Bacili gram pozitivi aerobi

Genul Bacillus
 Descrierea genului
Genul Bacillus face parte din familia Bacillaceae. În
genul Bacillus sunt incluşi bacili gram pozitivi,
facultativ anaerobi, sporulaţi. Până în prezent se
cunosc 34 specii de Bacillus, dintre care doar două
au semnificaţie în patologia umană: Bacillus
anthracis - agentul etiologic al anthraxului şi B.
cereus - cauza toxiinfecţiilor alimentare
(gastroenterite) şi a panoftalmiei.
Alte specii ale genului Bacillus, cum este Bacillus
subtilis sunt oportunist patogene (acesta produce
infecţii în urma aplicării cateterelor intravenoase sau
a abuzului de soluţii perfuzabile).
Bacillus anthracis
 Morfologie
B. anthracis se prezintă sub formă de bastonaşe lungi (1x3-
5 m), izolate sau în perechi - în frotiurile efectuate din
produsele patologice şi în lanţuri lungi - în frotiurile
efectuate din cultură. Sporii se pot observa în frotiurile
efectuate din cultura de 2-3 zile; nu este semnalată
prezenţa sporilor pe frotiurile din produse patologice.
Patogenitate
Cei doi factori majori responsabili de virulenţa B. anthracis
sunt capsula şi toxina.
-Capsula fiind de natură polipeptidică (acid-D-glutamic)-
are rol antifagocitar, iar anticorpii anticapsulari sunt
neprotectivi. Pe lângă antigenul capsular, B. anthracis mai
conţine un antigen somatic polizaharidic
-Toxina bacilului carbunos -este formată din 3 componente
distincte, termolabile: antigenul protector, factorul letal
şi factorul edematogen.
Nici una dintre cele trei componente nu este activă în mod
independent, combinaţia dintre antigenul protector cu una
din celelalte componente având proprietăţi toxice.
Antigenul toxigen în combinaţie cu factorul edematogen
produce edem la animalul de experienţă, iar în combinaţie
cu factorul letal duce la decesul acestuia. Toxina bacilului
cărbunos se poate detecta în colecţia lichidiană edematoasă
a pacienţilor cu anthrax.
Epidemiologie
B. anthracis se găseşte în sol şi în vegetaţie. Bacilii pot
supravieţui ani de zile în solul uscat, datorită sporilor care
rezistă la diverse condiţii.
Antraxul este boala care afectează în primul rând
ierbivorele (vaci şi oi); omul se infectează accidental prin
contactul direct cu animalul contaminat sau prin consumul
de preparate animaliere contaminate.
Boala este rară în SUA, cele mai multe cazuri semnalându-
se în Iran, Turcia, Pakistan şi Sudan.
Aproximativ 95% din infecţiile cărbunoase sunt provocate
de inocularea sporilor direct prin pielea lezată.
Transmiterea pe cale respiratorie apare ca urmare a
inhalării sporilor de B. anthracis în timpul procesului de
prelucrare a lânii, părului, etc.
Antraxul prin ingestie este rar la om, dar este principala
cale de infecţie a ierbivorelor. Nu se cunoaşte transmiterea
de la om la om.
Sindroame clinice
Antraxul cutanat (pustula malignă) - forma cea mai frecventă
de boală. Poarta de intrare o reprezintă o eroziune tegumentară.
Exotoxina produce o leziune formată dintr-o escară neagră (ţesut
necrotic) în centru, înconjurată de vezicule cu tendinţă de confluare. Se
constată apariţia unui edem malign produs de toxină. Mortalitatea, la
pacienţii netrataţi poate atinge 20%.
Antraxul respirator. Apare ca urmare a inhalării sporilor. B.
anthracis se replică la nivelul alveolelor pulmonare unde eliberează
exotoxina. Iniţial, boala se manifestă ca o afecţiune respiratorie virală
care evoluează rapid spre o afecţiune pulmonară severă. Mortalitatea
este crescută.
Antraxul gastrointestinal -foarte rar la om. Apare după ingestia
sporilor (mai ales din carnea contaminată). B. anthracis se maturează şi
se replică în intestin, unde eliberează toxina. Exotoxina duce la apariţia
leziunilor necrotice la nivelul intestinului. Pacienţii prezintă vomă,
dureri abdominale, diaree sanguinolentă. Adenopatia mezenterică,
hemoragia şi ascita sunt răspunzatoare de mortalitatea crescută.
Tratament, prevenţie, control
Tratamentul de elecţie al antraxului este penicilina; în
cazul pacienţilor alergici la acest antibiotic, se va utiliza
tetraciclina sau cloramfenicolul.
Se impune vaccinarea animalelor din zonele endemice sau
îngroparea animalelor decedate de antrax. Eradicarea
completă a antraxului este puţin probabilă, dat fiind faptul
că sporii pot persista în sol ani de zile.
Bacillus cereus
 Bacillus cereus se diferenţiază de B. anthracis prin
faptul că este mobil, necapsulat şi rezistent la penicilină.
Patogeneză
Toxiinfecţii alimentare. B. cereus este cauza
toxiinfecţiilor alimentare (greţuri, vărsături şi diaree)
datorită celor două tipuri de enterotoxină pe care le secretă
1.Enterotoxina termostabilă produce un sindrom de
toxiinfecţie alimentară similar celui dat de S. aureus
(perioadă scurtă de incubaţie urmată de greţuri, vărsături,
cu diaree redusă) = forma emetică.
Forma emetică este asociată cu consumul de orez
contaminat. După o perioadă de incubaţie de 1-6 ore de la
ingestia enterotoxinei, pacienţii dezvoltă o afecţiune cu
scurtă durată -24 ore caracterizată prin vărsături, greţuri şi
dureri abdominale. Febra şi diareea sunt în general
absente.
2. Enterotoxina termolabilă similară cu enterotoxina
elaborată de Vibrio cholerae şi cu enterotoxina LT elaborată
de E.coli, produce un sindrom de toxiinfecţie alimentară
caracterizat prin greţuri, dureri abdominale şi diaree
prelungită 12-24 ore = forma diareică. - asociată cu
consumul de carne sau vegetale contaminate. Perioada de
incubaţie este lungă. Această formă de boală are o durată
de o zi sau chiar mai mult.
 Panoftalmia bacilară. B. cereus este una din principalele
cauze ale infecţiilor optice posttraumatice. Panoftalmia
bacilară este o afecţiune rapid progresivă care duce la
pierderea completă a percepţiei luminoase (la cel mult 48
ore de la injurie). Se observă distrugerea masivă a ţesutului
vitral şi retinean. Patogeneza - incomplet elucidată. Se ştie
că în apariţia bolii sunt implicate 3 toxine: toxina necrotică
(enterotoxina termolabilă), cerelizina (o hemolizină
denumită după specia B. cereus ) şi fosfolipaza C (o
lecitinază).
Alte infecţii - în urma aplicării cateterelor intravenoase,
endocardita (prin consum abuziv de droguri), pneumonia,
bacteriemia şi meningita la pacienţii cu sistem imunitar
compromis.
Epidemiologie
B. cereus, B. subtilis şi alte specii de Bacillus sunt
ubicuitari ai organismului, prezenţi în mod virtual la
diferite nivele. Izolarea bacilului din produsul patologic, în
absenţa semnelor clinice, reprezintă o contaminare
insignifiantă.
Tratament, prevenţie, control
- tratament simptomatic în cazul gastroenteritelor
provocate de B. cereus. Tratamentul infecţiilor produse de
alte specii de Bacillus este complicat de evoluţia progresivă
a acestora şi de creşterea rezistenţei la antibiotice a
bacililor (rezistente la penicilină, cefalosporine). Se pot
utiliza cu succes vancomicina, clindamicina şi