglării vieţii psihice şi nu
tulburări organice propriu-zise.
 Bolnavul îşi amplifică suferinţa, dar are conştiinţa
bolii.
 Această stare de conflictualitare presupune o suferinţă
psihică de lungă durată.
 Izvorul suferinţei la copil constă în atitudinea persoanelor
semnificative faţă de el.
 Gama posibilităţilor lui de a se organiza clinic este mai
mare.
 Modul de manifestare a nevrozei, semnele sale, sunt
dependente de faza de dezvoltare în care se găseşte
copilul.
 Este greu de stabilit momentul de debut al nevrozei,
deoarece unele simptome pe care le considerăm în timp
ca expresia unei nevroze monosimptomatice, în anumite
perioade au caracter fiziologic (ex: enurezisul, balbismul,
etc.).
 Este necesar să ţinem cont de faptul că
dezvoltarea personalităţii copilului este
neterminată.
 Deoarece nu ştim cum se va dezvolta în viitor,
nu putem stabili nici perspectiva nevrozei decât
cu mare probabilitate, prin raportare la mediu.
 Nu o putem considera caracteristică pentru o
anumită simptomatologie nevrotică.
 La copil, spre deosebire de adult,
tulburarea nevrotică nu constituie izvorul
primar al suferinţei.
 Apare rar sentimentul de invaliditate pe
care îl trăiesc adulţii în raporturile lor
sociale, determinat mai ales de scăderea
randamentului.
 Simptomele nevrotice la copil sunt mai
puţin închegate într-o structură unitară
complexă ca la adult.
 La copil nevrozele evoluează mai sarac,
adesea monosimptomatic.
 Cauzele nevrozelor la copil:
Există trei categorii de cauze:
1. Declanşante: conflictul
2. Favorizante: ţin de condiţiile mediului în care
trăieşte copilul. Aceste condiţii, prin
insuficienţa lor, cauzează o anumită epuizare a
sistemului nervos central, creând condiţiile
pentru posibilitatea decompensării nevrotice a
copilului.
3. Predispozante: ţin de constitutie (sensibilitate
exagerată, tip slab de sistem nervos, copii
timizi, care se rănesc sufleteşte foarte uşor sau
copii cu leziuni encefalopatice,etc).
 Notiunea de conflict
 Cuprinde toate situaţiile care presupun o
tensiune psihică negativă determinată de
concomitenţa a cel puţin două motive de mare
semnificaţie subiectivă pentru individ, care
depăşesc capacitatea de adaptare a copilului şi îl
pun în imposibilitatea de a se elibera de această
tensiune.
 Conflictul (tensiunea) durează o perioadă scurtă
şi este de intensitate mică sau medie.
 Vârsta determină semnificaţia mai mare a unora
sau altora dintre conflicte pentru dereglarea
activităţii psihice a copilului.
 Fiecare vârstă îşi are conflictele caracteristice.
 Nu toate conflictele duc la nevroze. Există
mecanisme de compensare. Eşuarea lor duce la
nevroză.
 Cele mai frecvente mecanisme de compensare la
copiii şcolari se localizează fie la nivelul fanteziei
(caută soluţii în fantezia sa), fie în planul realului
(dă vina asupra altuia sau fuge din situaţie).
 Siţuatii conflictuale se pot dezvolta la copil
încă din primele zile de viaţă extrauterină.
Mecanismul de instalare a nevrozei
infantile
 Putem vorbi despre nevroză numai atunci când
dezvoltarea personalităţii copilului a atins un aşa
nivel, încât este capabil să reacţioneze nu numai
la tensiunea conflictuală, dar şi să trăiască
subiectiv această tensiune, să o interiorizeze şi
să-şi elaboreze mecanisme de aparare împotriva
ei. Aceste lucruri sunt posibile abia după 7 ani.
 Nevroza apare când mecanismele de apărare au
eşuat.
 La copil putem vorbi despre trei
forme ale nevrozei:

1. dereglările regimului de viaţă

2. deprinderile nevrotice
3. nevrozele propriu-zise
1. Dereglările regimului de viaţă
 Survin în domeniul activităţii instinctive, sub
influenţa conflictelor şi a condiţiilor de viaţă
nesatisfăcătoare.
 Aceste dereglări sunt:
 1. Anorexia
 2. Bulimia
 3. Constipaţia
 4. Diareea
 5. Vărsăturile.
 1. Anorexia

Lipsa poftei de mâncare.

Are două forme:

 a) Simplă
 b) Mentală
 Anorexia simplă
 Pierderea poftei de mâncare fără o cauză
digestivă; este o consecinţă a dereglării
activităţii secretorii digestive sub influenţa
stării de tensiune negativă;
 apare ca expresie a unei stări tensionale
subiacente.
 Anorexia mentală
 Pe fondul subnutriţiei cronice tulburarea psihică
iniţială se accentuează: pacientul devine apatic,
depresiv (idei de inutilitate), umil şi pierde
controlul conştient asupra stării sale, fapt ce
complică posibilitatea de redresare a funcţiei
alimentare.
 Are la baza o stare de conflictualitate, mai ales
cu părinţii. Merge la 25% mortalitate.
 Copilul îşi controlează tot mai bine motivaţia de
foame.
 Este mai frecventă la fetiţe în perioada pubertăţii
(11-15 ani).
 Se deformează imaginea corporală.
 Îşi produc manevre prin care îşi controlează
alimentaţia (diaree, vărsături, aruncă
mâncarea).
 De multe ori viaţa endocrină nu se mai reface,
apar tulburări trofice la nivelul pielii şi scade
secreţia digestivă.
 Apare pervertirea instinctului alimentar.
 Cea mai mare tulburare este în percepţia
propriei imagini corporale.
 Au şi comportamente de tip depresiv.
 2. Bulimia
 Exagerarea poftei de mâncare.
 Uneori vine după o stare de anorexie
mentală, în faze mai grave de trecere a
anorexiei mentale.
 Rar apar dereglări hipotalamice.
 II. Deprinderile nevrotice

 Uneori tensiunea conflictuală duce la

găsirea unor îndeletniciri cu ajutorul
cărora copilul se degajează de tensiune.
 Sunt mai bine inserate şi prind contur
asupra personalităţii.
 Prezintă două forme:
1. Dureroase - caută prin deprinderi să-şi producă
dureri, pentru rezolvarea unor conflicte. Caută
astfel să scape de tensiunea produsă de starea
de conflict (tensiune subiacentă produsă de
situaţiile normale de viaţă).
 Ex: scobitul în nas, muşcarea buzelor, smulgerea
părului, frecarea unor leziuni cutanate până la
leziune.
2. De plăcere - cautarea plăcerii, care vine să
reechilibreze starea tensională.
 Ex: sugerea degetului, onanie, etc.
 III. Nevrozele propriu-zise
 Au forme diferite în funcţie de vârsta
copilului:
 Preşcolar
 Şcolar mic
 Puberi şi adolescenţi
 La preşcolari
Stări prenevrotice
 Au un caracter paroxistic, constituind
dezechilibre psihice de scurtă durată
 Ridică mai mult probelma diagnosticului
diferenţial cu epilepsia sau cu alte
tulburări cu substrat organic.
 Forme la preşcolari (sub 7 ani):
1. Spasmul hohotului de plâns
2. Crize de negativism, furie
3. Fenomene de tip anxios
4. Manifestări funcţional-isterice
 Ex: se naşte un frate şi nu-l acceptă

Nu sunt nevroze, dar există un tip de

organizare!!!
 La şcolarul mic îmbracă următoarele
forme:

1. Ticurile
2. Enurezisul
3. Encopreza
4. Balbismul
5. Tulburările cardiace, respiratorii şi
digestive
6. Cefaleea
 Ticurile
 Sunt mişcări sau vocalizări involuntare, bruşte,
rapide, nonritmice şi stereotipe.
 Aceste mişcări apar în starea de veghe fără a
exista un scop care să motiveze acţiunea.
 Sunt repetitive, localizate şi pot fi controlate prin
concentrarea atenţiei.
 Ticul este experimentat de copil ca irezistibil, dar
poate fi suprimat pentru intervale variabile de
timp.
 Ticurile pot apărea fie în urma unor traume de
natură psihologică, fie prin imitaţie, fie prin
fixarea unor mecanisme de apărare.
 Ticurile pot fi de două tipuri:
 motorii
 vocale
La rândul lor, fiecare dintre acestea pot fi
 simple
 complexe
 Forme
 Ticuri motorii simple sunt clipitul, ridicatul din umeri sau
grimasele faciale.
 Ticuri motorii complexe sunt gesturile faciale,
comportamentele de curăţire, autolovirea, muşcarea,
săritul, etc.
 Ticuri vocale simple sunt tuşitul, dresul vocii,
murmuratul, etc.
 Ticuri vocale complexe sunt repetarea de cuvinte sau de
expresii în afara contextului, utilizarea de cuvinte
inacceptabile social, chiar obscene (coprolalia), repetarea
ultimului sunet auzit (ecolalia), etc. (DSM-III-R).
 O formă particulară de tic întâlnita destul de frecvent la
copii este tulburarea Tourette. Aceasta combină ticuri
motorii simple cu unul sau mai multe ticuri vocale.
 Enurezisul
 Sau discontrol urinar poate apărea la copii de peste 2-3
ani, cu pierdere involuntară de urină.
 Când enureza se manifestă la un copil de vârstă şcolară,
ea este o regresie pe scara achiziţiilor generată de o
situaţie conflictuală.
 Este o formă de apărare patologică, o modalitate prin
care copilul încearcă inconştient să atragă atenţia
anturajului asupra unei situaţii pe care n-o poate tolera.
 Atitudinea anturajulul are darul de a întări simptomul.
Astfel, pe măsură ce toleranţa celor din jur scade,
manifestările copilului câştigă în complexitate, apărând
elemente astenice şi obsesiv-fobice ce se reflectă in
personalitatea copilului (devine timid, nesigur, şi chiar
fricos).
 Enurezisul poate fi diurn, nocturn sau mixt.
 Encopreza
 Are o perturbare a deprinderilor complexe,
pirederea scaunului; poate sa mearga in
comun cu enureza sau separat.
 Fragilizeaza psihicul si devine ca un
handicap producator de rusine.
 Balbismul
 Este o deteriorare în fluenţa vorbirii caracterizată
prin repetări frecvente sau prelungiri de sunete
sau silabe.
 Este o problema mai ales dacă apare după o
perioadă de dezvoltare normală a limbajului (3-4
ani).
 Copilul trăieşte dureros această disritmie,
deoarece până la apariţia tulburării el îşi formase
deja o relaţie cu lumea, relaţie pe care o vede
acum clătinându-se.
 Tulburările cardiace, respiratorii şi
digestive

 sunt cauzate de tensiuni conflictuale

proiectate pe aparatul cardio-vascular,
respirator sau digestiv.
 Cefaleea
 sau durerea de cap manifestată cronic
este considerată un simptom al nevrozei
infantile;
 ea se rezolvă atunci când se descoperă
starea de conflictualitate care a generat-o
şi se soluţionează.
 La puberi şi adolescenţi

1. Nevroza astenică (neurastenia)

2. Nevroza obsesivă
3. Nevroza isterică
4. Nevroze mixte
 Nevroze astenică
 Forma cel mai des întâlnită
 Stare de epuizare psihică, nervoasă
 Apare atunci când tabloul clinic este
dominat de trepiedul:
 Astenie
 Cefalee
 Insomnie
 Fără să apară alte manifestări tipice
obsesiv-fobice, motorii sau isterice
 Mai frecvent la copiii care au crescut
foarte mult în aceeastă perioadă şi în
special la fete
 Astenia
 Simptom esenţial
 Are două componente (laturi):
 Prima latură se manifestă prin:
 Epuizare rapidă a potenţialului nervos
 Fatigabilitate exagerată la efort fizic şi
intelectual
 Senzaţie penibilă de oboseală
permanentă, care nu se ameliorează la
repaos ci, dimpotrivă, este mai accentuată
dimineaţa
 A doua latură
Pe fondul de sleire psihică descris apar:
 Excitabilitate pe plan vegetativ şi afectiv
 Iritabilitate crescută
 Este vădit deranjat de tot ceea ce se întâmplă în
jur, ca şi cum ar solicita de la el un efort de
adaptare exagerat
 Pe plan afectiv – apariţia unor reacţii emoţionale
cu caracter exploziv, cu mare tendinţă de
generalizare şi exteriorizare, asupra cărora nu-şi
poate exercita controlul
 Cefaleea
 Variabilă ca intensitate şi localizare
 Caracter variabil de la o zi la alta
 Se accentuează la emoţii şi efort intelectual
 Contribuie la scăderea capacităţii de concentrare
a atenţiei
 Când atinge valori mai mari este acompaniată de
intense fenomene vegetative sau chiar de
vărsături, după care are tendinţă de ameliorare
parţială
 Insomnia
 Astenia şi cefaleea urmează de obicei insomniei
 Adesea constituie semnalul de alarmă
 Se manifestă la început prin tulburări de
adormire, urmate apoi de un somn superficial,
agitat, cu multe vise, somn care nu odihneşte
 Dimineaţa are senzaţia de oboseală mai mare
decât la culcare, cu o trăire penibilă de vap greu
 Visele au caracter neplăcut
 Perioada de somn se reduce treptat
 Adoarme greu dar se trezeşte foarte uşor şi
devreme
 Acest trepied se asociază cu o
alterare progresivă a stării generale:
 Inapetenţă
 Labilitate vasculară cu tendinţa la colaps
 Tremurări la extremităţi
 Transpiraţii accentuate
 Cianoza extremităţilor
 Reflexe osteotendinoase exagerate
 Scăderea randamentului şcolar
 Discrete tulburări auditive, vizuale şi de
memorie
 Elemente depresive şi anxioase:
 Stare de nemulţumire permanentă
 Incapacitatea de a lua singur o hotărâre
 Neîncredere în propriile posibilităţi
 Teama nejustificată de întuneric
 Conţinut de idei depresiv