Sunteți pe pagina 1din 7

SUBIECTE EXAMEN PRACTIC FIZIOLOGIE(1)

1.Metode de
determinare a Hb
plasmatice si
eritrocitare.
a. Masurarea Hb
eritrocitare
-se extrag 100 microlitri
dintr-o proba de sange
proaspat recoltat prin
punctie venoasa din
vena cubitala;
-se suspenda intr-un
container ce contine 1 ml
apa distilata;
-se asteapta 10 minute
pentru instalarea
hemolizei;
-se prepara o dilutie
1:100 de hemoliza in
solutie Tris(pH=8);
-2 ml din solutia finala se
introduc in cuuva
spectrofotometrului si se
inregistreaza spectrul
intre 360-650 nm;
-se masoara asborbanta
la 380,415,470 nm;
b. Masurarea Hb
plasmatice
--se extrag 100 microlitri
dintr-o proba de sange
proaspat recoltat prin
punctie venoasa din
vena cubitala;
-se centrifugheaza 1 ml
sange la 5000 r/min,
timp de 10 min;
-din supernatantul
obtinut(plasma) se
extrag 200 microlitri care
sunt resuspendati in 2
ml soluti Tris ;
-se inregistreaza
spectrul;
-se calculeaza
concentratia Hb;
FORMULA
Concentratia
Hb=C(mg/l)=(1.65m*A41
5-0.39m*A3800.73m*A470)*100

2.Determinarea
hematocritului si VSH-ului.
a. Determinarea hematocritului
Tehnica de lucru:
-se recolteaza prin punctie
venoasa 3-5 ml sange si se
introduc intr-o eprubeta de
hemoliza peste
coagulant(heparina);
-se agita usor pentru
omogenizare;
-se introduce sange in tuburile
de hematocrit(pana la
diviziunea 100) si se
centrifugheaza la 4000 r/min,
timp de 20 min, in pozitie
orizontala;
Calcul:dupa centrifugare se
masoara inaltimea coloanei de
eritrocite(h) si inaltimea
coloanei totale de sange(H).
Hematocrit(%)=h%=100*h/H
Valori normale:
Hematocrit venos:-la barbati46.5+-5 %;
-la femei
-42+-5%
-nou-nascuti
-56%
-copii-35-45%
Hematocrit somatic=0.91 *
hematocrit venos determinat.
b. Determinarea VSH-ului
Tehnica de lucru :
-se aspira in seringa 0.4 ml din
solutia de citrat de sodiu 3.8% si
apoi prin punctie venoasa, se
recolteaza sange in seringa
pana la 2 ml ;
-amestecul din seringa se
omogenizeaza prin rasturnarea
lenta a acestuia de cateva
ori,dupa care se pune in
eprubeta de hemoliza;
-se aspira sange in tunul
Westergrenn pana la diviziunea
zera;
-se fixeaza tubul cu varful pe
unul din dopurile de cauciuc ale
suportului,iar extremitatea
superioara-cu ajutorul clemei
resort;
-se noteaza ora fixarii tubului in
suport;
-citirea se face la 1, 2 si 24 ore,
prin stabilirea coloanei de
plasma, exprimata in mm, in
care s-a produs sedimentarea
hematiilor;
Valori normale:
-barbat=2-7 mm/ ora si 7-15
mm/2 ore;
-femeie=4-9 mm/ora si 12-17
mm/2 ore;
-in timpul sarcinii=35 mm/ora;
-nou-nascut=0.5 mm/ora;
-copii mici si sugari=9-12
mm/ora.

3.Determinarea
volumului globular si
valorii globulare.
a. Determinarea volumului
globular(VG)
VG=VP*Hts/(100-Hts)
Hts=hematocrit somatic.
b. Determinarea valorii
globulare
Valoarea globulara=este
un indice relativ ce
permite aprecierea
incarcarii procentuale ce
Hb a sangelui de cercetat
in functie de numarul de
eritrocite/mm cub.Se
calculeaza din relatia:
Val. globulara=Hb
gasita(%)/Hb
normala(%)/Nr hematii
gasite/Nr hematii normal
Val. globulara=Hb
gasita(%)/2N
Valori normale:1(0.851.15)
Variatii<0.85=hipocromie
>1.15=hipercromie

4.Decelarea sangelui
Principiu:probele de
decelare a sangelui se
bazeaza pe proprietatea
Hb de a a actiona ca o
peroxidaza in prezenta
apei oxigenate si de a da
reactii de colorare prin
oxidarea benzidinei si a
rezinei de guaiac(albastru
de benzidina si verdele de
guaiac) si de a transorma,
prin incalzire in prezenta
NaCl si a acidului acetic,in
clorhidrat de
hematina,care
cristalizeaza prin
racire(cristalele lui
Teichmann).
Proba cu benzidina
Tehnica de lucru:
a.-se iau intr-o eprubeta de
2 ml acid acetic glacial in
care se dizolva cateva de
benzidina si se adauga un
volum egal de apa
oxigenata 3 % proaspat
preparata;
-se adauga o picatura
solutie slaba de
oxihemoglobina:apare
coloratia albastra sau
albastra-verzuie;
b.-se iau intr-o eprubeta
3-4 picaturi solutie 0.3%
benzidina in acid acetic
glacial 50%, peste care se
adauga un volum egal de
apa oxigenata 3% si 1 ml
solutie
oxihemoglobina;apare
culoarea albastra sau
albastra-verzui.
Cristalele lui Teichmann
Tehnica de lucru:
-se pune pe o lama o
picatura de sange
diluat(1/500-1/1000) si se
presara peste ea cateva
cristalele de NaCl;
-se pune lamela pe
picatura si la marginea ei o
picatura de acid acetic
glacial,care prin
capilaritate patrunde sub
aceasta;
-se incalzeste lama la
flacara evitandu-se
fierberea pana apare
culoarea bruna-violacee;
-se lasa sa se raceasca si
se examineaza la
microscop mai ales pe
marginele lamelei.

5.Numararea eritrocitelor
Tehnica de numarare:
a.Recoltarea si dilutia
sangelui
-dupa inteparea pulpei
degetului,prima picatura se
sterge ,a doua se aspira in
pipeta pana la diviziunea 0.5
sau 1;
-se aspira lichidul de dilutie
pana la diviziunea 101;
-se pune pipeta in pozitie
orizontala;
-se astupa la cele 2 capete;
-se agita viguros pentru
omogenizare;
b.Umplerea camerei de
numarat
-se aplica lamela pe lama
calelei;
-se agita viguros pipeta 2-3
min;
-se lasa sa curga si se
indeparteaza primele
picaturi;
-se asteapta sedimentarea
elementelor pe grila;
c.Numararea eritrocitelor
-se aduce in campul
microscopului patratul mare
din stanga sus;
-se numara hematiile din
fiecare patrat;
-se vor numara min 5
patrate mari, 80 patrate mici;
Calcul:
Nr.
hematii/mm3=N*D/80*s*h
N=nr hematii numarate in 80
patrate mici.
s=suprafata unui patrat
mic(1/400 mm2)
h=inaltimea celului(1/10mm)
D=dilutia(1/200 sau 1/100)
Valori normale:
-barbat=4.500.0005.000.000/mm3
-femei=4.200.0004.500.000/mm3
-copii=5.000.0006.000.000/mm3

6.Determinarea grupelor
sanguine.
a.Determinarea
aglutinogenului(proba BethVincent)
Tehnica de lucru:
-pe o lama se pun succesiv
cate o picatura de ser
hemotest in ordinea 0 stg, A
mijloc, B dr;
-cu coltul unei lame se
adauga o cantitate mica de
sange schimband coltul la
fiecare picatura si
amestecandu-se;
-lama se ia in mana si se
roteste usor;
Interpretare:
-daca in toate picaturile nu
apare nicio aglutinare-grupa
0;
-daca apare aglutinare cu
serurile 0 si B-grupa A;
-daca apare aglutinare cu
serurile 0 si A-grupa B;
-daca apare aglutinare in
toate serurile-grupa AB;
b.Determinare
aglutininelor(proba Simion)
Tehnica de lucru:
-pe o lama se pun 3 picaturi
din serul de cercetat;
-pe prima picatura se pun
eritrocite 0,pe cea din mijloc
eritrocite A si pe ultima
eritrocite B.
Interpretare:
-reactie negativa cu
eritrocitele de tip 0 in toate
cazurile;
-aglutinare cu eritrocitele A
si B-serul contine aglutinine
alfa si beta;
-aglutinare doar cu
eritrocitele B-serul contine
aglutinine beta;
-aglutinare doar cu
eritrocitele A-serul contine
aglutinogen alfa;
-nu se produce aglutinareserrul nu contine aglutinice
alfa si nici beta-grupa AB;

7.Numararea leucocitelor si
formula leucocitara.
a.Numararea leucocitelor
-principiu asemanator celui de la
numararea eritrocitelor,doar ca:

Se foloseste un lichid de
dilutie hipoton pentru a
realiza hemoliza
eritrocitelor;

Lichidul trebuie sa mai


contina acid acetic ai
albastru de metilen;

Se foloseste pipeta
Potain;

Se folosesc camere
Burker,Burker-Turck sau
Goreaev;

Numararea se face pe
minimum 25 patrate
mari;
Calcul:
Nr. leucocite/mm3=N*D/25*s*h
Nr. Leucocite/mm3 sange-pentru
dilutia 1/10=N*100
-pentru
dilutia 1/20=N*200
Valori normale:
-adult=5.000-9.000/mmm3
-sugar=8.000-12.000/mm3
-nou-nascut=12.000-20.000/mm3
b.Formula leucocitara
Granulocite=60Neutrofile
70%

Agranulocite=3040%

6070%

Eozinofile

15%

Bazofile

0.51%

Limfocite

2535%

Monocite

VALORI
NN

50-320/mm3

NS

2500-4800/mm3

100-200/mm3

25-80/mm3

48%

8.Determinarea timpului
de coagulare si de
sangerare.
a.Timpul de coagulare
=timpul scurs intre
momentul recoltarii sangelui
si cel in care coagularea este
completa;
Metoda Lee si White
-se punctioneaza vena,se
extrag 1-2 ml sange;
-se repartizeaza cate 1 ml
sange in 2 eprubete;
-eprubetel se pun in baie de
apa la 37 grade Celsius;
-cronometru se porneste din
momentul in care eprubeta
poate fi rasturnata fara ca
sangele sa curga;
-in acest moment se incepe
citirea eprubetei a 2-a;
-citirea se face tot din minut
in minut;
Valori normale: prima
eprubeta=6-10 min; a doua
eprubeta 8-12 min.
Metoda Bazarov
-pe o lama se pune o
picatura de ser fziologic;
-se inteapa pulpa degetului;
-se indeparteaza prima
picatura;
-a doua picatura se lasa sa
cada peste picatura de ser
fziologic;
-se pune lama intr-o camera
umeda=cutie Petri;
-prin inclinari usoare se
determina din minut in minut
momentul in care s-a produs
coagularea(picatura nu se
mai deformeaza).
Valori normale:8-10 minute.

b. Timpul de sangerare
Metoda Duke
-se dezinfecteaza degetul cu
alcool,dupa uscare se
inteapa cu acul Franke sau
acul de seringa;
-din momentul aparitiei
primei picaturi de sange se
porneste cronometrul;
-din 30 in 30 de secunde se
culeg cu o hartie de filtru
picaturie aparute,fara a
atinge buzele plagii;
-se opreste cronometrul
cand hartia nu se mai
pateaza;
Valori normale:2-4 minute.

9.Determinarea
Clearece-ului
creatininei
endogene.
Principiu=determinare
a concentratiei
creatininei in sange si
urina conomitent cu
masurarea debitului
urinar intr-un timp
limitat.
Mod de lucru:
-in dimineata efectuarii
probei,subiectul de
explorat este retinut la
pat;
-se goleste vezica
urinara prin mictiune
spontana sau
cateterism vezical;
-ingestia unei cantitati
de apa(10 ml/kg)
inainte cu jumatate de
ora de inceperea
probei;
-golirea vezicii urinare
ed doua ori,la interval
de o ora( U1 si
U2).Daca urina
recoltata nu indica un
flux satisfacator se mai
administreaza
subiectului inca 200300 ml apa;
-recoltarea sangelui
pentru determinarea
creatininei endogene
se realizeaza fie la
inceputul probei de
clearance,fie la mijlocul
intervalului intre
perioadele de recoltare
a urinei,intrucat
aceasta componenta
este constanta pentru
organism,cel putin
pentru un interval de
24 de ore;
-se dozeaza creatinina
in plasma(P) si in
urina(U1 si U2);
-se calculeaza debitul
urinar(V1 si V2)
Se introduc in calcul
C=(U*V)/P
Valori normale:130+15 ml/minut.

10.Testul
PSP(fenolsulfonftaleina
)
Fenolsulfonftaleina este o
substanta colorata care se
elimina dupa o perioada
scurta de la injectare si
proportie de 94-95%.
Mod de lucru:
-subiectul de explorat este
mentinut in decubitus
dorsal min 20 de minute
inainte de inceperea
probei;
-se videaza vezica urinara
dupa care bea 600-1000
ml ceai neindulcit;
-dupa 45 de minute se
injecteaza intravenos 10
ml din solutia de PSP;
-la sfarsitul primelor 15
minute de la injectarea
solutiei se realizeaza din
nou golirea veziciii;
-se introduce urina intr-un
cilindru special(5000 ml) si
se completeeaza cu apa
distilata pana la semn.
Valori normale: 35-45 %
PSP excretat(dupa 15
minute).

1250-2400/mm3

300-640/mm3

11.Explorarea capacitatii de
dilutie si concentrare a
rinichiului
.
a.Explorarea capacitatiii de
concentratie
-in dimineatza zilei propusa pentru
explorare,subiectul isi goleste
vezica urinara,duapa care in decurs
de 30 minute bea 1500 ml apa sau
ceai neindulcit;
-din 30 in 30 de minute,timp de 4
ore, se recolteaza probe de urina in
recipiente separate.Fiecare proba
este masurata,iar apoise determina
osmolaritatea.
In mod nomal dupa 4 ore se
elemina intreaga cantitate de
lichide ingerate,iar densitatea
scade pana a la 1001-1003 cel
putin in unul din esantioanele
recoltate.
b.Eplorarea capacitatii de dilutie
-subiectul nu ingera lichide timp de
18 ore,iar la fiecare 3-4 ore se
recolteaza urina in vederea
masurarii volumului si determinarii
osmolaritatii.
In mod normal, in timpul celor 18
ore cat dureaza proba,se elemina
maximum 800 ml urina,iar
densitatea trebuie sa fie de
minimum 1025 in cel putin una din
probele recoltate.In cazul
insuficientei renale densitatea
maxima a urinei nu depaseste
1018.

12.Masurarea volumelor
respiratorii si capacitatii vitale
pulmonare prin metoda
spirografica.
a.Masurarea volumelor respiratorii
VRC=Volumul respirator
curent=reprezinta cantitatea de aer
care patrunde si paraseste apoi
pulmonul intr-o respiratie de repaus
sau volumul de aer vehiculat de
pulmon cand acesta trece de la
pozitia inspiratorie de repaus la
pozitia expiratorie de repaus.~500
ml.
VIR=Volumul inspitaor de
rezerva=volumul de aer care
patrunde in pulmon in urma unei
respiratii profunde precedata de o
inspiratie de repaus,sau cantitatea
de aer vehiculata in pulmon,cand
sistemul toraco-pulmonar trece din
pozitie inspiratorie de repaus in
pozitia inpsiratorie maxima.~1500
ml.
Capacitatea
inspiratorie=VRC+VIR=cantitatea de
aer vehiculata in pulmon cand
sistemul toraco-pulmonar trece din
pozitie inspiratorie de repaus in
pozitie inspiratorie maxima.
VER=Volumul expirator de
rezerva=cantitatea de aer scoasa
din plaman in urma unui expir fortat
precedata de un inspir si un expir de
repaus.
CV=VRC+VIR+VER=Capacitatea
vitala=cantitatea de aer vehiculata
prin pulmon cand sistemul toracopulmonar trece din pozitia
inspiratorie maxima in pozitia
expiratorie maxima.
VR=Volumul rezidual=cantitatea de
aer care ramane in pulmon la
sfarsitul unei respiratii fortate.
VR+VER=capacitatea reziduala
functionala CRF.
CV+VR=capacitatea pulmonara
totala.
b. Determinarea CV prin metoda
spirografica.
-se foloseste un dispozitiv numit
spirometru;
-se pune subiectul in legatura cu

spirograful prin intermediul unei


prese bucale;
-se aplica o pensa nazala;
-se executa miscari inspiratorii si
expiratorii de repaus;
-se efectueaza un inspir profund
urmat de un expir fortat;
-se efectueaza un inspir profund
(precedat de cateva respiratii de
repaus) urmat de apnee si de un
expir maxim si rapid.

13.Expirograma
fortata,VEMS si indicele
Tiffneau.
a.Expirograma fortata-se
obtine cand subiectul
executa o expiratie
fortata,maxima.
-se
obtine VEMS(volumul
expirator maxim/sec);
Debite expiratorii medii
masurate pe un anumit
segment al CVF cum ar fi:
Debitul expirator mediu-intre
25-75 %=volumul de aer
expulzat in prima mijlocie
a CV.
Debitul expirator mediu-intre
50-75 %=volumul de aer
expirat in al trei-lea sfert al
CV
b.Indice Tiffneau=indice de
permeabilitate bronsica-IPB
IPB=100VEMS/CV
In conditii normale,la adult
indicele variaza intre 7085%.

14.Zgomote
respiratorii(zone de
asculatie,descriere,ca
uzele producerii)
Zgomotul laringotraheal-se percepe
anterior in superioara
a sternului,iar posterior
in regiunea
interscapulara
corespunzatoare
primelor 4 vertebre
dorsale.Este un zgomot
puternic,cu carecter de
suflu si se datoreaza
trecerii aerului prin
orificiul ingustat al
glotei.

15.Influenta ionilor si mediatorilor


asupra excitabilitatii cardiace.
Rolul ionilor de Na-sunt necesari
mentinerii automatismului cardiacl
-in exces,exercita o actiune
inhibitorie asupra excitabilitatii si
contractilitatii miocardice
-perfuzand un cord izolat su
solutie NACl izotonica, observam
reducerea progresiva a
amplitudinii contractiilor,pana la
oprirea in diastola.

Murmurul vezicular-este
un zgomot
slab,dulce,aspirativ si se
percepe pe toata aria
pulmonara.Se percepe in
timpul inspirului si
numai la inceputul
expirului.Se datoreaza
trecerii aerului din
extremitatea ingusta a
bronsiolelor,in conductul
alveolar.

Rolul ionilor de Ca- adugand lichidului


de perfuzie a cordului oprit in diastola
prin actiunea NaCl,o sare ionizabila de
Ca,cordul isi recapata activitatea
contractila.
-in doze mici,ionii de Ca stimuleaza
excitabilitatea si contractilitatea
miocardului,in doze mare ionii de Ca
opresc cordul in sistola.
-adaugand cantitati mici de CaCl
in lichidul de perfuzie a cordului
izolat,se observa o usoara crestere a
amplitudinii sistolelor,dar si o crestere
a tonusului bazal al inimii,cu o usoara
tahicardie.

Rolul ionilor de K-adugand lichidului de


perfuzie a cordului izolat ioni de K,se
observa rarirea frecventei
cardiace,diminuarea amplitudinii
sistelelor pana la oprirea in diastola.

Rolul ionilor de H- adugand lichidului


de perfuzie a unui cord izolat, o dilutie
slaba de acid lactic,se observa
diminuarea frecventei si amplitudinei
de contractie a cordului pana la
oprirea in diastola.
Rolul mediatorilor chimici-adaugarea
de adrenalina-accelerarea frecventei
cardiace si imbunatatirea fortei de
contractie a inimii;
-adaugarea de acetilcolina-reducerea
fortei de
contractie a inimii si oprirea in
diastola.

16.Ligaturile lui Stanius.


3 formatiuni localizate-la
nivelul sinusului venos=ggl
Remak(excitomotor);
-la nivelul septului
interatrial=ggl lui
Ludwig(inhibitor);
-in ventricul=ggl
Bidder(excitomotor mai slab
decat ggl Remak);
Prima ligatura-se realizeaza
trecand un fir de ata pe sub
sinusul venos si separand prin
ligaturare sinusul de auricule;
-sinusul venos continua
activitatea ritmica
contractila,in timp ce restul
inimii este oprit;
A doua ligatura-se realizeaza
la nivelul santului auriculoventricular;
-se observa reluarea
activitatiii contractile a
ventriculului,dar cu frecventa
redusa fata de a sinusului
venos,in timp ce auriculele
raman inactive;
A treia ligatura-se efectueaza
la nivelul santului auriculoventricular;
-se constata ca sinusul venos
si auriculele prezinta acelasi
ritm contractil,in timp ce
ventriculul se contracta cu o
frecventa mai redusa proprie;

17.Cardiograma la om.
-se inregistreaza cu dispozitive
numite cardiografe;
-cardiograful se plaseaza la
locul de bataie varfului inimii
la un subiect in pozitie de
decubitus lateral
stang.Membrul sup stg va fi in
semiflexie,sub capul
bolnavului,pentruo relaxare
toracia mai buna.
-curba apexogramei este
polimorfa avand o unda
pozitiva(A,B,C,D) si o portiune
usor oblic ascendenta(D,A).
Unda pozitiva ABCDampla,corespunde contractiei
izovolumetrice a Vstg(AB),
fazei de evacuare(BC) si de
relaxare izovolumetrica a
acestuia (C1D).
AB=contine un punct
M(inchiderea orificiului
mitral)=Faza de
preejectie.Dureaza
0.08-0.12 sec.
-AM=faza de mulare a
ventriculului.Dureaza 0.030.04sec.
-MB=faza de propriu-zisa de
contractie
izovolumetrica.Dureaza 0.040.09 sec.
B=momemtul de deschidere a
vavulelor sigmoide aortice si
inceperea evacuarii
ventricului.
BC=faza de contractie
izotonica a ventriculului sau
faza de evacuare.Dureaza
0.30 sec.
-aceasta faza se subdivide
in 2 subfaze-faza de evacuare

19.Semnificatia vectorilor
de depolarizare si
repolarizare atrioventriculara in derivatiile
standrad.
(1)-vectorul de depolarizare a
septului interventricular va
avea orientare de la stg-la dr
de sus in jos si catre inainte.
(2)-se depolarizeaza
endocardul ventricular
drept,care va fi electrnogativ
in comparatie cu zonele sale
epicardiceinca
nedepolarizate,realizand un
vecto orientat de la stg-la dr si
in jos.
(3)-depolarizare varfului inimii
si a zonei endocardice a
Vstg,realizand un vector
orientat de la dr-la stg si in jos.
(4)-depolarizarea masei
ventriculare stg,generand un
vector orientat spre stg usor
spre post si in jos.
(5)-depolarizarea bazei
ventriculare,realizand un
vector cu orientarea spre stg
si in sus.

20.Determinarea axei
electrice a inimii.
-se traseaza EKG in cel putin 2
derivatii standard,dupa care
se plaseaza am plitudinea
complexului QRS sau a underi
R pe laturile unui triunghi
echilateral(Einthowen) a carui
laturi corespund celor 3
derivatii standard.Fiecare
latura a triunghiului se
imparte in 2 jumatati egale
avand polaritatea:
-pe laturile triunghiului
corespunzatoare derivatiilor in
care s-a inregistrat traseul
EKG, se va plasa amplitudinea
complexului ORS de la
jumatatea laturei spre zona
pozitiva sau negativa,in
functie de sensul inregistrarii
complexului.
-proiectia spre centrul
triunghiului a marimii
complexului QRS,realizeaza un
paralelogram a carui
rezultanta cu originea in
centrul triunghiului,indica
marimea si orientarea
vectorului cardiac,adica a axei
electrice a inimiii.
-in mod nomal axa electrica
cardiaca are o orientare intre
-45 si +60 grade.

21.Zgomote cardiace si
fonocardiograma.
Zgomotul I=Zgomotul sistolicse percepe in timpul sistolei
ventriculare;
-dureaza 0.08-0.15
sec. Cu o frecventa cuprinsa
intre 35-100 Hz.
-zgomot
puternic,prelung si grav;
-se datoreaza
inchiderii valvulelor auriculoventriculare si lovirii sangelui
in
acestea;
-zgomotul pt Vdr se
asculta la baza apendicelui
xifoid;
-zgomotul pt Vstg se
asculta la locul de bataie a
varfului inimii;
-corespunde pe EKG
undei R;
Zgomotul II=Zgomotul
diastolic-se percepe in timpul
diastolei ventriculare;
-corespunde pe
EKG sfarsitului undei T;
-dureaza 0.07-0.10
sec.Cu o frecventa de 100-150
Hz.
-are o tonalitate
inalta si este scurt;
-se datoreaza
inchiderii valvulelor sigmoide
aortice si pulmonare,la
inceputul
relaxarii
izovolumetrice si vibratiei
peretilor marelor vase;
-pt inchiderea

rapida=0.08 sec.

valvulei sigmoide
pulmonare,zgomotul se
asculta in spatiul 2
intercostal
stg,la 2 cm de marginea
sternului;
-pt inchiderea
valvului sigmoide
aortice,zgomotul se asculta in
spatiul 2
intercostal dr la
2 cm de marginea sternului.

-faza de evacuare lenta=0.20


sec.
Din punctul C curba graficului
descinde brusc,marcand
intrarea ventricului in diastola.
CC1=protodiastola=0.04 sec.
C1D=ralaxarea
izovolumetrica=0.08 sec.
-presiunea in ventricul
scade,dar ramane la o valoare
intermediara intre cea a
presiunii din aorta si cea din
auricul.
D=momentul de deschidere a
valvulei mitrale pt umplerea
Vstg.
-apoi graficul urca
usor,denotand cresterea
presiunii in ventricul prin
acumularea sangelui venit din
auricul.
DE=faza de umplere
rapida=0.10 sec.
-vf inimii este puternic
proiectat inainte,lovind
toracele,urmat de franarea
acestei proiectii prin intrarea
in actiune a sistemului
valvular mitral si ridicarii
scheltului sau inelar.
EF=faza de umplere
lenta=0.27-0.30 sec.
-sfarsitul umplerii cu sange
a ventricului;presiunea din
ventricul creste progresiv,iar
valvulele atrio-ventriculare
tind sa se aproprie.
-spre sfarsitul fazi,presiunea
din ventricul este pentru un
timp constanta si fibrele
ventriculare in repaus
mecanic=diastaza.
Dupa aproximativ 0.02 sec
survine o noua contractie
ventriculara.

22.Metoda directa de
inregistrare a presiunii
arteriale si semnificatia
tipurilor de unde
oscilatorii.
Tehnica de lucru:
-se punctioneaza una din
carotidele unui animal
anesteziat iar canula introdusa
in artera se pune prin
intermediul unui tub de
cauciuc umplut cu lichid
anticoagulant in legatura cu
un manometru.
Analiza graficului:
Prin acesta metoda se obtine o
curba care prezinta 3 tipuri de
oscilatii:
-Oscilatii de ordinul 1=origine
cardiaca,sunt determinate de
expansiunea ritmica a a
peretilor arteriali,produsa de
activitatea sistolo-diastolica a
inimii.
-Oscilatii de ordinul 2=origine
repiratorie,sunt determinate
de cresterea undelor sistolo-

Fonocardiograma-inregistarea
intracardiaca=utilizeaza un
mirofon minuscul plasat la
capatul unei sonde de cateter
care se introduce la diverse
niveluri in cord si se
inregistreaza activitatea fonica
a acestuia.
-inregistrarea
extracardiaca=microfonul se
plaseaza in focarele de
ascultatie a zgomotelor
inimiii,pe cutia toracia.

23.Indicele
oscilometric.
Metoda
oscilometrica-ne
ofera informatii
asupra fluxului
sangiun din
teritoriul respectiv.
IO variaza in mod
normal intre 3-6
diviziuni la coapsa;
2-4 diviziuni in 1/3
sup gamba;
1.5-2 diviziuni in 1/3
inf gamba;
0.2-0.3 diviziuni la
nivelul piciorului.

24.Inregistrarea pulsului arterial si


venos.
Puls arterial=senzatia ritmica de
soc,perceputa in timpul comprimarii unei
artere pe un plan dur,produsa de catre
expansiunea peretilor arteriali in timpul
sistolei ventriculare.
-pulsul arterial poate fi apreciat
palpatoriu sau inregistrat cu ajutorul
sfingografului;
Analiza sfingogramei-graficul va
prezenta o portiune ascendenta =unda
anacrota si portiune descendenta=unda
catacrota,prevazuta cu o incizura=unda
dicrota.
Unda anacrota=deschiderea valvulelor
sigmoide.
Unda catacrota=se datoreaza scaderii
presiunii in artere in timpul diastolei
ventriculare.
Unda dicrota=inchiderea valvulelor
sigmoide.
Pulsul venos=deformarile pulsatile
determinate de variatiile presiunii
venoase,transmise venelor mari
retrograd de la nivelul atriului drept.

25.Teste de efort pentru


explorarea activitatii
cardio-vasculare.
a.Proba Master-pacientul este
pus sa urce si sa coboare o
scarita cu doua trepte ce au
inaltimea de 22 cm de un
numar de oriin curs de 130
sau 3 urmarind
modificarileEKG ce pot aparea
la 2-8 minute.
b.Ergociclul(bicicleta
ergometrica)-inregistrarea EKG
la 2,4,6 si 8 minute dupa
efort.efortul usor este cel
depus la 30 W,mediu=60-90
W,intens=120150W,maxim=150W.
c.Proba Ruffier-poate aprecia
capacitatea de adaptare la
efort a aparatului cardiovascular,prin stabilirea
freventei pulsului in repaus
(Pr) in pozitie sezanda si in
primul minut din perioada de

diastolice in timpul
inspirului,urmate de scaderea
lor in timpul expirului.
-Oscilatii de ordinul 3=origine
vasomotorie,sunt determinate
de variatiile de excitabilitate
ale centrilor vasomotori situati
in imediata apropiere a
centrilor cardiaci.

26.Dozarea aciditatii
gastrice.
-intr-un pahar berzelius se iau
10 ml suc gastric filtrat in
prealabil printr-un tifon;
-se adauga 3-4 picaturi de
reactiv Topfer.In prezenta HCl
liber lichidul se coloreaza in
rosu.Titrarea HCl liber se face
din biureta cu ajutorul NaOH
n/10 care se introduce
picatura cu picatura pana ce
culoarea vireaza spre galben
portocaliu.
-se noteaza n1 nr de ml de
NaOH n/10 folositi pt
neutralizarea aciditatii libere;
-se adauga apoi in pahar 2-3
picaturi de fenolftaleinasi se
continua tratarea cu NaOH
n/10 pana ce culoarea devine
roz;
-se noteaza cifra de la biureta
care erprezinta n2=numarul
de ml NaOH n/10 necesari
pentru neutralizarea aciditatii
combinatedin cei 10 ml suc
gastric;
-suma n1+n2=aciditatea
totala=numarul total de ml
NaOH n/10 utilizati,ce
corespund aciditatii totale a
sucului gastric.

Flebograma-modificarile presionale
venoase din timpul diferitelor momente
ale revolutiei cardiace inregistrate la
nivelul venei jugulare.
-undaa a=cresterea presiunii in vena
datorita cresterii presiunii in Adr in
timpul sistolei atriale;
-unda c=cresterrea presiunii jugulare;
-depresiunea x=scaderea presiunii
venoase in timpul fazei izometrice a
sistolei ventriculare;
-unda v=revenirea la pozitia initiala a
planseului atrio-ventricular in faza de
relaxare izometrica diastolei
ventriculare,cu cresterea presiunii in atrii
si in jugulara.
-dpresiunea y=scaderea presiunii in atrii.

27.Evaluarea
diastazuriei(testul
Wolgemuth).
-se iau eprubete numerotate
(1-10),inprima se pune 1 ml
urina proaspata,iar in
urmatoarele ctae 1 ml ser
fiziologic 7%;
-in eprubeta 2 se adauga 1 ml
urina obtinandu-se o dilutie a
urinei de ,se ia 1 ml din
diultia si se pune in
eprubeta 3(1/4),peste serul
fziologic din eprubeta 4 se
adauga 1 ml din solutia
,obtinandu-se dilutia
1/8...continuandu-se inn felul
acesta pana la eprubata 10
care va avea o dilutie de
1/516;
-se adauga in fiecare eprubeta
cate 2 ml amiloza si se pune
la termostat la 37 grade
celsius ,dupa 30 min se scot
eprubetele,se racesc si se
adauga in fiecare cate 2
picaturi iod solutie N/50.
-prima eprubeta in care se
produce colorarea in albastru
indica dilutia de urina care nu
a fost capabila sa hidrolizeze
amidonul adaugat;

28.Examenul chimic al
secretiei biliare.
a.Punerea in evidenta a
mucinei-se pun intr-o eprubeta
2-3 ml blaa diluata peste care
se adauga cateva picaturi de
solutie acid acetic->se
constata aparitia precipitatului
filamentos de mucina.
b.Punerea in evidenta a
sarurilor biliare-intr-o eprubeta
se iau 4-5 ml apa distilata
peste care se lasa sa cada
floare de sulf,se adauga
bila,daca floarea de sulf cade
la fundul eprubetei->exista
saruri biliare.(REACTIA HAY).
-intr-o eprubeta se pun 3-4 ml
bila diluata,se adauga cateva
picaturi de solutie zaharoza
prin prelingere 3-4 ml acid
sulfuric concentrat,care cade
la fund;la nivelul de separare
dintre acidul sulfuric si bila se
formeaza un inel de culoare
rubinie->prezenta sarurilor
biliare.(REACTIA
PETENKOFER).

CONTINUARE

revenire dupa efort.efortul


consta in 30 de genuflexiuni
efectuate intr-un minut.In
perioada de revenire se ia
pulsul in primele 15
secunde(x4=val pe min) P1 si
in intervalul 45-60
sec(x4=frecventa cardiaca la
sfarsitul minutului de
revenire)P2.
Indicele Ruffier=(Pr+P1+P2200)/10

c.Punerea in evidenta a
pigmentilor biliari-se pun intr-o
eprubeta 2-3 ml bila diluata
peste care se adauga prin
prelingere tinctura de iod.Daca
la contactul celor 2 lichide
apare un inel verde->prezenta
pigmentilor biliari.(REACTIA
TROUSSEAU).

-se pun intr-o eprubeta 2-3 ml


acid azotic peste care se
adauga bila diluata prin
prelingere;la nivelul de
separare a celor doua lichide
apar o serie de inele
suprapuse colorate in
verde,rosu,galben si albastru>prezenta pigmentilor.
(REACTIA GMELIN).