Mihai Eminescu

 Poet, prozator și jurnalist român.

 Este considerat de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
 Receptiv la romantismele europene ale secolului XVIII, XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa
aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
 În momentul în care, Mihai Eminescu a recuperat temele tradiţionale ale romantismului european, gustul pentru
trecut, pasiunea pentru istorie, nostalgia pentru copilărie, melancolia, întoarcerea în natură, poezia europeană,
descoperea paradigma modernismului prin Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé.
 Avea o bună educaţie filosofică, opera sa fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii, de filosofia antică,
de teoriile lui Hegel, Schopenhauer, Kant.
 A utilizat figuri mitologice din mai multe culturi sau religii, a scris poeme în matrica poeziei populare, a cules
cântece de petrecere, basme cărora le-a adăugat numeroase simboluri onirice sau fantastice.
 Ideile poetului despre artă nu sunt constituite în poezii anume ci se regăsesc în întreaga sa creație, astfel condiția
poetului și menirea artei apare în opere precum „Eu nu cred nici în Iehova”, „În zadar în colbul școlii”,
„Epigonii”, „Glossă”, „Odă (în metrul antic)”, „Criticilor mei”, poezii valoroase nu doar din punct de vedere
literar ci și filosofic.
 „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, „Critici voi, cu flori deşerte,
Voluptos joc de icoane și cu glasuri tremurate, Care roade n-aţi adus -
Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.” E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.”
„Nu mă-ncântați nici cu clasici, „Lumea toată-i trecătoare
Nici cu stil curat și antic —
Toate-mi sunt de o potrivă, Oamenii se trec și mor
Eu rămân ce-am fost: — romantic.” ……………………….
Numai poetul,
„Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce... Ca păsări ce zboară
Pân-în fund băui voluptatea morţii Deasupra valurilor,
Ne'ndurătoare.”
Trece peste nemărginirea timpului.”
„Vreme trece, vreme vine,
.
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.”
 TUDOR ARGHEZI
 Revendicat de clasici și de moderni deopotrivă, e greu de încadrat într-o categorie anume reușind să îmbine cele
mai diverse stiluri și tendințe literare, iar longevitatea sa artistică și experiența de viață diversă, crudă și
spectaculoasă l-au transformat într-un creator original.
 Aspecte inovatoare ale liricii argheziene:
 Oferă alternative poetice moderne plecând de la literatura tradițională.
 Puterea de a regla intensitatea cuvintelor, de a le potrivi.
 Preferința pentru anumite categorii negative.(estetica urâtului)
 Limbajul șocant aduce neașteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religioși, arhaisme, neologisme, expresii
populare, acumulări de cuvinte nepoetice care dobândesc valențe estetice.
 Combinarea diversă a unor elemente ale prozodiei clasice, cultivarea versului liber, tendința absolutului,psalmii
reprezentând o culme a creației lirice.
 Lumea rurală, cu toată suferința ei tăcută se transfigurează într-un mijloc original și chiar într-o datorie de a cizela
durerea poporului ( estetica materializării).
 Metafore succesive („ făcui din zdrențe muguri și coroane”).
 Asocieri inedite între cuvinte.
 Grad înalt de abstractizare.
„Ca să înțelegi poezia lui Arghezi, trebuie să ai vocația
miturilor grozave, a viziunilor cosmice.” (George Călinescu)

„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,

Încet gândită, gingaș cumpănită; „Arghezi este cel mai mare poet al nostru de la
Ești ca o floare, anume înflorită Eminescu încoace.” (Mihai Ralea)
Mâinilor mele, care te-au deschis.”

„Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.”
„Renovarea liricii românești, smulgerea ei de pe căile
unde o fixase marea influență a poetului Luceafărului,
este consecința cea mai importantă produsă de
afirmarea lui Arghezi încă din al doilea deceniu al
secolului nostru.”(Tudor Vianu)
Elemente ale textului care ar putea constitui inovații ale
limbajului poetic:
1. Tipare sintactice individualizate.
2. Diversitatea figurilor de stil.
3. Inovații prozodice.
4. Structuri inedite.
5. Reformarea valorilor gramaticale și abaterile asumate, etc.
 Temă pentru acasă ! 

Redactați un eseu despre funcțiile limbajului

poetic pornind de la constatarea că poezia este, prin
excelență, creatoare de limbă literară.