GHID DE COMUNICARE

EFICIENTĂ

EXECUTAT:
PLATONOV
VLADISLAVA,
MK1701
 CE ESTE COMUNICAREA?

Suntem în fața unei întrebări la care cu siguranță fiecare dintre

noi are o variantă de răspuns, mai simplă sau mai complexă.
Câteva aspecte generale cu privire la comunicare sunt detaliate
în cele ce urmează, considerându-le o bază de pornire pentru
ceea ce va detalia această publicație în continuare:
• Comunicarea este elementară pentru a putea interacționa cu
toți cei care ne înconjoară;
• Este o acțiune familiară nouă tuturor, știm cum se face în mod
instinctiv, iar cu timpul trebuie doar să învățăm să rafinăm
modul în care comunicăm – vestea bună este că aceasta este o
abilitate care se poate învăța și perfecționa încontinuu;
• Comunicăm în fiecare fracțiune de secundă, printr-un clipit mai
prelung, o tresărire a unui mușchi, o tonalitate mai gravă, o
exclamație, simple cuvinte rostite, modul în care ne jucăm cu
telefonul sau cheile mașinii, locul pe care îl alegem atunci când
intrăm într-o încăpere, modul în care zâmbim din priviri etc.
“ARTA
COMUNICARII
ESTE LIMBA PE
CARE O
VORBESC
LIDERII.”

James Humes
Sunt situații de comunicare la care suntem supuși în mod
constant, părăsim o situație de comunicare pentru a intra într-o
alta, fără să conștientizăm de fiecare dată că de fapt am
comunicat mai multe despre noi decât am realizat sau chiar dorit.
Desigur, timpul nu ar fi suficient pentru a putea analiza în mod
particular fiecare situație de comunicare la care suntem supuși,
însă, cu scopul de a exersa, vă propunem ca din când în când să
analizați situațiile comunicaționale răspunzând la următoarele
întrebări:
Cine a inițiat
comunicarea?

Ce fel de gesturi am
folosit în timpul
vorbirii/ascultării?

Cine a fost cel care a

ascultat cel mai mult?
De câte ori am fost întrerupt
în timp ce vorbeam?

Simt că am reușit să îi atrag

atenția partenerului de
comunicare suficient de mult
cât să nu îl plictisesc?

Cât de frecvent am reușit să

mențin contactul vizual cu
partenerul de comunicare?
 ACESTEA SUNT DOAR CÂTEVA
ÎNTREBĂRI
care ne pot ajuta să realizăm în ce mod
comunicăm cu adevărat. Nu este suficient ca două
persoane să stea față în față și să emită mesaje
pentru ca această comunicare să fie catalogată
drept eficientă.
DE ACEEA VĂ PROPUN CA ÎN CONTINUARE SĂ
PARCURGEM CÂTEVA PRECONDIȚII ALE UNEI
COMUNICĂRI EFICIENTE:
• Intenția emițătorului de a • Existența unei relații de
transmite un mesaj bună înțelegere între
emițător și receptor –
această relație este
• Interesul receptorului relativă,mai multe ori o
relație neutră, sau chiar o
pentru mesaj, sau cel puțin relație de
interesul pentru emițător simpatie/antipatie în
funcție de impresia lăsată
la prima vedere
• Existența unui limbaj
comun între cei doi. • Existența unor experiențe
comune între emițător și
receptor – acestea ar
favoriza o bună înțelegere
și empatie între cei doi.
 CÂT DE COMPLEXĂ POATE FI
COMUNICAREA?

Pentru o imagine ceva mai clară și

mai grafică asupra comunicării, de-a
lungul timpului au fost reprezentate
scheme care au încercat să rezume
cât mai fidel toate elementele care
sunt implicate în procesele de
comunicare. mai simplu, dar totodată
cuprinzător model al schemei de
comunicare ar fi următorul:
ATITUDINE ȘI PERSONALITATE
ÎN COMUNICARE
REGULI PENTRU O COMUNICARE CU IMPACT POZITIV
 EMPATIE

În momentul în care comunicăm, pentru a putea

stimula conversația și dialogul, este foarte important să
fim capabili de a crea o punte comună cu partenerii.
Aceasta se construiește pas cu pas, încercând să îi
înțelegem pe ceilalți, să ne poziționăm în locul lor și să
anticipăm modul în care aceștia se raportează la ceea
ce îi înconjoară, inclusiv modul în care se raportează la
persoana noastră. În acest mod, vom reuși mult mai
ușor să anticipăm ce își doresc aceștia să audă, ce le
poate genera interes și motivație, vom înțelege modul
subiectiv în care percep lumea și criteriile pe baza
cărora aceștia își exprimă judecata.
Indiferent în ce situație de comunicare vă
aflați (planificată sau spontană, comunicare
unu-la-unu, comunicare de grup sau discurs
public), să încercați să vă răspundeți
următoarelor întrebări:
Care este apropierea/diferența de
vârstă între mine și interlocutori?

Cât de multe experiențe comune ne

leagă?

Pe baza experiențelor comune care

ne leagă, care este subiectul cel mai
probabil să stârnească interesul
oamenilor?
Cât de mult aș răbda eu să ascult
pe cineva vorbind despre asta?

Cum aș reacționa în locul lor la o

asemenea poveste?

Cum se simte audiența în acest

moment?
Acestea sunt doar câteva întrebări menite
să vă orienteze în direcția empatiei, în
direcția în care manifestăm mult mai
multă toleranță față de ceilalți doar
pentru că îi înțelegem.

Ca un exemplu banal, a fi empatic

înseamnă că atunci când câinele tău latră,
nu te încearcă doar bucuria de a avea un
câine care știe să te apere, ci te gândești
și la faptul că s-ar putea să îți deranjeze
vecinii.
ASCULTAREA
.
“CEI MAI DE SUCCES OAMEI PE CARE I-AM
CUNOSCUT, SUNT CEI CARE ASCULTA MAI
MULT DECAT VORBESC.”
BERNARD BARUCH
Ascultarea este din nou un proces pe care,
teoretic, îl stăpânim cu toții. Știm să
comunicăm, știm să ascultăm – oricine știe
asta, ar spune mulți dintre noi. Cu toate
acestea, analizând doar câteva discuții aleatorii
din casă, de la locul de muncă, de la TV,
realizăm faptul că avem nevoie de mult
exercițiu pentru a fi cu adevărat buni
ascultători.

A asculta nu înseamnă doar a auzi că se

vorbește în jurul tău, ci înseamnă să depui un
efort considerabil pentru a reține cât mai mult
din mesaj, de a înțelege sensul celor transmise,
și să încerci să le integrezi între cunoștințele pe
care deja le deții.
Obiceiul de a asculta este deseori întrerupt din
diverse cauze, precum: atenția este concentrată
pe alte centre de interes, suntem concentrați la
răspunsurile pe care intenționăm să le oferim,
formulăm deja în minte contraargumente
pentru ceea ce ascultăm, ne este dificil să ne
concentrăm pe o altă persoană în locul nostru,
respectiv să acordăm atenție unei avalanșe
informaționale etc.

Au fost identificate mai multe nivele de

ascultare:
• Neascultarea
• Ascultarea marginală
• Ascultarea cu evaluare
• Ascultarea activă
TIPURI DE COMUNICARE
.
 COMUNICARE VERBALĂ

Acest tip de comunicare este cel mai cunoscut și

recunoscut, fiind vorba de transmiterea de mesaje
prin cuvinte.
 CEL MAI POTRIVIT STIL DE COMUNICARE
VERBALĂ ÎN CAZUL TĂU TREBUIE SĂ ȚINĂ
CONT DE URMĂTOARELE ASPECTE:

Cum te simți cel mai confortabil să vorbești?

Care este contextul comunicării?

 COMUNICARE PARAVERBALĂ

Comunicarea paraverbală face referire la tot ceea

ce ține de vocea utilizată în momentul transmiterii
mesajului – tonalitate, volum, ritm, intonație și
poate chiar și accent
Comunicarea paraverbală este de obicei cea care
transmite în mod inconștient sentimentele și
intenția vorbitorului. Prin vocea acestuia, ne putem
da seama care este starea vorbitorului în funcție
de: tonalitatea mai sobră sau mai destinsă, ritmul
mai alert sau mai lent în vorbire, volumul ridicat
sau jos, intonații care pot trăda bună-dispoziție,
tristețe, dezamăgire sau încântare
 COMUNICARE NONVERBALĂ

Tabloul devine complet în momentul în care reușim să

citim și mesajele pe care vorbitorul ni le transmite în
mod inconștient prin limbajul său nonverbal – mimică,
gestică, postură, atitudine, vestimentație, mediul
înconjurător etc. În ce măsură putem generaliza
interpretarea unor manifestări ale corpului ca fiind
mesaje clare cu privire la starea emițătorului? O
tresărire musculară, o clipire, o privire orientată spre
colțul din stânga sus, un căscat sau un zâmbet pot fi
supuse multiplelor interpretări în funcție de contextul în
care acestea se petrec, respectiv în corelație cu alte
semnale nonverbale transmise simultan. Problematica
limbajului nonverbal și a acurateții interpretării sale a
fost îndelung discutată, iar în viitor se vor aduce din ce
în ce mai multe clarificări acestui subiect.
 PRIMA IMPRESIE

• Se spune că durează mai puțin de 4 minute ca

cineva să își formeze o părere cu privire la tine,
în proporție mai mare de 90% încă de la prima
întâlnire
Persoana întâlnită va emite anumite judecăți cu
privire la tine, în funcție de modul în care i-ai
strâns mâna când ați făcut cunoștință, zâmbetul,
contactul vizual menținut, îmbrăcămintea și
accesoriile de care te-ai lăsat înconjurat, spațiul
personal și distanța la care te poziționezi față de
intelocutor, respectiv modul în care te raportezi la
timpul de comunicare.