Propunători: Acatrinei Mirela

Borș Ramona
Dănilă Ana
Dubei Lavinia
Gavril Anca
Matei Alexandra
Oniciuc Sânzâiana
Țicalo Andreea
Stoican Mina
 Stadiul inteligenței preoperatorii este cel mai intens
studiat de Piaget. Pentru acest stadiu sunt definitorii două
substadii care arată progresele înregistrate în evoluția
copilului:
 Substadiul gândirii simbolice și preconceptuale ( 2-4
ani)
 Substadiul gândirii intuitive ( 4-7 ani)

1. Substadiul gândirii simbolice și preconceptuale

apare la sfârșitul perioadei senzorio-motorii, când se
instalează o funcție fundamentală pentru evoluția
conduitelor ulterioare, funcție care constă în posibilitatea de
a reprezenta un lucru (un ,,semnificant” oarecare) cu
ajutorul unui ,,semnificant” diferențiat care nu servește
decât pentru această reprezentare.
 Această funcție generatoare a reprezentării este denumită,
în general, funcţie simbolică, iar lingviştii o numesc funcţie
semiotică. Copilul poate să-şi reprezinte mental obiecte sau
evenimente absente cu ajutorul simbolurilor. Această
posibilitate de a-şi reprezenta simbolic lucrurile este regăsită în
următoarele cinci conduite, care apar aproape simultan:

 Imitaţia amânată - se caracterizează prin reproducerea unui

comportament în absența modelului care a fost perceput
anterior. Ex: Copilul vede pe tatăl său fumând și repetă gestul
mai târziu.
 Jocul simbolic sau jocul de ficţiune – are drept specific faptul
că aducerea spre sine a realității se face prin substituți construiți
de subiect și modificabili potrivit trebuințelor lor de moment.
Ex: Jocul de-a doctorul.
 Desenul – este considerat a fi la jumătatea drumului între jocul
simbolic și imaginea mintală.Desenul copilului până la 8-9 ani
este realist ca intenție, dar ca realizare idealist, copilul
desenează ce știe decât ce vede.
Ex: 2 ani: semnificația desenului se descoperă concomitent cu
execuția;
3-4 ani: prezența în desen a elementelor esențiale, omul
cefalopod;
5-6 ani desenul este prezentat într-o formulă stângace fără
materialitate și perspectivă, desen Roentgen;
7-8 ani: desenul prezintă o ordine tematică: omul și
animalele, casa, copaci, flori, obiecte.
 Imaginea mentală (ce apare ca o
imitaţie interiorizată) ;
 Limbajul, care permite evocarea
verbală a unor evenimente.

De la apariţia limbajului şi
până la patru ani, Jean Piaget
distinge o primă perioadă de
dezvoltare a gândirii, pe care o
numeşte perioada inteligenţei
preconceptuale, care se
caracterizează prin existenţa
preconceptelor, iar în planul
raţionamentului în formare, prin
transducţie sau raţionament
preconceptual.
 ,,Preconceptele sunt noţiunile legate de copil de primele
semne verbale, a căror folosire o capătă. Particularitatea
acestor scheme constă în faptul că ele rămân la jumătatea
drumului, între generalitatea conceptului şi individualitatea
elementelor care îl compun, fără a o atinge nici pe una, nici pe
cealaltă“(Piaget, 1965). Raţionamentul care leagă asemenea
preconcepte a fost numit transductiv. El se constituie ca un
raţionament primitiv care nu leagă elementele componente
prin deducţie, ci prin analogii imediate.
 2. Substadiul gândirii intuitive este cel în care asistăm la
coordonarea treptată a raporturilor reprezentative, deci la o
conceptualizare în creştere. Ea va conduce copilul de la faza
simbolică sau preconceptuală până în pragul operaţiilor. Însă,
această inteligenţă rămâne în mod constant prelogică, deoarece
ea mai substituie încă operaţiile nedesăvârşite printr-o formă
semisimbolică de gândire, care este raţionamentul intuitiv.
După Piaget, principalele limitări ale gândirii în perioada
preoperatorie sunt:
 egocentrismul, care se referă la incapacitatea copilului de a
vedea lucrurile din punctul de vedere al celuilalt, el rămânând
prizonierul propriei perspective;
 centrarea, ce implică orientarea către o singură trăsătură a
situaţiei şi ignorarea celorlalte, indiferent de relevanţa lor;
 amestecul realului cu imaginarul;
 ireversibilitatea, care exprimă inabilitatea copilului din
stadiul preoperaţional de a face operaţii mentale reversibile.

Reversibilitatea este considerată de Piaget principala

caracteristică a gândirii umane şi exprimă capacitatea de a
executa mental aceeaşi acţiune în două sensuri. În această
perioadă (2-7/8 ani), copilul nu este capabil de reversibilitate,
deoarece el rămâne încă legat de percepţiile imediate.
Acest lucru a fost demonstrat prin experimentele privind
conservarea substanței, greutății și a volumului.
De exemplu, pentru a sesiza conservarea substanței, i se
arată copilului două biluțe identice din plastilină, după care una
dintre ele este rulată sub forma unui bastonaș. Copilul este
întrebat dacă bastonașul are aceeași cantitate de plastilină ca și
bila și i se cere să justifice răspunsul.
 În răspunsurile lor, copiii apreciază că în
bastonaș se găsește mai multă plastilină pentru
că este mai alungit. Pentru sesizrea conservării
volumului, se toarnă apa dintr-un pahar mai
scund și mai larg într-unul mai înalt și mai
strâmt. Copilul apreciază că în cel de-al doilea
pahar este mai mult lichid, pentru că nivelul
acestuia e mai ridicat, el nesesizând faptul că
volumul lichidului este același.
Gândirea copilului este influențată de
intuiție. El nu poate trece dincolo de aspectele
de formă și mărime sesizate pe cale perceptivă
pentru a surprinde elementele constante. Pentru
copiii un obiect care își schimbă forma, își
modifică și cantitatea de materie.
 Copilul nu raționează decât asupra configurațiilor
percepute. Gândirea sa se centrează doar asupra uneia dintre
cele două caractere opuse-lungimea și grosimea sau lățimea și
înălțimea-și nu stabilește o coordonare între cele două
dimensiuni.
Către vârsta de 5 ani, el se centrează succesiv asupra celor
două caractere, dar această centrare îl împiedică să vadă că
există o compensație (bastonașul de plastilină conține tot atâta
substanță pentru că este mai lung, dar în același timp mai
subțire; în ambele cazuri e la fel de multă substanță, pentru că
nu s-a scos și nu s-a adăugat nimic).
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!