ENERGETICĂ BIOCHIMICĂ

Localizarea principalelor procese metabolice biochimice in celula eucariota

Principiile trmodinamicii

Legea echilibrului: daca doua sisteme termodinamice

deschise sunt fiecare in echilibru termic cu al treilea, atunci
cele doua sisteme sunt in echilibru termic unul cu altul.

Principiul I: Energia nu poate fi creata sau distrusa ci doar

transformata dintr-o forma in alta. Intr-un sistem izolat,
indiferent de procesele interne ale sistemului, cantitatea
totala de energie se conserva.

Principiul II: sistemele termodinamice au tendinta de a-si

creste entropia (gradul de dezordine).
 Energetică biochimică

 3 tipuri de energie într-un sistem reactant:

- energia liberă Gibbs (G) – potentialul de a face lucru (“energie superioara”)
- entalpia (H) – variatia ei inseamna caldura (“energie inferioara”)
- entropia (S) – dezordinea sistemului

▪ DG = DH – T x DS (T- temperatura in K, masoara gradul de agitatie termica)

 Reacție chimică A → B (delta inseamna variatie)

DG = GB – GA
DG < 0 - reacție exergonică
DG > 0 - reacție endergonică

 A+B↔C+D
Keq = [C]eq[D]eq/[A]eq[B]eq
 Energetică biochimică

 DG (diferenţa de energie liberă reală):

- semnul său este predictiv pentru sensul de desfășurare al unei reacții în condițiile
din celulă:
- DG < 0 → reacția are loc spontan în sensul A → B (reacție exergonică)
- dacă DG are valoare negativă mare → reacția este ireversibilă
- DG = 0 → reacția este la echilibru
- DG > 0 → spontan, reacția are loc în sensul A ← B
- ea poate avea loc în sensul A → B numai dacă există un aport de
energie liberă (dintr-o reacție exergonică)

 DG° (diferenţa de energie liberă standard, doar in conditii ideale, cu concentratii 1

molar, este o constanta) – diferita de DG !

Ecuația lui Gibbs: DG = DG° + RT ln [C][D]/[A][B] (logaritmul raportului dintre

concentratiile produsilor si reactantilor). Ecuatia seamana cu ecuatia HH !

DG pentru o reacție care are loc spontan spre echilibru este negativă și variabilă
- la echilibru: DG = 0 => DG° = – RT ln Keq
 Energetică biochimică

 Cuplarea unei reacții endergonice cu o reacție exergonică:

(1) A→B DG°en
(2) C→D DG°ex
Suma: A + C → B + D DG°total = DG°en + DG°ex
dacă │DG°ex│ > DG°en => DG°total < 0

▪ Ex - formarea glucozo-6-fosfatului:
Glucoză + Pi → glucoză-6-fosfat + H2O (DG°1 = 3,3 kcal/mol) - reacţia endergonică
ATP + H2O → ADP + Pi (DG°2 = − 7,3 kcal/mol) - reacţia exergonică
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Suma: Glucoză + ATP → glucoză-6-fosfat + ADP (DG° total = − 4 kcal/mol)

 Cale metabolică

DGtotal = DG1 + DG2 + DG3 + DG4 + .....

- dacă DGtotal < 0 → calea este exergonică și are loc în sensul figurat, chiar
dacă unele reacții individuale au DG > 0
Model mecanic al cuplării unei reacții endergonice cu o reacție exergonică
 ATP transferă energia de la procesele exergonice la
procesele endergonice

(1) X + Y + ATP → X−Y + ADP + Pi

X + ATP → X~P + ADP
X~P + Y → X−Y + Pi

(2) X + Y + ATP → X−Y + AMP + PPi

X + ATP → X~AMP + PPi
X~AMP + Y → X−Y + AMP
ATP (adenozin trifosfat)
Cuplarea energetica a degradarilor metabolice
cu procesele de biosinteza
  Compuşi înalt energetici:

Fosfoenolpiruvat 1,3-Difosfoglicerat Acil-CoA Creatin-fosfat

Adenina (o baza azotata)

 ATP – intermediar energetic:

(nucleozid)
Mono-
Di-
Trinucleotide
 Compuşi cu energie joasă:

Esteri fosforici
 Compuşi chimici DG° (kcal/mol)

Înalt energetici

Fosfoenolpiruvat −14,8
1,3-Difosfoglicerat −11,8
Creatin fosfat −10,3
ATP (→ AMP + PPi) −10,9
Acil-CoA −7,5
ADP (→ AMP + Pi) −7,8
*ATP (→ ADP + Pi) −7,3
Cu energie joasă

PPi (→ 2Pi) −4,6

AMP (→ adenozină + Pi) −3,4
Glucoză-1-fosfat −5
Fructoză-6-fosfat −3,8
Glucoză-6-fosfat −3,3
Glicerol-3-fosfat −2,2
Poziția intermediară a ATP pe scara valorilor DG°

 Sinteza ATP prin

fosforilare la nivel de substrat:

 Rolul ATP ca donor de fosfat

înalt energetic:
 Reacții de oxido-reducere

Ared + Box ↔ Aox + Bred (ex: Fe2+ + Cu2+ ↔ Fe3+ + Cu+)

Ared → Aox + n e−
Box + n e− → Bred

▪ Ared/Aox şi Bred/Box = cupluri oxido-reducătoare, caracterizate de potențialul redox E

(o măsură a afinității pentru e−)

▪ e− se deplasează de la cuplul donor de e− (E <) spre cuplul acceptor de e− (E >)

▪ Ecuația lui Nernst: E = E° + (RT/nF) ln [Ox]/[Red]

 Reacții de dehidrogenare - catalizate de dehidrogenaze

AH2 + B ↔ A + BH2
- B = transportori de e− universali:
▪ coenzimele piridinice (derivați ai vit. PP) - NAD+ și NADP+
▪ coenzimele flavinice (derivați ai vit. B2) - FMN și FAD
 Structura NAD+ și NADP+

- acceptă 2 electroni sub formă de ion hidrid H:−

 Structura FAD

- acceptă 2 electroni sub forma a 2 atomi de H

 Dehidrogenaze dependente de coenzimele nicotinamidice:

AH2 + NAD(P)+ → A + NAD(P)H + H+ [ NAD(P)+ + 2e− + 2H+ → NAD(P)H + H+ ]

 Dehidrogenaze dependente de coenzimele flavinice:

AH2 + FMN/FAD → A + FMNH2/FADH2 [ FMN/FAD + 2e− + 2H+ → FMNH2/FADH2 ]

Fosforilarea oxidativă
Mitocondria – sediul fosforilării oxidative
Ubiquinona (coenzima Q)

Proteinele cu Fe-S
Citocromii
Complexul I (NADH dehidrogenaza) Complexul II (succinat dehidrogenaza)

NADH + H+ + CoQ → NAD+ + CoQH2

Succinat + CoQ → fumarat + CoQH2

Transferul e− de la NADH, succinat, acil-CoA și glicerol-3-P la coenzima Q
 Complexul III (citocrom c reductaza)

Complexul IV (citocrom c oxidaza)

CoQH2 + 2 cit c (Fe3+) → CoQ + 2 cit c (Fe2+) + 2H+

2 cit c (Fe2+) + 2H+ + ½O2 → 2 cit c (Fe3+) + H2O

Transferul electronilor în lanţul respirator
Transferul electronilor în lanţul respirator
Transferul e− în LR cuplat cu generarea gradientului de H+
 ATP sintaza (complexul Fo-F1)

 Oxidarea NADH:

NADH + H+ + ½O2 + 3ADP + 3Pi → NAD+ + 3 ATP + 4H2O

 Oxidarea succinatului:

succinat + ½O2 + 2ADP + 2Pi → fumarat + 2 ATP + 3H2O

Inhibitori ai lanțului respirator
Inhibitori ai lanțului respirator
Decuplanți ai fosforilării oxidative - dinitrofenolul (DNP)
Decuplanți ai fosforilării oxidative - termogenina
 Privire generala asupra
principalelor metabolisme
generatoare de energie

CITOPLASMA

ATP produs direct

prin fosforilare la substrat

MITOCONDRIE

ATP produs
prin fosforilare oxidativa
 Bibliografie

• David L. Nelson, Michael M. Cox. Lehninger Principles of Biochemistry. 5th edition, 2008.
• Colleen Smith, Allan D. Marks, Michael Lieberman. Mark’s Basic Medical Biochemistry: A Clinical
Approach. 2nd edition, 2004.
• Robert K Murray, Darryl K. Granner, Peter A. Mayes, Victor W. Rodwell. Harper’s Illustrated
Biochemistry. 27th edition, 2006.
• Pamela C. Champe, Richard A Harvey, Denise R. Ferrier. Lippincott’s Illustrated Reviews –
Biochemistry. 4th edition, 2007.
• Reginald H. Garrett, Charles M. Grisham. Biochemistry. 2nd edition, 1999.
• Mary K. Campbell, Shawn O. Farrell. Biochemistry. 6th edition, 2007.