USMF ,,NICOLAE TESTEMITANU’’

Aportul medicinei in
dezvoltarea conceptiilor
filosofice despre formele
miscarii,spatiului si timpului.

• A elaborat studentul: GHEORGHITA OCTAVIAN gr. M1504

• Conducator stiintific:Conferentiar universitar Esanu Anatolie

• 2015
• Despre interacţiunea şi
interconexiunea dialectică a
filosofiei, eticii şi medicinei se
vorbeşte şi se scrie mii de ani.
Despre asta se poate citi de
acum la Hipocrate: “Într-adevăr
nu-i prea mare deosebirea dintre
înţelepciune şi medicină’’ –
cugetă el.
• Inţelepciunea există şi în medicină,
şi anume: dispreţul faţă de bani,
conştiinciozitatea, modestia,
simplitatea vestimentară,
recunoaşterea părerii altuia,
fermitatea, curăţenia, bogăţia de
idei, cunoştinţe vaste în toate
domeniile vieţii, detestarea viciului,
negarea groazei superstiţioasei faţă
de zei şi predominaţie divină.
• În genere, cel mai vehement argument
care ne vorbeşte despre temelia
obiectivă comună a cunoştinţelor
filosofice şi medicale este relevat de
istoria filosofiei şi a medicinei. Ambele
discipline istorice abordează una şi
aceeaşi temă – omul, filosofia însă
preferă să aibă de a face cu omul
normal, căruia îi este propriu un anumit
nivel de cultură, pe cînd medicina
examinează omul ce se confruntă cu
maladia şi o învinge.
• Este de menţionat că aceste două
discipline se completează reciproc. Şi
una, şi alta din aceste istorii nu pot să
nu recurgă la ajutorul reciproc.
• Concordanţa intereselor omului, familiei
şi societăţii în problemele sănătăţii
individuale şi sociale ne obligă de a
reveni la caracterul medicinei ca cea mai
umană ştiinţă şi profesie, la
interconexiunea ei cu filosofia şi
bioetica.
• Filosofia şi Bioetica se adresează, în
primul rînd, omului ca Homo
Sapiens şi abia apoi profesionistului.
Acest lucru distinge de la bun
început studiul filosofiei, filosofiei
medicinei,ştiinţei, metodologiei
ştiinţei, logicii, bioeticii etc.
• Filosofia, deci, în al doilea rînd,
trebuie să fie o filosofie şi a
medicinei.
• Viitorii lucrători ai sferei medicale trebuie să
cunoască istoria dezvoltării gîndirii filosofice
universale şi naţionale, elemente de
ontologie şi gnoseologie, de filosofie socială
şi antropologie, deasemenea problemele
filosofice generale ale ştiinţei, ale bioeticii,
informaticii, sinergeticii, cognitologiei,
noosferologiei etc., precum şi cele ale
medicinei, ale existenţei umane, să se
familiarizeze cu modalităţile lor de
soluţionare a diverselor probleme în
condiţiile devenirii societăţii informaţionale.
• Concomitent ei sunt obligati să ştie
legităţile dezvoltării Universului,
lumii vii în particular, manifestarea
principiilor şi categoriilor dialecticii,
ale logicii formale în medicină.
• Astăzi medicul este nevoit să
accepte acele diverse moduri de
tratament, formulate pe diferite
baze teoretice incomparabile.
• Stiinta contemporana afirma ca
materia,miscarea,spatiul si timpul
formeaza o unitate ce interactioneaza.
Despre aceaste ne vorbeşte teoria
relativităţii şi alte concepţii ştiinţifice.
• Din ştiinţele concrete medicina este
disciplina cu care filozofia
interacţionează permanent.Ca şi
filozofia medicina are obiectul său
omul.
• Fără cunoaşterea problemelor conceptuale
medicina nu poate exista. Iar pentru
rezolvarea problemelor medicale medicii
tpebuie să fie competenţi în problemele
naturalist-ştiinţifice, social-
politice, economice ş.a.De aceea cei mai
mari medici au fost şi filozofi (Empedocle,
Hipocrat, Aristotel, Celsius, Galen,
SextEmpiric, Avicena, F.Bacon, Paracelsius,
M.Servet, G.Galilei, Harvei, Lametri,
K.Linnei, Z.Freud, K.Jaspers, H. Selie ş.a.).
• Omul după natura sa este o fiinţă biosocială,
alcătuit din două substructuri – biologică şi
socială. După esenţa sa omul este o fiinţă
socială, el este totalitatea relaţiilor
sociale.Biologic în om este corpul, sistemele
şi organele lui, metabolismul, tot ce se
transmite prinereditate. La social se referă
gîndirea abstractă, vorbirea articulată,
conştiinţa, capacitatea demuncă. Esenţa
omului depinde nu de organizarea lui
biologică (măcar că ea nu-i indiferentă pentru
el), ci de includerea lui în relaţiile sociale, de
socializarea lui.
• Ar fi incorect de a explica dezvoltarea şi
comportamentul omului numai de pe poziţiile
biologiei. Biologicul şi socialul în om
interacţionează, alcatuiesc o unitate
de nedezmembrat. În afara condiţiilor sociale
biologia singură nu-l poate face pe om om.
Socialul şi biologicul formează un aliaj,laturile
cărui este personalitatea ca calitatea lui socială
şi organismul ce constituie baza lui naturală.
Sănătatea şi bolile omului nu pot fi explicate
numai prin factorii biologici (ca dereglări a
structurilor şi funcţiilor), de aceea este necesar
de a avea în vedere şi factorii sociali.
• Astăzi 80% din patologia
contemporană are o provinenţă
socială (bolile neuro- psihice,
cardio-vasculare,oncologice,
traumatismul ş.a.).
• Filozofia ajută pe medici să
pătrundă mai profund
înspecialitatea sa, mai bine şi efectiv
să folosească cunoştinţele medicale
pentru teorie şi practică.
• Medicina, care se ocupă cu problemele
omului şi optimizării condiţiilor sociale,
poate să contribuie la elaborarea
strategiei omenirii, la rezolvarea
problemelor globale, la elaborarea noilor
orientări valorice. Pentru formarea
conştiinţei globale e necesar de a
reconştientiza toate relaţiile sociale:
relaţiile omului cu natura, relaţiile dintre
diferite comunităţi, relaţiile dintre om şi
om, atitudinea către trecut, istorie,
cultură, strămoşi ş.a.