Lucrările și operațiunile în

verde aplicate la vița de vie

•Scopul pentru care se aplică lucrările fitotehnice
din perioada de vegetație îl constituie reglarea
proceselor de creștere și fructificare, în scopul
asigurării producției de struguri.
•Măsurile care se întreprind sunt în strânsă
corelație cu desfășurarea fenofazelor de vegetație
ale viței de vie.
•Faptul că se acționează asupra organelor verzi ale
viței de vie, în literatura de specialitate sunt
cunoscute sub denumirea de “lucrări și operațiuni
în verde”.
Clasificarea lucrărilor și operațiunilor în verde
la vița de vie
•După necesitatea executării și influența asupra
producției de struguri, pot fi:
–Lucrări fitotehnice curente;
–Lucrări fitotehnice speciale.
•După organele plantei asupra cărora se aplică:
-Lucrări fitotehnice aplicate asupra lăstarilor;
-Lucrări fitotehnice aplicate asupra inflorescențelor și
strugurilor.
•După influența asupra butucului:
-Lucrări fitotehnice pentru reglarea încărcăturii butucilor;
-Lucrări de creștere a cantității și calității producției de
struguri.
Lucrările și operațiunile în verde
curente:

• Legatul sau dirijarea lăstarilor;

• Plivitul lăstarilor sterili;
• Copilitul lăstarilor;
• Cârnitul lăstarilor.
Lucrările și operațiunile în verde
speciale:
• Ciupitul lăstarilor;
• Polenizarea suplimentară;
• Normarea inflorescențelor pe butuc;
• Scurtarea ciorchinilor;
• Rărirea boabelor;
• Incizia inelară;
• Desfrunzitul parțial al strugurilor.
 Legatul sau dirijarea
lăstarilor
•Scop: vița de vie este o liană cu țesuturile mecanice slab dezvoltate,
iar pe măsură ce cresc lăstarii se apleacă și se rup, vegetația se
aglomerează pe rândul de viță de vie, lumina și aerul pătrund mai
greu, favorizându-se atacul de boli și dăunători, iar executarea
lucrărilor mecanice este îngreunată
•Aplicare: lucrarea se excută de 3 ori și anume:
–Primul legat, înainte de înflorit, la mijlocul sau sfârșitul lunii mai, când
lăstarii au lungimea de 40-60 cm;
–Al doilea legat, după înflorit, pe la mijlocul sau sfârșitul lunii iunie;
–Al treilea legat, înainte de intrarea strugurilor în pârgă (sfârșitul lunii iulie,
începutul lunii august)
• Materiale folosite: deșeurile textile, rafie sintetică, fibre de cânepă,
liberul de tei topit, răchită etc.
•În plantațiile de vii susținute pe spalier cu sârme duble, lăstarii se
dirijează cu mâna printre sârme, înlocuindu-se astfel legatul în
proporție de 70-80%. La prima dirijare se procedează la legatul celor
cu tendință laterală de creștere care nu pot fi introduși între sârmele
duble ale spalierului.
Momentul executării primului legat (dirijat) al
Mometul executării celui de al doilea legat al lăstarilor
Momentul executării celui de al treilea legat
Modul de executare a dirijării lăstarilor printre sârmele
portante
 Plivitul lăstarilor sterili
• Prin această operațiune se înlătură lăstari considerați de
prisos pe butuc și anume: cu prioritate, lăstarii rezultați din
portaltoi; lăstarii de pe lemnul multianual plasați
necorespunzător, cum sunt cei de pe tulpinile semiînalte și
înalte, cu excepția celor rezultați din cepii de siguranță si cei
situați pe partea inferioară a cordoanelor; lăstarii sterili și
cei slab dezvoltați. Nu se înlătură prin plivit lăstarii rezultați
din cepii de înlocuire din verigile de rod.
• Scopul aplicării operațiunii îl constituie favorizarea creșterii
și dezvoltării lăstarilor rămași, cu formarea unui aparat foliar
corespunzător, capabil să furnizeze cantități mari de
substanțe nutritive, ce vor contribui la sporirea producției,
acumularea de zaharuri în struguri și o diferențiere mai bună
a mugurilor de rod pentru anul următor
• Momentul executării plivitului este după apariția
inflorescențelor pe lăstari, pentru a se putea deosebi lăstarii
sterili de cei fertili și când se află încă în stare erbacee și pot
fi ușor înlăturați prin desprindere cu mână, totodată
evintându-se și consumul suplimentar de asimilate al
• Lucrarea se recomandă să se execute mai ales
la soiurile cu capacitate mare de lăstărire, care
dezvoltă o masă vegetativă bogată pe butuc.
Plivitul se execută diferențiat și anume:
– la soiurile care formează un număr redus de lăstari
sterili, circa 25% (Perlă de Csaba, Cardinal,
Chasselas, Aligote, Galbenă de Odobești, Pinot etc.),
prin plivit aceștia pot fi eliminați în totalitate;
– la soiurile cu numeroși lăstari sterili, circa 50% și
chiar mai mult (Coarnă albă, Afuz Ali, Perlette,
Sultanină, Fetească neagră, etc), prin plivit se
înlătură numai o treime dintre aceștia, pentru a nu fi
afectată capacitatea de asimilație a butucilor. În
general, se urmărește ca la 2-3 lăstari fertili să se
rezerve și un lăstar steril.
• În cazul soiurilor pentru struguri de masă,
plivitul lăstarilor reprezintă una din cele mai
eficiente măsuri tehnologice de sporire a
producției și calității acesteia.
 Copilitul lăstarilor
• Constă în suprimarea parțială sau totală a
lăstarilor secundari (copililor) care se
formează din mugurii de vară în axila
frunzelor, pe lăstarii principali. Este o
lucrare în verde executată facultativ,
concomitent cu legatul al doilea și al treilea
al lăstarilor.
• Scopul urmărit îl constituie diminuarea
suprafeței foliare totale pe butuc, respectiv
mărirea capacității de fotosinteză și
diferențierea mai bună a mugurilor de rod.
• Copilitul se poate executa parțial sau total
• Se recomandă executarea copilitului parțial, care
constă în suprimarea vârfului de creștere a
copilului împreună cu câteva frunze tinere,
păstrând 4-5 frunze de la baza copilului.
Operațiunea se repetă de 2-3 ori pe parcursul
perioadei de vegetație când se ciupesc copilii noi
apăruți, precum și copilii din seria a doua care s-au
format pe primii copili.
• Copilitul total, similar cu cel practicat la vițele
portaltoi, prin înlăturarea totală a copilului, nu se
recomandă la soiurile de viță roditoare deoarece se
reduce foarte mult suprafața foliară a butuclui.
Poate fi însă practicat la soiurile de masă cu bobul
mare și colorat, care au cerințe ridicate față de
lumină, în scopul îmbunătățirii calității strugurilor.
 Copilitul parțial
1-4 frunze rămase;
5-7 frunze suprimate
 Cârnitul lăstarilor
• Este operațiunea în verde generalizată în practica
viticolă, care se face atât la soiurile de masă cât și la
soiurile de vin.
• Scop: prin aplicarea acestei operațiuni se favorizează
procesele de maturare a strugurilor și lemnului
lăstarilor.
• Mod de execuție: prin cârnit se înlătură vârfurile de
creștere ale tuturor lăstarilor, împreună cu frunzele
tinere (6-8 frunze), în momentul intrării strugurilor în
pârgă, atunci când creșterea intensă a lăstarilor s-a
încheiat.
• Prin cârnit se suprimă vârfurile lăstarilor care depăseșc
înălțimea spalierului, lungimea lăstarilor fiind astfel
redusă la 130-150 cm.
• Lucrarea este absolut necesară la soiurile cu creșteri
vegetative puternice în anii ploioși, pentru a asigura
pătrunderea luminii și a aerului în interiorul butucului și
a limita consumul de asimilate, de lăstari.
• Momentul aplicării cârnitul și intensitatea acestuia au o
importanță deosebită, deoarece trebuie corelate cu
activitatea fiziologică a viței de vie. În cazul când se face
prea devreme, înainte de intrarea strugurilor în pârgă, când
vița de vie nu și-a încetat creșterea intensă a lăstarilor, se
constată o răbufnire a creșterii copililor și un consum
exagerat de substanțe nutritive, în detrimentul producției
de struguri. Cârnitul prea sever, cu îndepărtarea unei mase
vegetative exagerate, influențează negativ procesul de
maturarea a strugurilor și gradul de coacere a lemnului.
• Primele soiuri la care se aplică cârnitul sunt cele care își
încetează creșterea mai devreme (Perla de Csaba,
Chasselas dore, Traminer roz, Pinot, Muscat Ottonel etc.),
apoi celelalte care au o perioadă mai lungă de vegetație.
Cele mai evidente efecte ale cârnitului se observă la
soiurile de masă cu creștere viguroasă și maturare târzie a
strugurilor, sporurile de producție putând ajunge până la 8-
10%. La soiurile de vin s-a constat o maturare mai timpurie
cu circa o săptămână, creșterea ușoară a concentrației în
zaharuri, diminuarea a acidității totale a mustului și
acumularea mai ridicată a antocianilor în struguri.
Cârnitul manual al lăstarilor
Cârnitul mecanic al
lăstarilor
 • plantație înainte
de cârnitul
lăstarilor

• plantație după
cârnitul lăstarilor
 Ciupitul lăstarilor
• Constă în suprimarea vârfului de creștere sau
coroniței lăstarilor fertili cu aproximativ 5-6 zile înainte
de înflorit.
• Scopul urmărit îl constituie întreruperea din creștere a
lăstarilor, în timpul înfloritului (8-12 zile) pentru a
asigura o redistribuire a asimilatelor către
inflorescențe și flori, ceea ce favorizează procesul de
fecundare a florilor și legarea boabelor.
• Această operațiune se aplică mai ales la soiurile care
înregistrează un procent ridicat de căderea a florilor.
Reacționează puternic la această intervenție, mai ales
soiurile cu flori funcțional femele (Coană neagră,
Coarnă albă, Bicane, Ceaus etc.), dar și unele soiuri cu
flori hermafrodite, cum este Muscatul de Hamburg. Se
pot obține sporuri de producție de până la 20-30%.
• Ciupitul lăstarilor poate fi practicat și în
cazul când vițele au fost afectate de
îngheț, ciupindu-se lăstarii lacomi pentru
stimularea formării copililor, în vederea
refacerii potențialului vegetativ și de
producție al butucilor. Operațiunea poate
fi aplicată și în plantațiile tinere pentru a
se grăbi proiectarea formelor de
conducere a vițelor.
• Pe plan mondial lucrarea este aplicată în
țările mari cultivatoare de soiuri de masă
(Italia, Turcia, Grecia). La noi în țară este
mai puțin practicată, însă datorită
avantajelor pe care le prezintă lucrarea va
trebui să fie reconsiderată.
Ciupitul
lăstarilor
 Polenizarea suplimentară
• Se aplică mai ales în cazul soiurilor cu flori
funcțional femele (Bicane, Coarnă, Crâmpoșie,
Braghină etc), în anii răcoroși și ploioși, când
legarea florilor se realizează defectuos, iar
strugurii pot prezenta numeroase boabe meiate și
mărgeluite. Pentru a evita aceste neajunsuri este
nevoie de o polenizare suplimentară, cu polen de
la alte soiuri, cu flori fiziologic normale.

Principalele tipuri de flori la vița de vie:

A - hermafrodite normale,
B - hermafrodite funcțional femele,
C - hermafrodite funcțional mascule,
D - unisexuat mascule
• Operațiunea este anevoios de realizat în plantațiile
tehnologice. Pe suprafețe mici, se poate face prin mai
multe procedee:
– se recoltează polenul de la soiurile cu polen abundent,
prin scuturarea inflorescențelor în pungi, apoi polenul se
păstrează la rece în frigider, până în momentul când
soiul ce urmează a fi polenizat are florile deschise în
proporție de 50%. Polenul recoltat se introduce într-un
aparat de prăfuit și se împrăștie în interiorul butucului,
pentru a ajunge la inflorescențe. Operațiunea se repetă
și către sfârșitul înfloritului, când florile s-au deschis în
proporție de 80-100%;
– un alt procedeu, constă în prepararea unei soluții apoase
de bor 0,5% în care se adaugă polenul, după care cu
ajutorul unui aparat de stropit se pulverizează soluția
respectivă pe inflorescențe;
– la un număr de câțiva butuci, polenizarea suplimentară
se poate realiza prin introducerea inflorescențelor direct
în pungile de pergament în care a fost recoltat polenul.
Punga se leagă de peduculul inflorescenței și se scutură
ușor de câteva ori, pentru ca polenul să cadă pe florile
ce urmează a fi polenizate.
• Se recomandă amestecul de polen de la 3-4
soiuri. Lucrarea se execută dimineață, până la
orele 10-11, când higroscopicitatea aerului
este mare și temperatura mai mică. Cantitatea
de polen necesară, variază între 500-800 g/ha.
Prin polenizarea suplimentară se asigură
legatul florilor în proporție de 40-60% și un
spor de producție de 10-15%.
• Deoarece este o lucrare dificil de realizat și
costisitoare ea nu se poate aplica în plantațiile
de producție. De aceea, pentru soiurile care au
nevoie de polenizare suplimentară, încă de la
înființare ele se cultivă în sortiment biologic cu
alte soiuri care le asigură polenizarea (2
rânduri din soiul de bază + 1 rând cu soiul
polenizator), polenizarea suplimentară
făcându-se natural, cu ajutorul vântului.
Polenizarea suplimentara pe suprafețe mici
 Normarea inflorescențelor pe
butuc
•Este operațiunea ce se impune a se realiza la soiurile
pentru struguri de masă, în pentru sporirea producției
marfă (80-90%). Scopul îl constituie asigurarea unei nutriții
mai abundente a ciorchinilor rămași și creșterea mult mai
uniformă a boabelor. Numărul mare de inflorescențe pe
butuc se poate datora unei încărcături prea mari lăsată la
tăiere, sau a fertilității ridicate a soiului, care poate forma
2-4 inflorescențe pe lăstar.
•Normarea inflorescențelor se face pe soiuri, la nivelul
fiecărei parcele, ținând cont de următoarele elemente:
volumul producției ce trebuie realizată, în kilograme (P),
numărul de butuci aflați pe rod (N), greutatea unui
strugure, în kilograme (G), caracteristică soiului. Relația de
calcul este următoarea:
P
Nr. de inflorescente/butuc 
GN
• Reducerea numărului de inflorescențe se face în funcție
de fertilitatea soiurilor și nivelul măsurilor agrotehnice
aplicate:
– la soiurile de masă cu struguri foarte mari, în medie 300-
500 g (Cardinal, Afuz-Ali, Italia etc) se lasă până la 14-16
inflorescențe/butuc;
– la soiurile cu strugurii mari, în medie 200-300 g (Muscat
de Hamburg, Muscat d’Adda, Bicane, Coarnă, Victoria
etc.) numărul maxim de inflorescențe va fi de 24-26;
– la soiurile cu strugurii mici, în medie 100-200 g (Perlă de
Csaba, Chasselas dore, Aromat de Iași) se va lăsa maxim
30-32 inflorescențe/butuc.
• Lucrarea se execută după legarea boabealor (la 5-7 zile
după căderea florilor), când s-au format bobițele și se
pot aprecia viitorii struguri. Se îndepărtează
inflorescențele rămase mici, insuficient dezvoltate,
situate către vârful lăstarului. Sporurile de producție
realizare sunt de până la 10-15%.
 Scurtarea ciorchinilor
•Este una din operațiunile specifice soiurilor pentru
struguri de masă cu inflorescențele lungi și ramificațiile
laterale dezvoltate (Cardinal, Afuz Ali, Italia, Muscat
d’Adda, Muscat de Hamburg, Sultanină etc). Această
lucrare este necesară deoarece boabele situate către
extremități sunt mai mici si se maturează ultimele,
diferențele fiind cu atât mai vizibile cu cât
inflorescențele sunt mai mari.
•Lucrarea se execută imediat după înflorit, la 3-5 zile și
constă în suprimarea unei treimi din lungimea rahisului
și a primelor 2-3 ramificații laterale. Lucrarea se execută
manual, cu ajutorul forfecuțelor de cizelat și se poate
practica concomitent cu normarea inforescențelor.
•Prin reducerea unei părți a a inflorescențelor, producția
de struguri nu este afectată, ea crește datorită sporirii în
dimensiuni a boabelor, iar calitatea strugurilor se
îmbunătățește, prin uniformitatea mărimii boabelor, a
coloritului si concomitența maturării lor.
 Scurtarea
inflorescențelor
 Rărirea boabelor
• Este o lucrare laborioasă și care necesită multă
forță de muncă. Se practică mai ales la soiurile de
masă extratimpurii și timpurii, în cultură de seră.
Se recomandă la soiurile care au tendință de
compactare a boabelor pe ciorchine, în primele
stadii, atunci când boabele au circa 3 mm în
diametru. La soiurile cu boabe mari, pentru a sporii
procentul de producție marfă se recomadă să se
îndepărteze boabele neuniforme dezvoltate, cele
meiate sau mărgeluite.
• Se execută de obicei cu forfecuța de cizelat când
se suprimă o parte din acinii de pe ciorchine. Se
suprimă circa 20-50% din totalul boabelor care s-
au format pe ciochine. După rărire boabele rămase
cresc în volum, sunt uniforme, sporește greutatea
și volumul strugurilor, iar aspectul comercial este
mai atrăgător.
Rărirea boabelor
 Incizia inelară
• Constituie una din operțiunile în verde
facultative, cu efect limitat, care nu poate fi
generalizată. Se efectuează pe lăstarii fertili
sau pe coardele de rod, prin scoaterea unui
inel de scoarță lat de 5-6 mm pe internodul
situat sub prima inflorescență.
• Scopul îl constituie întreruperea circulației
bazipete a sevei elaborate asigurând în acest
mod o nutriție mai abundentă a
inflorescențelor sau strugurilor cu substanțe
asimilate. Efectul operațiunii se menține pe
perioadă cât incizia rămâne deschisă, până la
cicatrizarea rănii
• Operațiunea se execută cu foarfeci speciale de inelat a căror
lame secționează scoarța și liberul, după care inelul este
scos cu ajutorul unui briceag. Procesul de cicatrizare a rănii
durează aproximativ 3 săptămâni și se formează un țesut
asemănător celui care se formează la altoire. El este mai
abundent în partea superioară a inciziei, unde masa de
celule formate crește mai repede și se unește cu cele de la
partea inferioară.
• Prin incizia inelară se realizează legarea unui procent mai
mare de flori în inflorescență, caz în care inelarea lăstarilor
se face cu 2-3 zile înainte de înflorit; creșterea mărimii
boabelor și a strugurilor, când inelarea se face după înflorit
la 2-3 zile; grăbirea procesului de maturare a strugurilor și
intensificarea coloritului boabelor, când inelarea se face
înainte de intrarea strugurilor în pârgă
• Cele mai bune rezultate se obțin la soiurile apirene și cele cu
flori funcționale femele (Sultanină, Bicane, Coană etc). Nu se
recomandă inelarea tuturor lăstarilor sau a coardelor de pe
butuc, ci numai a o treime din acestea, odată la 3 ani,
deoarece afectează vigoarea butucilor, prin subnutrirea
sistemului radicular.
Incizia inelară pe lăstar (A) și pe coardă (B)
 Desfrunzitul parțial al strugurilor
• Este operațiunea care se recomandă să fie aplicată
atât la soiurile de masă cât și la cele de vin, pentru
prevenirea atacului de putregai cenușiu.
• Lucrarea se efecțuează cu 2-3 săptămâni înainte de
recoltare, la intrarea strugurilor în pârgă când
pericolul atacului de putregai cenușiul al strugurilor
este mai mare.
• Se înlătură 4-5 frunze din zona strugurilor.
• Se ameliorează microclimatul din zona strugurilor, în
sensul că se reduce umiditatea, se intensifică
aerisirea strugurilor și se îmbunătățește gradul de
iluminare.
• Prin urmare, se asigură o colorare mai uniformă a
boabelor, crește conținutul în zaharuri, se reduce
aciditatea totală prin degradarea acidului malic, sub
acțiunea mai intensă a luminii și scade pericolul de
îmbolnăvire a boabelor cu ciuperci din genul Botrytis
sp.
• Desfrunzitul parțial al strugurilor se impune
în toamnele reci și umede, la soiurile de
masă care dezvoltă un aparat foliar bogat
(Muscat de Hamburg, Ceauș, Black rose
etc.), și la cele care colorează boabele
neuniform (Cardinal, Coarnă neagră, Roz
românesc etc), precum și la soiurile de
calitate sensibile la putregai (Sauvignon,
Furmint, Grasă de Cotnari etc.).
• Prin desfrunzit se pot înlătura 25-35% din
totalul frunzelor, pentru a nu afecta suprafața
foliară a butucului. Un desfrunzit făcut prea
devreme, sau prea sever determină scăderea
conținutului în zaharuri, diferențierea
defectuoasă a mugurilor de rod și chiar
ofilirea boabelor.
Plantație de viță de
vie după aplicarea
desfrunzitului
parțial al strugurilor