CONTABILITATE SI

ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
 CURS 1

1. INTRODUCERE IN STUDIUL CONTABILITATII

2. LOCUL ŞI ROLUL CONTABILITĂŢII ÎN ACTIVITATEA

AGENŢILOR ECONOMICI DIN AGRICULTURĂ
 Introducere
Contabilitatea asigură evidenţa şi controlul
patrimoniului, situaţiei financiare şi
rezultatelor, precum şi elaborarea
documentelor contabile de sinteză, respectiv
bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere.
 Introducere
Ce este patrimoniul?

 Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor

şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice,
precum şi bunurile la care aceasta se referă.
 Patrimoniul apare ca o entitate compusă din
bunurile economice, pe de o parte, şi drepturile şi
obligaţiile cu valoare economică, pe de altă parte.
 Introducere
Termenul “bunurile economice” reprezintă
structura patrimonială de “activ”, iar cel de-al
doilea termen “drepturile şi obligaţiile” respectiv
“capitalul propriu şi capitalul străin” reprezintă
structura patrimonială de “pasiv”.
În teoria şi practica contabilităţii există şi
concepţia potrivit căreia structura patrimonială
de pasiv cuprinde numai obligaţiile faţă de terţi,
capitalul figurând ca o entitate distinctă. În acest
caz se operează cu trei termeni: activul, capitalul
şi pasivul.
Structura patrimoniului poate fi prezentată astfel:

Patrimoniu

Obiectele de Drepturile Obligațiile

drepturi și obiectele
de obligații

Capitalul Capitalul
Bunurile economice propriu strain

Activul patrimonial Pasivul

patrimoniului
Contabilitatea are capacitatea informaţională de
a prezenta situaţia patrimoniului şi rezultatul
obţinut.
Situaţia patrimoniului este descrisă prin prisma
raporturilor de proprietate în care se află
subiectul de drept, pe baza relaţiei:

ACTIVUL – OBLIGAȚILE = DREPTURILE

(capital străin) (capital propriu)
Contabilitatea studiază şi echilibrul specific
activităţilor care produc modificări cantitative şi
calitative în volumul şi structura patrimoniului.
Acest echilibru este definit şi delimitat ca o
relaţie între “cheltuieli” şi “venituri” care prin
comparare evidenţiază rezultatul financiar,
concretizat în “profit” sau în “pierderi”.
1. Introducere în studiul contabilității

Cui revine obligatia de a organiza si

conduce contabilitate proprie?
1. Introducere în studiul contabilității

1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se

organizează contabilitatea

- Unități economice;
- Instituții publice;
- Organizații obștești.
1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

Unități economice: persoane juridice care dispun de

patrimoniu propriu, având drept obiect producerea
de bunuri, circulația mărfurilor, banilor, titlurilor de
valoare, servicii bancare, lucrări executate, prestări
de servicii de transport și asigurare;
 1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea
Dupa forma juridica de constituire și funcționare,
unitățile economice se prezintă astfel:
- Regii autonome sau societăți naționale se
înființează pentru domenii strategice ale economiei
naționale și anume producerea de energie electrică,
industria de armament, transporturi feroviare,
exploatarea resurselor subsolului;
- Societăți comerciale pe acțiuni sunt unități
economice la care capitalul social este împărțit în
acțiuni, iar proprietarii acestora, persoane fizice sau
juridice, poartă numele de acționari;
 1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

- Societăți comerciale cu răspundere limitată sunt

unități economice la care capitalul social este divizat
în părți sociale, iar proprietarii acestora, persoane
fizice sau juridice, poartă numele de asociați;
- Societăți cooperatiste sunt unități economice care
reunesc persoane ce administrează bunurile
comune și muncesc împreună, după reguli de
administrare și repartizare a rezultatelor stabilite
conform statutului de funcționare;
 1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

După forma de proprietate, unitățile economice pot fi:

• De stat sau publice;
• Private sau particulare;
• Cu capital mixt, de stat și privat, autohton sau străin.
 1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

b) Institutii publice: sunt instituții de stat înființate

pentru desfășurarea unor activități neproductive, cu
caracter social – cultural;
c) Organizații obștești: sunt constituite pe principiul
asocierii sau participării libere și reprezentate de
partide politice, sindicate, culte, fundații, asociații
profesionale.
 1.2. Sistemul informațional economic

• În condițiile unei activități economice complexe,

caracterizate prin apariția unor unități economice mari
și foarte mari, din necesitați practice s-a diferențiat
procesul de execuție de procesul de conducere a
activității. Pe plan teoretic, acesta s-a concretizat în
apariția ”managementului” sau ”științei conducerii”.
• Sistemul informațional economic poate fi definit ca un
ansamblu de oameni, de mijloace și procedee folosit
pentru culegerea, păstrarea, prelucrarea, transmiterea,
analiza și valorificarea informațiilor economice.
Sistemul informațional economic, din punct de
vedere funcțional, poate fi structurat în trei
componente:
• Evidența economică;
• Planificarea și prognoza economică;
• Legislația economică.
 1.3. Contabilitatea – componenta principală a
sistemului informațional economic

Principalele caracteristici ale contabilității sunt:

• Are un caracter global;
• Are un caracter unitar;
• În contabilitate se pot înregistra numai
operațiunile economice efectuate pentru care
s-au întocmit documente justificative
corespunzătoare;
• Se bazează pe un principiu fundamental, și
anume principiul dublei reprezentări a
patrimoniului.
Funcțiile contabilității
• Caracterul evolutiv al contabilitatii in demersul de
perfectionare se concretizeaza in conceptualizarea
ei pe baza unui sistem coerent de obiective si
principii fundamentale de natura sa duca la
formularea unor norme care sa asigure rezolvarea
cat mai completa si eficienta a problemelor de
gestiune si conducere a intreprinderilor.
• Cand avem in vedere cuvantul uzual contabilitate
ne referim fie la sistemul de contabilitate in
partida dubla fie la contabilitatea in partida
simpla.
Din momentul înființării unei societati
comerciale reflectarea oricarei operatiuni
economice genereaza doua operatiuni.
Astfel societatea dobandeste, intra in posesia
unor disponibilitatii banesti sau a altor bunuri
cu valoare economica si in acelasi timp, se
creeaza obligatii (de aceeasi valoare) pentru
societate fata de cei care au contribuit cu
disponibilitati si / sau cu bunuri cu valoare
economica.
Funcțiile contabilității
• Sistemul de contabilitate cu un singur circuit
(monist, integrat) presupune organizarea
contabilitatii intr-un singur flux in cadrul circuitului
economic: capital – aprovizionare – fabricatie –
vanzare - realizare, atat pentru operatiile ce
privesc relatiile cu tertii (functiile externe) cat si
pentru cele ale gestiunii interne (functiile interne)
• Sistemul de contabilitate cu dublu circuit
(dualist) presupune organizarea contabilitatii in
doua circuite distincte, un circuit urmarind
inregistrarea elementelor si operatilor
patrimoniale legate de schimburile si relatiile cu
tertii precum si rezultatele financiare, iar alt circuit
inregistreaza productia, costurile si rentabilitatea
produselor, lucrarilor si serviciilor executate .
Funcțiile contabilității
Contabilitatea generala se ocupa cu:
- intocmirea documentelor justificative pentru
orice operatie ce afecteaza intr-un fel sau altul
patrimoniul unitatii
- inregistrarea (inscrierea in registre contabile) a
operatiilor patrimoniale ;
- inventarierea patrimoniului unitatii;
- intocmirea bilantului contabil si a situatiilor de
sinteza;
- controlul asupra operatiilor patrimoniale
efectuate;
- furnizarea, publicarea si pastrarea informatiilor
cu privire la situatia patrimoniului si a
rezultatelor obtinute.
Funcțiile contabilității
Contabilitatea generala trebuie organizata
dupa norme unitare:
- pentru a asigura informatiile necesare tuturor
utilizatorilor (clienti, furnizori, asociati, banci,
etc.);
- pentru a permite comparabilitatea indicatorilor
de gestiune economico-financiara intre diferite
unitati;
- pentru a permite statului sa controleze modul de
evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului
si stabilirea rezultatelor ce constituie baza de
calcul a obligatiilor fiscale.
Funcțiile contabilității
Pornind de la obiectivele contabilitatii generale se
poate realiza o caracterizare a acesteia astfel:
• este organizata pe baza de norme unitare si
obligatorii pentru toate unitatile
patrimoniale avand la baza planul general de
conturi, cerinta impusa de organele fiscale si de
necesitatea de evaluare a statului;
• evidentiaza patrimoniul unitatilor, respectiv averea
privita din punct de vedere al destinatiei si al
surselor de dobandire, relatiile juridice cu tertii,
rezultatele financiare;
• prezinta patrimoniul global nefurnizand informatii
de detaliu.
Funcțiile contabilității
Contabilitatea interna de gestiune (la francezi)
„Comptabilite de gestion”, la anglo-saxoni „Managerial
acounting” are ca scop principal controlul factorilor de
productie in vederea obtinerii unor produse, lucrari,
servicii de calitate, cu costuri rationale.
Aceasta contabilitate se organizeaza de catre fiecare
unitate patrimoniala in functie de specificul activitatii ei
si de necesitatile propri
Sistemul contabilitatii in dublu circuit (dualist) este
practicat indeosebi in tarile CEE, in timp ce in tarile
anglo-saxone si America domina contabilitatea intr-un
singur circuit.
In cazul contabilitatii in dublu circuit, functiile acesteia se
localizeaza in fiecare circuit respectiv la nivelul
contabilitatii financiare si la nivelul contabilitatii interne
de gestiune.
Funcțiile contabilității

• Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor - constă

în consemnarea a proceselor și fenomenelor
economice ;
• Funcția de informare - constă în furnizarea de
informații privind structura și dinamica patrimoniului ;
• Funcția de control gestionar - constă în verificarea
modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și
bănești ;
• Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate
servesc ca mijloc de probă în justiție;
• Funcția previzională - informațiile furnizate de
contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendințelor
viitoare ale fenomenelor și proceselor economice.
Principiile contabilității:

1. Principiul continuității activității - presupune ca

unitatea patrimonială să-și continue în mod normal și
previzibil funcționarea;
2. Principiul permanenței metodelor - impune
continuitatea în tot cursul exercițiului financiar;
3. Principiul prudenței - patrimoniul și rezultatele
exercițiilor viitoare să nu fie influențate de deprecierile,
riscurile sau pierderile probabile din activitatea
exercițiului financiar ;
4. Principiul independenței exercițiului (perioadei de
gestiune) - presupune delimitarea în timp a veniturilor
și cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale ;
Principiile contabilității:

5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ

și de pasiv - constă în stabilirea sumei totale
corespunzătoare unei poziții din bilanț;
6. Principiul intangibilității bilanțului la deschiderea
unui exercițiu financiar - impune ca bilanțul de
deschidere a unui exercițiu să corespundă bilanțului
de închidere a exercițiului precedent;
7. Principiul necompensării - potrivit căruia se impune
înregistrarea distinctă în bilanț a elementelor de activ
și acelor de pasiv și în contul de profit și de pierdere
a veniturilor și a cheltuielilor;
Principiile contabilității:

8. Principiul prevalenței economicului asupra

juridicului - informațiile prezentate în situațiile
financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor și tranzacțiilor;
9. Principiul pragului de semnificație - orice element
care are o valoare semnificativă trebuie prezentat
separat în cadrul situațiilor financiare.
2.1. Locul şi rolul contabilităţii în activitatea
agenților economici din agricultură
Contabilitatea este fixată prin legea nr. 82/1991,
republicată cu modificările respective în august
2002 în conformitate cu reglementările directivei
a patra a Comunităţii Europene şi cu standardele
internaţionale de contabilitate. Unităţile
patrimoniale în sensul legii contabilităţii sunt
considerate: regiile autonome de interes naţional
şi local, societăţile comerciale pe acţiuni,
societăţile cu răspundere limitată, societăţile de
asigurări, societăţile agricole, ministere, societăţi
bancare, instituţii publice, administraţiile centrale
de stat şi locale, fundaţii, organisme
neguvernamentale, etc.
 Contabilitatea pune la dispoziţia celor
interesaţi informaţii cu privire la modul de
gospodărire a valorilor materiale şi băneşti, a
volumului producţiei, a cheltuielilor, a
veniturilor şi a rezultatelor financiare.
Rezultate Financiare = Rezultate Economice =
Rezultate Finale
RF = Venituri – Cheltuieli ,
in cazul când : V< Ch rezultă Pierdere
V > Ch rezultă Profit
Contabilitatea:
- verifică modul de păstrare şi utilizare a valorilor
materiale şi băneşti
- verifică gradul de realizare a indicatorilor
programaţi, a termenelor de achitare a datoriilor
faţă de terţi, a modului de recuperare a
drepturilor, etc.
Contabilitatea reprezintă o sursă exactă şi completă
de date în vederea realizării analizei economice
dar şi la fundamentarea şi elaborarea Bugetului
de Venituri şi Cheltuieli privind activitatea de
producţie şi de investiţii dintr-o unitate.
În România contabilitatea a fost introdusă prin lege
în 1861.
 2.2. Obiectul şi metoda contabilităţii

Contabilitatea este o disciplină economică şi face

parte din grupul ştiinţelor sociale.
În vederea definirii obiectului contabilităţii trebuie să
figureze următoarele elemente:
- existenţa mijloacelor materiale şi băneşti;
- mişcarea şi transformarea valorilor materiale şi
băneşti în cadrul proceselor de producţie;
- salarizarea forţei de muncă utilizată în desfăşurarea
proceselor economice;
- stabilirea rezultatului final determinat de existenţa
şi mişcarea valorilor materiale şi băneşti.
O particularitate a contabilităţii constă în faptul
că patrimoniul se prezintă sub două aspecte:
- al componenţei, aspect ce determină o
anumită utilizare în procesul producţie şi
pentru care se mai utilizează noţiunea de
bunuri economice, mijloace sau active
economice.
- al provenienţei, surselor, relaţiile de
proprietate sau situaţia juridică în cadrul
cărora se procură şi se gestionează mijloacele
economice.
Dubla reprezentare a patrimoniului face ca
acesta să apară sub forma unei ecuaţii
valorice, şi anume:
BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII
Patrimoniul mai poate fi privit în cadrul agenţilor
economici şi prin prisma resurselor şi
utilizărilor.
Resursele pot fi proprii, străine şi resurse
rezultat.
Utilizările pot fi: utilizări permanente, utilizări
temporare şi utilizări rezultat.
Dubla reprezentare a patrimoniului se prezintă
astfel:
UTILIZĂRI = RESURSE
Aceste resurse în cadrul unităţii se numesc şi
capitaluri.
UTILIZĂRI = CAPITALURI PROPRII + CAPITALURI
STRĂINE
Orice activitate este consumatoare de resurse şi
producătoare de rezultate și aceste activităţi apar
în contabilitate sub forma cheltuielilor şi a
veniturilor.
Contabilitatea se ocupă şi de determinarea rezultatelor
financiare respectiv poziţia financiară a unei unităţi sau
performanţa economică a acesteia.
Rezultatele economice se determină ca diferenţă între venituri
şi cheltuieli sau se poate determina prin intermediul
elementelor patrimoniale şi anume
Situaţia netă = Active – Datorii
RF = Situaţia netă la 31.12 - Situaţia netă la 01.01.
Se consideră o situaţie netă bună atunci când SN ≥ Datorii, în
acest caz unitatea poate să-şi onoreze toate obligaţiile.

Concluzie: obiectul contabilităţii cuprinde existenţa şi

mişcarea patrimoniului în procesul reproducţiei sociale
exprimat în etalon valoric şi sub dublu aspect, al
componenţei şi al relaţiilor juridice, precum şi rezultatele
finale obţinute de către agenţii economici.
În îndeplinirea funcţiilor sale, contabilitatea
foloseşte de la alte ştiinţe o serie de noţiuni şi
elemente, după cum şi alte ştiinţe folosesc
diferite elemente ale contabilităţii în
fundamentarea conceptelor şi aplicaţiilor lor:
-Economia politică;
-Analiza activităţii economice şi statistica;
-Matematica;
-Dreptul.
 Metoda contabilității
• Pentru realizarea obiectului său de studiu,
contabilitatea foloseşte o metodă proprie de cercetare.
• Metoda contabilităţii are la bază anumite principii ce
decurg din particularităţile obiectului contabilităţii şi
anume acela al dublei reprezentări a patrimoniului.
• Metoda contabilităţii utilizează o serie de procedee
folosite numai de către contabilitate numite şi
procedee specifice metodei contabilităţii, altele se
utilizează şi de alte discipline înrudite, intitulate
procedeele metodei contabilităţii comune mai multor
discipline economice.
Procedeele specifice metodei
contabilităţii

• Bilanţul
• Contul
• Balanța conturilor
• Bilanţul - reflectă patrimoniul în expresie valorică şi
sub două aspecte: cel al componenţei şi cel al
surselor de formare sau de finanţare;
• Contul - pentru fiecare element patrimonial (mijloc,
proces, sursă) se deschide câte un cont cu aceeaşi
denumire. În cont se înregistrează situaţia la o
anumită dată a elementului patrimonial, dar şi
creşterile şi micşorările acestuia. Prin intermediul
conturilor se asigură un alt principiu al metodei
contabilităţii şi anume dubla înregistrare a
elementelor patrimoniale;
• Balanța conturilor – se întocmește lunar și face
legatura între bilanț și cont.
 Procedeele metodei contabilităţii
comune şi altor discipline economice
- Documentele;
- Evaluarea;
- Calculaţia;
- Inventarierea;
- Analiza;
- Situaţiile de sinteză.
- Documentele - Documentele se întocmesc la locul
şi în momentul producerii operaţiilor economice şi
financiare generate de elementele patrimoniale;
- Evaluarea - constă în exprimarea în etalon bănesc
a existenţei şi mişcării elementelor patrimoniale;
- Calculaţia - presupune toate calculele ce se fac în
contabilitate;
- Inventarierea - procedeu prin care se determină
situaţia reală la o anumită dată a tuturor
bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unei
persoane fizice sau juridice;
- Analiza - valorificarea informaţiei contabile;
- Situaţiile de sinteză - surse de informare privind
activitatea desfăşurată de unităţile patrimoniale.