Sunteți pe pagina 1din 13

Mediul social

Abandonul şcolar
Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă
învăţământul şcolar este abandonul şcolar.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte
scăzută, imediat dupa schimbarea regimului şi trecerea
la democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să
părăsească băncile şcolii.Abandonul reprezinta conduita
de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării
şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul
la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificării sau
pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
actului de studii început
Climatul familial

-are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar.Astfel,


dezorganizarea vieţii de familie,consecinţă a divorţului,
climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv,
divergenţa metodelor educative şi lipsa de autoritate a
părinţilor,atitudinea rece, indiferenţa iată alte câteva
aspecte care conduc spre abandonul şcolar.Ei au fost
încurajaţi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu
mai repezintă o prioritate, nici garanţia asigurarii unui loc
de muncă.
Sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar
care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi învăţare.

Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un


pshihic labil datorat unor curente din copilărie-dorinţa de
a scăpa de sub tutela educaţionala sau familială,dorinţa
de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite
,necurate.
Eşecul şcolar este un fenomen periculos deoarece el
determină efecte negative atât in plan psihologic
individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a
elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult
încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând
să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social,
pentru-că eşecul şcolar permanentizat “stigmatizează”,
“etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un
nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.
Eşecul şcolar are la bază mai multi factori care pot fi diferiţi,
dar care cel mai adesea asociaţi, elevul se confruntă cu
o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale cauze :
propria persoană, părinţii şi familia, şcoala, comunitatea
locală etc.
Dificultăţile pe care elevul le poate întâmpina sunt
cauzele pedagogice.
Ele sunt foarte frecvente şi diverse ca şi
mecanismele care provoacă problemele şcolare,
ele se situează în cadrul şcolar şi familial.
La nivelul şcolii: trebuie studiată şcolaritatea
anterioară a elevului.Absenteismul, de pildă, se
poate datora:
-bolilor
-relaţiilordificile cu dascălul
-dificultăţi de învăţare, supraîncarcării, neadecvatelor
metode de învăţare, perturbaţiilor psihologice anterioare,
dezinteresul fată de şcoală ca urmare a unor eşecuri
repetate.
La nivelul familiei: este clar că rolul familiei este primordial
mai mult pe plan afectiv decât pedagogic. Sunt cazuri în
care realitatea este greu de modificat: disocierea familiei,
decesele, divorţul, neîntelegerea gravă, certuri frecvente,
consum de alcool, boala psihică a unuia sau altuia din
părinţi.Alte cazuri se referă la situaţii când părinţii
(conştient sau inconştient) nu permit ca elevul să-şi
dobândească autonomia şi să devină responsabil de
acţiunile sale, în aceste cazuri copilul poate reacţiona
printr-o conduită de opoziţie pasivă sau activă,
generalizată sau focalizată pe şcolaritate.
Unii părinţi sunt prea exigenţi pe planul şcolarităţii, vor cu
orice preţ ca odreslele lor sa fie primii din clasă, copilul
este supra solicitat, săturat, dezgustat şi sfârşeşte
curând în eşec
Pentru prevenţia şi intervenţia în cazuri de eşec şi abandon
şcolar este necesara o analiza atentă a factorilor ce pot
declanşa aceste fenomene şi utilizarea unor metode şi
tehnici de consiliere individuală care să conducă la
rezultate pozitive. Sunt cunoscute diverse metode de
consiliere individuală care pot fi utilizate pentru a sprijini
elevul aflat în situaţie de eşec şcolar în funcţie de
factorii/cauzele care a declanşat acest fenomen ca:
-metode privind întăriri pozitive şi negative ale
comportamentului
-tehnici de accelerare/încetare a comportamentului
-metode în care se utilizează jocul de rol
-metode privind rezolvarea unor conflicte
-analiza rezultatelor activităţii.
Dintre deficienţele/factorii care contribuie la eşecul şcolar
au fost analizate pe acelea care ţin de familie în special,
de relaţiile pe care elevul le stabileşte, în special relaţiile
afective care au un punct de pornire-relaţia de
ataşament intre copil şi mamă încă din primii ani ai
existenţei sale.â
Când depistarea unor modificări comportamentale ale
copilului raportat la tipul de ataşament ce necesită
intervenţia la vârsta preşcolară ( peste 5 ani) şi se poate
contura un diagnostic de tulburare primară de ataşament
de tip inhibant sau dezinhibant se pot utiliza tehnici şi
metode speciale de terapie în grup sau individuale ca: ---
-tehnici de desen, marionete sau chiar posibilitatea,
-terapia de joc se poate combina cu tehnici de la vârste
mici sau mai mari, în funcţie de abilitatea, interesele
copilului, de sistemul de suport aflat la dispoziţie dar şi
de pregătirea terapeutului.
După 12 ani, pentru obţinerea unor
comportamente asemănătoare ataşamentului
sigur, care să pemită relaţii sociale integrative se
poate aplica tehnici de terapie cognitivă de
inspiraţie psihodinamică: terapie de grup şi
individuală centrată pe problema specifică,
educaţia elevului în relaţii sănătoase de cuplu
bazate pe încredere şi respect reciproc,
educaţia limitelor de intimitate şi nonintrusivitate,
al permisivitaţii, al abuzului de substanţe
(alcool,droguri) cat şi asupra abuzurilor fizice,
emoţionale sau sexuale, a maltratării, evitarea
transformării persoanei abuzate sau neataşate
la rândul ei în abuzator.
In timpul anului scolar elevii: