~ESEU JOC ȘI JOACA~

Jocul nu este pentru ființa umană doar o tema culturală și literară, ci și un

mod de viața. De cele mai multe ori, jocul este confundat cu copilaria, fiind
activitatea principala a copiilor. Dar in realitate, jocul se regăsește in viața de
zi cu zi a fiecărui om. Acesta nu tine cont de vârsta, venind in diferite forme.
Copilul participa in mod inconștient la aceasta activitate fiind modul sau de
exprimare, modul lui de a înțelege viața. Adolescenta are de ademenea jocurile ei:
jocurile sportive, cele pe calculator, jocurile de societate, de cultura generala.
In adolescenta, jocurile se axează și pe gândirea individului, incercand sa îl
dezvolte, participând conștient sau chiar și spontan la acestea, pe când in
copilărie, de baza este creativitatea și imaginația. Nici lumea adulților nu este
lipsită de joc, acesta venind in forme mai discrete, omul căutând o scăpare din
rutina. Astfel, la maturitate ,jocul este definit prin relaxare, pasiune, încercare
a puterilor. Oamenii încearcă sa redescopere bucuriile uitate ale tinereții, uneori
alăturându-se tineretului. Aceste momente definesc micile bucurii ale vieții.
Jocul este elementul pur al vieții. Puținul pe care omul il păstrează in drumul
lung prin viața.
In literatura, este o tema adesea confundata cu temele vârstelor crude. De
fapt, literatura este însăși un joc al creativității. Autorul se exprima prin
cuvinte, jucându-se cu acestea, incercand sa își redea sentimentele, stropul de
puritate rămas. Aici apare și termenul de “ludic”, folosit de multe ori in
caracterizările operelor. Autorul Creează, inventează cuvinte noi, construieste
spații reale prin intermediul imaginației. Are puterea de a reda viața prin
intermediul amintirilor, bucuriilor trăite. Își împărtășeste puritatea cu
cititorul.
Așadar, se poate afirma ca jocul in viața omului este chiar un mod de a trai.
Este acel strop de puritate ce ii reamintește de micile bucuri ale vieții, este o
viziunea asupra lumii, un mod de a o înțelege. Iar in literatura, jocul nu este
altceva decât jocul cu literatura. Astfel, se poate spune ca nu sunt altceva decât
jocurile vieții. Modalitatea inedită prin care putem reda viața prin propria
imaginație, prin propria viziune.
De-a lungul timpului, omul a reușit sa redea diferite momente ale vieții prin
intermediul jocului. O prima opera ce reda motivul creației, al începutului vieții
omului, este opera “Adam și Eva”, de Tudor Arghezi, ce face parte din ciclul de
poezii “Tablorui biblice”. Autorul abordează tema creației, printr-o maniera
religioasă. Acesta își pune amprenta asupra acestei teme, redand-o printr-o viziune
ludica. Tudor Arghezi povestește cum primii oameni au fost Creați de către
Dumnezeu, in urma sentimentului de singurătate resimțit de creator. “Că l-a făcut,
cum am aflat/Cu praf și nițeluș scuipat/Ca să încerce dacă un altoi/De stea putea
să prindă pe noroi/Că, de urât, scuipând în patru zări Stingher/Făcuse și luminile
din cer.”
Versurile citate evidențiază modul in care Dumnezeu l-a creat pe Adam, cu o
atitudine câdegajata, folosind drept ingrediente pentru aluat, materii simple,
făcând chiar și greșeli (“Dar iată că l-a nimerit/Din pricina aluatului, greșit/Și
că Adam, întâiul fiu/Al Domnului, ieșise, parcă, și zbanghiu.”). Autorul reda prin
propria lui viziune evenimentele biblice, incercand sa le facă pe întelesul
copiilor. Astfel, este confirmată afirmația anterioară, dovedind ca jocul este o
ieșire din rutina, o eliberare. In poezia “Adam și Eva”, Dumnezeu se eliberează de
singuratatea apasatoare, creând primii oameni.
O alta tema abordată sub forma jocului este moartea. O opera caracteristica
acestui motiv este “De-a v-ați ascuns”, de Tudor Arghezi. Același autor, reda
sfârșitul vieții, de data asta prin evenimente reale, concrete. Acesta îmbracă
motivul morții, având ca scop, alinarea suferinței celor dragi. Totodata, abordează
o perspectiva de acceptare a acestui fenomen ,inevitabil omului. Tudor Arghezi,
înlocuiește moartea cu o activitate ludica. Astfel, devine jocul de-a moartea.
Acest motiv este evidențiat chiar din titlu (“De-a v-ați ascuns”), dar și din
incipitul textului(“Dragii mei, o să mă joc odată/Cu voi, de-a ceva ciudat./Nu știu
cînd o să fie asta, tată/Dar, hotărît, o să ne jucăm odată/Odată, poate, după
scăpătat.”). Jocul treptat se transforma intr-o dispariție înceată a autorului, ce
se adresează copiilor lui, întoarcerea acestuia fiind amânată, întârziind și iar
întârziind, absenta lui devenind permanenta (“O să lipsească tata vreo lună./Apoi,
o să fie o întîrziere/Și alta, și pe urmă altă./Tata nu o să mai aibă putere/Să vie
pe jos, în timpul cît se cere/Din lumea ceealaltă.”). Textul se termina printr-o
viziune de acceptare, dar totuși îmbibată cu frustrare, aceea a pierderii
persoanelor dragi, aspect evidențiat prin imprecația “Arde-l focul!”. Astfel, Tudor
Arghezi reușește sa redea și partea mai întunecată a vieții, incercand totuși sa o
lumineze, sa amelioreze durerea provocată de acest eveniment, prin joc. Așadar,
jocul rămâne tot o scăpare. Raza de soare ce ne luminează calea in momentele de
disperare, de Tristețe.
O ultima opera ce abordează tema jocului este opera “Trei fete”, de Lucian
Blaga. Autorul arată evoluția in gândire a omului și cum jocul devine înțelepciune.
Autorul înfățișează trei voci: cea a copilului, cea a adolescentului sau tânărului
adult și cea a bătrânului înțelept. Prima voce lirica este cea a copilului
(“Copilul râde:Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”). Aceasta reda importantă
jocului in viața copilului. Rolul primordial pe care acesta îl are pentru copil,
fiind modul de a vedea și înțelege lumea. In copilarie, obișnuiește sa imite
părinții, sa reproducă activitățile ce au loc la locurile lor de munca, dar și
comportamentul lor. Astfel,copilul reușește sa distingă binele de rău, sa aibe o
gândire corecta, sa găsească soluții la anumite probleme. A doua voce lirica, cea a
adolescentului sau a tânărului adult (“Tânărul cântă:”Jocul şi-nţelepciunea mea-i
iubirea! ").In aceaa perioada, viața se rezuma la a iubi, la a-și găsi sufletul
pereche. Acesta descoperă, greșește, învață, se maturizează. Iubirea ii devine
călăuza in viața, ghidându-l printre sentimente și trăiri. Acesta este momentul de
formare al omului, fiind nevoit sa pună in aplicare cele învățate. Totodata este o
joaca,este un mod de a experimenta. Ultima voce lirica, cea a bătrânului (“Bătrânul
tace: “Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea! ").Infatiseaza un om trecut prin viața,
care a trăit, a iubit, s-a jucat, a greșit și a învățat din greșeli, ajungând ca la
finalul vieții acestea sa ii fie înțelepciune. Faptul ca alege sa tacă, denota un
aspect esențial vieții: acela ca mai întâi trebuie sa ascultam și sa înțelegem ,iar
abia apoi sa vorbim”. Astfel, se poate observa, ca jocul este prezent in toate
etapele vieții, contribuind la formarea omului.
Așadar, sintetizând cele prezentate, consider ca tema jocului este una
complexa, fiind văzută din diferite puncte de vedere. Jocul este un mod de a trai,
de a vedea și înțelege lumea. Ea este puritate. Este Stropul de speranța ce rămâne
in noi, contribuind la formarea și dezvoltarea oamenilor. In literatura este un
adevărat proces artistic, prin care creatorul se exprima, își da frâu imaginației,
reușind sa scoată la iveală binele din rău, prin simplitate, amuzament și bucurie.