Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.

Popa”
Facultatea de Medicina Dentara
Catedra EPR

EDENTAŢIA PARŢIALĂ REDUSĂ

 EDENTAŢIA PARŢIALĂ REDUSĂ

Definiţie: edentaţia – absenţa dentară

Edentaţia parţială: - nu toată arcada

dentară e absentă

Edentaţia parţială redusă – la nivelul unei

breşe dentare lipsesc maxim 3 dinţi
 EDENTAŢIA PARŢIALĂ REDUSĂ

Incidenţă egală la ambele sexe

Survine la 30- 40 ani
Maladie infirmizantă
Se instalează la o vârstă activă
Tratamentul este invaziv cu ablaţia dinţilor
sănătoşi
 CLASIFICARE
EDENTAŢIE TOTALĂ
EDENTATIE SUBTOTALĂ
(prezenţi 3 dinţi)
EDENTAŢIE PARŢIALĂ
(absenţi maxim 1 - 3 dinti)
 ÎN FUNCŢIE DE NR. DINŢILOR
ABSENŢI
a) edentaţie parţială redusă:
maxim 3 dinţi consecutivi
excepţie absenţa a 4 incisivi
b) edentaţie parţial întinsă:
mai mult de 3 dinţi consecutivi
c) edentaţie parţială extinsă:
este cuprins si caninul
ÎN FUNCŢIE DE LIMITELE BREŞEI
EDENTATE

a) edentaţie parţiala frontală

b) edentaţie parţiala intercalată

c)edentaţie terminală
ÎN FUNCŢIE DE TOPOGRAFIE:

a)edentaţie parţială maxilară

b)edentaţie parţială mandibulară

c) edentaţie parţială bimaxilară

PARTICULARITĂŢILE EDENTAŢIEI
PARŢIALE REDUSE:

1. absenţa molarului de minte

2. migrările corporeale ale dinţilor vecini

cu închiderea breşei edentate
 ETIOLOGIA EDENTAŢIEI
PARŢIALE:

Variată şi completă
Există 3 grupe de factori cauzali
1. cauzali
2. aparenţi
3. dobândiţi
care acţionează în etape diferite ale vieţii.
 1. CAUZE EREDITARE
(CONGENITALE)
Factori ce acţionează în săpt. a 6-a de
viaţă intrauterină
Interferă etapa de proliferare cu formarea
lamelor dentare : modificări de nr. ale
formulei dentare
–În minus
- în plus
La dentiţia temporară
La dentiţia permanentă.
 Forme clinice ale reducerii
numarului de unităţi dentare:
ANODONŢIA: absenţa tuturor mugurilor

HIPODONŢIA: absenţa a cel mult 5 unităţi

dentare

OLIGODONŢIA: absenţa a mai mult de 5

unităţi.
 Alţi autori grupează reducerile de n umar in
anodonţii care pot fi:
– Parţiale
– Extinse
– Subtotale
– Totale
Cel mai frecvent – absenţa molarului 3
- absenţa incisivului lateral
- absenţa premolarului 2
 2. CAUZE APARENTE
Dintele este absent de pe arcadă, dar
exista, fiind inclus
INCLUZIA DENTARĂ:
1. totală sau completă
2. parţială

În funcţie de grosimea osului

- profunda
- superficiala
 ANCLAVAREA DENTARĂ:
(Brabant, Timoşca)

Coroana dentară parţial degajată de os

situată sub mucoasa gingivală, comunică
prin sacul pericoronar cu cavitatea orală

Erupţia oprită prin obstacol mecanic (dinţi

vecini)
 CAUZELE INCLUZIEI DENTARE:
1. LOCALE:
a) Forma mugurelui dentar şi forma dintelui inclus (macrodonţie,
hipercementoză radiculară)
b) Structurile de traversat în erupţii
- Persistenţa dinţilor temporari
- Formaţiuni tumorale
- Osteoscleroza
- Fibromatoza gingivală
c) Lipsa de spaţiu pe arcadă

2. LOCO – REGIONALE: traumatisme, despicături labio- palatine

3. GENERALE: carenţe/afecţiuni sistemice care afectează

metabolismul osos (sindroame disgenice , discrinii,
hipovitaminoze C şi D, rahitism)
 FRECVENŢA:
Molar 3 mandibular
Canin maxilar
Molar 3 maxilar
Canin mandibular
Premolari
Incisivi
De cele mai multe ori incluzia e ste bilaterală.
 3. CAUZE DOBÂNDITE
Reuneşte totalitatea afecţiunilor sistemului
stomatognat care prin:
→Evoluţie
→Eşec terapeutic

→ conduc la extracţie.
 3.1. Afecţiunile odontale
Caria dentară:
- afecţiune distructivă ireversibilă
- etiologie plurifactorială:
alimentaţie, floră, mediu
favorabil
- Considerată cea mai mare
epidemie
{ - 60-65% din populaţie ( ţări
dezvoltate)
- 85-90 % în ţări în curs de
dezvoltare
- 98-100 % ţări subdezvoltate
 COMPLICAŢIILE CARIEI
DENTARE
AFECŢIUNI PERIAPICALE → FOCAR
INFLAMATOR CRONIC
 3.2. AFECŢIUNI PARODONTALE
Boala parodontală generată de
→ factori locali
→ factori generali ( + factor imun)
Evolutiv, boala este imprevizibilă.
Există forme agresive – parodontita refractară
- parodontita juvenilă
Există forme intermitente lente – parodontita marginală cronică
 ETIOPATOGENIE
I. Iniţierea inflamaţiei ( factori externi)

+ factori autoimuni
menţinere

osteita progresiv distructivă →osteoliză

→extracţie
 3.3. EXTRACŢIA ÎN SCOP
ORTODONTIC
Extracţia dirijată este
indicată pentru creerea
de spaţiu pe arcadă
necesar alinierii
dentare.
Indicată când necesarul
de spaţiu e >5 mm
Sunt frecvente situaţii
când extracţia se face
nejustificat.
 3.4 BOALA DE FOCAR
Subiect mult discutat anii ‘70

Şcoala de medicină Bucureşti – sindrom

de infecţie focar activă

În etiologia tulburărilor induse de infecţia de

focar intervin dezechilibre înte activitatea
focar – reactivitatea gazdă
Pentru a fi patogen focarul trebuie să îndeplinească
anumite condiţii:

• Focarul situat în contact direct cu ţesuturi limfoide

• Delimitat de ţesut de granulaţie sau fibros care să
permită drenaj parţial sau episodic
• Focarul să aibă germeni cu patogenitate
particulară
• Prezenţa în focar în a proceselor de degradare
morfologice
• Dezvoltarea de reacţii generale ( inflamatorii şi
disimune)
• Pusee de activare – agravare
• Atenuarea evoluţiei de fond după eradicare focar
3.5. OSTEOMIELITE MAXILARE
Osteomielita – inflamaţia care afectează
osul în totalitate producând procese de
necroză şi sechestrare.
Etiologia : contaminare prin contiguitate
(periapical +/- diseminare hematogenă)
Evoluţia
– Stadiul 1: exudativ – distrofic (degenerativ)
→sechestru
- Stadiul 2: regenerativ
 3.6. TUMORILE BENIGNE ŞI
MALIGNE
Tumorile se dezvoltă
în diferite
compartimente ale
S.S.G.

Impun cura radicală şi

extracţia dinţilor
vecini.
 3.7.TRAUMATISMELE

TRAUMATISM DIRECT → avulsia dintelui

TRAUMATISM INDIRECT → extracţia

dintelui din focarul de fractură
 3.8. NEVRALGIA TRIGEMINALĂ
Datorită durerilor atroce → extracţii seriate şi apare
edentaţia
Siptomatologia: fără substrat organic
- Dureri paroxistice, maximale, debut spontan
- Trigger zone
- Sediul durerii pe ram nervos
- Apar manifestări vegetative ( roşeaţă, congestie
conjunctivă, secreţie lacrimală)
- Apar manifestări motorii ( spasme, secuse
musculare)
3.9. CONDIŢII SOCIO-ECONOMICE
 3.10. CONDIŢII BIOLOGICE
Caracteristice – morfologice
- fiziologice care împiedică
tratamentul stomatologic.
Dinţi – particularităţi ale spaţiului endodontic
- poziţia vicioasă a dintelui
Pacient – psihoze
- stare generală afectată
 3.11. IATROGENIA STOMATOLOGICĂ

Insuficientă pregătire
Deficienţă
conceptuală
extracţia
Deficienţă de execuţie

E posibil în fiecare
etapă să greşim.
 1. Tratamentul afecţiunilor coronare
odontale
Neindepărtarea dentinei ramolite

Extensia preventivă insuficientă

Protectia incompleta sau incorecta a

organului pulpar

Închiderea marginală deficitară.

2. Tratamentul afecţiunilor pulpo-periapicale

Extirparea incompletă a ţesutului pulpar

Obturaţia radiculară incompletă

Fractura instrumentului pe canal

Perforaţii
Căi false etc.
 3. Tratamentul bolii parodontale

Detartraj incomplet

Suprafeţe rugoase, nelustruite.

Lipsa de cooperare a pacientului

4. TRATAMENTUL ANOMALIILOR DENTO -
MAXILARE

Nerespectarea tendinţelor de creştere şi

dezvoltare

Recurgerea nejustificată la extracţii

Contenţia
 5. Tratamente chirurgicale

Complicaţii infecţioase postchirurgicale

Mijloace agresive de imobilizare în fracturi

Neechilibrare ocluzală postimobilizare

 6. Tratamente protetice
Cauza principală de iatrogenie:

1. Faza de pregătire preprotetică:

- Tartru şi placă bacteriană
- Gingivoragii – halenă
- Modificări de volum ale gingiei marginale
- Coroziunea metalelor

2. Faza de elaborare a planului de tratament:

- Plan de tratament care suprasolicită dinţii
restanţi

3. Faza proprotetică:
- Malocluzii, malrelaţii cu agravarea complicaţiilor
locale şi loco-regionale

4. Faza protetică
- Prepararea substructurii organice
- Folosirea turaţiilor înalte
- Ignorarea protecţiei plăgii dentinare
- Amputarea intempestivă
- Execuţia tehnologică gresită

5. Dispensarizarea
 Indiferent de etiologie congenitală
aparentă
dobândită

EPR rămâne o afecţiune gravă:

- Afectează un segment important

populaţional
- Consecinţele morfofuncţionale grave
- Tratament de completare şi substituţie