Intervenții specifice în autism

Gestionarea comportamentelor negative

Comunicarea funcțională

Rolul facilitatorului/profesorului de sprijin în

activitățile școlare desfășurate de copiii cu autism

Structurarea mediului și structurarea vizuală

Gestionarea comportamentelor negative

 Orice comportament care împiedică

procesul de învățare trebuie considerat
problematic.
 Comportamentele problematice sunt:
 - disruptive (ieșirile comportamentale,
crizele de furie, auto-, hetero-
agresivitatea..)
 - pasive (neatenția, lipsa de participare,
izolarea..)
Orice comportament apare dintr-un motiv

Trebui găsit motivul comportamentului înainte de a

decide asupra strategiei de schimbare a
comportamentului
Comportamentele disruptive satisfac o nevoie(ex.
evitarea unei sarcini, atragerea atenției,
reducerea stresului..), sunt adaptative în sensul
în care comunică această nevoie/ au un impact
asupra mediului producând modificări așteptate.
Dacă apare un comportament este pentru că el este
reîntărit!
Comportamentele apar în context
Pentru a înţelege „de ce” trebuie să răspundem la:
Cine, Ce, Unde, Când, Cât de. . . mult,
des, intens
Cum se abordează problemele
comportamentale
 Antecedent: Locaţie, context, cine, unde,
când, declanşatori, semnal, mediu, context
 Comportament: concentrare pe
răspunsurile observabile şi ţintite mai
degrabă, în locul unor prezumţii despre
gânduri şi sentimente
 Consecinţe: evenimentele ce urmează
imediat după comportament

A C
antecedent
B comportament
behavior
Comportamentul este comunicare...
Ascultaţilimbajul comportamental al elevilor
pentru a determina ce spune comportamentul lor

 Comportamentul elevilor este o încercare de a

face față lumii şi frustrărilor sale

Elevulnu poate exprima întotdeauna în cuvinte

ceea ce simte şi ceea ce ar dori să schimbe

Uneori comportamentul este cel mai eficient mod

de a se face „auzit”

Încazul în care elevul continuă să se angajeze în

comportamente problematice, acesta este
deoarece, de obicei, funcţionează
Principalele motive care determină
comportamente inadecvate
• Sarcinile nu sunt •Încercările
de
funcţionale sau comunicare trec
interesante pentru copii neobservate

•Copilul nu este motivat • Aşteptările sunt peste

să realizeze sarcinile nivelul capacității
elevului
•Input-uri senzoriale
neaşteptate sau • Instrucţiunile sunt
excesive lungi sau au prea mulţi
paşi
•Aşteptările sunt
neclare sau sunt diferite • Elevul este distras de
decât era de aşteptat alte probleme senzoriale
și ratează instrucţiunile
Stabilirea obiectivelor comportamentale
Întocmit de_________________________,

În loc de ____________ să ____________,

(comportament) (comportament)
Mary va _____________ ca să__________,
(comportament) (funcția comportamentului)

___________________________________,
(În ce condiții?) (La ce competență?)

___________________________________.
(Cum s-a măsurat?) (De cine?)
Rezolvarea provocărilor comportamentale

•Definiţi comportamentul în termeni specifici,

cuantificabili şi observabili
• Descrieți „forma”, frecvenţa, durata

• Descrieți antecedentele
• Când, când nu, cât de des, cât de mult timp, cu
cine, unde, unde nu, în ce condiţii, în ce cerere /
sarcină, starea internă, starea fizică, circumstanţe
sociale
 Comunicarea funcțională
Dificultăți
- Întârziere în dezvoltarea limbajului
expresiv
- Deficienţe la nivelul abilităţilor de
conversaţie
- Folosirea repetitivă a unor expresii sau
limbaj şi prozodie idiosincrasice
(manierisme)
- Utilizarea deficitară a comportamentelor
nonverbale
Ce este comunicarea funcţională ?
 Comunicarea care are loc între două
persoane
 Întărirea este mediată de către o altă
persoană
 Rezultatul este o recompensă directă sau
socială
 Funcţională = cu un anumit scop pentru
subiect
Cele mai importante abilităţi de
comunicare funcţională:
 Să răspundă la instrucţiile primite de la
ceilalţi
◦ Să facă ceva
◦ Să aducă ceva
◦ Să „aştepte”
 Să ceară
◦ Să ceară lucruri şi activităţi pe care şi le
doreşte
◦ Să ceară ajutor
◦ Să ceară să iasă dintr-o situaţie (pauză)
Cele mai importante abilităţi ale
“vorbitorului”
 Să ceară
◦ Să ceară lucruri şi activităţi pe care şi le
doreşte
◦ Să ceară ajutor
◦ Să ceară să iasă dintr-o situaţie (pauză)
◦ Să afirme/ să refuze / să nege (da/nu)
Concepeţi oportunităţi
 Pregătiţi şi controlaţi antecedentele
pentru a creşte motivaţia
◦ Păstraţi recompense puternice departe de
copil, dar să le poată vedea
◦ Oferiţi-i doar parte din ce are nevoie, dar
păstraţi restul
◦ Oferiţi câte o porţie mică
◦ Creaţi nevoia de ajutor în sarcini
◦ Porniţi o activitate care îi place şi opriţi-vă
◦ Oferiţi-i altceva decât cere chiar dacă ştiţi ce
vrea de fapt
Cele mai importante abilităţi ale
receptorului
 Să răspundă la instrucţiunile primite de la
alţii
◦ Să facă….
◦ Să aducă…
◦ Să aştepte….
Rolul facilitatorului/profesorului de sprijin în
activitățile școlare desfășurate de copiii cu autism

 Capcane în care pot aluneca profesorii de

sprijin
 Sfaturi:
 Fiţi proactivi
 Puneţi întrebări
 Înţelegeţi cât mai clar care sunt aşteptările
 A avea dreptate vs. a face ce este corect
 Faceţi ceea ce este în interesul copilului
 Nu ceea ce vă face pe dvs. să vă simţiţi mai bine este
potrivit întotdeauna.
Capcane în care pot aluneca profesorii de
sprijin
Repetă elevului tot ce spune profesorul …nu îşi ia timp
să proceseze vreo informaţie
Faptul că repetă instrucţiile nu asigură şi înţelegera
acestora.
Faptul că vorbeşte atât de mult încurajează neatenţia
elevului. PROFESORUL PAPAGAL

PROFESORUL ȘTIE TOT

Este plin de atitudine şi orgoliu.
Este împotriva tuturor.
Se consideră atotcunoscător şi susţine că nu
are nevoie de părerea altora : “Ştiu deja asta!”
este replica lor favorită
Aceasta duce la o incredibilă stare de tensiune
la clasă şi printre membrii personalului.
Capcane în care pot aluneca profesorii de
sprijin
Este de negăsit.Se ocupă să facă mici comisioane
pentru profesori şi participă la orice activitate
dinafara cerinţelor elevilor lui. Se fereşte de
situaţiile problematiceApare în birouri sau în spaţiile
amenajate pentru pauze.Este complet deconectat
de la elevi sau ignoră cererile acestora în speranţa
că se ve ocupa altcineva. PROFESORUL INVIZIBIL

Este un bun cunoscător al planurilor de

intervenţie…adeseori intuieşte nevoile şi este
primul “la faţa locului”.Scopul lui este răspunsul
imediat…adesea nu se gândeşte la efectul de
încurajare pe care îl are asupra elevilor şi a
membrilor personalului. Unii elevi se bucură de
atenţia primită de la acest tip de profesor. De
cele mai multe acet tip de persoane încep să se
simtă copleşiţi. PROFESORUL POMPIER
 Capcane în care pot aluneca profesorii de
sprijin
Pierdut în spaţiu – se descurcă excelent în a părea
ocupat.Nu ştie sigur ce au nevoie elevii şi nici cum
poate oferi ajutor.Se mută prin sala de clasă dar nu
îndeplinişte nicio atribuţie sau sarcină pentru care
e responsabil.Aşteaptă mereu directive de la
profesor în ce priveşte activităţile sau oferirea de
ajutor elevilor.Îi lipsesc bunul-simţ şi judecata.
PROFESORUL CADET SPAȚIAL

Este denumit si “profesorul scai”. Stă în jurul sau

peste elev tot timpul şi în toate activităţile. Are
tendinţa de a face lucrurile în locul elevului mai ales
când e în criză de timp.
Încearcă să înlesnească toate sarcinile pentru toată
lumea.
Mai degrabă îngreunează învăţarea…are tendinţa de
a oferi mai mult promtp decât e necesar
PROFESORUL ELICOPTER
Capcane în care pot aluneca profesorii de
sprijin
Dirijează cursul tuturor interacţiunilor
Mai degrabă dirijează decît să faciliteze
Simte nevoie de a răspunde în locul elevului.
Ratează oportunităţile de a uşura interacţiunile prin
inhibarea rolului interactiv al copilui.
PROFESORUL POLIȚIST

Realizează orice sarcină ca şi cum ar fi fost

programat de ceva forţă exterioară.
Motto: rezolvă sarcina cu orice preţ.
Este orientat mai mult înspre sarcină decât spre
copil. Finalizează sarcina indiferent de interacţiunea
cu elevul.Are tendinţa de a fi îngust la minte
PROFESORUL PUS PE PILOT AUTOMAT
Structurarea mediului și structurarea vizuală

 Deoarece mulţi elevi cu autism au

tendinţa să înveţe vizual, e important ca
spaţiul fizic al clasei să aibă limite vizuale
clare. Aceasta îi va ajuta pe elevii care pot
întâmpina greutăţi în stabilirea propriilor
limite prin crearea unor parametrii în care
ei pot funcţiona
Structurarea mediului și structurarea
vizuală
Realizaţi rutine predictibile
- Rutine ale profesorilor:
voluntari, comunicare, mişcare,
planificare, grad etc.
- Rutine ale elevilor: necesităţi
personale, tranziţii, grupuri de
lucru, lucru independent,
instruire, aducerea
materialelor, teme de casă etc.
Amenajaţi mediul pentru
(a) a determina un
comportament adecvat
(b) a minimiza îmbulzeala şi
distragerea atenţiei:
- Aranjaţi mobilierul astfel ca să
permită traficul
- Asiguraţi posibilitatea unei
supravegheri adecvate ale
tuturor zonelor
- Destinaţi zone ale
personalului şi zone ale
elevilor
- Aranjarea locurilor de stat (în
grupuri, pe covor etc.
Zonă specifică Limite vizuale clare
pentru învăţarea Bandă sau vopsea pe
podea
unui lucru specific Covoare
Etichetarea rafturilor
Mobilierul să
Amenajarea înconjoare o zonă
clasei trebuie să
țină cont de

Structurare pentru a ajuta atenţia la

îndeplinirea sarcinii
Paravane separatoare
Decoraţiuni minimale
Băncile fără materiale neadecvate
Ferestrele acoperite
Fundal de o culoare pentru sarcini
Exemple
 Orare vizuale

Compensează dificultăţile
de limbaj receptiv, atenţie,
organizare şi memorie
Îi ajută pe elevi să
anticipeze evenimentele,
ceea ce reduce anxietatea
– arată „ce urmează”
Pot creşte motivaţia –
indică faptul că activităţile
preferate vor urma după
activităţi mai puţin
preferate
Încurajează independenţa
Idei de organizare a sarcinilor
 NU anulaţi sarcina în faţa elevului
 Daţi sarcinile fiecărui elev pe baza PEI,
ţeluri şi/sau programă
 Sarcina de „lucru independent” trebuie să
fie deja masterată
 Întocmiţi lista sarcinilor de clasă, faceţi
copii pentru fiecare elev şi dataţi fiecare
sarcină când este masterată
Idei de organizare a sarcinilor
 Lipiţi bandă adezivă pe spatele fiecărei
sarcini pentru a scrie iniţialele fiecărui
copil care a masterat acea sarcină
 Întocmiţi sarcinile de potrivire astfel încât
să vă permită schimbarea poziţiei pieselor
 Trebuie să fiţi capabili să spuneţi dacă
elevul a îndeplinit sarcina corect privind-o
după ce e terminată