CURS II

EMBRIOGENEZA
GAMETOGENEZA, FECUNDAȚIA, NIDAȚIA,
DEZVOLTAREA OULUI ÎN PRIMELE STADII
DE EVOLUȚIE
 Oul uman prezintă o garnitură cromozomială diploidă în
toate celulele organismului: 46 XX pentru femeie și 46XY pentru
bărbat. Jumătate din garnitură este de proveniență maternă, jumătate
paternă: 23X și respective 23X sau 23Y.
Sexul genetic, stabilit încă din momentul fecundației,
determină în mod direct sexualitatea gonadică și indirect, prin
intermediul gonadei embrionare, sexualitatea organelor genitale interne
și externe, cât și a hipotalamusului.
De fapt hormonii testiculului embrionar imprimă evoluția
structurii embrionare spre organele componente specifice tractului
genital masculin, cât și masculinizarea hipotalamusului.
În absența hormonilor androgeni și a gonadelor embrionare,
organizarea tractului gental va fi de tip feminin, iar hipotalamusul va
prezenta și el o funcționalitate de tip feminin.

Gonada nediferențiată este ambivalentă . Se poate diferenția

în: - testicul în săptămâna a 7-a, sau
- în ovar , în săptămânile 11-12.
 Testiculul se formează în prezența unui cromozom
Y prin individualizarea cordoanelor medulare și ulterior prin
popularea acestora cu celule germinale primordiale .

Hormonii testiculari fetali (androstendionul

,androstandiolul, testosteronul) au acțiune inductivă asupra
tractului genital și hipotalamusului.

Testiculii fetali secretă și hormoni de inhibiție a

canalelor Muller.
 Structura
testiculului
Ovarul

Diferențierea gonadelor primordiale înspre ovare are loc în

săpt. 11-12 dacă nu au evoluat în săpt. a 7-a înspre testicul.
Celulele germinale primordiale colonizează corticala și cresc în
dimensiuni, fiind numite ovogonii. Ele suferă un proces de multiplicare
activă. Intrând în profaza meiozei reducționale (prima diviziune de
maturație), vor fi denumite ovocite de ordinul I.
Au loc proliferări succesive sub forma unor cordoane ale
corticalei. Cea de-a doua generație de cordoane înglobează celulele
germinative primordiale, fragmentându-se în mici insule. Fiecare insulă
este formată dintr-o celulă germinală, înconjurată de un strat de celule
provenit din cordoanele corticale. Aceștia sunt foliculii primordiali.
Trecerea celulei germinale în stadiul de ovocit de ordin I și
dispunerea celulelor ce îl înconjoară în mai multe starturi, duce la
formarea foliculului primar. Numărul de foliculi scade progresiv :
7.000.000 în luna a 5-a de gestație, 2.000.000 la naștere, 94.000 la 7
ani, dar doar 450-500 foliculi vor da naștere unui ovul matur.
Foliculi in diverse stadii de dezvoltare
Folicul ovarian matur
 Ovogeneza
Ovogeneza
De la pubertate, cu ocazia fiecărui ciclu menstrual,
un număr de foliculi primari își încep dezvoltarea sub
influența gonadotropinelor hipofizare.
In cadrul unui ciclu mai mulți foliculi primordiali se
dezvoltă, dar doar unul ajunge la maturitate și va realiza
ponta ovulară.
O parte din foliculi regresează, devenind foliculi
atrezici .
Ovulul se înconjoară de zona pellucida și se
formează foliculul cavitar.
 Foliculul matur de Graaf are aproximativ 10mm și
este alcătuit de la periferie din : teaca externă, teaca
internă, membrana proprie Slavyanski, celule granuloase
delimitând spațiul folicular endocavitar și cumulus oophorus
în mijlocul căruia se află ovocitul înconjurat de membrana
pellucida.
Ovocitul s-a menținut de la naștere în profaza
meiozei, până la debutul maturizării foliculare, când prima
diviziune de maturare se reia. La pubertate din faza de
diploten diviziunea continuă și iau naștere ovocitul de
ordin II dispunând de 23 de comozomi (set haploid de
cromozomi) și primul globul polar.
Ovocitul de ordin II suferă a doua diviziune oprindu-se în
metafază, diviziunea continuînd după ovulație doar dacă s-
a produs penetrația de către spermatozoid.
 Ovulația este procesul prin care are loc
ruperea foliculului matur cu eliberarea ovulului
care este captat de trompa uterină.
Are loc aproximativ în a 10-a zi a ciclului
menstrual, iar absența ovulației determină cicluri
anovulatorii.
Ruptura foliculului (ponta ovulară) este
urmată de apariția corpului galben cu o durată de
viață de 10-14zile.
Dacă nu survine sarcina, corpul galben
involueaza. Apare corpul albicans (țesut
conjunctiv cicatricial rămas după atrofia corpului
galben).
 Spermatogeneza este rezultatul unor procese
complexe de diviziune și maturare a celulelor germinale
primitive, spermatogonii, care se găsesc pe membrana
bazală a tubilor seminiferi.
Procesul începe la pubertate și continuă tot timpul
vieții, diminuând progresiv la bătrânețe.
Spermatogoniile se divid de mai multe ori prin
mitoză, rezultând spermatocitele de ordin I, care conțin un
număr complet, diploid, de cromozomi (44 cromozomi
somatici și 2 cromozomi sexuali xy).
După ce cresc, spermatocitele primare se divid
meiotic, formând spermatocitele de ordin II, care au
jumatate din numărul de cromozomi. Spermatocitele II se
divid rapid mitotic rezultând spermatidele care au tot
jumătate din nr. de cromozomi. Acestea se transformă
direct, fără diviziuni, în spermatozoizi.
 Spermatozoidul , gametul masculin, determină
sexul produsului de concepție. Este o celulă de 50-70μ,
constituită din cap, piesă intermediară și flagel.
Capul spermatozoidului conține nucleul, a cărui
cromatină are drept componenți principali acidul
dezoxiribonucleic. La partea anterioară conține un
corpuscul ascuțit – acrozomul - ce conține enzime specifice
(hialuronidaza, enzime de penetrare și acrozina) ce
facilitează fecundația.
Piesa intermediară conține o mare cantitate de
glicogen necesar ca material energetic pentru mișcările
spermatozoidului.
Coada asigură mobilitatea spermatozoidului prin
mișcări helicoidale.
După ce părăsesc tubii seminiferi, spermatozoizii
sunt păstrați 11-16 zile în epididim. Pentru a putea fecunda
ovulul vor suferi un proces de maturare, capacitația.
Spermatozoidul
 Capacitația este un proces de
maturare ce are loc în căile genitale ale
femeii (uter sau regiunea ampulară a
trompelor),în urma căruia
spermatozoizii devin capabili să
penetreze învelișurile oului pentru a-l
putea fecunda.
Este un proces enzimatic ce poate
fi indus de lichidul folicular sau de
unele enzime.
 Fecundația consta în unirea celor
doi gameți (ovulul și spermatozoidul) în
urma careia rezultă oul (zigotul).

Durata de conservare a capacității

fecundante a spermatozoizilor este de
24 de ore, iar a ovulului de 48 de ore.
Fecundatia: captarea ovulului, fecundarea lui la nivelul
ampulei tubare, transportul oului pana la locul de
nidatie.
 Fecundatia: patrunderea
spermatozoidului in citoplasma ovulului
 Reacția acrozomială constă în
fuziunea membranei acrozomiale
externe cu membrana plasmatică a
capului spermatozoidului.
E consecutivă capacitației și
permite pasajul spermatozoidului prin
membrana pellucida a ovulului.
Spermatozoidul își creează un
canal tangențial față de zona pellucida
prin procese de hidroliză locale.
 Reacția zonală survine în
momentul în care capul primului
spermatozoid a pătruns în spațiul
perivitelin .Mișcările cozii încetează.
În ovul apar numeroase granule ce
își varsă conținutul în spațiul perivitelin.
Prin această reacție membrana
pellucida nu mai poate fi traversată de
alți spermatozoizi. Se asigură astfel
fecundația monospermatică.
 Penetrarea capului spermatozoidului în
citoplasma ovulului face ca acesta să fie
activat.
Gametul feminin se află în stadiul de
ovocitul II aflat în metafaza celei de-a II-a
diviziuni de maturare.
Este expulzat al II-lea globul polar în
spațiul perivitelin. Cei 23 cromozomi ai
ovocitului distribuiți în ooplasmă formează
pronucleul feminin.
Prin reunirea celor doi pronuclei se
reface setul cromozomial diploid.
Fecundația este terminată și începe
diviziunea oului.
 Viața tubară a oului durează aprox. 5 zile și se
desfășoară în porțiunea istmică a trompei, unde au loc
primele diviziuni.
In ziua a 4-a oul numără 12-16 blastomere și se află
în stadiul de morulă.
Faza liberă endouterină durează 1-2 zile și se
continuă diviziunea.

Anterior stadiului de 58 de blastomere, acestea se

divid în două categorii :
-celule dispuse periferic, mai mici, alungite și turtite, cu
reticul endoplasmatic bogat și microvilozități, din care se va
forma trofoblastul
-în interior, celule globuloase, cu microvilozitati, din care se
va forma embrionul.
 Nidația este mecanismul complex prin
care oul se orientează, aderă și se fixează
în grosimea mucoasei uterine.
Înainte de implantare, oul își pierde
zona pellucida.
După implantare, soluția de continuitate
prin care a penetrat oul este reepitelizată.
Uneori o mică sângerare survine
concomitent.
 Mecanismul nidatiei: implantarea oului la nivelul
endometrului secretor, cu pierderea zonei pellucida
 Implantarea oului antrenează modificări
locale ale mucoasei uterine, cunoscute sub
denumirea de decidualizare.
Celulele deciduale au rol în nutriția oului și ar
limita acțiunea invazivă a trofoblastului.

Tipurile deciduei în raport cu topografia sa

sunt :
-decidua capsulară (reflectată) ce învelește
blastocistul înspre cavitatea uterină
-decidua bazală interpusă între peretele uterin și
ou și care participă la formarea placentei
-decidua vera (parietală) care tapițează restul
cavității uterine.
 Produsul de concepție parcurge
două etape de dezvoltare:

-embrionară, ce se întinde până în luna

a III-a, când se edifică principalele
schițe de organe și sisteme, produsul
de concepție dobândind în linii mari
forma sa.

-fetală, în care au loc fenomene de

creștere și maturație a organelor și
sistemelor.
 Prima săptămână de dezvoltare a oului constă în
segmentarea și nidarea lui.
Cea de-a 2-a săptămână de dezvoltare a oului este
dominată de formarea discului embrionar și de schițarea
anexelor embrionare.
Se diferentieaza doua foite :
-superficială (ectoblastul)
-profundă (endoblastul)
Între ectoblast și trofoblast se formează cavitatea
amniotică căptușită cu epiteliu amniotic (de origine
ectoblastică), care conține lichidul amniotic.
Se formează și lecitocelul captușit de celule
endoblastice.
La 15 zile embrionul masoară 1,5cm, este atașat la
trofoblast prin pediculul embrionar, s-au constituit cavitatea
amniotică și lecitocelul, ambele suspendate în celomul
extraembrionar (o cavitate mai mare).
Saptamana 1 de dezvoltare a oului
Saptamana 2 de dezvoltare a oului
 Săptămâna a 3-a se caracterizeasză
prin :

-apariția celei de-a 3-a foițe a oului,

mezoblastul

-embrionul se alungește în sens

craniocaudal, se încurbează, și se
transformă într-un tub.

-apare a 3-a anexă embrionară, vezicula

alantoidiană
Saptamana 3 de dezvoltare a oului
 Din cele 3 foite fundamentale ale
oului se vor forma :
-din ectoblast :-țesutul nervos
-epidermul
-din mezoblast :-scheletul osos
-mușchii
-țesutul conjunctiv
-aparatul circulator
-aparatul renal
-din endoblast: - glandele digestive
- mucoasa digestivă
- epiteliul respirator.
 Săptămâna a 4-a se caracterizează prin
debutul organogenezei:
-se individualizează capul și extremitatea caudală a
embrionului

-își începe activitatea tubul cardiac primitiv

-apar somitele, din care se vor dezvolta

musculatura și scheletul axial

-lecitocelul se divide în intestin primitiv și vezicula

ombilicală, atașate prin canalul vitelin

-apare placa neurală

-se formează veziculele optice primare, placada auditivă,

arcul mandibular
Originea placentei este dublă :
- ovulară (din trofoblast) și
- maternă (din decidua bazală).

Trofoblastul se divide în două straturi :

-citotrofoblast, format din celule dispuse în interior

-sincitiotrofoblastul, extern

Dezvoltarea placentei a fost divizată în două etape :

-etapa previloasă cu două faze :-prelacunară (zilele 6-9)
-lacunară (zilele 10-13)
-etapa viloasă, din ziua 13 până la termen.
 În dreptul polului embrionar se formează
vilozitățile primare alcătuite dintr-un înveliș extern
sincițial și un schelet central citotrofoblastic.

La începutul săpt. a 3-a în grosimea

vilozităților primare pătrunde mezenchimul,
rezultând vilozitățile secundare.

La sfârșitul săpt. a 3-a în axul vilozităților se

formează primele capilare, rezultând vilozitățile
terțiare.

La sfârșitul celei de a 21-a zi apar lacune în

baza sincițiotrofoblastului rezultând spatii la baza
vilozității coriale și se inițiază circulația fetală.
 Vilozitățile se organizează în
sisteme tambur formate din :
-2 vilozități crampon (care se rup
în momentul delivrenței)
- camera interviloasă
-placa corială (formată din corion și
amnios).

Schimburile materno-fetale au loc

în camera interviloasă.
 Cordonul ombilical se formeaza din
pediculul ombilical.
Inițial cuprinde 2 artere și 2 vene,
provenite din vasele alanto-coriale. Ulterior o
venă va dispare.
Învelișul cordonului este reprezentat
de epiteliu amniotic.
În interiorul cordonului, printre
structurile vasculare, se află gelatina lui
Wharton.