Sunteți pe pagina 1din 38

37

Educaia parental
In unele relatii bazate pe contract mincinos (din interes), copilul devine garantul
acelei relatii, sigiliul contractului mincinos.
Este criminal s-i foloseti copilul pentru propriul interes. Iar cei care nu au
ntrezrit vreun nteres n creterea copilului, l-au aruncat la canal.
Copiii bolnavi psihic, in majoritatea cazurilor, au fost folositi ca recipiente ale
afectelor mizerabile ale parintilor lor.
Educaia unui copil const n ceea ce triete copilul in familie.
Copilul triete faptele prinilor (care-i vor servi de model) i mesajul din spatele
frazelor care i se spun. Mesajele ascunse nu sunt percepute constient decat de copii
foarte inteligenti, ele sunt percepute mai totdeauna de inconstientul care le emite apoi
constientului in situatii similare de via cu cele n care au fost date.
Felul in care un copil percepe i stocheaz n inconstient mesajul ascuns al
propozitiilor care i sunt spuse de catre figurile parentale, i vor pecetlui destinul (i
numai un miracol l poate schimba cum spunea Eric Berne).
Prinii i educ copiii (pe langa exemplul personal) prin urmtoarele categorii
de propoziii / fraze: principii, ordine, atribuiri, porunci (injonciuni), contraporunci
(contrainjonciuni), programe i permisiuni.
Unele din aceste tipuri de fraze pot contine mesaje ambivalente (frazele
exprimate la momente diferite n contexte diferite i cu neles opus) sau disjuncte
(dou enunuri n aceai fraz care se exclud reciproc). Acest gen de mesaje sunt
considerate a fi responsabile pentru schizofrenizarea copilului.
Se considera ca la nivel non verbal, mesajele parentale sunt date pana la varsta
de 3 ani. Din motive didactice si terapeutice, aceste mesaje au fost ordonate pe
categorii si redate textual desi majoritatea sunt percepute ca senzatii. Terapeutii sunt
intens preocupati de mesajele distructive, care pot induce copilului patologia psihica
de mai tarziu.

Descrierea mijloacelor verbale de comunicare parinte - copil

1.Ordine
Ordine directe: Nu m plictisi! F ce-i spun! Dispari! Grbete-te! N-o face pe
mecherul! Dac nu reueti din prima, ncearc, ncearc, ncearc din nou!"
Exemplu de ordin sau comanda cu disjuncii: un parinte care se uraste pe sine
spune copilului su "Ar trebui neaparat sa faci asta, dar nu esti in stare". Situatia cea
mai grav (disjunctia vine de la ambii parinti): parintele de sex opus spune: "Ar trebui
neaparat sa faci asta" iar parintele de acelasi sex (care ar trebui sa-i arate copilului
cum se face treaba asta) spune: "Dar nu esti in stare!" (a se intelege: "nu m simt n
stare sa iti arat sau nu te iubesc indeajuns pentru a ma obosi sa iti arat" - unii copii
chiar reusesc sa inteleaga corect disjunctia). Acest tip de comanda disjuncta
biparentala venita conform cu transmiterea scriptului (de la parintele de sex opus si
sustinuta negativ de parintele de acelasi sex) poate scurtcircuita psihicul copilului mai
puin iste, ducand la psihoza.
Cu copilul mic, comunicarea se face preponderent prin ordine si interdictii (nu
se poate altfel pentru ca copilul nu are capacitatea de a gandi, de a discerne si de a
anticipa consecintele). Totusi, atitudinea cu care sunt date ordinele, mesajul non
37

verbal, este ceea ce va sabota sau nu executarea ulterioara a ordinelor. Daca ordinele
vin din egoul parintelui, chiar daca au justificare reala, copilul le va executa de frica
iar mai tarziu se va revolta. Daca ordinele vin de la un om care are dragoste de oameni,
copilul va simti asta si nu se va revolta mai tarziu. Deci, prin ordine, parintele poate sa
doreasca un scop bun, dar se poate folosi si pentru a face un joc al puterii asupra
copilului. Copilul va simti asta iar candva, posibil ca ordinele sa nu mai fi executate,
chiar daca asta poate cauza copilului o viata de delicvent. Pur si simplu pentru ca
acele ordine nu au fost date din dragoste pentru copil/oameni ci ca expresie a ego-ului
acele ordine nu vor fi executate motivat de sentiment, ci de frica sau automat. 6% sunt
cuvintele, restul e mesaj non verbal. Acel mesaj non verbal, daca exprima ego (trufie,
mandrie, sete de putere si autoritate asupra celui mic) posibil ca nu va fi urmat de
copil.

2.Atribuiri/Investiri
Uneori, nu se zice copiilor doar ce trebuie s fac, dar i ce sunt. Acest tip de
mesaj se numete atribuire.
Puterea impactului lor depinde de frecvena lor i de semnele nonverbale care le
nsoesc.
Exemple de atribuiri directe:
Eti idiot!"
Eti micua mea dulce!"
Vei sfri n pucrie!"
N-o s reueti niciodat!"
Eti bun la citit!".
Acestea sunt atribuiri spuse copilului direct. Coninutul poate fi pozitiv sau
negativ. Impactul lor variaz n funcie de semnele nonverbale care le nsoesc. Eti
idiot!, zis dur, nsoit de o palm, determin un mesaj diferit de cel emis de aceleai
cuvinte pronunate pe un ton vioi i nsoite de o mngiere.
Uneori, atribuirile sunt emise n manier indirect, ceea ce nseamn c prinii
vorbesc despre copil cu o alt persoan, fie n prezena sa, fie astfel nct el s aud
ecourile:
Acela e cel mai linitit!
Jill e aa drgu!
Nu e aa puternic, tii?
Ne ngrijoreaz, este aa rea!
Tata zice c eti o pacoste!
Acest gen de atribuiri indirecte pare n mod deosebit susceptibil de a fi perceput
de copil ca un puternic mesaj. Pentru el, prinii sunt cei care determin realitatea i,
auzindu-i vorbind astfel despre ei, consider c spusele lor sunt un fapt stabilit.
n unele familii, atribuirile se transmit din generaie n generaie prin mesaje la
nivel psihologic. Se refer la poziia pe care o persoan o are n familie sau la numele
pe care l poart. Ellen, de exemplu, vine n terapie de teama de a nu nnebuni.
Analizndu-i scriptul, realizeaz c alte dou femei din familie, botezate Ellen,
mtua i bunica ei, au devenit psihotice, la o vrst apropiat de cea a lui Ellen.
Mesajul, la nivel psihologic, care nu a fost niciodat verbalizat, era: Femeile din
familie care se numesc Ellen devin nebune la 35 de ani!
Exemple de atribuiri indirecte (spuse de un printe celuilalt printe, cnd copilul
nu este de fa dar n auzul copilului):
37

"Vezi ce pot face alti copii i el (al nostru) nu e n stare de nimic!".


Aceste atribuiri indirecte au efect de sentin datorit faptului ca este exclusa
participatia directa la discuie a copilului. Acesta nu se poate apra n nici un fel, nici
mcar s plng. (atribuirea prin neparticipaie se incadreaza la una din metodele de
spalare a creierului ce va fi descrisa mai jos).
Exemplu de atribuiri cu mesaj ambivalent:
Astzi mama spune copilului: "Tu esti tot ce am mai scump pe lume" ("pentru ca
nu m iubete nimeni, mai ales tatl tu").
In alt zi copilul se alege cu o alt atribuire din partea mamei: "Tu eti piatra de
moar legat de gtul meu" (mama gandeste "pentru c a divora de tatl tu dar nu
cred c te pot crete singur", copilul simte mesajul ascuns "ar fi mai bine pentru
mama ca eu sa nu exist" care poate deveni in mintea copilului "cum sa fac sa nu mai
exist" atunci cand mesajul e repetat des iar copilul e mic i nu nelege lipsa de
cauzalitate cu sinele).
Dup cum se vede, atribuirile date copilului vin din sentimentele de inadecvare
ale printelui proiectate n copil, pe fundalul unei relaii de cstorie fr sentiment
autentic. Deasemenea, mesajele afective ambivalente pot duce la psihoza. Exemplul de
mai sus contine modul sau contextul in care e data copilului injonctiunea "nu exista"
iar acesta o poate primi sau o poate respinge pe principiul "e problema ta nu a mea".

3. Programe
Programul este compus din mesaje care vin din starea eului de Adult a parintelui
si se adreseaza starii eului de Adult a copilului. Indic cum se fac lucrurile: Iat
cum". De cate ori explici unui copil "iata cum..."? De 10, 100, 1000 de ori, pana
pricepe. Dar fara a te enerva. Daca copilul e deficient mintal, apeleaza la ajutor
specializat.

4. Porunci
Injonciuni) (Injoncine - presiune puternic fcut asupra cuiva).
Cele mai importante sunt:
1."Nu exista",
2."Nu tri" (cu versiunea "sinucide-te"),
3."Nu crete" ("rmi copil, ca s pot juca mai departe rolul de printe negativ
din care sa obtin stroke-uri negative"),
4."Nu te bucura",
5."Nu gandi",
6."Inebuneste",
7."Nu te apra",
8."Nu fi important",
9."Nu fi copil" (adica nu avea sentimente si nu dori),
10."Nu apartine",
11."nu fi tu insui",
12."nu reui",
13."nu (face)",
14."nu fi apropiat",
15. "nu fi bine (sanatos)",
16. "nu simi".
37

Copilul la anumite varste poate lua decizia de a-i nsui aceste injonciuni ad-
litteram sau de a le respinge cu ajutorul gandirii juridice a starii eului de Adult,
prezent i la copii, numit micul avocat: "asta e problema ta nu a mea" (iar prin
"problema" copilul intelege in sinea lui "faptul ca esti casatorita cu un barbat pe care
nu il iubesti si m-ai facut pe mine fara sa te gandesti bine inainte"). Gandirea juridica
a copilului se formeaza in anii de modelare si se definitivaza spre finalul copilariei.
Daca e incurajata de parinti, se poate dezvolta pana la maturitate dnd avocai celebri.
Gandirea juridica e folosita de copil in special pentru a modela etica sexuala conform
cu trebuintele sale.
Ansamblul format de injonciunile, permisiunile i deciziile pe care copilul le
elaboreaz, plecnd de la acestea, este numit scriptul propriu-zis (scenariul de via
propriu zis, cel care conduce individul spre reprezentaia final pe scena vieii i spre
rsplata finala).
De exemplu foarte multi oameni au injonciunea "nu exista" dar marea
majoritate a lor nu se sinucid.
Din nefericire, chiar daca nu se sinucid direct, nu sunt atat de ingeniosi incat sa
resping total injonciunea "nu exista" ci ncearc s o ocoleasca folosind o
contrainjociune parental: Ar fi mai bine pentru mine s rmn n via, att timp
ct..." i punctele pot fi completate prin nenumrate maniere cum ar fi: muncesc mult"
sau nu sunt apropiat de oameni". Asadar pot uni o injonciune cu o contrainjonctiune:
"Am dreptul s exist atat timp cat voi putea munci pe branci (ca un sclav)". Munca pe
branci poate conduce la un infarct si asa contrainjonctiunea "Sa muncesti pe branci
toata viaa vine in sprijinul injonctiunii "nu exista" adic "f cumva i incearc s
mori". Sau daca in urma unui accident individul este pus in fata imposibilitatii de a
mai munci, decizia de a se sinucide e totdeauna la indemana datorita injonciunii "nu
exista" combinata cu decizia "Am dreptul sa exist atat timp cat pot munci" (asa se
explica sinuciderile bruste ale unor proaspeti someri, sinucideri care par fara cauza
pentru public).

Descrierea modului n care sunt date injonciunile (poruncile) parentale

Nu exista
Dintre toate mesajele, acesta este cu potenialul letal cel mai mare i cel asupra
cruia trebuie s ne focusm iniial n terapie.
Dac v-ai gndit la sinucidere, este mai mult dect probabil c mesajul din
scriptul vostru implic o injonciune Nu exista. Este probabil acelai lucru dac v-ai
simit deja fr valoare, inutil sau nedemn de iubire. Poate c v vei aminti c unul
dintre prini v-a spus: O s te omor pentru asta! sau Dac nu te-a fi avut! Aceste
mesaje verbale confirm prezena acestei injonciuni, al crei impact major a fost deja
transmis prin semne non-verbale, mult mai devreme n via. De ce dau prinii astfel
de mesaje copiilor? Fr doar i poate pentru c acel tat sau acea mam, n starea de
Copil, se simte privat() sau ameninat() de ceva anume prin prezena copilului. Un
brbat tnr se cstorete i devine tat. Vznd c soia sa consacr prea mult timp
i energie bebeluului, tatl poate retri, ca un elastic, un sentiment din copilrie.
Incontient, retriete o scen de cnd avea doi ani, cnd a aprut un nou copil. Cum
ar putea rectiga dragostea mamei? Singura speran ar fi ca acel copil s dispar
sau s moar. Acum, ca adult, el poate emite semnale ale acestei dorine de moarte,
referitoare la propriul su copil.
37

ntr-un alt caz, o femeie are deja mai muli copii i nu mai vrea nc unul. Sub
presiunea familiei sau printr-un accident, rmne nsrcinat. Din Copil, url: Nu!
Nu nc unul! Vreau s se dea atenie nevoilor mele! i reprim furia din Copil,
refuznd s o recunoasc i fa de sine. Dar, ntr-o manier subtil, exprim o
anumit rejectare fa de copil. Nu i surde niciodat sau i vorbete puin, chiar dac
face tot ce trebuie pentru a se ocupa de el.
Cnd un printe agreseaz fizic sau psihologic un copil, mesajul Nu exista este
exprimat direct.
Aceast injonciune, Nu exista, apare frecvent n cadrul analizei scriptului,
ceea ce poate prea surprinztor, tiind implicaiile sale letale. Dar, amintii-v c
pentru un copil este foarte uor s interpreteze o ameninare cu moartea n tot felul de
comportamente ale prinilor, sau n evenimente exterioare, care par inofensive unui
adult. Amintii-v, de asemenea, c micuii confund dorinele cu actele. Poate din
cauz c vrea ca fratele mai mic s moar, micuul poate decide: Sunt un asasin i
merit s mor. i d singur mesajul Nu exista.
Acelai lucru se poate ntmpla i dac o mam transmite subtil copilului: Mi-ai
fcut aa ru cnd te-ai nscut (Berne numete aceasta scriptul mamei sfiate).
Copilul poate decide Nu valorez nimic, prin naterea mea doar i-am fcut mamei ru
i poate am omort-o. Deci, sunt periculos i pot face ru oamenilor sau s i ucid,
doar prin simpla mea prezen. Atunci merit s fiu rnit sau ucis.
Prinii pot spune, de asemenea: Dac nu ai fi fost tu, a fi putut urma Universitatea
sau a fi putut merge n strintate sau nu a fi fost obligat s m cstoresc cu unul
care este aa i aa...).
Dac mesajul Nu exista este aa de rspndit, de ce marea majoritate a
oamenilor nu se sinucid? Din fericire, acetia sunt extrem de ingenioi pentru a
rmne n via. n primii ani, copilul va lua decizii complexe pentru a se proteja de
acest sfrit fatal astfel: Ar fi mai bine pentru mine s rmn n via, att timp ct...
i punctele pot fi completate prin nenumrate maniere cum ar fi: muncesc mult sau
nu sunt apropiat de oameni.
Poate fi dat n mod subtil, astfel: Dac nu ai fi fost voi a fi divorat de tatl
vostru. Mai puin subtil: A fi vrut s nu te fi nscut...i atunci nu ar fi trebuit s m
cstoresc cu tatl tu. Mesajul poate fi dat nonverbal, cnd printele i ine copilul
n brae fr a-l dezmierda, privindu-l ncruntat sau mnios n timp ce l hrnete sau
i face baie, ipnd dac copilul vrea ceva sau fiind abuziv fizic. Exist o multitudine de
ci prin care mesajul poate fi dat.
Aceast injonciune poate fi dat de ctre mam, tat, ngrijitoare sau
guvernante i de ctre fraii mai mari. Un printe poate fi depresiv deoarece copilul a
fost conceput nainte de cstorie sau dup ce prinii nu i mai doreau copii. Sarcina
poate duce la moartea mamei i tatl sau bunicii l pot nvinovi pe copil. Travaliul
poate fi dificil i copilul poate fi nvinovit pentru c a fost prea mare: M-ai rupt n
buci cnd te-ai nscut. Aceste mesaje, spuse de multe ori n prezena copilului,
devin mitul naterii care spune: Dac nu ai fi fost tu, viaa noastr ar fi fost mai
bun.
Alte moduri, mai subtile de a da injociunea "nu exista":
"Dispari in camera ta! Am o discuie important cu domnii acetia!"; un printe
care i iubete copilul, l ia de mn i-l conduce n camera lui unde i explic situaia
evitand a-i da importanta fata de copil in prezenta unor straini. Astfel copilul nva
37

c e important ca persoan nu numai pentru prinii si ci pentru alti oameni in


general.
"Cat am vrut sa ajungi om mare" - driverul "Fii important!" - Cat de important?
(parintele accepta, d - drept de existenta copilului doar in conditiile in care acesta ar
deveni ce si-a dorit parintele). Cat de "om mare" trebuie sa ajunga copilul ca adult
pentru a-si multumi parintele?
Copiii cu aceasta injonciune invata in terapie sa-si acorde dreptul la existenta
(primesc persmisiunea de a exista in conditiile pe care ei si le pot crea). Conditionarea
existentei copilului de dorinta capitala a parintelui nu-i va aduce copilului mult ravnita
acceptare din partea parintelui. Parintele ramane mereu nemultumit de copil dar
multumit de sine. Prin urmare copilul chiar daca devine adult integrat cu mari
eforturi, se va simti inadecvat in familia sa si in general pentru via pentru ca nu a
ajuns un om suficient de mare.

Nu tri
Nu te duce la discoteca, nu te duce la chefuri, nu-ti fa prieteni, stai acas i
nva, acum e momentul s nu ratezi nvtura. Dac adolescentul se izoleaz, este
criticat ulterior pentru faptul ca nu are via social (comenzi ambivalente). Mai trziu
in viata adultul poate lua pentru sine urmatoarele decizii: nu-ti fa concediile, munceste
pe branci, cariera e totul, copiii sunt o cruce de dus, viata e mizerabila, oamenii sunt
rai, lumea e ostila, toti iti vor raul. Cu asemenea sfaturi si decizii e greu si firesc sa
nu vezi rostul propriei existene.

Nu te bucura
Aceast injonciune e dat din invidie, "dac eu nu m pot bucura tu de ce s te
bucuri?"
Copilul are voie sa isi cumpere numai ce poate fi folosit ca hrana, imbracaminte
sau accesorii scolare. I se reproseaza ca risipeste banii daca isi cumpara un aparat
electronic, un roman sau orice altceva care se adreseaza sufletului. Copilul este criticat
pentru hobby-urile alese, totdeauna hobby-urile copilului nu sunt pe placul parintelui
iar in final sunt vzute ca o pierdere de timp. Frecvent prinii nu au nici eu vreun
hobbyy ci sunt victimele deciziei timpurii "trebuie s muncesc continuu altfel nu am
dreptul s exist".
Unele femei care oricat se foreaza nu reusesc sa ajunga la orgasm posibil ca au
primit injonctiunea "nu te bucura ca e pcat sau ruinos". Orgasmul poate insemna
un prliej de bucurie. Lipsa lui poate fi un motiv de frustrare si tristete. Exemplul
extrem prin care un tata "proxenet" isi educa fiica este: "ai grija ca mana care-ti intra
sub fusta sa fie plina de aur". Fraza poate avea si alte formulari mai moderne. Fiica are
voie sa se bucure de sex daca se vinde bine iar o parte din profit l ofera tatalui (zestrea
ginerelui). Ca sa obtina asta, tatal controleaza, directioneaza viata intima a fiicei. Un
asemenea parinte se mai numeste si tatl-proxenet.
O alt situaie de interdicie la bucurie este cea observat in relaiile agresor
-victim cand victima se poate bucura numai de ceea ce ofer agresorul ca mit de
mpcare. Bucuria este folosit ca un mijloc de manipulare ieftin pentru a aduce
victima inapoi n cercul agresiuni. Ct timp nivelul agresional excaladeaz, victima are
interdicie la bucurie. Cand victima vrea sa paraseasca mediul agresor, brusc
agresorul vine cu un cadou de mpcare (elasticul victima - agresor).
37

Inebunete
Este dat prin comenzi care atac gandirea, sau prin reprouri care atac
identitatea moral a persoanei (abuz moral "Nu esti suficient de bun pentru noi!" sau
"Nu te ridici la nivelul ateptrilor noastre!" sau "Nu ne merii!", "Nu m merii!").
Aceast injonciune se d prin mesaje ambivalente i comenzi disjuncte.
Porunca "inebunete" vine prin reprosuri care ating valoarea morala a copilului.
Exemplul clasic este urmtorul: "greelile mele sunt datorit ie iar meritele tale sunt
datorit mie". Parintele spune ca tot ceeace face (condiionri, deturnarea vieii
profesionale, interzicerea vietii personale a copilului), este pentru binele copilului, din
dragoste pentru el. Condiiile create de printe pentru copil sunt n aa fel concepute
ncat copilul s-l mulumeasc pe printe (nu pe sine) ca i cum ar fi un obiect sau o
marionet. Prin urmare copilul se simte inadecvat fata de sine si mediul social
neavnd posibilitatea de a fi el nsui (nu poate deveni ceea ce i dorete, nu-i poate
exprima sentimentele, i sunt substituite propriile decizii i alegeri cu cele deciziile si
alegerile parentale pe motivul c "un copil nu poate decide corect pentru sine" - un
aspect important al culturii si educatiei romanesti cu radacini adanci in timp care
merg pana in societatea sclavagista: "sclavul nu poate decide nimic pentru sine fara
acordul stapanului"). O remarca importanta ar fi ca in societatea occidentala, copiii,
adultii sunt liberi in limitele in care nu incalca viata sociala si personala a celorlalti
(definita democratiei). Acesta e si secretul succesului societatii occidentale, "omul
potrivit la locul potrivit" si nu "omul pe pile in locul unde nu are aptitudini" sau
"copilul marioneta in locul decis de parinte". Suntem liberi in anumite limite impuse de
ceilalti si avem dreptul sa impunem limite celorlalti. Suntem liberi intre limite.
Incalcarea limitelor noastre de catre alte persoane, n spe prinii notri, n diverse
moduri, ne provoac traume, diverse tulburri de comportament i chiar nebunie
(psihoz). Orice efect are o cauz, iar rolul inteligenei umane este depistarea cauzei
nainte ca efectul s devin permanent.

Nu fi tu (nsui)
Aceast injonciune poate fi exprimat fa de un copil ai crui prini i doreau
o fat i care au avut un biat i viceversa i care transmit mesajul n manier
nonverbal Nu aparine sexului tu. Acest lucru poate apare n numele date copiilor,
o feti se va numi Jacky i un bieel va fi botezat Vivian.
Prinii i vor mbrca fetele cu haine trainice i bieii cu zorzoane i panglici.
Odat adult, persoana cu un astfel de mesaj continu s se mbrace i s aibe
maniere tipice celuilalt sex.
ntr-o manier mai general, mesajul poate fi: Nu fi tu nsui, fii alt copil.
Prinii pot prefera un copil mai mic, unuia mai mare sau un frate unei surori. O
mam care respinge un copil l poate compara mereu cu ali copii: Micul Johnny de la
capu strzii, merge cu bicicleta cu dou roi nu-i aa c e iste? i n plus are cu un
an mai puin dect tine. n acest caz, mama poate avea imaginea copilului ideal la
care viseaz. Ea nu reacioneaz pozitiv dect la aspectele copilului care cadreaz cu
aceast imagine i le poate respinge pe celelalte.
Prinii fac de asemenea i acest gen de declaraii: Semeni bine cu unchiul tu
Harry, care nu e bun de nimic. i cu ct copilul se va comporta ca i acest unchi, cu
att va obine mai multe stroke-uri.

Nu fi copil
37

Aceasta este o alt injonciune transmis de prini, din starea de Copil, care se
simt ameninai de prezena unui copil. Dar n loc s se debaraseze pur i simplu de
acest copil, Copilul din printe spune: Aici nu este loc dect pentru un copil i acesta
sunt eu. Dar te voi suporta att timp ct te vei comporta ca un om mare i nu ca un
copil. Aceasta se traduce mai trziu prin mesaje verbale ca: Eti prea mare pentru
sau Bieii mari nu plng.
Nu fi copil este dat de asemenea de prinii crora nu li s-a permis niciodat s
se comporte ca nite copii i care se simt ameninai de un comportament de copil.
Acetia au crescut ntr-un moment de criz sau ntr-un cmin sever, n care valoarea
i importana erau legate de ceea ce fcea cineva.
Uneori, copiii mai n vrst sau copiii unici i dau singuri acest ordin. Cnd i
vd prinii certndu-se, un copil mic poate decide: n afar de ei doar eu mai sunt
aici, deci din cauza mea se ceart. Aadar, trebuie s fac ceva. Trebuie s m grbesc
s cresc ca s devin responsabil. Un copil mai mare poate decide n aceeai manier
c este responsabil pentru fraii mai mici.
Dac v simii stngaci n relaiile cu copiii, avei probabil injonciunea Nu fi
copil. Acelai lucru este probabil adevrat dac v simii ncordat ntr-o situaie de
distracie printre ali aduli. Nu te amuza i Nu te simi bine, Nu simi plcerea
apar uneori ca variante ale injonciunii Nu fi copil.
Ce este sigur este c noi nu avem nevoie s ne aflm n starea de Copil pentru a
ne simi bine, pentru a ne amuza i a simi plcerea. Dar dac ai decis, cnd erai
copil, c amuzamentul i plcerea sunt lucruri rezervate copiilor i c voi ai fost
obligai s devenii nite mici aduli n copilrie, v vei ntoarce ca un elastic la
aceast decizie din trecut de cte ori vei avea ocazia de a v amuza n prezent.
n unele familii, dac te amuzi prea tare, eti considerat lene sau pctos.
Exist i credina magic c dac te simi prea bine, se va ntmpla ceva ru. Aa c
soluia magic de ndeprtare a rului este de a nu te simi prea bine.

Nu crete
Acest mesaj este dat deseori mezinului. Prinii, n starea de Copil, pot s nu
vrea s abandoneze ideea de a avea un copil mic n cas. Pentru ei, valoarea lor se
rezum la a fi un tat sau o mam bun i dac copilul lor crete, nu i mai recunosc
valoarea. Acest ordin este dat i de prinii care la rndul lor nu au crescut i al cror
mesaj este: Rmi partenerul meu de joac.
Uneori, mesajul nseamn: Nu m prsi. Este cazul unei femei care rmne acas
pentru a se ocupa de o mam n vrst, exigent.
O alt variant este Nu fi sexy. Acest mesaj este dat deseori de un tat fiicei
sale, n perioada n care este destul de mare pentru a-i manifesta feminitatea. Din
starea de Copil, tatlui i este fric de propria reacie sexual fa de fiic i emite
mesaje nonverbale de distanare fizic, pe care fetia le decodeaz ca ordine de a nu
crete i de a nu deveni femeie, din punct de vedere sexual. "Te rog sa nu umbli prin
faa mea vopsit ca o tarf" spune tatal fiicei sale de 16 ani. De fapt tatal e invidios
pe sexualitatea fiicei sale, se simte incitat de aspectul ei si se razbuna pe ea nelasand-
o sa-si traiasca adolescenta. Fiica intelege ca e acceptata de tata doar daca ramane
feti (nu crete e decizia inconstienta; antiteza ar fi s cresti mare iar
contrascriptul ar fi "s-mi fac de cap") .
Copile asculta-ma, nu e nimeni pe lumea asta sa te iubeasca mai mult ca mine!
(adolescentul poate intelege inconstient urmtorul mesaj: "daca vrei sa fi <<iubit>>
37

rmi copil, nu lua decizii proprii ca un adult independent iar eu, parintele, te voi iubi
posesiv ca si pana acum, cu conditia sa faci cum spun eu". Pe de o parte parintele
devalorizeaz adultul numindu-l copil (cand el poate avea 40-50 de ani, fapt obinuit
in cultura balcanic), meninndu-i autoritate in mod nedemn asupra lui, iar pe de
alta parte nu-i acorda permisiunea de a gandi si lua decizii in nume personal.
Consecinta? Copilul ajunge un adult dependent de sfaturile parintilor, sau a unui
substitut de parinte in persoana partenerului.

Nu reui
Aceast injonciune este dat de un printe, care n starea de Copil este gelos pe
reuitele fiului sau ale fiicei sale. Imaginai-v un tat care vine dintr-o familie srac.
A nceput s lucreze la 15 ani i nu a putut s urmeze niciodat o facultate. Azi,
datorit muncii sale, el i copiii si stau bine financiar. Pltete ca fiica sa s mearg
la o coal bun, pentru a putea urma Universitatea.
Vzndu-i reuitele, tatl va simi plcerea ca printe. Dar incontient, din
starea de Copil, este gelos c fiica sa are posibiliti pe care el nu le-a avut. Ce va fi
dac ea va reui? Aceasta va demonstra c e mai bun ca el? Nonverbal, i transmite
mesajul Nu reui, chiar dac manifest i cere s lucreze intens pentru a reui.
O student care n cadrul scriptului a luat decizia de a se supune injonciunii
Nu reui va lucra intens la coal i va face totul competent. Dar cnd se va apropia
examenul, va gsi o manier de a-l sabota. Intr n panic i prsete sala sau uit
s ia un act important. Poate ajunge s-i produc o boal sau s remarce c nu mai
tie s citeasc.

Nu (face)
Mesajul Nu...face implic Nu face nimic, pentru c ceea ce faci e aa de
periculos c ai fi mai n siguran dac nu ai face nimic. Dac o persoan adult ezit
continuu ntre diferite aciuni, cu sentimentul constant c nu ajunge nicieri, dar nu
reacioneaz niciodat pentru a gsi o soluie, poate avea un astfel de mesaj n script.
Injonciunea Nu...face este dat de o mam care, n Copil, este ngrozit c se
va abate o nenorocire asupra copilului su, dac acesta se ndeprteaz de ea. Motivul
acestei terori se afl n script, mai degrab dect n realitate. O mam care resimte
aceast panic poate spune lucruri ca: Johnny, vezi ce face sora ta mai mic i
spune-i s nu mai fac!
Aceast injonciune este dat de prinii crora le este fric. Datorit fricii,
acetia nu permit copilului s fac multe lucruri normale: nu te apropia de trepte
(copiilor care ncep s mearg); nu te cra n copaci; nu merge cu rolele, etc. Uneori,
aceti prini nu i-au dorit copilul i, recunoscndu-i dorina iniial ca acest copil
s nu fi existat, se simt vinovai i panicai de propriile lor gnduri i devin
supraprotectivi. Alteori, printele devine fobic, psihotic sau supraprotectiv dup ce a
pierdut un copil mai mare, n urma unei boli sau a unui accident. Pe msur ce
copilul crete, printele va fi preocupat n legtur cu orice aciune pe care o propune
copilul i spune: Poate c ar fi bine s te gndeti mai mult n legtur cu asta.
Copilul crede c nimic din ceea ce face nu este bine sau sigur, nu tie ce s fac i
caut n jur pe cineva care s i spun. Un astfel de copil va avea mari dificulti n a
lua decizii n via.
37

Nu fi important
Dac, de exemplu, unui copil nu i se permite s vorbeasc la mas, i i se spune:
Copii trebuie vzui, nu auzii, Nu vorbi c-i intr aer n stomac, Nu bea ap n
timpul masei c-i dispare pofta de mncare, sau este desconsiderat ntr-un mod
oarecare, poate simi mesajul ca Nu fi important. De asemenea, poate primi un astfel
de mesaj la coal. n California, copii hispano-americani au avut n trecut probleme
mari cu importana, deoarece ceilali copii care vorbeau doar o limb i batjocoreau
pentru ncercarea de a vorbi engleza la fel de bine ca i spaniola i pentru c nu o
fceau prea corect la nceput. Bineneles, negrii primeau acest mesaj din partea
albilor, ca i din partea mamelor care nu doreau s fie destul de importani ca s aib
probleme cu albii.
Oamenii care si-au nsuit injonctiunea "nu fi important" sunt cuprini de panic
cnd li se cere s-i asume rolul de lider ori cand sunt pusi s vorbeasc n public. n
cursul vietii, o persoan care are injonctiunea "nu fi important" asumata, alege pozitii
de executie (subaltern) si nu ncearc s avanseze sau saboteaz acest lucru dac se
ivete ocazia, scuzandu-se la final cu "puteam mai mult dar...". O variant a acestei
injonciuni este Nu cere ce vrei.
Exist i un alt mesaj aprut din dorina prinilor de a-i respinge copiii.
Nonverbal, printele transmite din starea de Copil: Te suport, micuule, att timp ct
i dai seama c nici tu, nici nevoile tale nu sunt importante aici.

Nu aparine
Prinii spun copilului urmatoarele fraze: "Bunicii ti sunt mizerabili, tu trebuie
s pleci din casa asta" - dar chiar prinii nii nu pleac vreodat. "Satul, oraul sta
sunt mizerabile, tu trebuie s pleci departe de aici, noi vom rmne aici s ne
sacrificm pentru tine" (?) - dar chiar prinii nii nu pleac niciodat din respectiva
localitate. "ara asta e mizerabil, cine e detept a emigrat de mult de aici" - dar chiar
prinii nii nu vor emigra niciodat. Mesajul ctre incontientul copilului este: "nu
te simi bine unde te afli, nu aparii aici, nu aparine". Copilul poate deveni distant fa
de oamenii i localitatea unde s-a nscut. Poate dezvolta complexe de superioritate. In
realitate mesajul parental catre copil este "Nu ne aparii", este un mesaj pe care l-au
primit la randul lor prinii sau i l-au auto indus datorita unor complexe de
inferioritate din copilrie, sentimente de inadecvare proiectate in toi ceilali (casa
familiala, localitatea de batin, ara natala, uneori chiar si fata de profesia si locul de
munca alese liber). Unii care aleg s rmn, devin insuportabili in locul in care simt
ca nu apartin, altii care aleg s se mute ca iganul din loc in loc, nu e vor simi bine
nici unde, pentru ca "porunca" parentala "nu aparine" nu se sterge odata cu mutatul
dect poate dac "emigrarea" nu se face intr-un loc (ar) unde exista cat mai multi
oameni "liberi", fr porunci parentale de genul "nu apartine" sau "nu te simti bine
aici". Porunca "nu apartine" are ca si consecinta, permanenta nostalgie dupa locuri
indepartate i, poate degenera in dromomanie.
Pandit Nehru, omul de stat indian, obinuia s spun: Cnd m aflu printre
europeni, m simt indian i cnd sunt ntre indieni, m simt european. Ar fi o ans
ca el s fi primit mesajul Nu aparine. Persoanele care se supun unui astfel de ordin
se simt pe dinafar ntr-un grup, fiind percepui de ceilali ca solitari sau
nesociabili.
Acest mesaj poate fi transmis printr-o atribuire a prinilor, care zic mereu
despre copiii lor c sunt diferii de alii, dificili sau timizi. Sau prinii pot fi un
37

model pentru aceast injonciune, datorit propriei marginalizri sociale. Acest mesaj
este vehiculat fie transformnd copilul n ap ispitor, fie repetndu-i constant ct
este de unic.

Nu fi apropiat
Injonciunea Nu fi apropiat poate implica o interdicie de apropiere fizic. Sub
aceast form, prinii ne prezint deseori un model, atingndu-se rareori sau
atingndu-i rar copilul. Pe de alt parte, poate semnifica Nu fi aproape din punct de
vedere afectiv. Acest mesaj se poate transmite din generaie n generaie, n familiile n
care oamenii nu vorbesc niciodat unul cu cellalt despre sentimentele lor.
Un copil i poate da singur mesajul Nu fi apropiat, ca reacie a faptului c
unul din prini l ine mereu la distan. Copilul ntinde braele s fie mbriat i nu
obine nici o reacie. Decide c cererea sa de apropiere nu merit suferina de a fi
respins.
O variant a mesajului Nu fi apropiat este Nu avea ncredere. Acest mesaj
poate fi decodat la moartea sau plecarea brusc a unui printe. Incapabil de a nelege
aceast dispariie brusc, micuul poate decide: Nu voi mai avea niciodat ncredere
c cineva va fi lng mine, cnd voi avea nevoie. Aceast decizie poate fi luat i
atunci cnd un printe este abuziv sau ncearc s profite de copilul su sau s-l
pcleasc. Decizia este: Voi rmne departe de tine ca s m protejez.
Meninndu-i deciziile de acest tip n viaa adult, o persoan poate ajunge s
fie suspicioas n mod constant. Chiar dac este acceptat cu cldur, i nal
antenele pentru a repera respingerea. Dac cealalt persoan refuz s o resping,
pun relaia la ncercri pn la ruptur i atunci rostesc: i-am spus eu!

Nu fi bine (sntos)
Prinii sunt foarte ocupai i lucreaz toat ziua. i iubesc fetia, dar nu mai au
energie pentru a-i acorda atenie seara, cnd copilul vine de la cre. La un moment
dat, copilul se mbolnvete. Mama i ia concediu pentru a se ocupa de copil, iar tatl
i citete seara poveti pentru a adormi, ceea ce fcea rar nainte.
Din Micul Profesor mecher, fetia trage concluzia: Pentru a obine atenia pe
care o doresc, trebuie s fiu bolnav. Fr a-i da seama sau fr a o vrea, prinii i-
au dat ordinul Nu fi bine. Dac se supune acestui mesaj, ca adult va utiliza aceast
strategie a scriptului care const n a fi bolnav de fiecare dat cnd lucrurile merg
ru n relaiile sale sau la serviciu.
Uneori Nu fi bine este dat prin atribuire, ca n cazul familiilor care spun
mereu vecinilor sta nu e zdravn (voinic), tii.
Copilul gsete o variant Nu fi sntos la un printe sau un membru al
familiei care este psihotic i observ c obine atenie dac are un comportament
similar nebuniei. Aceast injonciune poate fi ntrit prin reguli nespuse despre cum
este transmis nebunia ntr-o anumit familie.
In unele regiuni rurale din Romania, exista credinta magica cum ca daca ai o
boala incurabila, misterioasa, e necesar sa faci un copil (femeie fiind), pentru ca boala
ta sa treaca in copil, copilul moare iar tu te vei salva. Aici poate fi vorba mai ales de o
boala psihica (daca tot e o decizie inconstienta, ea se va transmite la nivel de
inconstient). Desigur, copilul se imbolnaveste, mama nu se vindeca dar are satisfactia
ca nu sufera singura in relatia ei nefericita cu sotul. Asta se traduce prin faptul ca
"poi sta mult timp n nevroz, dac ai pe cine bga in psihoz" (prin suprascenarizare,
37

episcriptul descris de Fanita English). Dac nu ai pe cine bga n psihoz, sunt anse
intri tu mai devreme in psihoza. Si astfel, imbolnavirea psihica a copiilor e metoda cea
mai ieftina si la indemana pentru parintii cu grave probleme psihopatologice si de
cuplu. De aceea se spune ca orice depresiv duce in spate cel putin o persoana (unul
din parinti sau ambii, sau si bunicii).

Nu gndi
Injonciunea poate fi dat direct prin ordine imperative cum ar fi: "Taci!" sau
"Taci ca te plesnesc!", "Hai dispari!" sau prin atribuiri directe: "Esti prost, tembel,
idiot", "Nu gndeti ce faci!" sau prin a spune mereu copilului ce sa fac fara nici o
legatura cu situatia prezenta (bombardarea cu sfaturi necerute), suportivitatea
excesiva (parintii rezolva totul in locul adolescentului, insa pretind de la acesta un
rezultat final grandios, pe masura), etc. etc.
Injonciunea Nu gndi" poate fi dat de un printe care denigreaz constant
modul de a gndi al copilului. Micuul James este mndru s-i arate tatlui cum a
nvat s-i scrie numele. Tatl rde zgomotos: Huh! Ce mucos iste eti!" Uneori,
Nu gndi" este transmis prin model. Astfel, o mam isteric i arat fetei: Cnd
femeile vor s obin ceva de la brbai, i pot deconecta gndirea i i pot intensifica
sentimentele."
Nu gndi" poate fi transmis i altfel: Fii obsedat de tot ce vrei, mai puin de
problema care te privete direct." Astfel, una din urmrile blocrii constante a copilului
de la preocuparea pentru sine (n scopul de a-l obliga s devin preocupat pentru
satisfacerea sinelui printelui) este apariia indivizilor de tip "scufia roz". Prin
preocupare se nelege aciunea de a gndi a individului pentru ai rezolva problemele
personale aici i acum, prin decizii i alegeri proprii, motivate de sentimente si gusturi
proprii. Scufia roz este personajul care st mereu n pdure n ateptarea scufiei roii
pentru a o informa unde l poate gsi pe vntor, fr a participa la petrecerea final
dat n cinstea nvingtorilor lupului. Mai exact, de cate ori copilul i exprim sinele
(prin iniiative, actiuni, dorine), atenia sa este deturnat spre ceea ce
gndete/dorete sinele printelui. Aceti copii sunt viitorii aduli "copii de minge", cu
ocupaii bizare, gata oricnd s comit un act necerut de slugrnicie (vezi
supraadaptarea). Un adult supus unui ordin Nu gndi" reacioneaz probabil la
probleme ncurcndu-se sau simind o indispoziie, n loc de a se gndi la o rezolvare.
O alt consecin a blocrii copilului de la preocuparea pentru sine poate fi tendina
acestuia spre preocuparea de sine (tulburare de identitate) n scopul de a deveni aa
cum (sau ceea ce) i dorete printele nu copilul nsui (o variant a injonciunii "nu fi
tu nsui"). Aa pot aprea narcisitii infatuai (copiii ludai exagerat i continuu
pentru orgoliul printelui) sau oameni care nu mai au curajul de a iei pe strad,
pentru c nu au intrunit standardele i criteriile parentale.
La tendina brutal de a bloca un dialog confruntativ (care implic gndire din
partea victimei) recurge de regul agresorul n momentul cnd discuia cu victima se
apropie de un subiect sensibil pentru el, i anume atitudinea sau sentimentele sale
pentru victim. Survine teama incontient c ar putea fi deconspirat ca fiind lipsit de
sentimente (situaia e ntlnit de regul n confruntrile familiale, so-soie, printe-
copil). Parintele blocheaza brutal dialogul copilului in momentul cand acesta i cere
socoteal, incearc s gandeasc, s fac corelaii. n cazul n care copilul
internalizeaz njonciunea "nu gndi" dat n asemenea situaii, el ar putea decide:
"Nu voi cere niciodat socoteal altora pentru atitudinea sau comportamentul lor fa
37

de mine", o variant de "nu te apra" la mesajului agresorului "las-m s te ucid i nu


spune nimic".
Alte variante ale ordinului Nu gndi" sunt: Nu te gndi la x" (sex, bani, etc) i
Nu gndi ce gndeti tu, gndete ce gndesc eu". Exemplu: o femeie versat care
tocmai i-a prsit partenerul amator al jocului lovete-m""trage-mi un ut.
Dac injonciunea este Nu te gndi la secretul nostru de familie", persoana se va
ntoarce la o scen timpurie pentru a spune celorlali c a tiut ntotdeauna secretul
familiei. Dac injonciunea implic faptul c individul este prost", scena timpurie va fi
una n care el va repudia acest atribut.
In concluzie "Nu gndi" sau crede ca exista Mos Craciun, crede ca te-a adus
barza, nu fa corelatii intre membrii familiei, nu judeca sentimetele parintilor tai fata de
tine, nu fa corelatii intre membrii altor familii se rezum la a nu observa nimic din
ceea ce are legatura cu sentimentele sau cu realitatea obiectiv. Nu analiza
sentimentele nimanui fata de tine ca sa nu vezi daca esti folosit sau nu. Injonciunea
"nu gndi" asumat timpuriu de copil poate duce la comportamente asemntoare cu
retardul mintal sau debilitatea mintal dar pentru c sunt stri recuperabile sau
parial recuperabile, sunt numite pseudoretard sau pseudodebilitate mintal. Ele pot fi
uor observate la copiii instituionalizai sau la cei crescui n mediile bolnave ale unor
asisteni maternali iresponsabili. Intre pseudodebilitatea copiilor institutionalizati si cei
care au dezvoltat un sine compliant datorit ego-ului parental exist doar o diferen
de cantitate nu i de calitate.

Nu simi
Prinii pot fi un model pentru injonciunea Nu simi, prin faptul c ei nii i
reprim sentimentele. Uneori exist n familie o interdicie pentru manifestarea
sentimentelor. Cel mai frecvent, unele sentimente sunt interzise, n timp ce altele sunt
permise. Astfel, un ordin Nu simi poate fi interpretat ca Nu simi furia, Nu simi
frica, etc.
Uneori, mesajul e decodat ca Triete acest sentiment, dar nu-l arta. Unii
copii au o versiune extrem a interdiciei de a simi o anumit emoie. Bieii mici
primesc urmtorul mesaj de la tatl lor: Bieii mari nu plng niciodat sau Fii un
soldat curajos i aceste slogane semnific Nu resimi tristeea i Nu resimi frica.
n unele familii, mesajul Nu simi implic Nu simi senzaii fizice. Aceast
injonciune este dat frecvent foarte devreme n copilrie i dac este dat cu destul
putere, poate fi originea unor probleme serioase la vrsta adult. De exemplu, un copil
cruia i s-a interzis s simt foamea va avea mai trziu o tulburare a alimentaiei. Unii
terapeui n AT au afirmat c mesajul Nu avea senzaii este rdcina anumitor
psihoze.
Unii prini transmit o versiune care spune: Nu simi ce simi tu, simte ce simt
eu. Mama spune biatului ei mic: Mi-e foame, ce vrei s mnnci? sau Mi-e frig,
pune-i un pulover.

Nu te apra sau rmi lipsit de aprare


Se poate da astfel: "Nu sta cu minile ncruciate n piept cnd i vorbesc!", care
tradus nseamn: "Nu indrzni macar s schiezi o poziie defensiv atunci cand te
agresez, darmite s te aperi concret!" sau pe scurt las-m s te ucid i nu face
nimic! Alte injonciuni dar i alte moduri n care pot fi date injonciunile deja
prezentate mai sus vor fi descrise la Programarea Parental (la sfritul materialului).
37

Sinucide-te
Aceast injonciune este data copilului indirect prin afirmatii similare cu
executia:
eu te-am facut eu te omor (nu ai dreptul sa traiesti);
sa inveti ca de nu dracu te ia (sa inveti ce vreau eu nu ce vrei tu, altfel va trebui
sa te omor);
ori inveti ori mori (ori faci cum spun eu, ori esti liber sa te sinucizi).
Cei care fumeaza, beau foarte mult, se drogheaza pun in aplicare porunca
"sinucide-te".
Un lucru grav care se poate intampla e ca un copil incearca fiecare injonctiune
asumata sa o bandajeze cu o dependen. De exemplu i se ordona sa nu se bucure de
sexualitate, de partenerul de sex opus, ca e pacat, copilul poate alege sa devina
dependent sexual si emotional de partener. I se ordona sa nu risipeasca banii pe
lucruri care-i plac, copilul poate alege sa devina dependent de fel si fel de obiecte de
care se plictiseste rapid. Se plictiseste pentru ca oricum nu are permisiunea de a se
bucura de ele. Deci va dori altele. Atunci cand copilul nu alege calea dependentelor,
poate alege calea suicidului sau vagabondajului, a fugii de acasa. Desigur, calea
sanatoasa e sa nu isi asume aceste injonctiuni. Dar asta putini copii neiubiti reusesc.

D-te de gol sau deconspir-te (chiar si atunci cand nu ai facut nimic sau
doar ceva minor si cereti iertare ca si cand ai fi comis o crima)
Anumii prini se despgubesc pe sine pentru insuccesele lor sociale, personale,
pndind orice greeal a copilului fcnd un joc cu el de genul "te-am prins ticlos
mic, tiam eu c nu eti asculttor, sau nu eti cinstit i corect, sau capabil". Pentru
ca reactia parintelui e brutala, copilul tinde sa-si recunoasca instant greseala si sa-si
ceara umil scuze. Cu timpul jocul se poate agrava iar copilul poate recunoaste si
greseli imaginare ale parintilor. Motivatia parintelui este de a face un transfer de vina
asupra copilului, "tu esti mereu vinovat, nu eu, parintele" iar copilul preia vina
inconstient prin presiune/agresiune (de frica). Acesti copii dupa ce devin adulti, se vor
comporta umil, "da sefu" sau vor dezvolta diverse jocuri in care vor gresi mereu, vor
esua mereu pentru a-si putea cere scuze de la cei in care i vor proiecta inconstient
imaginile parintilor nazisti pe care i-au avut.

5. Principiile (sau prejudecile).


Vin din starea eului de Parinte a parintilor i se imprim in starea eului de
Parinte a copilului (copiii mici care critica si normeaza pe ceilalti copii in timpul
jocurilor). Exemple de principii din Parintele negativ Toi scoienii sunt zgrcii.",
Negrii sunt lenei." Albii te exploateaz.", Lumea e un loc ngrozitor.", Nu putem
avea ncredere n oameni.". Principiile primite de la parinte dau pozitia de viata a
copilului: Eu cu tine suntem OK dar ei nu sunt OK" (Hai sa-i exterminam!
nazistii). Sau Eu cu tine nu suntem OK , toti ceilalti sunt OK" sinucigasii in grup
(Hai sa ne sinucidem pentru ca viata nu are sens!); un parinte care nu emite n
prezenta copilului ordine, principii negative, prejudecati, critici, limitri cu sens de
ateptri il va plasa pe copil pe o poziie de invingator n via: eu sunt ok, tu esti ok,
ei sunt ok". Vezi mai jos principiile educative corecte.
37

6. Contraporunci , contrainjonciuni sau miraje (acestea devin dependene,


cum ar fi dependena de imaginea de sine bun, ele prind totdeauna la copiii vanitoi
din structur). Au fost denumite astfel pentru c se credea la nceput c pot anula
poruncile parentale (injonctiunile parentale), ca sunt un fel de antidot al acestora. De
fapt ele ajuta prin asociere la indeplinirea poruncilor parentale si nu sunt altceva decat
atribuiri negative la adresa copilului dar camuflate in mod subtil.
Exemple:"Fii cuminte!"; "Fii perfect!"; "Fii puternic!"; Fii detept!; "F eforturi!";
Lucreaz din greu!"; Fii primul din clas!"; "F plcere (altora)!"; "Grbete-te !".
De unde tie copilul cnd e suficient de perfect, de puternic, c s-a grbit destul
sau c a mulumit pe toat lumea? De aici i numele de miraje care a fost dat
contrainjonctiunilor. Aceste contraporunci folosite frecvent pot declana/stimula un
comportament compulsiv sau rebel (de opozitie).
Contrainjonciunile par pozitive sau c ar putea avea un efect benefic asupra
copilului. Dar iat ce nelege copilul (dialogul sau interior intre Micul Avocat i Copilul
din copil care da gandirea marian):"De ce imi spune mama s fiu puternic? Pentru c
sunt slab! Deci sunt slab!" este interpretarea cand Micul Avocat din copil este
nepregtit, putin dezvoltat. O interpretare direct care se va sedimenta pasiv in
inconstient. Cum interpreteaza copiii care au Micul Avocat dezvoltat:? "Mama imi
spune sa fiu puternic pentru ca ma crede slab, dar eu sunt puternic! Mama m crede
sau m vrea slab, e problema ei!"
Contrainjonciunea "Fii puternic!" este de fapt o atribuire: "Ii spun s fii
puternic pentru c te cred slab" - "Eti slab!" iar copilul poate ramane cu atribuirea
"Sunt slab!" pentru toata viata, depinde de frecventa repetarii mesajului.

Antiscenariul
Dac copilul ar raspunde "Nu vreau s fiu puternic!" sfidnd parintele, tocmai
pentru ca a simtit atribuirea ascunsa "eti slab", imediat printele s-ar deconspira i
ar rspunde: "Bine atunci, nu fii puternic (cum te sfatuiesc eu), fii slab (cum vreau
eu)!" muteriul i d arama pe fa iar Micul Avocat din copil obine confirmarea la
ceea ce bnuia: "Parintele e pervers, las c-i art eu lui!" Modul in care i va arta se
numete in analiza tranzacional Antiscenariu (copilul face totdeauna inversul
sfaturilor si principiilor parentale, pentru ca a simtit in ele desconsiderare i lipsa
iubirii). Copiii care aleg antiscenariul se numesc copii rebeli, ei nu sunt liberi, pentru
ca functioneaza tot dupa o formula, chiar daca e o antiformula (redau caseta parentala
de la coada la cap). Acest rationament poate fi aplicat tuturor contrainjonciunilor.
Contrainjonciunile pot fi demontate uor de copil prin simple intrebri puse printelui
(eventual nsoite de un zmbet ironic) :
Cat de puternic?
Cat de cuminte?
Cat de detept?
Acest fapt e mult mai plauzibil ca va dezarma printele (care probabil se va
autosesiza de absurdul propriilor spuse) decat o opozitie directa Nu vreau sa fiu
puternic!. Cum ar trebui s spun un printe care i iubete copilul n loc de "Fii
puternic!"? i va spune "Eti puternic!" (atunci cand vede ca acesta a reusit un lucru
cat de mic) sau nu i va spune nimic daca copilul nu a reuit nimc ori i va spune: "Ar
iei mai bine dac ai face aa! Hai sa iti arat cum se face" dar cu siguran s-ar abine
de la "Fii puternic oim al patriei pentru ca urmeaz s facem totul pentru binele
37

familiei (patriei)" parintele socialist, sau, si mai grav, "nu esti bun de nimic, te-as
extermina" parintele nazist. Consider acest articol util prinilor "socialiti" care nu
vor s aib copii "proletari" ns nu tiu cum s procedeze ("Fii drz i lupt Nicolae
(Labi)").
Totdeauna injonciunile, permisiunile, ordinele sunt insotite de mesaje non
verbale, care le pot accentua sau le pot diminua impactul. Cu mult nainte ca limbajul
s fie nsuit de copil (nc din primul an de via), injonciunile i permisiunile sunt
date de catre parinti copilului de o manier non verbal, de aici i temerea parial
justificat a unora fa de deochi, the evil eye. n acest material a fost prezentat
modul verbal de transmitere, din comoditate didactic. Un copil mic care are mai
multe interdictii decat permisiuni, va cauta totdeauna din priviri aprobarea printelui
atunci cnd va dori s fac ceva. Cand va fi adult, va cauta aprobarea persoanelor pe
care le percepe cu autoritate asupra sa.
Modelul comportamental preluat de copil este cel al figurii parentale cu cea mai
mare autoritate asupra sa. Este puin probabil ca un copil s preia modele
nesntoase din exterior dac n familie are parte de modele sntoase. Copiii strict
supravegheati i controlai sunt cei care au prini non OK ca i model
comportamental. Logica incontient n baza crora parintele l controleaz strict pe
copil este: "Nu te las cu vagabonzii ca s nu devii un vagabond ca mine". Hilarul
situatiei nu mai are nevoie de comentariu.
Dou situaii extreme
In familiile srace material e frecvent situaia n care ateptrile prinilor sunt
mari ("Trebuie s faci asta! Dac i doreti sau nu, nici nu m intereseaz! O vei face
pentru c aa am decis eu c ar fi spre binele tu iar ceea ce vei face m valorizeaz
n final pe mine ca printe!" este trecut sub tacere. Valorizarea prin pmnt mult
prezentat in romanul Ion al lui Loviu Rebreanu poate fi fcut nlocuind pmntul
cu copilul personal atunci cand el provine dintr-o relatie fara sentiment. Rasplatirea
copilului e marunta sau lipseste (jucria dorit de copil nu este cumprat niciodat
sau este cumprat jucria care nu a avut-o printele cnd era mic). Jucaria dorita de
copil si modul in care i este oferit cultiv n copil sentimentul preuirii de sine. La fel
cum investiia n nclinaiile i aptitudinile copilului dezvolt sentimentul datoriei fa
de propria persoan i fa de job. In familiile instrite se poate remarca o situaie
opus, permisiuni multe n loc de ateptri ("Ai voie s faci asta, dar numai dac tu i
doreti") iar compensaiile sunt necondiionate, uneori disproporionate raportat la
condiia adolescentului ("Fiule, de ziua ta de natere, prima ta main va fi un
Ferrari!"). Ce ajung unii copiii din prima situaie i ce vor face n via cei din a doua
situaie? Primii, posibil s ajung clieni cronici la psihiatrie, sau niste monstri care isi
tin copiii in cusca sau legati cu lantul de pat, cei din a doua categorie pot ajunge niste
afaceristi sau politicieni fara scrupule care vor lua de la primii si ceea ce li prea c au
parafraznd un personaj binecunoscut.
Cred ca in primul rand un copil are nevoie sa apara intr-un cuplu unde mami si
tati se iubesc reciproc, pentru ca isi doreste instinctiv sa fie si el partas la dragostea
lor (singurul lucru care-i ofera sentimentul de siguranta necesar dezvoltarii psihice).
Copilul ar dori sa apara intr-o familie unde se pune accentul pe "a fi" nu pe "a avea" ca
si compensatie la "fii cum vreau eu".
37

Splarea creierului n familie (mesaje ctre incontient)


Una din metodele cel mai des uzitat, n special in familiile cu prini de profesie
... profesori este repetarea continu a unor contraexemple (la cum ar dori s le fie
copilul) n auzul copilului. Mesajul aparent este "Nu fi ca ei!" iar mesajul real perceput
de copil este "Sunt ca i ei, de aceea mi se repeta ntr-una".
Exemplificare:
Prinii sosesc acasa, se aeaz la mas impreuna cu copilul care asist pasiv la
urmtorul dialog ntre prini fr s se poat apra:
- Cretinul de A iar nu a tiut nimic astzi la mine la or!
-Aa i la mine, B, asta e, se trag din prini sifilitici!
- Idiotu` ala de C s-a urcat astzi cu picioarele pe chiuvet i a dobort-o la
pmnt!
- Nite jegoi, de unde s tie el cum se folosete o chiuveta dac nu are acas!
- D l-a btut azi urt pe E, am lipsit doar 2 minute din clas, nu-i poi lsa
singuri o secund c se omoar!
- Da, avem puini copii buni anul asta! La mine doar F e ceva de capul lui, mai
linistit, mai cuminte, dar nu nva nici el nimic!
- Cum s nvee dac ajunge acas la 10 seara din cauza navetei i cnd ajunge
nu e pit pe mas! Ai lui sunt mereu bei!
- Ei, las c aa e si la G acas, dar nva n WC dac nu are linite, face nite
sinteze la lecii de rmi trznit! O sa-l trimit anul asta la olimpiad, va lua sigur not
mare iar cnd vine inspecia avem cu ce ne scoate! Masa ia sfarit, urmeaz cateva ore
de vizionare la tv. Programe de tiri, dialogul continu n aceeai manier, iar intele
sunt de ast dat persoanele care apar pe ecran:
- Ce mutr are, de idiot, ce poi s-i pretinzi mai mult!
- Auzi cum a pronunat, (urmeaz corectura de rigoare, auzita doar de copil, asa
apar micii "Pruteni" printre noi), i e n parlament, bat-ne s ne bat cu tot cu ar!
...............n fine, sunt remarcate pas cu pas asptectele fizice i greelile gramaticale ale
celor care vorbesc, nu coninutul spuselor. Ne putem ntreba ce se petrece n mintea
unui copil care e martor pasiv la atta nemulumire din partea prinilor si cnd el se
afl n preajm. Ar putea gandi astfel: "Prinii mei sunt att de nemulumii pentru c
i eu sunt ca i cei criticai, cineva n cas trebuie s fie, altfel nu ar fi ei att de
nemulumii, dar n mod sigur nu prinii mei sunt aceia, ei sunt minunai i perfeci;
cel imperfect sunt eu, ce s fac s nu fiu ca cei criticai pentru a-i mulumii?" Sau
poate percepe c prinii ursc copiii i implicit pe el.
Aceste mesaje negative chiar se adreseaza copilului i sunt un mijloc subtil de
agresare indirect. Dialogul de mai sus nu dispare n absena copilului, dar el nu tie
asta, motiv pentru care cel mai adesea va internaliza mesajele ascunse. n lipsa
copilului, prinii au acelai dialog (cu scopul inconstient de a se agresa intre ei).
Devaloriznd pe alii, ei se simt valoroi (cand devalorizezi o terta persoana, il
devalorizezi pe cel care te asculta). Aa au nvat la rndul lor n familie c se
procedeaz atunci cnd vrei "s te simi bine" mai ales cand ti ca cei care asculta
sunt copii i nu se pot apra.
Iat cauza pentru care unii profesori (sau alt tip de intelectuali, posibil medici)
au copii nevrotici, sau agresivi de o maniera indirecta, asa zisele complexe de
superioritate care de fapt nu sunt altceva decat cartofii fierbinti primiti subtil n modul
artat mai sus i pe care ncearc n disperare s-i plaseze tuturor. Modelul parental
va fi: "S fiu agresiv cu toti i s critic mereu!" sau dimpotriva, autoagresiunea "nu
37

sunt suficient de bun pentru prinii mei, ar fi bine sa nu mai exist" (mesaj indus si de
"parintele" Hitler tuturor germanilor la finalul razboiului).
Micul Avocat descris de Eric Berne intr n funciune i-i apr pe unii copii.
Acetia i spun n sinea lor ceva similar cu ce spunea Andreea Marin despre Mihaela
Rdulescu ("n cuplurile unde exist armonie, iubire, nu exist preocupare pentru ce
se petrece n curile altora"), aadar copilul poate deduce, de data asta corect: "Prinii
mei se ursc, voi crete mare i voi pleca de aici!". Alte metode de agresare indirect i
subtil:
- s vorbeti unei femei urte ca din intamplare despre concursuri de frumusee
- s vorbeti unui paralizat in scaunul cu rotile ca din intamplare despre concursuri de
atletism
- s vorbeti ca din intamplare unor chiriai care deabia i pltesc chiria i se afl la
varsta la care nu mai primesc credite, despre oferte imobiliare avantajoase
Toate aceste metode subtile de agresare indirecta fac parte din spalarea
creierului cu scopul distrugerii sentimentului valorii personale. Sunt adresate ctre
incontient mesaje de genul: "eti urt i nu poi face nimic ca s fi frumoasa ca
altele", "eti paralizat i nu poi face nimic ca s mai alergi vreodat", "nu vei mai avea
niciodata cas, ofertele sunt la indemana dar nu pentru voi".
Exemplele pot continua. Daca ele sunt date n auzul copilului, copilul fie le
internalizeaz, fie le paseaz mai departe cu credina magic: "eu voi scpa teafr att
timp ct i voi lovi pe alii".
In concluzie, spalarea creierului presupune ca parintele sa repete atat de mult ce
vrea sa devina copilul sau (direct sau indirect cum am vazut) incat copilul nu mai
poate deosebi ceea ce vrea el fa de ceea ce vrea parintele lui in scop de valorizare
personala prin copil.

Supraadaptarea
Amy intr n cas dup o zi grea de lucru. Soul ei, Brian, st i citete ziarul. Ea
arunc un ochi n buctrie i vede vraful de vase nesplate. Bun seara, spune
Brian. Sper c ai avut o zi bun. E ora potrivit pentru o cafea, nu? Amy i scoate
mantoul i merge direct n buctrie, unde spal farfuriile i face cafeaua.
Nici unul dintre ei nu remarc c soul nu i-a cerut nici s spele vasele, nici s
fac cafeaua. Nici Amy nu a ntrebat dac Brian vrea ca ea s le fac. Cu att mai
puin, ea nu i-a pus problema dac vrea s le fac sau dac ar fi vrut s le fac el.
Comportamentul pasiv al soiei este o supraadaptare. Cnd cineva adopt acest
comportament, se supune credinei din Copil n legtur cu dorinele celorlali. O face
fr a verifica care sunt n mod real dorinele lor i care sunt propriile dorine.
Persoana supraadaptat, spre deosebire de cea care nu face nimic, se vede capabil de
a gndi n cadrul pasivitii sale, dar gndirea sa provine dintr-o contaminare.
Cineva supraadaptat va fi deseori privit de ceilali ca serviabil, adaptabil i
nelegtor i, n consecin, supraadaptarea este deseori valorizat de oamenii cu
care persoana este n relaie. Din cauza asta i deoarece persoana n cauz are aerul
de a gndi, supraadaptarea este cel mai greu de identificat, dintre cele patru
comportamente pasive.
n cadrul supraadaptrii, persoana desconsider capacitatea sa de a aciona n
funcie de propriile alegeri. n loc de asta, persoana se pliaz pe ceea ce crede c sunt
dorinele celorlali.
37

Supraadaptarea este un mod necinstit de a obtine stroke-urile celorlalti si sta la


baza jocului "uite cat de mult te iubesc, sau cate fac pentru tine". La un moment dat
cel care practica supraadaptarea va reprosa celorlalti "ca nu vad" cat de mult se
straduieste. Supraadaptarea e un comportament imatur. De asemenea este posibil ca
persoana care alege acest mod de a obtine stroke-uri sa fi primit injonctiunea "nu
exista" si sa fi luat decizia "am drept la existenta atat timp cat sunt util celorlalti".

Educaiea parental corect are la baz urmtoarele


- permisiuni de via corecte
- limite corecte i ferme (aici intra ordinele si interdictiile despre care am vorbit mai
sus); interdictiile pot fi date si non-verbal. Limitele pot fi date si ca permisiuni "Este
bine sa nu...", dar nu cu un copil mic care nu are inca capacitatea de a
gandi/discerne.
- negociere
- libertate de alegere
- fr directive, atribuiri/investiri, injonciuni, contrainjonciuni
- echilibru intre suportivitate si autonomie.
Programarea parentala care duce la copii si adulti anxiosi sau la oameni cu pofta
de via. Unii o numesc educaie, cei 7 ani de acasa. In psihologie se numeste
programare parental. Nu const numai in ce spune parintele copilului ci mai ales in
ceea ce triete copilul n familie alturi de prinii si dar i n mesajele reale
transmise de parinte copilului (mesaj care se ascunde in spatele mesajului verbal).
Exemple de parinte grijuliu negativ:
1. i da o sarcina de indeplinit copilului si inainte de a o termina vine si-i ia lucrul din
mana: "lasa ca esti mic si slab, termin eu" - copilul intelege ca nu e capabil sa duca la
bun sfarsit o sarcina
2. Parintele cumpara jucaria care nu a avut-o el cand era mic, nu jucaria dorita de
copil, si-i spune: "sa nu o strici ca si pe cea de data trecuta!" - copilul crede ca
dorintele si alegerile sale nu sunt corecte, demne de luat in seama, doar ceea ce alege
parintele sau altcineva e corect, rezulta un adult care va lasa ca sentimentele si
dorintele sale sa fie calcate in picioare.
3. l trimite la joaca cu 3 jersee pe el desi afara sunt 20 de grade iar ceilalti copii au un
singur jerseu. Copilul intelege ca e mai vulnerabil decat ceilalti, care sunt mai
puternici decat el.
4. Orice intitiativa ia copilul, parintele o deturneaza in directia dorita de el, sau daca
nu o deturneaza o paraziteaza (se arata mai interesat decat copilul in alegerea lui,
savureaza ostentativ succesul adolescentului ca sa-i arate ca el are intaietate sa se
bucure).
5. Nu l lasa sa se scalde la rau ca se poate ineca desi adolescentul stie bine sa inoate
la cei 13-14 ani care-i are.
6. Tatal interzice fetei de 15-16 ani sa mearga la discoteca: "esti inca mica!" Fata
pricepe asta ca o porunca "nu trai viata, nu te bucura".
In relatiile formate de anxiosi exista un lant al posesiei. Posesivul l poseda pe
dependent afectiv si material iar acesta nu are nimic impotriva in a se lasa posedat.
La randul sau posesivul e posedat de nevoi primare, materiale pe care si le
satisface cu ajutorul partenerului de langa, dependentul, pe care il pune la munca
(chipurile pentru familia mascarada compusa din posesiv si dependent).
Posesorul (pe care il mai numesc so agresor sau impostor in relatie) e totdeauna
37

grijuliu cu trupul sau si al celui pe care-l poseda (soia, copiii si) dar nu se gandeste
niciodata la sufletul celor pe care-i vrea dependenti de el.
Unii frecventeaza des biserica da spiritualitatea exista pentru acesti oameni doar
la nivel de dogme si ritualuri. Simptomele ca anxietatea, depresia, insomnia sunt
semnale de alarma pentru un individ legat de modul scindat de gandire si simtire
(inconstientul in care se afla localizat paternul familial este antagonic cu mentalul
individului).
Adevarul reprezinta sentimentul din noi. Putem ascunde acest sentiment ca sa-l
inselam pe cel de langa noi (relatiile mincinoase) sau ca sa evitam situatii neplacute
(diplomatia). Lucrurile esentiale in care omul trebuie sa actioneze din sentiment sunt
relatia, munca, hobby-urile, prieteniile. Sentimentul inseamna intelegere si acceptare
in realitatea celuilalt, fara conditionari sau santaje pozitive / negative. Cei care au
sentimente OK, vor avea relatii OK. Cei care vor avea sentimente non-OK vor avea
relatii cu persoane non-OK. Terapia psihologica are ca si consecinta pierderea unor
prieteni si castigarea altora noi. Ce inseamna persoane cu sentimente non-OK?
Persoane care nu se iubesc pe sine, nu au sentimentul valorii de sine, nu stiu / nu pot
iubi neconditionat. Aici prin iubire se inelege respect i preuire necondiionat pentru
fiina uman. Nevroticul prin iubire intelege supraadaptare, supunere, teama,
servilism, a nu te apara, a nu-ti cere drepturile, a te lasa calcat in picioare. Deci exact
opusul iubirii de sine, a respectului de sine. Este firesc daca asemenea "iubire" a trit
in familie sau capacitatea de a prelua modele sanatoase externe i-a fost dezactivata
(injonctiuni dure date in mod brutal, inca de la nastere).
Cum recunoastem persoanele non-OK cu ele insele si cu ceilalti? Dupa modul in
care relationaze si anume:
- lamentari (fac mereu pe victima, imprimand in copii tendinta de a se
autocompatimi)
-lauda de sine
-conditionari
-santaj emotional / moral pozitiv sau negativ
-agresare directa: injuraturi, violenta fizica
- impunerea propriilor gusturi si pareri. Un nevrotic are pareri eronate despre
sine si mediul social (pe care i le-au bagat in cap parintii sai, si ei persoane non-OK),
altfel nu ar dezvolta anxietati si depresii. Santajul pozitiv / negativ e trasatura cea mai
enervanta a Posesorilor (posesivilor): Santaj pozitiv: "daca faci asta pentru mine, te voi
iubi toata viata". Santaj negativ: "Pi, daca asa vorbesti cu mine, aci te las sa te
descurci singur" (tradus: daca vrei sa te ajut, trebuie sa inghiti tot ce spun eu fara sa
ma contrazici). Conditionare subversiva:- "Ce ai cumparat tu de 8 martie pentru mama
sa-i arati cat de mult o iubesti?" (tradus: eu te iubesc si te accept pe tine copilul meu
daca si tu imi dovedesti ca ma iubesti din cand in cand, mai ales de 8 martie"
- "Fa asta pentru mamica sa-i arati cat de mult o iubesti" (tradus: "esti posesia mea si
vreau sa vada publicul cat de supus imi esti, haide, da o reprezentatie pentru noi toti"
Houdini isi chema des mama la evadarile sale spectaculoase, oare de ce?).
Reprouri schizoide
Exemple de programare negativa a inconstientului copilului de catre parinti
1. "Ne-am sacrificat pentru tine si tu ne-ai dezamagit" ( a se intelege "daca nu ai fi
existat, nu trebuia sa ne sacrificam pentru ceea ce nu am dorit de la nceput s
existe"). Copilul poate simti toata viata ca era mai bine sa nu fi existat. Apar
sentimente de inadecvare sociala. Cnd iubeti pe cineva, nu e logic sa i reproezi ca
37

te-ai sacrificat pentru el. Reproul e schizoid tocmai datorita lipsei de logic, se
contrazice cu situatia data.
2. "Cine ar mai fi facut pentru copilul lui ce am facut noi pentru tine?" a se intelege
"care parinti lipsiti de sentiment ca noi si care s-au pomenit pe cap cu un copil nedorit
ar mai fi facut ceva pentru el cum am facut noi pentru tine?" Cand oferi ceva din
dragoste care inseamna lipsa conditionarii, poti reprosa la urm faptul ca ai oferit? Tot
ce vine conditionat, nu vine din sentiment ci urmareste un beneficiu pentru ego-ul
celui care a oferit. Acest beneficiu ulterior poate fi de ordin material, emotional sau
moral iar uneori sexual (vezi coruptia pedofililor asupra minorilor).
Adultii care sufera psihic/emotional au avut parinti cu afecte false fata de ei,
care au practicat jocuri psihologice inconstiente cu acestia pe perioada copilariei si in
general pe toata perioada cat exista un contact familial parinte copil. De aceea e
necesata terapia intregii familii sau daca nu e posibil, se recomanda separarea sau
limitarea la minimum a contactului celui terapiat cu mediul care l-a contaminat.
Cei nascuti in familii fara sentiment, vor trebui sa invete singuri cum sa se
valorizeze corect pe sine (nu prin devalorizarea altora), sa invete sa se iubeasca pe sine
si pe ceilalalti, sa-si acorde dreptul la existenta. Acest lucru se poate face cu ajutorul
unui terapeut competent care e necesar sa aibe o autoritate mai mare asupra
pacientului decat au avut parintii acestuia. Terapeut obtine legitimitatea de rol de
parinte (parinte pe care clientul nu l-a avut din punctul de vedere al sentimentelor sau
a educatiei corecte, desi pana sa vina in terapie credea ca nu a fost nimic in neregula
cu familia sa). Dupa ce terapeutul obtine legitimiteatea de rol de parinte, da clientului
aflat in postura de copil adaptat negativ sau adult neintegrat, permisiunile pe care nu
le-a primit in copilarie ca de exemplu: "esti capabil sa gandesti singur pentru tine" "ai
voie sa traiesti", "nu ai de ce sa inebunesti", "nu e nevoie sa mori ca sa fi liber" plus
explicatiile i protecia necesar ieirii din script. Copiii nascuti accidental din placere
sau dorinta egoista a cuiva de a avea o clona personala traiesc in familie enorm de
multe conditionari si interdictii si foarte putine permisiuni. Ei pleca din familie ca
adulti cu urmatoarele "porunci parentale" - injonciuni internalizate: nu creste" "nu
trai" "nu gandi", "nu te bucura", "inebuneste", "sinucide-te". Fiecare porunca poate fi
detaliata si are un comportament asociat:
Poruncile - injonciunile parentale (sunt cele care genereaz scriptul, limitrile
dintre limite)
Au fost deja descrise mai sus. Toate injonciunile incep cu NU i limiteaza libera
exprimare a copilului i ulterior a adultului, limiteaz creterea i dezvoltarea
personalitaii acestuia pn la stadii care in de pseudodebilitate emoional/psihic
(vezi copiii instituionalizai, care au o mie de prini n cap, n ceea ce privete
preceptele i poate nici unul n ceea ce privete afeciunea). Combinarea lor cu o
contrainjonciune parental (pe post de antidot si perceputa ca o vraj de copilul mic)
nu anuleaza injonctiunile parentale ci doar amn rsplata scenariului, care e dat de
injonciuni. Deoarece scriptul, scenariul de via este dat de injonciuni, care sunt pur
negative, totdeana scriptul este negativ, intr-o masura mai mica sau mai mare (functie
de numarul de injonctiuni si de combinarea acestora cu anumite contrainjonctiuni,
unele combinari pot fi fatale in timp record, altele atenueaza gravitatea injonctiunilor
dar pot face din individ un sclav: am dreptul sa exist atat timp cat pot munci din
greu).
Antiscriptul (antiscenariul)
37

Unele persoane pot lua mesajele scriptului i le pot inversa. Execut astfel
mesajele opuse, n loc de a le urma pe cele originale dar intr-un mod ostentativ,
compulsiv. Aceasta are loc prin antiscript. Cnd reacionm astfel, spunem c suntem
n antiscript3.
O persoan poate intra i iei din antiscript la epoci diferite din via, ca reacie
la un anumit mesaj din script. De exemplu, o tnr fat a traversat copilria
supunndu-se contrascriptului Fii asculttoare i f ce-i spun prinii. La 14 ani se
schimb brusc, devine insolent, se face remarcat, iese trziu cu persoane pe care
prinii le calific drept ndoielnice.
Am putea crede c s-a eliberat de script, dar n realitate totul este ca nainte. Ea
nu a fcut dect s inverseze mesajul, ca un diapozitiv pe care l vezi invers.
Putem defini antiscriptul ca ceea ce face un copil rebel cnd s-a sturat de script
i de contrascript. Cnd este n acest punct, nceteaz s se sinchiseasc de ceea ce se
poate ntmpla dac nu mai urmeaz deciziile precoce.
Mai trziu, cnd aceast fat se va cstori, va putea iei din antiscript i se va
putea rentoarce la scriptul i la contrascriptul su, pentru a redeveni discret i
convenional, jucnd de data aceasta rolul micuei soii pentru soul su.
Trairea in antiscript se face tot dupa o formula, de aceea antiscriptul nu elibereaza
persoana de scriptul initial format in familie.
Mecanismul programarii parentale. Copilul percepe totdeauna inconstient
mesajul ascuns (si pe moment resimte o stare de rau, resentiment, parazitarea) asociat
spuselor parintelui. Copilul nu intelege ceea ce vrea sa spuna parintele sau ce crede
parintele ca i-a spus copilului (de aici si observatia "copiii nu pot fi mintiti").
Astfel copilul percepe mesajul real, se incarca in inconstient cu el si il va executa
in diverse moduri: se va retrage social, nu-si va mai permite bucurii, va munci ca un
rob, va spera la o eliberare prin infarct pe care si-l programeaza la varsta de 50 de ani,
pana atunci poate va bea de va stinge sau va evita toate acestea luand decizia
inconstienta de a inebuni la varsta de 18 ani. Limbajul viselor sau limbajul marian
(Eric Berne) spune adevarul despre programarea parentala din copilaria mica. Visele
vin din subconstient acolo unde s-a depozitat intelesul real al spuselor parintilor
"monstri". .
Cand creierul nu mai rezista apar halucinatiile auditive (datorita unei
vulnerabilitati genetice). Aceste voci pe care le aud bolnavii schizofreni sunt vocile
parentale ale parintilor "monstri". Desigur ele au un mesaj distorsionat, exagerat si
uneori tintit. "Ucide pe cutare" aude bolnavul in mintea sa. Bolnavul l ucide dar el de
fapt ar vrea sa ucida pe mama sa sau pe tatal sau asa cum mic fiind se razbuna pe
jucariile cumparate de parinti distrugandu-le. E o foarte mare diferenta intre modul in
care un parinte nevrotic, posesiv, impostor afectiv cumpara o jucarie copilului sau si
cel in care o face un parinte care-l iubeste autentic pe copilul sau.
Mai tarziu, parintele fals, nevrotic, va avea in copil propria sa imagine. Parintele
se va lupta cu raul din el pe care l-a semanat fara sa vrea in copilul sau. Cand vedem
la stiri parinti btui de copiii lor, putem fi siguri ca avem de a face cu parinti
normatori-grijulii negativ, care l-au posedat la maxim pe copil.
Sindromul de atentie deficitara (desi are o componenta genetica, nu se poate
nega in cele mai multe cazuri "contributia" psihologica a prinilor). Copilul mic la
varsta de 1-2 ani poate fi observat dac decide sa faca ceva cautand mai intai din
priviri permisiunea parintilor sau pur si simplu actioneaza spontan. Daca mama e
anxioasa, daca emite non verbal doar interdictii, e firesc pentru copil sa fie speriat, sa
37

percepa mediul incojurator ca primejdios pentru sine. El cauta in privirile parintilor


permisiunea "daca fac asta, voi pi ceva"?. In primul caz posibil sa avem de a aface cu
un copil adaptat negativ, cu un viitor adult invins, depenent de parerea altora.
In al doilea caz, cand copilul actioneaza spontan, posibil sa avem de aface cu un
copil natural, facut din dragoste, care va ajunge patronul celui dintai, facut din
plcere.
Unii copii, cu o structura mai slaba, sensibili, devin atat de preocupati sa isi
multumeasca parintii, atat de dependenti de permisiunile acestora incat atunci cand
vin la scoala in clasa I, nu se pot concentra pe nimic. Lipsesc permisiunile parentale.
Acesti copii au si acasa atentia deficitara, circuitele lor cerebrale sunt parazitate de
interdictii argumentate violent (Stai aici, sa nu te misiti de aici!; iesi afara si sa te
intorci inapoi cand nu o sa-mi mai vorbesti asa "Sa nu mai vii acasa daca nu ai 10 la
materia X" fraze spuse de mame unor copii de 3-4-12 ani). Cum sunt parintii acestor
copii? Persoane severe, autoritare, posesive, acaparatoare, care nu sufera contraziceri,
dar si anxioase, incat copilul percepe din atitudinea lor ca nu are voie nici sa respire.
Asa apar mai tarziu copiii astmatici, alergici, pe baza subiectiva.
Copiii cu structura extroverta se vor descurca mai bine in medii familiale cu
interdictii. Vor prelua modele exterioare. Cei introverti vor executa cu mare zel
poruncile parentale negative toata viata. Solutia supap, perpetuarea lanului familial
patologic: "Voi face si eu copii ca sa am in sfarsit asupra cui sa imi exercit autoritatea".
Firul generaiilor bolnave se va rupe atunci cand apare un copil foarte slab care nu
mai apuc s devin printe pentru ca decompenseaz psihiatric foarte devreme.

Cum nva copilul s triasc, s simt o situaie


Familia A. Cand apare o situatie dificila, intr-o familie parintii se ingrijoreaza, se
lamenteaza la vecini si nu fac nimic. Copilul de 5 ani care asista invata "cand am
greutati ma ingrijorez si nu fac nimic sa le rezolv". Familia B. In alta familie, parintii se
indurereaza si se simt inadecvati. Copilul invata "cand dau de greu, ma indurerez si
realizez ca nu sunt bun de nimic, prin urmare n-am cum sa rezolv problema".
Familia C. Parintii cand au probleme se infurie si se iau la bataie; copilul intelege
cand am probleme ma infurii si-i bat pe cei care imi stau in cale, iar de nu pot, sparg
tot. Familia D. Parintii raman calmi si spun: "sa discutam impreuna ce putem face ca
sa rezolvam problema". Din familia D va iesi un manager care recurge la
brainstorming.
Din celelalte familii vor iesi invinsii, cei care se vor bucura daca apuca sa
munceasca in firma managerului din familia D 8-12 ore/zi pentru un salar cat sa le
ajunga de haine si mancare, exact cat le ofereau parintii lor "minunati" pe care i-au si
copiat de model perpetuand lantul de persoane non-reale. Managerul insa, va avea un
venit mult mai mare, venit cu care va cumpara mule jucarii pentru sine (plasme de
150 cm diagonala, Q7, vila la munte, etc) asa cum -i cumparau parinii si cand era
mic jucaria dorita de el in timp util. Prin urmare managerul are mare grija de Copilul
din el care a ramas natural si spontan asa cum se naste fiecare copila. Pe cand
ceilalti vor avea grija de copilul inrobit din ei (care primea rar o jucarie si nici atunci
nu putea sa si-o aleaga el).

Exemple de vise transmise de catre inconstient cu mesaj spre constient:


Un copil care are porunca "nu trai", "nu exista" va visa repetitiv:
-ca este lovit de tren intr-un triaj;
37

-ca se ineaca intr-un ru mare si tulbure;


-ca a cazut de pe bloc si a murit, moment in care se trezeste.
Un copil care are poruncile "nu gandi" nu reusi, gresete va visa situatii in
care se face de rusine:
- se viseaza fara haine in mijlocul unei multimi de exemplu pentru ca si-a uitat
hainele acasa (parazitare in vis a vointei si gandirii).
- rezolva-ti situatia emotionala (conflictul intrapsihic): "un adult ginere, locuieste
la socri care il urasc, iar partenerul nu-l iubeste (casatorie din interes) poate visa ca
vrea sa isi faca lipsa mare, cauta un WC dar cand intra in el nu poate pentru ca pe jos
si pe scaun e plin de rahat. Visul transmite mesajul "esti in rahat, iesi afara!" El insa
alege sa ramana in rahat cu conditia de a deveni agresorul tuturor din familie.

Declaraii de "dragoste" printe - copil


O serie de prini intelectuali la prima generaie, obinuiesc s spun copilului
lor (sau legat de acesta) urmtoarele fraze:
1. Mi-am fcut o prioritate din copil si realizarea acestuia in viata.
2. Ti-am creat toate conditiile sa devii om mare (cand e vorba de dorintele parintelui)
(ti-am creat toate conditiile sa ma multumesti pe mine ca parinte pentru faptul ca iti
asigur existenta fizica)
3. Eu nu iti satisfac tie capriciile (cand e vorba de dorintele copilului).
4. Iti pun la dispozitie tot ceea ce ai nevoie ca sa te realizezi in viata (corelat strict cu
dorintele parintelui)
5. Am decis sa ma sacrific pentru tine copilul meu, de aceea te-am adus pe lume, ca
macar tu sa fi fericit in locul meu (sa realizeze in viata tot ce nu a fost capabil
parintele).
6. Eu am fost ca tine, tu nu ca mine, asa ca taci din gura.
7. Te-am luat de la tigani pentru un ciur de malai si daca nu esti cuminte, te dam
inapoi!
8. Sa mori cu 15 minute inaintea mea pentru ca nu esti in stare de nimic.
9. Sa nu mai vii acasa fara nota 10 la materia X.
10. Sperm s avem i noi cu cine ne mndri iar la btrnee s aibe cine s ne dea i
nou un pahar cu ap.
Asemenea "perle" de iubire fac parte din ceea ce se numeste "iubire" posesiva
(copiii facuti pentru parinti). Aceste "perle" sunt adresate copiilor care nu au fost facuti
pentru ei inii ci pentru orgoliul printelui. Acesti copii nu exista pentru printe decat
in masura in care pot deveni ceea ce si-ar dori parintele, ceea ce e o fata morgana,
parintele va fi mereu multumit de sine si nemultumit de copil. Iubirea posesiva nu e
iubire, e posesie si reprezinta o forma de sclavie. Ea se practiva la natiunile care provin
la origine din generatii de sclavi, nu dintr-o familie unitara, tribala.

Cum se cresc copiii (ca principiu)


Copiii se cresc cu o hain i multe jucrii. Jucria e bucuria sufletului (iar
sentul vieii este bucuria sufletului), bucurie care nu conteaz pentru printele lipisit
de dragoste, cel care i formeaz infinite "priorii" din copil.
Copiii neiubii sunt crescui cu o jucrie i multe haine. Hainele se pot folosi si
la anul, sau de catre fratii mai mari, iar jucaria oricum se rupe, de ce am cumpara mai
multe? Sau de ce am cumpara chiar jucaria pe care si-o doreste copilul? Sa cumparam
37

jucaria care nu am avut-o noi cand eram mici, sa ne proiectam sinele nostru plin de
frustrari in copil, sa distrugem identitatea copilului si sa ne clonam pe noi in copil.
Copiii care nu au avut jucarii suficiente in copilaria lor, devin compulsivi in
achizitii si posibil ca isi vor transforma proprii copii in jucarii.
S-a constatat in realitate ca acei copii care s-au jucat cel mai mult in copilarie,
devin adultii cei mai echilibrati emotional. A se vedea ce adulti produc tarile orientale,
aproape psihotici, si ce adulti produc tarile scandinave. In tarile scandinave, educatia
scolara pune accentul pe relationarea intre copii, pe gandire. Exemplificare negativa:
intr-o scoala estica (romaneasca) profesorul il face pe un elev tampit, pe altul cretin, pe
altul destept si pe altul geniu, apoi se duce 10 minute la cancelarie. "Tampitul", cu
"cretinul", cu "desteptul" si cu "geniul" se iau la bataie, din invidie. Cand profesorul
soseste, se mira de ce.
A nu oferi nimic unui copil, inseamna a-l trimite impotriva lumii, a-l face
potrivnic. A-i oferi totul, inseamna a-l ndeprta de lume, a-l face insensibil.

Autoritatea
O educatie buna presupune:
1. Autoritate (respectul copilului fata de parinte, care se castiga);
2. Consecventa (opusul ambivalentei, generatoare de mesaje schizoide);
3. Reflecie (gandesti pentru a constata care e solutia optima);
4. Dragoste (intelegerea celuilalt in realitatea lui, venirea in intampinarea
nevoilor reale ale celuilalt).
Cineva care nu castiga interlocutorului respectul nu poate educa ok. A avea
autoritate reala in fata copilului este tot aceea cu a-i castiga respectul (adica cel care
are autoritate reala si deci ii castiga respectul, va fi parintele pe care copilul tinde sa il
asculte si sa il imite). De aceea, "autoritatea cu bataia" nu e valabila, pentru ca aceea
nu e autoritate veritabila, copilul nu asculta din respect, ci din teama, deci este frica,
nu respect.
Intr-o familie tatl e cel responsabil cu autoritatea, regulile, mama e
responsabila cu transmiterea modului in care simti sentimentele. Daca tatal e dictator
si mama nevrotica, histrionica, copilul va avea oroare de autoritate iar viata sa
emotionala va tinde spre haos.

Comunicare schizoida
Consilierul intreaba parintele unui adolescent consumator de droguri in
prezenta acestuia: De ce credeti ca se drogheaza fiul dvs.?
Raspunsul tatlui: Nu stiu, eu muncesc! (fiul va intelege copilul se drogheaza
pentru ca nu munceste ca mine!, un repros subtil si indirect).
Consilier intrebare: Credei c ai ignorat sentimentele si dorinele copilului?
Parinte raspuns: Da` de unde, i-am creat toate condiiile!(.s m
mulumeasc pe mine) .Totul se reduce la sinele parintelui. Sinele fiului nu exista
pentru parinte. Perceptia inconstienta a fiului va fi ca el are dreptul s existe doar in
conditiile in care ar deveni ceea ce isi doreste parintele. Lucru imposibil, iar daca s-ar
intampla, brusc nu ar mai reprezenta nici o semnificatie pentru parinte, pentru ca
acesta si-ar propune alte teluri prin copil. Lantul cauzal are motivatii care nu sunt
comune pentru parinte si fiu, parintele doreste sa se despagubeasca pentru ceva prin
fiu. Fiul alege inconstient sa isi apere sinele de parazitarea dorintelor parintelui prin
37

consum de substante (dar poate fi la fel de bine si o sinucidere, o fuga de acasa, un


refugiu in delicventa, o psihoza).

Frati rivali, frati autentici


In conditiile in care ntr-o familie se fac diferente intre copii, sau intre copilul
unic si copiii altor familii (il compara), pot aparea urmatoarele situatii:
Atunci cand exista frati in familie
- cel mai mic dintre frati ca varsta emotionala (si nu biologica neaparat) sau cel mai
devalorizat (adesea fratele mai mare) poate ajunge sa isi invidieze celalalt frate, chiar
sa il urasca si sa se plaseze pe o pozitie de rivalitate cu acesta
- cel mai mare poate capata deprinderea de a juca "Uite, eu te invat, si atat te voi
invata pana te vei considera suficient de inferior mie si eu suficient de superior tie
(lucru care va evolua in spirala)".
Simbolic, rivalitatea intre frati este descrisa in Biblie prin povestea lui Cain si
Abel. In realitate, persoanele tip Cain, sunt preocupate sa isi desfiinteze adversarii reali
sau imaginari emind stroke depreciativ conditionat/neconditionat. Fratii rivali sunt
cei care sunt situati de parinti pe pozitii inegale, unuia neacordandu'i'se dreptul la
existenta, celuilalt acodrdandu'i'se conditionat.
Atunci cand nu exista frati (doar copil unic). Chiar daca nu exista frati, insa
parintii isi vor compara mereu copilul unic la modul negativ cu alti copii, acesta se va
percepe mereu intr-o relatie de rivalitate cu toti ceilalti copii. Acest copil va fi batausul
scolii sau victima perpetua datorita agresarii celorlalti. Daca e baiat, ca adult posibil sa
devina negativist, sau dependent de jocul "kick me loveste-ma" (se va purta mizerabil
cu ceilalti, mai ales cu partenerele pentru a se razbuna pe mama dar in final va pierde
mereu relatiile ajungand singur si depresiv). Daca e fata, poate ajunge din invidie ca
adult sa isi abuzeze sotul pentru ca acesta sa o valorizeze pe ea in asa fel incat sa nu
mai aiba complexe sociale si materiale fata de fostele sau actualele sale colege de
generatie. Cand barbatul se va satura de acest abuz, este posibil ca sa paraseasca
relatia, iar ea isi va confirma principiul din script, "toti barbatii inseala". O fetita
invidioasa poate juca mai tarziu in viata "te-am prins ticalosule" (asta in cazul in care
barbatul se revolta sau devine la randul lui insuportabil).
In conditiile in care ntr-o familie nu se fac diferente intre copii, sau intre copilul
unic si copiii altor familii (nu il compara cu altii), apar mai frecvent indivizi care se vor
comporta inconstient in relatie cu ceilalti de pe pozitie de egalitate.
Intrucat oamenii sunt considerati "frati" intre ei de catre diferite sisteme
filozofice sau religioase, se constata ca oamenii educati intr-un mediu familial fara
conditionari, comparaii i desfiintri ale identitii, se vor comporta de la sine ca niste
"frati" cu ceilalti, chiar daca nu au acelasi tata. Desigur, o contributie o are si
structura individului, privit la modul extrem, dar hotarator pentru evolutia in viata a
oricui dintre noi este educatia in familie. Cunoscand aceste situatii la modul constient,
ne putem schimba comportamentul, renuntand la jocurile patologice de desfiintare a
"rivalilor", pentru ca acest comportament vine dintr-un sentiment parazit, ura din
invidie (si nu ura pe actiunea individului).

Ce este fiecare membru in familiile fara sentiment (scriptul de proxenet-excroc,


prostituata)

1.Pentru sotul fara sentiment copilul va fi o garanie c-i rmne <<prostituata


37

nepltit - sotia>> n cas i nu va fi nevoit s devina clientul prostituatelor. Trei copii


e mai sigur decat unul sau doi.
2.Pentru baiat, mama fara sentiment e "trfa rmas nerecompensat", vesnic
nemultumita de tariful incasat, pentru ca baiatul a ales alta "tarfa", sotia (aceasta e
soacra poama acra).
3.Tatal pentru baiat e "cel care poate totul, stie totul" iar baiatul e "cel care nu poate
nimic, nu stie nimic".
4.Pentru fiic, tatl e patronul, proxenetul camuflat in parinte, nervos ca fiica vrea sa
intre singura pe pia lsndu-l pe tatl proxenet acasa singur si frustrat.
5.Mama e pentru fata, "femeia care poate totul, cinstita si fidela" iar fiica e "tarfa care
nu e buna de nimic".Daca fiica ajunge prostituata se va disculpa: "de ce sa muncesc,
mama mi-a dat cu ce sa traiesc, iar tatal m-a facut mereu tarfa".
Daca fiul ajunge un ratat alcoolic, se va disculpa: "tatal meu a fost rau si nu mi-a dat
nimic sa-mi fie mai usor in viata. Daca se va descurca in viata, va fi din pozitia de
infractor. Altii refuza elegant viata de infractor si se instaleaza pentru totdeauna la
azilul de nebuni sau la o mnstire. Astfel se transmit din generatie in generatie
scripturile (scenariile de viata) de infractori, excroci, prostituate, cu permisiunile si
instructiunile adecvate de la mama la fiica si de la tata la fiu. Dragostea neconditionala
a copiilor pentru parinti e catalizatorul si motivatia acestora de a se autoditruge
conform cu programarea parentala negativa.

Orice cioara isi vede puiul ei cel mai frumos


Si e lebada pe putin.
Orice nevrotic isi vede copilul cum nu e in realitate.
Caci dragostea de parinte nu trebuie sa te impiedice sa judeci obiectiv. Faptul ca
il iubesti si asa cu defecte, nu inseamna sa te convingi pe tine ca ele nu exista. Insa
pesemne daca ar admite ca au si defecte, nu s-ar mai simti capabili sa isi iubeasca
cioroiul mic. Si atunci se mint singuri, pentru ca altfel nu pot iubi. Aia de fac asta,
sunt dintre cei mai egoisti posibil. Pentru ca in sufletul lor nu incape iubire
neconditionata, totul la ei e conditionat de lipsa defectelor.

Programarea parental igneasc


Mama in varsta de 20 de ani are 2 copii, cel mic de 4 ani, cel mare de 7 ani. In
societatea tiganeasca, e timpul ca mama sa se pensioneze iar pensia sa-i fie platita din
munca copiilor. "Sa mergeti la cersit ca de nu dracu` va ia!" - porunceste mama celor
doi copii ai iei scosi la cersit in intersectie. Cel mare se bga mai tot timpul in fata
celui mic si primea bani mai multi. "Lasa-l m si pe asta mai mic sa faca si el un ban!"
- striga mama celui de 7 ani temperand concurenta intre frati. Astfel cei doi copii mici
sunt programati sa-si asume o falsa datorie (intretinerea parintilor din cersit) achitata
intr-un mod necinstit (cersitul) si devalorizant (sunt devalorizati mai intai de parinti si
apoi de cei care le dau banii) pentru ei. Modul asta de a programa - pregati pentru
viata un copil nu e prezent numai la igani. Cai prini romni nu poruncesc copiilor
lor "Sa invei (la scoala) ca de nu dracu te ia!"? Copilul il va "insela" pe parinte
abandonand scoala. Asa se explica de ce etnia igneasc din Romania a decazut mult
mai mult decat cea din Ungaria. Tiganii cand au ajuns la noi, oricum erau ei lipsiti de
principii sanatoase de viata dar si le-au completat si "perfectionat" cu ale noastre asa
ca au ajuns ai in psihopatologie.
37

Comunicarea ambivalent parinte - copil


Intr-o zi mama spune bieelului ei: "Tu eti tot ce am mai scump pe lume!" In
alt zi, dup o ceart cu tatl copilului din care mama iese ifonata, i spune
bieelului: "Tu eti piatra mea de moar legat de gtul meu".
Interpretare: primul enun se contrazice cu al doilea fr ca bieelul s aib
vreo contribuie n afar de faptul c exist. Bieelul i poate da injonciunea "nu e
bine c exist". Poate deveni stangaci, anxios, permanent stanjenit de propria existent.
Primul enun s-ar putea crede c este o dovad de dragoste, nimic mai fals. n
gandirea mariana a lui Eric Berne i n contextul de mai sus se traduce astfel: "Stai pe
aproape, s nu m lai singur, eu m hrnesc doar din dragostea ta necondiionat
pentru mine, pe tatal tau nu-l iubesc si nici el pe mine!" - copilul e pe post de animal
de companie (cu riscul ca mai tarziu partenerii de sex opus pentru el sa fie tot niste
animale de companie indispensabile - dependenta emotionala).
Al doilea enun se traduce astfel: "Daca nu ai exista, as divorta de tatal tau! Asa
ca fa bine si te comporta ca si cand nu ai exista, poate ma voi simti mai bine!"
Comunicarea ambivalenta parinte - copil apare in familiile unde parintii nu se iubesc
si au procreat accidental (din dorinta egoista a mamei). Jocul "te iubesc - te urasc"
poate genera tulburari psihice grave copilului pentru ca un copil mic se asteapta la
dragoste neconditionata si nu are dezvoltata capacitatea de interpretare corecta a
mesajelor ascunse.
Tata. Ce se poate spune despre tata, ce e in mintea lui? Tatal e un barbat captiv
sexual (ca multi alti barbati) intr-o relatie de casatorie nedorita, fara incredere in sine,
bucuros ca un copil va lega mai trainic de el femeia pe care nu o iubeste si care nu-l
iubeste. Astfel, va putea sa frecventeze si alte femei, stiind ca are oricand o femeie
dispusa sa-l primeasca in asternutul ei, in numele copilului. Un copil in satul asta, alt
copil cu alta femeie in alt sat reprezinta tot atatea bordeluri gratuite pentru el.
Mama. Care sunt sentimentele ei pentru copil? Instinctul matern nu inseamna
iubire. Cea mai probabila atitudine a mamei in relatia cu copilul va fi una de
victimizare in doi:"eu nu sunt OK - tu nu esti OK sau "oamenii ca noi nu au pe nimeni
pe lumea asta, dar nu e cazul nostru, caci noi ne avem unul pe celalalt!" Ar fi frumos
sa fie asa, dar enuntul doi o contrazice si confirma ca instinctul matern nu e iubire.
Cu injonctiunea "nu exista" dat copilului i cu relatia de dependenta emotionala
bolnavicioasa care o cultiva cu el, acest gen de mama isi condamna copilul la tulburari
de comportament si la relatii instabile mai tarziu. Solutia: divort si psihoterapie pentru
mama, daca partenerul e irecuperabil pentru relatie. Si cel mai probabil ca e
irecuperabil. Sentimentele care nu au existat la inceputul relatiei nu vor apare pe
parcursul ei. Copilul devine victima sigura in postura sa de tampon iar mai tarziu de
paratrasnet al celor doi.

Cum (si cand) ajunge ascultarea de parinti o actiune schizoida (cu ruptura de
identitate)
"Eva m-a pus sa musc din mar, ea e de vina" - spune Adam. "Nu conteaza, ti-o
tragi si tu pentru asta" - spune Dumnezeu. Sa detaliez. Adam de fapt vrea sa spuna
"Uite, eu am urmat o ispita (directiva), ma poti scuti de pedeapsa? As fi incantat sa o
pedepsesti doar pe ea (Eva). "Cum e in realitate. Parintele spune copilului fa cutare sau
cutare lucru (care implica destinul personal al copilului), adica "te duci sa faci scoala
aia ca asa o sa ajungi bine", "iti alegi partenerul ala de viata ca e de neam bun, ce vrei
tu e de neam rau", "fa cutare meserie ca asta iti aduce bani si faima nu nimicurile care
37

le-ai ales tu" etc. Copilul asculta. Evident ca nu va fi fericit, poate va claca psihic,
poate nu (poate va agresa ca sa compenseze, sau va dezvolta compulsii). Vine vremea
cand isi va da seama cine l-a impins pe un drum gresit. In momentul ala se intoarce si
da vina pe parinte. Atunci intervine ruptura de identitate. Parintele a spus "fa asa",
copilul a executat iar apoi a dat vina pe altcineva fara a-si mai asuma nici o
responsabilitate. Nu conteaza ca putea sau nu sa se opuna copilul, e o reactie
schizoida sa dai vina pe general pentru ca ai executat ordinul. Ca soldat daca ai comis
crime de razboi mergi in streang impreuna cu generalul care ti-a dat ordinul. La fel in
familie, parintele a dat ordinul, copilul s-a executat pe sine, e mort-viu pentru ca
traieste teleghidat de parinte dar da vina pe parinte. Nimeni pe lumea asta, nici
psihiatru, nici psihilog, nici vecinul nu va fi solidar cu executantul.
Deci, ruptura de identitate intervne aici: parintele emite ordinul -> copilul
executa -> copilul da vina total pe parinte . Sunt doua persoane care intervin in
procesul patologic, unul da ordinul, altul executa iar in final vina revine unuia singur.
Nu e logic. Vina apartine amandurora si impreuna isi vor lua pedeapsa (boala psihica).
Copilul asculta nu doar pentru ca nu are alternative ci si pentru ca a fost comod (a
primit conditionat unele lucruri care si le-a dorit, a fost mituit. Ruptura de identitade
mai intervine si in faptul ca alegand sa implinesti dorinta existentiala a parintelui,
renunti la tine. Cum poti pretinde ca esti tu insuti daca practici meseria aleasa de
parinte sau convietuiesti cu partenerul ales de parinte? Aici e partea schizoida, ca cel
care a ales nu participa la actul existential, nu practica meseria respectiva, nu traieste
cu respectivul partener. Cei doi care comit asemenea acte schizoide, parintele + copilul
se numesc familie schizoida. Daca copilul e slab poate face schizofrenie.
Cu totul altfel stau lucrurile in agresiunea fara motiv practicata de parinte
asupra copilului. Copilul participa tot la o actiune schizoida (el e obligat sa duca in
spate ce nu poate duce parintele) dar e fortat, obligat, executat fara putinta de a se
opune. Exista tati care si-au violat fiii in fund, sau le-au ars degetele la aragaz pentru
greseli minore (ce copil poate sa stea linistit cand are atata energie de cheltuit?).
Trauma e mare, copilul nu intelege de ce trebuie sa preia defularea parintelui. Pentru a
rezolva asemenea cazuri cred ca e nevoie de cativa ani in psihoterapie. Parerea mea
sincera e ca e nevoie de grup de sustinere pe termen lung in asemenea cazuri.
Agresiunea fara motiv si la locul nepotrivit e schizoida pentru ca se datoreaza
unei proiectii. Tatl umilit la servici se razbuna acasa asupra copilului su (il bate din
nimic) ca si cand s-ar razbuna pe seful sau care l-a umilit. Ruptura de identitate si
locaie e aici: eful de la locul de munca/copilul de acasa. E foarte usor sa faci proiectii
schizoide, si comod. Un copil istet si maricel pricepe lantul asta de agresiune. Altii nu
si l transmit mai departe, agreseaza pe altii sau pe ei insisi (depresia). Depresia e
autoagresiune. Starea eului de Parinte paranoic iti agreseaza starea eului de Copil iar
starea de Adult nu se dezvolta decat partial sau deloc.
Comanda parentala dublu schizoida (cu ruptura de identitate). Invata (ce vreau
eu) ca pentru tine inveti (spune parintele adolescentului de 14 ani cand incepe liceul).
Copilul invata dar nu face nimic cu invatatura dupa liceu (decizia de a alege ce drum
sa urmeze neapartinandu-i). Parintele se simte frustrat: "ei, acum ce le spun eu
vecinilor cand ma intreaba de tine?" (raspunsul ar fi: "O sa le spun ca am dorit sa ma
folosesc de imaginea ta pentru a-mi rezolva complexele de inferioritate in fata lor", dar,
parintele se spala pe maini si cere explicatii pentru esec copilului, nerealizand ca
drumul pe care copilul a avut esec nu a fost aled de copil). Comanda e dublu
37

schizoida, pentru are doua rupturi de identitate (una la inceputul programarii, alta la
final cand vine bilantul):
1. Parintele spune ca decizia luata de el i apartine copilului.
2. Esecul apartine in final copilului desi deciziile au apartinut parintelui biologic.
Desi copilul e facut sa creada ca munceste doar pentru realizarea personala de
sine, e foarte important pentru parinte a se putea lauda cu realizarea copilului sau.
Concluzie: copilul munceste, invata pentru realizarea de sine a parintelui
(pentru ca drumul copilului e stabilit de parinte care are nevoie in final sa se simta
valorizat prin copil). Daca are esec, parintele cere copilului sa-si asume esecul ca si
cand deciziile ar fi apartinut copilului (exact cum a facut Hitler la final).
Parintele refuza asumarea responsabilitatii propriilor decizii daca copilul are esec in
executarea lor. De aici copilul invata inconstient lipsa simtului responsabilitatii.
Logica parintelui mercantil schizoid functioneaza asa: "meritele tale sunt datorita mie
iar greselile mele sunt datorita tie". Doua momente sunt importante pentru parintele
mercantil, scandenta si bilantul. Scadenta e momentul in care copilul incepe sa
execute directivele partentale. Bilantul e momentul cand trebuie sa dea socoteala de
rezultat pentru ca, prin rezultat, parintele se despagubeste pe sine moral in fata
vecinilor. Comenzile parentale schizoide si cele disjuncte stau la baza psihozei multor
adolescenti ascultatori de parinti.

Comenzi parentale cu disjunctii


(cu 2 enunturi contradictorii) pot veni de la acelasi parinte sau de la ambii, tata spune
"fa asta ca de nu vei ajunge ru" celalalt, mama spune "nu esti capabil sa faci ce vrea
tatal". "Daca nu faci ce spun eu o sa ajungi tare rau, dar incerci degeaba sa faci pentru
ca esti prea prost ca sa reusesti". Comanda cu disjunctii vine cumulat de la ambii
parinti atunci cand ei se urasc. Ea vine de la acelasi parinte cand parintele respectiv se
uraste pe sine. (cei care se urasc pe sine ajung sa se contrazica in asa hal ca nu-l mai
asculta nimeni decat tot cei cu sentimentele de sine tulburate). Bataia e un lucru
"bun" pentru copiii cu un IQ ridicat care astfel se trezesc singuri la realitate "parintii
nu ma iubesc, m-au facut din placere, de aceea ma bat, trebuie sa ma rup afectiv de
ei". Bataia devine un mod de intarcare, singura modalitate prin care parintele inseala
din nou copilul fiind seductia (daca copilul e naiv). Fara bataie (doar cu agresiune
verbala), greu un copil poate ajunge sa constientizeze sentimentele parintilor sai.
Bataia e un mod inconstient prin care parintele spune adevarul copilului sau, adevar
care il poate salva pe copil din capcana dependentei de parintii care de fapt nu-l
doresc. Cei mai periculosi parinti sunt cei seductivi, manipulatori, care nu-si bat copiii
si care le dau comenzi schizoide/disjuncte. Un parinte inteligent cu sentimente
autentice, la fel ca si un sot inteligent nu-si va bate copilul / sotia pentru ca mintea
constienta gaseste solutii. Bataia e o reactie venita din inconstient si e ultimul
argument al celor cu porunta nu gandi. Gandirea vine din actiunea de a reflecta, iar
rabdare pentru reflectie au doar cei cu dragoste de sine si de familia personala. Cand
nu exista dragoste, nu exista motivatia de a reflecta la cum e mai bine pentru celalalt
ci automat la cum e mai bine pentru mine indiferent de celalalt sau nici macar cum
e mai bine pentru sine, intervine abandonul de sine.

Sinele compliant, tulburari de identitate


Eu cred asa: esti un copil crescut bine, dar fara prea multa afectiune, si ca orice
copil crescut in asemenea balamuc ca cel pe care-l descrii, a trebuit sa faci fata cumva.
37

Ca sa nu te pasca nebunia, inexistenta, moartea. Una peste alta nu ti-ai ales caminul
si a trebuit sa te descurci cum ai putut ca sa supravietuiesti la cap.
De obicei, cand un astfel de copil trebuie sa fie ce vrea mama, ce vrea tata, ce vrea
bunica si niciodata ce vrea el, cand un astfel de copil nu a primit niciodata vreo farama
de intelegere fata de sentimentele si emotiile lui, fata de autenticitatea lui , lumina lui
interioara de om, la un moment dat , se zice ca el dezvolta un sine fals, altul decat cel
adevarat (care nu mai poate face fata deprivarii). Acest sine fals este compliant, este
ceea ce vrea sa fie mama, bunica, tata si , mai apoi, restul lumii din jur care incearca
sa modeleze omul dupa nevoile personale. Pe masura ce omusorul traieste cu acest
sine compliant, uita de propria autenticitate, se pierde in ganduri despre trecut, viitor,
niciodata despre prezent, mananca ca mecanism de coping si de mentinere in viata
reala, e deprimat , sta neras, nu se spala, refuza sa faca lucruri "neplacute" care il pot
urca in sus pe scara sociala, pentru ca, de fapt, ce rost are? Sa depun un efort sa
inteleg analiza matematica pentru ce? Ca sa am grija de bunica?
Problema e ca pe masura ce inaintezi in varsta, Wishfullife, te indepartezi tot mai tare
de tine, daca nu faci un efort sa te regasesti, iubesti pe tine. Esti amenintat de catre
tine insuti sa ramai invartindu-te in cercul vointei celor din jur.
Ai calculator, ai google, treci la treaba. Fa exercitii de constientizare, surprinde-te cand
cazi in self absorbtion, cauta cauze, cauta ce ti se potriveste, trebuie sa reusesti.
Trebuie. Majoritatea copiilor mici, datorita extremei lor vulnerabilitati, cred ca nu pot
supravietui fara un parinte , ingrijitor protectiv. De aceea, daca tati sau mami
agreseaza violent copilul, acest fapt creeaza un conflict cu convingerea copilului , in
ceea ce priveste necesitatile pentru supravietuire. Copilul rezolva confictul creand in
mintea sa o scindare disociativa , ceea ce ii permite unei parti din el "sa nu stie" despre
eveniment si astfel continua sa creada ca are un parinte protectiv, in consecinta motiv
sa supravietuiasca. Acelasi tip de conflict apare cand o persoana este confruntata cu o
nevoie absoluta de a functiona si inca este prea coplesita de impactul traumei ca sa o
faca, sau cand o persoana atasata de standarde morale inalte este fortata sa participe
la activitati de "neimaginat". Agresorii ce inteleg mecanismul disocierii pot crea in mod
deliberat asemenea conflicte victimelor lor. Fiecare din aceste situatii va genera
victimei o nevoie intensa de a nega ca evanimentul a aparut vreodata , ceea ce va crea
invariabil zidul disociator dorit de agresori. Acestia pot fi siguri ca victima va fi adanc
implicata in a nu darama zidul pentru ca aceasta ar insemna sa se confrunte cu
realitatea de neindurat a propriilor emotii.
Un copil in general isi iubeste neconditionat parintii, indiferent ce i-ar face. Pe de
o parte nu are unde sa fuga (poate doar in mintea lui) caci este obligat sa locuiasca cu
parintii, iar pe de alta parte, exista o perioada in viata copilului, cam intre 7 si 12 ani,
cand el se judeca in functie de reactiile celor din jur pe criteriul bun-rau. Adica, pentru
el e atat de important sa fie considerat un copil "bun", incat se supune de obicei
neconditionat autoritatii. In adolescenta, el inca este dependent de parinti, inca nu isi
poate asuma complet resonsabilitatea pentru viata lui. Mai ales daca a fost conditionat
sa fie supus, sa-si idealizeze parintii (iar un adolescent are o mare nevoie sa idealizeze
persoane). Santajul vine in relatie mai ales, nu cu obiecte, ci cu iubire sau, mai bine
zis, lipsa ei. In fiecare zi, chiar si ca adulti ne lovim de asemenea santajuri, uneori
extrem de subtile. In ce priveste agresiunea fara motiv, si aici e complicat si n-are nici
o legatura cu inteligenta, ci cu multi alti factori. De exemplu, o fata e batuta cu
cureaua des, de cate ori e "obraznica", de tatal ei. In acelasi timp, exista perioade, care
apar poate chiar mai des, cand tatal e de-a dreptul seducator. Ii spune ca o iubeste, o
37

rasfata, o face sa rada, se joaca cu ea, e afectuos. Fetita atunci incearca sa ignore
bataile pentru a pastra doar ce e mai bun in relatia ei cu tatal.
Exista multe scenarii posibile.
1. Considera ca merita sa fie batuta. Asta ar fi sursa unui masochism ulterior.
2. Va ramane cu ideea ca iubirea inseamna doua extreme: sadism si extaz.
Atunci isi va alege un partener care ii infrange vointa, oferindu-i in acelasi timp si
momente de tandrete (pentru care ea plateste cu varf si indesat - vezi islamistii
extremisti).
3. Daca, printr-o bafta, se poate compara cu alti copii care nu sunt batuti,
atunci va inceta sa-si idealizeze tatal si sa-l vada mai aproape de realitate.
4. Va ramane tot timpul complet dependenta de parerea tatalui ei si de el in
general, nepremitandu-si sa se daruiasca nici unui alt barbat, pentru ca inconstient isi
interzice sa fie "obraznica".
5, care este de fapt un 1 extrem, leaga iubirea de agresiune fizica, faimosul, "ma
bate pentru ca ma iubeste, deci nu-i sunt indiferenta". 6. Poate sa dea vina pe mama ei
pentru ca tatal o bate (mama il pune, fantasmeaza ea ca fetita) si de aici apar iarasi
nenumarate traiectorii posibile in viata.
Pur si simplu, felul in care un copil se dezvolta psihic depinde de o multitudine de
factori. De mediu, dar si intrapsihici. De cat de legat e copilul de realitate, de
capacitatea lui de a simti ambivalenta, de cat de puternica e nevoia lui de relatii sau de
autonomie (de pilda, copilul isi poate "inlocui" afectiv parintii cu cei de aceeasi varsta,
mai ales in adolescenta), de curiozitate, de capacitatea lui de a iubi, de capacitatea de
a se exprima prin joc, desen etc, foarte mult si de sensibilitatea pe care o are (de
exemplu sa simta ca agresiunea nu i se adreseaza lui personal), de cat de constient e
de diferenta intre ganduri sau afecte si actiuni (sa nu se simta vinovat pentru ceea ce
gandeste sau simte, ci doar pentru ceea ce face). Si cred ca nu-mi ajung zece pagini sa
enumar toti factorii. Iar daca ii mai pun si pe cei de mediu (cum reactioneaza mama,
bunica, doica cand copilul e batut, are cu cine vorbi despre asta, are vreun profesor de
incredere, exista copii in jur care nu sunt batuti, exista campanii tv care l-ar putea
pune pe ganduri etc), mai adaug inca vreo cateva.

Educatia romneasc
Invata (ce si cat vreau eu) altfel vei ajunge boschetar - spune mama baiatului ei
(dorinta secreta, inconstienta a afectului mamei e ca baiatul ei sa ajunga boschetar "sa
ajungi boschetar daca nu faci cum spun eu" - un fel de blestem care poate deveni
principiu de script). Dac copilul s-ar opune n mod consecvent, ndemnul "nva ca
s nu ajungi boschetar" poate devini n gura printelui "s ajungi boschetar atunci
dac nu vrei s nvei", moment pe l i atepta Micul Avocat din copil pentru a-i
confirma suspiciunea privitoare la condiionarea negativ din ndemnul care de fapt
ascunde un ordin, o porunc condiionat de nemplinirea unui blestem.
Invata (ce si cat vreau eu) altfel vei ajunge tarfa la coltul strazii - spune tatal
fiicei sale (dorinta secreta, inconstienta a afectului tatalui e ca fiica lui sa ajunga
prostituata, "sa ajungi prostituata daca nu faci cum spun eu").
Unii copii nu pot sa invete cat si ce vrea parintele iar decizia lor interna,
inconstienta, va fi de a ajunge boschetari sau prostituate ascultandu-si cu dragoste
parintii, profesorii, tutorii.
37

* Logica nevroticului: O femeie nevrotica aflata in impas financiar declara ca nu


are de gand sa se prostitueaza pentru ca nu e tarfa, mai bine fura dintr-un magazin
sau excrocheaza niste batrani cu economiile de o viata.
* Copiii iubiti nu pot fi mintiti. Copiii amagiti si sedusi de parinte in scopuri care
tin de dorintele si frustrarile parintelui sunt victimele de mai tarziu din societate
(victimele excrocilor, politicienilor meschini, etc).
* Unii au atata incredere in sine incat o distrug pe a celorlalti. (increderea in sine
mentinuta prin parazitarea identitatii celorlalti, prin jocuri in triunghiul dramei de pe
pozitie dominanta, agresiva)
* Agresorul e pervers cu victima si victima devine perversa cu ea insasi.

Atitudinea fa de prinii non OK (daca au fost malefici in educatie, daca mai


traiesc si suntem in preajma lor, care ar trebui sa fie atitudinea noastra in relatia cu
ei?). Bah, odata mergea unu cu masina pe o strada si a vazut o groapa in mijlocul
drumului si a inceput sa o claxoneze, sa se dea la o parte din calea lui. si nu a putut
sa accepte existenta gropii, si nu a trecut mai departe. si acolo a ramas.
Bah, ganditi si voi mai putin superficial. poti sa te superi pe o groapa ca e in mijlocul
drumului? Daca eu am probleme acuma, datorita scriptului creat/implantat deparintii
mei care au fost "...", atunci, hai sa ne punem intrebarea: dar ei de ce au fost/procedat
asa ? pt ca asa au primit mostenirea de la parintii lor. E acelasi joc care se repeta.
diferenta dintre mine si parintii mei este ca eu imi dau seama de ceea ce se intampla,
sunt constient. SUNT CONSTIENT. nah, parintii ne-au facut mult rau etc. dar ei in
schimb n-au fost constienti de asta. E ca si cum teai lua la cearta cu groapa sa se dea
la o parte. Desigur,asta nu e o scuza pt a le tine partea. Ei sunt [daca mai traiesc]
fiinte umane, beneficiaza de o scanteie de constiinta dar nu au dezvoltat-o.
Puteau sa devina constienti de scriptul/[programarea] implantata de parintii lor?
Puteau. De ce n-au facut-o? Factorii genetici, mediu, comunism, saracie, nu traia bine
pe vremea aia etc. ETC.[toate sunt scuze si aruncarea responsabilitatii]
DAR asta e problema LOR si daca e problema lor, atunci nu e a mea. Si de asemenea,
ei sunt responsabili pentru ce mi-au facut, si ce viata au avut, si cum/unde au ajuns
la batranete. CHIAR DACA au trait inconstienti, adormiti, robotei. deci si-o merita.
Daca vreau sa aprofundez "de ce nu s-au salvat parintii mei" asta e alta discutie care
ma indeparteaza de ADEVARATA problema] dar mi se pare fara rost sa PIERD timpul
sa ii acuz, sa ii critit la nesfarsit ca au fost asa si pe dincolo etc. Au trait ADORMITI,
au actionat ca niste roboti PROGRAMATI. Iar eu m-as centra pe solutie, nu pe
problema, as putea recursiv sa dau vina pe parintii parintilor [bunici] ca din cauza lor
etc... centrarea pe solutie este: sa plec de langa ei, sa ma salvez, sa-mi curat scriptul,
sa devin CONSTIENT. etc [asta e la fel, alta discutie]

INVATAREA POZITIVA A COPIILOR (valabil si pentru adultii care..nu au


crescut mari)
1. Ignorati manifestarea unor sentimente inadecvate
2. Recompensati manifestarile emotionale adecvate
3. Invatati-i sa-si modifice pretentiile in preferinte
4. Ajutati-i sa vada situatiile la dimensiunile reale, nu catastrofice
5. Ignorati-l cind se vaicareste
6. Nu il criticati excesiv, dar aratati-i comportamentul gresit
7. Incurajati-l sa ia singur decizii si sa-si asume consecintele
37

8. Invatati-i sa-si exprime sentimentele si dorintele ( nu le anticipati)


9. Nu-l invinovatiti pentru modul in care va simti
10. Nu le dati sfaturi si nu rezolvati problemele in locul lor, dar dati-le sugestii pentru
modul in care si-ar putea rezolva problemele de viata
11. Puneti in evidenta avantajele aminarii placerii imediate in beneficiul cistigurilor de
lunga durata.
12. Lasati copiii sa-si rezolve singuri certurile dintre frati sau prieteni
13. Invatati-i sa-si identifice succesele partiale zilnic
14. Incurajati-i sa-si asume uneori riscuri acceptabile: a face ceva e mai important
decit a incerca sa faci lucrurile perfect( Ellis)
15. Preveniti-i in legatura cu pericolul de a cauta mereu aprobarea si iubirea celorlalti
16. Ajutati-i sa reziste la tachinari (jignirile nu au nici o putere asupra mea)
17. Iinvatati-l sa gaseasca placere in cele mai mici lucruri
18. Confruntati-l cu propriile temeri
19. Ajutati-l sa gindesca in termeni de optiuni si alternative, mai degraba decit sa
depinda de o singura varianta pentru a obtine ce vrea.
20. Ajutati-l sa gaseasca un aspect pozitiv in orice lucru si sa accepte in mod realist si
partea negativa.

Ce nu trebuie sa spui copilului


1.Daca nu te opresti, plec si te las aici! Cea mai mare temere a unui copil
mic este ca s-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un
copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-la manipula catre un anumit
comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza. O solutie este aceea de a
oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in
continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom
face cumparaturi. Tu alegi!". O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este
foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.
2.Ar trebui sa iti fie rusine! Acest mod de a te adresa copilului este o incercare
de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se
simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va face ceea ce dorim noi.
Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il
asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare
si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand
copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le
intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe
raspunsuri de care le este rusine.
3.Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!"Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca
ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit
niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent
de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti
sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia
parinte-copil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un
psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!
4.Tu esti cauza divortului nostru! Nici un copil nu este cauza divortului dintre
parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala.
Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel
responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza
37

impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii
mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu sa-ar fi certat atat de
mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.
5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta? Cand parintii compara verbal fratii
intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este
destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen
"Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la
comportamentul indezirabil de mai tarziu. Comparatiile fac sa creasca rivalitatile
fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile
din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul
separarii. Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare
are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea
unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii.
6.Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine. Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta",
"Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent
in modul de a te adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei.
Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face
singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il incurajeaza se se vada pe sine
incapabil.Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei avea
mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul copilului tau o data, nu e
nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai creat un tipar. Daca o faci si a treia oara,
Felicitari! Ai o noua slujba!
7.Pentru ca am zis eu, de aia! Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!",
dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu
am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".
Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru
putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in
acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce
tu continui sa ma intrebi -De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una
dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta..."

Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional asupra


copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de
adresare. Daca devii constient de una sau mai multe dintre cele sapte cele mai rele
lucruri pe care le poti spune copilului tau sau alta formula de adresare abuziva,
opreste-te! Inspira adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului
tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la inceput
amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele pot rani.

Abandonul
Merg pe strada. Trece pe langa mine o bunica corpolenta, inalta, trufasa (asa am
vazut-o eu), care striga dupa nepotica ce o luase inainte: "te las singura, daca nu m-
asculti" - acesta fiind oare un indemn menit sa o ajute pe fetita in a avea incredere in
mediul exterior familiei? Nicidecum. Ma aflu in mall, urc pe scara rulanta, cand ajung
sus, pe cealalta scara, care cobora, era o fetita de 3-4 ani care plangea spasmodic
pentru ca nu avea curaj sa-si urmeze parintii (pe acea scara) care deja erau la vreo 5
metri distanta si nu le pasa de copilul lor. M-am uitat la faa acelei fetie si am vazut
un chip imbatranit, cu o frica imensa, autentica si cronica, dar ce m-a izbit e teama
37

profunda in care traia acel copil, si care parea permanenta. Practic am avut senzatia
ca o vad peste ani de zile, un om cu traume emotionale severe sau in orice caz cu mari
probleme de incredere in sine. S-ar putea ca ce am vazut sa fie doar proiectia propriilor
temeri, dar ma indoiesc. Ce am vazut, e un copil temator, cu parinti carora nu le pasa
de el. Si cum toate bolile psihice incep atunci, in mica copilarie, atentie cei care aveti
copii.
Amenintarea bunicii e vechea amenintare a Europei medievale: daca nu esti
cuminte te lasam in urma noastra in padure (teama de singuratate, de mediul
necunoscut, de animale) sau vine si te papa lupul (azi nu mai sunt lupi in orase, deci e
bau-bau, popataielimba sau omu negru). Pe baza acestor spaime ancestrale bagate in
imaginarul copiilor s-au creat povestile sangeroase ale fratilor Grimm (care nu erau
decat preluari din folclor). Ceea ce stiti voi ca povestile Grimm sunt indulciri remixate,
dar originalele abunda in capcauni, canibali, varcolaci, strigoi, etc. Simpaticul ogre
Shrek era la origine sperietoarea copiilor medievali: capcaunul mancator de copii din
padure. Prin urmare, amenintarea bunicii (te las in urma daca) este pur si simplu un
abandon emotional. Copilul dependent total de adult intelege ca ori se supune
(renunta la Eu pt a se conforma dorintelor Eului parintelui/rudei), ori moare (te las in
urma singur intr-un oras mare plin de figuri mari si amenintatoare). Sa ne mai miram
de atatia oameni ce au atacuri de panica, agorafobie, fobie sociala, tulburare de
personalitate evitanta, tulburare de personalitate dependenta, anxietate generalizata?
Astfel de cazuri de copii parasiti in padure pentru ca nu corespundeau cerintelor
adultilor au existat si in trecut, exista si azi. Julien din cartea "Iubirea de aproapele"
(Pascal Bruckner) e calchiat dupa istoria reala a lui Tim Guenard, abandonat in
padure la trei ani de catre tata, plus batut pana la fracturi si bagat in spital alteori.
Astfel de povesti reale serveau in trecut pentru infricosarea copiilor, sa fie facuti
cuminti prin spaime, nu prin educatie pozitiva si exemplu personal (vezi si povestea cu
evreii care veneau sa cumpere copii, in satele de mai demult). Pare o joaca pentru
adult, care e format si stabil, dar pentru un copil, sugestionabil, neformat, anxios, cu
imaginar bogat, astfel de amenintari pot lasa urme si traume de nesters (cu atat mai
rele cu cat sunt uitate peste ani, neconstientizate - dar anxietatea ramane in adanc, si
se mira psihologii ca de ce e pacientul anxios).
Psiholoaga Alice Miller povesteste intr-una din cartile sale de un episod vazut de
ea: intr-un parc un cuplu manca inghetata, dar nu-i dadea copilului mic, pe motiv ca
se raceste usor. Insa ei lingeau cu pofta. Copilasul plangea de mama focului, cu mucii
pe barbie. Alice Miller zice ca si aici e un abuz, adica abuzul de putere al adultului
care se vede stapan pe eu-l copilului, total dependent, neformat, livrat in totalitate
capriciilor adultului, si incepe sa joace o sceneta cu roluri de putere si control, un fel
de psihodrama pe invers, in care isi proiecteaza la nesfarsit asupra copilului propriile
traume nerezolvate din copilarie. Din categoria asta face parte si "musafirul parsiv". E
nesimtitul care vine in vizita la parinti (poate fi si o ruda manipulatoare), a carui
placere bolnava e sa intrebe copilul de cativa ani cu glas mieros: pe cine iubesti mai
mult, pe mama sau pe tata? Daca zici ca pe unul, se supara celalalt parinte, mai ales
in cazul unor parinti ei insisi imaturi emotionali, slab inchegati psihic. Un parinte
poate capta ura pe copil, daca acesta in naivitatea sa, raspunde de mai multe ori ca il
prefera pe celalalt. Eu m-am prins de faza, si m-am invatat sa zic ca ii iubesc la fel pe
amandoi. Musafirul idiot insista cu perversitate sa afle ce-l interesa: nu, nu, sigur
preferi pe cineva, pana te saturai si iti venea acru. Acum, mai este si cazul copiilor
rasfatati care au prins slabiciunea parintilor si se tavalesc pe jos prin magazine ca sa li
37

se cumpere ultima stupizenie de monstru rabatabil japonez. Acolo e alta mancare de


peste...
Cititi si autobiografia scriitoarei Marie Cardinal, "Cuvinte care elibereaza"
(Editura Trei), ca sa vedeti procesul prin care un copil poate fi sistematic frecat la cap
zeci de ani, pana ce se interneaza singur la ospiciu, ori se taie cu lama ca sa piara. Asa
poti innebuni un copil, fara ca macar o data sa folosesti forta fizica, fara sa aplici
violelenta corporala, doar prin frecusul mental al cerintelor, expectantelor,
dezamagirilor, amenintarilor, conditionarilor, reprosurilor, intaririlor negative,
discrepantelor cognitive, incongruentei expresie-comportament, ipocriziei, mesajelor
contradictorii, suprascenarizarea prin educatie, perfectionism, crestinism sadic, adica
educatia traditionala, pe stil vechi. Pentru cei pasionati de psihologie si educatie,
cartea merita citita, macar ca sa inveti CUM NU se educa un copil, daca nu vrei sa
scoti din el un nebun, un ratat, un suicidar.
Nu stiu cat de funny e videoul (pentru mine nu e), dar exista asa numite
comportamente riscante, constientizate sau nu, voluntare sau nu. Exista teoria potrivit
careia omul din video, daca ar fi fost securizat in copilaria timpurie, ar fi fost in stare
sa fie incordat in asa masura incat sa nu scape caruciorul. Daca ai primit, dai la
randul tau. Un copil care a avut parte de siguranta de la parintii sai, crescand,
devenind adult si avand copii, va fi in stare sa-si coordoneze inconstient muschii si
tonusul pentru a nu-si supune copilul la accidente nevoite, din neglijenta. Dar daca a
fost neglijat in copilarie, nu va reusi sa fie indeajuns de atent ca sa-si securizeze
copilul. Vezi cazul parintilor care-si scapa copiii pe jos, desi ei nu vor constient asta.
Altii chiar vor asta, ca sa scape de plodul care-i incurca.
As putea extrapola problema abandonului la nivel macrosocial. Parintii,
politicienii din parlament, copiii, toata Romania scapata la vale pe scara
capitalismului, o parte nici nu a pasit de frica pe aceasta scara. Iar altii, stau fermi pe
scara care de fapt e cursul normal al vietii.
Nu toti parintii sunt asa. Sunt si parinti care au o atitudine corecta fata de copii,
de respect, de grija. Cea mai interesanta problema care se pune este cea a educatiei.
Multi parinti stiu ca daca il lasi pe copil sa faca tot ce vrea, fara nicio frana, poate
ajunge razgaiat, manipulator, cu tulburare de personalitate antisociala, tulburare de
conduita, comportament de opozitionism provocator, etc. Exact acest motiv e invocat si
de catre parintii agresivi-manipulatori, care suprascenarizeaza copilul, il freaca la cap
sau il brutalizeaza, "ca sa asculte", "sa nu ne faca de rusine in lume".
Aceasta e pedagogia neagra, cum ii zice Alice Miller. Dar exista si o pedagogie alba?
Deocamdata, solutia eleganta ar fi ca parintii sa fie fermi atunci cand trebuie sa
invete ceva copilul, sa-l ghideze cu fermitate in formarea unor valori etice si a
personalitatii, fara concesii etice, dar abtinandu-se de la orice violenta (fizica sau
verbala sau psihica, etc), de la orice manipulare, nesinceritate, falsitate, nerespectare
de promisiune, incongruenta, amenintari, etc. Linia de mijloc ar fi o atitudine de
respect+iubire, dar si cu fermitate atunci cand copilul o ia razna.

Fraze care mi-au fost spuse de terapeut (S. Schnapp), referitor la relatia
mea cu parintii si la viata in general:
"Romnii nu fac copii pentru ei, pentru copii, ci fac copii pentru prini, s aibe
toata viaa nite sclavi la dispoziie. De aceea au astazi romnii aa de puini oameni
de valoare". "Tu nu vezi ca oamenii sunt niste marionete?", "Nu vezi ca majoritatea
oamenilor evolueaza sub potentialul lor natural?", "Majoritatea oamenilor sunt prosti si
37

rai. Daca si-ar face un partid, ar fi majoritari, insa nu pot avea putere pentru ca nu se
pot uni." "Dar ce, tu le faci lor psihoterapie?" (era vorba despre parintii mei) (propozitie
insotita de un gest de total dispret din partea terapeutului), "80% dintre cupluri sunt
formate fara sentiment, iar copiii rezultati nu au o identitate a lor, ci sunt contaminati
de ego-ul parental.", "Copiii btui, ajung btui de copii". "Si cum, o sa ajungeti sa
stati toti 4 (parinti+bunici) la un loc? Acolo vine iadul." "Parintii spun ca vor ca copiii
lor sa ajunga mai bine ca ei, dar nu e adevarat." "Boala ta este dependenta" (de parinti
impostori) "Vise ca viata" - a trai viata emotionala in vise "Noi suntem 100% produsul
educatiei parentale." "Daca vrei sa ai realmente un viitor, tu trebuie sa te rupi total de
ai tai." "Vezi cat de greu e sa spui DA?" "Nu exista D-zeu, nu exista drac". (evitarea
gandirii magice si pasarea responsabilitatii) "Nu toti oamenii au nevoie de terapie".
"Trebuie sa faci cumva sa te intorci cu spatele la tot ce a fost." "Esti omul care stie cel
mai mult despre trecutul sau". "Acesti oameni (parinti rai) isi pierd copiii (in sensul ca
nu vor mai fi iubiti de copii) si pe buna dreptate." "Copiii si oamenii in general lipsiti de
afectiune, regreseaza la stadii inferioare de evolutie, lucru care se cheama
pseododebilitate mintala, care se manifesta identic cu una structurala. E vorba de a
evolua sub potentialul tau nativ, din cauza unei proaste educatii. Iar educatia este
ceea ce traieste copilul in familie." "Ea (ei) vrea sa fuga de responsabilitate
(responsabilitatea fiind intretinerea mea acum dupa ce m-a imbolnavit)".
"Tu nu vezi ca atunci cand erai sanatos nu era bine, acum cand esti bolnav iarasi nu e
bine?" (neacceptarea parintilor) "S ii seama de ceilali!" "Pentru boala te-au pregatit
(prinii), pentru via nu!" "Dragoste inseamna intelegere (in realitatea celuilalt),
acceptare si venire n ntmpinarea nevoilor sale reale!"
Aceste fraze sunt edificatoare despre colapsul intrafamilial in familiile bazate pe
un contract mincinos (cum ar fi de exemplu "intretine-ma ca sa iti las mostenire casa
parinteasca" - contractul e astfel un santaj, lucru des intalnit la romni)

Iertarea parintilor
Intelegerea este cheia catre calea cea buna. Schnapp (terapeutul) imi spunea asa
odata: " In educatie trebuie sa educi cu dragoste in realitatea copilului, adica sa IL
INTELEGI." Intrebandu-l odata ce este dragostea, mi-a raspuns:" Dragostea reprezinta
totalitatea eforturilor facute pentru a-l intelege pe cel de langa tine in realitatea lui".
Si revenind la ideea iertarii...cei care nu nutresc resentimente sunt cei care:
odata si-au terminat munca de doliu (au exprimat tristetea pentru pierderea sau
neplacerea suferita) si, doi...au facut efortul sa inteleaga acea persoana in realitatea
ei..deci...i-au oferit dragoste.
Tot de-aia mi-a zis ca parintii nu au vina...cand ii intelegi in realitatea lor ,
realizezi ca ei s-au comportat ca niste roboti, ghidati de lipsa de constiinta de sine,
adica inconstienti. Caci constiinta de sine iti arata ca un anume lucru sau atitudine
nu este ok, prin simpla constatare realista a efectelor.
A ierta nu este echivalent cu a-i pupa pe frunte si a-i felicita, ci cu a nu iti mai pasa de
ei.