Atentatul la viaţă în timpul

discursurilor publice
Drăniceru Mihai
Lector universitar USEFS
Ce este atentat?
Acțiune criminală, de obicei
contra unui șef de stat sau de
guvern. ♦ Fig. Încercare de
încălcare a unui drept, de
distrugere a unei stări de
lucruri, a unei concepții, de
răsturnare a ordinii sociale
sau politice a unui stat DEX,
Editura Univers Enciclopedic,
București 1996, p.68
În alte surse prin atentat se
înțelege atac criminal ilegal
față de persoane, bunuri,
drepturi, stări de lucruri
(Marele dicționar de
neologisme )
Comunicarea stă la baza creării, menţinerii şi
dezvoltării structurilor sociale, între care se
stabileşte un echilibru generator de energie,
creaţie şi dezvoltare a societăţii.
Toate relaţiile între guvernanţi şi guvernaţi sunt
caracterizate prin existenţa unui flux al
informaţiilor şi al mesajelor, acestea dau
structură şi sens tuturor relaţiilor politice.
Discursul public
În epoca actuală a noilor
tehnologii şi a dominaţiei
mass-media nimic nu se mai
întâmplă în viaţa socială fără
comunicare. În acest context,
a comunica înseamnă a pune
în comun, iar societatea este,
prin excelenţă, locul de
întâlnire al oamenilor.
Discursurile publice fac parte
din artileria grea a oricărei
persoane publice fie
politician, artist, lider religios,
sau business-man.
Motivele atentatelor:
Atacuri teroriste
Lovitura de stat
Dezacordul cu opinia,
acțiunile vorbitorului
Atragerea atenției opinie
publice asupra unei
persoane sau asupra sa
Tulburări psihice
Clasificarea atacurilor

A. În dependență de obiectul la care

se atentează:

Atentat asupra vieții

Atentat asupra integrității fizice și sănătății
Atentat asupra demnității
B. În dependență de mijlocul care se
utilizează
Arme de foc: pistol,
pușca automată, etc
Arme albe: sabie,
pumnal, cuțit etc
Obiecte care pot fi
folosite în calitate de
arme: bîta de baseball,
cocteiluri Molotov
Alte obiecte: tortă,
pantofi, suvenir, etc
Atacul asupra lui George Bush
Atacul asupra Pauline Maurois
Atacul asupra Inejiro Asanuma
Concluzii
Studierea atentatelor asupra vieții în timpul
discursurilor publice va contribui la identifiarea
situațiilor cînd pericolul de a fi comis un atac
sunt sporite, spre exemplu unele fraze sau
declarații care au un caracter provocator,
incendiar (cazul P. Marois), astfel am putea
recomanda responsabililor de securitatea
persoanei să solicite aducerea la cunoștința a
textului speech-ului pentru a determina
cuvintele, sintagmele care pot declanșa un
posibil atac și respectiv de a întreprinde acțiuni
de contracarare.
Expunerea la riscuri a
persoanelor în cadrul
discursurilor publice este de
un grad sporit, deorece din
punct de vedere al
atacatorului, ținta atacului
este vulnerabilă, figura
vorbitorului se înalță peste
mulțime și nu este
acoperită de careva
obstacole care ar face dificil
atacul.
Atenția publicului și a mass-
mediei vor asigura
mediatizarea intensivă a
atentatului, ajutînd indirect
atacatorul în atingerea
scopului de orice tip ar fi :
răzbunare, răfuială,
intimidare, propaganda
propriilor idei, etc.
Pentru serviciul care asigura securitatea unei
persoane este necesar de investigat incidentele
sau atentatele care au avut loc anterior,
deoarece din practică este demonstrat că în
cazul unor grupuri teroriste sau religioase,
încercările de a lichida persoana nu vor conteni
pînă nu va surveni moarte victimei, această
afirmație mai este valabilă și pentru persoanele
cu tulburări psihice care sesizînd atenția
mediatică asupra unor atacuri ratate(Bill Clinton
30 de atentate pentru care au fost reținuți 80 de
bănuiți majoritatea bolnavi psihici), doresc să le
repete pentru a intra în istorie prin fapta lor.