Elaborat: Tudosiciuc Diana

Verificat: Statnic elena

 Prezentarea grafică;
 Clasificarea proceselor de producție;
 Structura procesului de muncă;
 Metode de studiere a consumului timpului de
muncă.
 Structură organizatorică
Structura organizatorică cuprinde totalitatea persoanelor,
compartimentelor organizatorice şi a relaţiilor care se
stabilesc intre ele, pentru realizarea obiectivelor de bază ale
intreprinderii, în condiţii de eficienţă economică.
Structura organizatorică se reprezintă grafic prin
organigramă

STRUCTURA GENERALĂ A ÎINTREPRINDERII

STRUCTURA
ORGANIZATORICĂ SECTORUL
CULTURAL -
STRUCTURA STRUCTURA - SOCIAL
ORGANIZATORA OPERAŢIONALA
A CONDUCERII ( DE PRODUCŢIE
(MANAGERIAIĂ, ŞI CONCEPŢIE)
FUNCŢIONALĂ)
 Biroul ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR
Plan-
Dezvoltare
CONSILIUL DE ADMINISTRATIE
Biroul COMITETUL DE DIRECTIE
Resurse
umane PRESEDINTELE CONSILIULUI DE ADMINISTRATIE

DIRECTOR TEHNIC DIRECTOR COMERCIAL DIRECTOR ECONOMIC

Serviciul organizarea

aprovizionare
marketing

contabilitate
desfacere

Serviciul

Serviciul
financiar
programarea si

Serviciul

Serviciul

Serviciul
Serviciul

salarii
urmarirea productiei

Biroul proiectare
produse noi

Secția
Secția de Secția de Secția de
experim Depozit
pregătire croire coasere
entală
 Principiile care stau la baza elaborării structurii organizatorice a
conducerii sunt:
1. Constituirea de compartimente specializate conform funcţiunilor intreprinderii;
2. Principiul economiei de personal şi de legături ierarhice;
3. Principiul flexibilităţiiI organizatorice.
4. Principiul apropierii conducerii de producţie.
4.3. Structura operatională de productie şi
conceptie şi compartimentele sale
Definiţie: Reprezintă numărul şi componenta unitaţilor de productie,
mărimea acestora, modul de constituire şi organizare interna
precum şi releţiile ce se stabilesc intre acestea, în vederea realizării
obiectului de activitate a l întreprinderii.
Întreprindere Componentele
structurii
Secţie de producţie operaţionale
1. Secţiile
2. Atelierele
S. de baza S. auxiliare S. de servire 3.Laboratoare
4. Locurile de muncă.
ateliere

loc de munca loc de munca loc de munca

-Sectia de producţie- este o unitate de prod. unde se execută un produs, o parte a acest.
sau o parte a unui proc. tehnologic şi cuprinde mai multe ateliere sau formaţii de lucru.
- Sectia de bază -secţii pregătitoare
prelucrătoare,
de probe, încercări,
de montaj-finisaj
- Secţia auxiliare - execută procese de prod. care asigură condiţii pentru
desfăşur. activităţii în secţiile de bază cum ar fi
secţia mecano-energetică;
- Secţia de servire -desfăşoară proc. în care se execută lucrari, servicii sau
activităţi necesare secţiilor de bază şi auxiliare: depozite,
magazine, secţii de transport, de reparaţii;
-Atelierul de producţie - reuneşte mai multe locuri de muncă, care execută aceeaşi
operaţie tehnologică sau un ciclude operatii tehnologice
necesare obţinerii unei piese sau unui produs
-Locul de muncă - este veriga primară a structurii de producţie şi concepţie, si
reprezintă o anumită suprafaţă de producţie înzestrată cu mijloace de
muncă şi organizata pentru realizarea unei operaţii de către unul sau
mai mulţi muncitori.
Factori de influenţă în elaborarea unei structuri de producţie şi concepţie:

1. Volumul producţiei ce se va fabrica;

2. Formele şi nivelul specializării şi cooperării între subdiviziuni;
3. Specificul procesului tehnologic şi particularităţile produsului fabricat;
4. Zona de amplasare a intreprinderii
 Tipuri de structuri operationale (de producţie şi
concepţie)

a) structuri de producţie şi concepţie de tip tehnologic întâlnite la

intreprinderile cu producţiei individuală şi de serie mică,cu secţiile de organizate pe
principiul omogenităţii procesului tehnologic;
- avantaj - producţia e f. flexibilă, se poate usor adapta la o tehnologie noua sau modernizata
- dezavantaj - din cauza diversitătii produselor fabricate organizarea e mai dificilă

b) structură de producţie şi concepţie de tip pe obiect întâlnite la

întreprinderi cu producţie de masă sau serie mare, secţiile de bază fiind organizate pe
principiul omogenităţii obiectului de fabricatie;
- avantaj –permite o organizare modernă, w si calitate maxime,CPminim si utilizarea
forţei de munca specializate
- dezavantaj – flexibilitate redusa din cauza specializarii locurilor de munca

c) structura de producţie şi concepţie de tip mixt - întâlnite la întreprinderi

cu producţie de masă şi serie mare, secţiile de bază putând fi organizate unele pe
principiul omogenităţii procesului tehnologic iar altele pe principiul omogenităţii
obiectului de fabricaţie.
4.4. Tendinţe actuale de organizare structurală a întreprinderii
1. Reducerea numărului de nivele ierarhice, a celor intermediare pentru obţinerea unor
structuri organizatorice mai plate apropiind activitatea de conducere de cea de
producţie.
2. Dezvoltarea organizatorică in "reţea" intre subdiviziuni stabilinduse relaţii sub forma
de tranzacţii.
3. Crearea unor subdiviziuni cu dubla funcţionalitate cum ar fi cea de cercetare-
dezvoltare, determinând apariţia unor intreprinderi speciale.
4. Constituirea unor echipe intercompartimente care reunesc periodic persoane din
compartimente diferite pentru rezolvarea unor probleme ale intreprinderii şi a formula
soluţii. Cea mai cunoscută echipă intercompartimente este "cercul de calitate".
5. Crearea unor noi forme organizatorice prin alianţa strategică dintre intreprinderi
concurente sau potenţial concurente pentru realizarea de proiecte comune conjugând.
competenţe, mijloace, resurse.
6. Crearea unor forme de conducere participativă a intreprinderii pentru cunoaşterea
mediului extern la cel mai inalt nivel, prin colectarea informaţilor externe şi difuzarea
lor către compartimentele funcţionale şi de producţie.
7. Modificarea conţinutului postului prin reducerea sarcinilor de rutină, fizice şi
orientarea titularului postului către sarcini care impun creativitate, supraveghere,
control.
8. Crearea in intreprinderile mari a unor compartimente specializate pe anumite domenii
sau activităţi cum sunt: marketing, informatică, cercetare-dezvoltare, care introduc
inovaţiile in intreprindere şi sunt subordonate directorului general.
9. Adaptarea unor structuri organizatorice care si integreze şi sa motiveze acţiunea
factorului uman armonizând interesele personalului intreprinderii cu cele ale
managerilor şi proprietarilor.
10. Crearea adhocraţiei prin creşterea relaţiilor informale, specializarea pe orizontală,