Colegiul Național „Roman-Vodă”

clasa a IX-a C

TEMA: JOC ȘI JOACĂ

Proiect realizat de:

Echipa Marțienii:

-Marțin Miruna
-Merfea Anelise
-Vartolaș Timeea
-Dorcu Robert
-Butnariu Mihai
-Balint Leonard
-Balint Robert
 A fi copil nu înseamnă doar a te juca, ci a crede în dorințele tale, înseamnă a știi să zâmbești, a nu uita

niciodată să râzi, a plânge doar din cauza unei zgârieturi provocate din neatenție atunci când alergai prin

grădină pentru a prinde fluturi sau când te jucai cu prietenii tăi și cădeai, iar asta era singura ta problemă.

Ce s-a întâmplat cu toate aceste lucruri? De ce ne-am grăbit să creștem? Când a devenit viața noastră

așa monotonă? Unde a plecat copilul acela obraznic și timid? Atâtea întrebări și totuși niciun răspuns...

Ne-am grăbit să ne maturizăm, am început să vedem viața cu alți ochi, am uitat de jocurile

copilăriei,lucruri care au dat curs și rost vieții noastre. Cu toții cred că regretăm acele clipe, dorindu-ne

să retrăim înca o secundă acele momente, dar ele rămân simple amintiri, amintri de neuitat.
 CAPITOLUL I. TEXTUL LITERAR

Opera „Adam și Eva” de Tudor Arghezi se încadrează în rândul textelor literare, ficționale, fiind o

transfigurare a realului ce reprezintă rodul imaginației cititorului, având scopul de a emoționa

cititorul. Autorul păstrează coordonatele textului biblic, construind un univers diferit, marcat de

puternice accente ludice.De asemenea, putem afirma că textul este unul literar, prezentând anumite

caracteristici:

¹ Funcția dominantă este cea poetică(Funcţia poetică presupune modul în care este concentrat mesajul

poetic de la emiţător spre receptor şi constituie funcţia esenţială a artei verbale)

² Înfățișează o lume imaginară (adoptă o atitudine ludică, care îl apropie și îl coboară pe Creator în planul

terestru, într-un univers domestic)

³ Scopul este de a delecta ( Arghezi preia ideea şi o transformă într-o activitate familiară celor mici: jocul)

⁴ Utilizarea cuvintelor cu sens preponderent figurat (borangic-sens denotativ: mătase-, -sens conotativ

: fin; argint-sens denotativ: metal prețios-, sens conotativ: rezistent, valoros, luciditate, scump;

promoroacă-sens denotativ: zăpadă, -sens conotativ: curat, fragil)

⁵ Prezența figurilor de stil și a procedeelor artistice (epitet:''copii./Din borangic, argint sau promoroacă'',

enumeratie:Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.'')

⁶ Limbajul este artistic, cu rol stilistic

Albert Einstein spunea că „Jocul este cea mai înaltă formă de cecetare”, idee pe care se bazează și poetul

Tudor Arghezi în opera „Adam și Eva”. Titlul este sugestiv, reflectând tema dezvoltată în text

,reprezentând la nivel gramatical numele celor doi oameni creați de Dumnezeu.

Ideea care stă la baza poeziei, ilustrează intenția lui Dumnezeu de „a avea copii în cer”, singurătatea și

monotonia fiind principalele motive pentru care Acesta a dorit crearea oamenilor, „urându-i-se singur în stihii”

Arghezi reușește să îmbine conceptul biblic, cel al Divinității, care stă la baza creării lui Adam, cu o simplă joacă
 CAPITOLUL II. TEXTUL DE GRANIȚĂ

Textul „Cum să dai în mintea copiilor” de Florin Iaru, este un test de graniță, unde se regăsesc atât

aspecte ale textului literar, cât și ale celui nonliterar. Putem afirma acest lucru prezentând principalele

caracteristici ale acestuia:

¹ Prezența funcției referențiale (aceasta ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o

realitate, o interpretare personală, o imagine, o părere sau o idee, aşa cum o percepe emiţătorul;transmite

informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context şi stabileşte referentul), a celei emotive

( constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului), de asemenea a celei poetice- definită pe pagina anterioară.

² Oferă informații exacte într-un mod expresiv (De fiecare dată când își schimbă viziunea asupra unor lucruri în
viață, o face cu gândul absolut departe de realitate)

³ Scopul este delectabil

⁴ Sensuri proprii și figurate ale cuvintelor

⁵ Transmite cititorului atât sentimente și emoții, cât și informații

Florin Iaru a spus într-un interviu că „indiferent ce scrii,tot pe tine te povestești”, fapt pe care îl

regăsesc în articolul său publicat în 2003- când acesta avea 49 de ani. Înțeleg că încă se simțea un copil

(cum ne simțim cu toții, indiferent de vârsta pe care o avem), dorind mereu a se juca. Această nevoie

de joacă este simțita de autor atât acasă, cât și la serviciu, neavând curajul să se înlăture de la pasiunea

sa pentru jocurile pe calculator. În mod ironic, și ,aș putea spune că realist, acesta aseamănă jocurile cu

niște „demoni neadormiți”, pentru că ele creează dependență.

De ce se joaca aceste jocuri dacă este conștient de influeța negativă a acestora? Este un răspuns pe

cât de controversat, pe atât de simplu. În acest mod, Florin Iaru se relaxează,evadând din lumea proprie

și creând propria sa lume. Prin acest articol,autorul încearcă să își apere poziția de om neserios, să își mențină aerul de

om pueril, indiferent de vârsta pe care o are.

Putem observa o relație între viziunea autorului din acest text și viziunea lui Johan Huizinga din

fragmentul „Natura și importanța jocului ca fenomene de cultură”, amblele texte făcând referire la

regnul animal și importanța jocului în dezvoltarea lor, dar și a noastră ca oameni, pentru că nu animalele

au invățat arta jocului de la oameni, ci noi am învățat-o de la ele.

 CAPITOLUL III. TEXTUL NONLITERAR

„Homo ludens” de Johan Huizinga face parte din rândul textelor nonliterare, având rol pragmatic,

oferind cititorului informații concise și clare. Fragmentul dat este un text nonliterar, prezentând

următoarele caracteristici:

¹ Funcția principală este cea informativă/referențială- descrisă în pagina anterioară

² Oferă informații exacte

³ Scopul comunicării este pragmatic

⁴ Utilizarea cuvintelor cu sens prp=opriu

⁵ Limbajul este comun, enunțurile fiind logice, clare și precise

⁶ Exprimă un adevăr istoric, științific general

Dupa părerea lui Johan Huizinga din Homo Ludens „jocul este mai vechi decât cultura” presupune

existența jocului de pretutindeni. El ne marturisește concluzia sa, cu privire la jocul omenesc, dar și jocul animalelor,

dând exemplu ca animal ,cel mai atașat prieten al omului ,câinele.

Nouă, cititorilor, ni se dezvăluie jocul apărut la începutul lumii, înainte de apariția culturii, și câinele dat

ca exemplu; jocul nu a fost invățat, a fost din intuiția fiecărei ființe , joc care poate convinge societatea

omenească, înspăimântând-o, că este un fapt violent, când ,de fapt, este o joaca din intuiția a doi pui.
Cel care lipsește își va face remarcată prezența prin rezultatul de la Olimpiada de Matematică