STRUCTURA GENEI

CONTROLUL
EPIGENETIC AL
EXPRESIEI GENICE
GENA
Gena are trei caracteristici de bază:

 - unitate funcţională
 - unitate mutaţională
 - unitate de recombinare
 Genele prezintă diferite dimensiuni care variază de la 1000
pb la câteva sute de mii de pb.
 Gena distrofinei (DMD)

• Locus: Xp21.2
• Contine: 2.4 Mb.
• Cca 0.1% din genomul
uman
• 79 de exoni
• Proteina contine: 3685
de aminoacizi
 CLASIFICAREA GENELOR UMANE
 Exista diferite criterii de 4. în dependenţă de perioada de
clasificare a genelor: expresie fenotipică:

1. după tipul produsului genic:  - gene active în toate perioadele

vieţii;
 - gene codificatoare de proteine
– gene structurale;  - gene active numai în perioada
embrionară;
 - gene codificatore de ARNr şi
ARNt.  - gene active în perioada
pubertăţii;
2. după numărul de copii în genom:
 - gene active la adult
 - unice - cu o singură copie;
5. după gradul de activitate:
 - cu mai multe copii (repetate în
tandem sau dispersate).  - gene normomorfe - cu activitată
normală;
3. în dependenţă de numărul de celule
în care se expreseaă genele:  - gene hipomorfe - cu activitată
redusă:
 - genele comune („house keeping”)
– active în toate celulele;  - gene hipermorfe - cu activitată
în exces;
 - gene specifice de ţesut.
 - gene amorfe - cu activitate
 Structura genei
 Promotorul

 Unitatea
functionala

 Terminatoru
l
 secventa 5' UTR secventa 3' UTR
codonul start – ATG codon stop - TAG,TAA,TGA
Gena structurală reprezintă o combinaţie de secvenţe nucleotidice reglatoare şi codificatoare:
– secvenţe reglatoare proximale
– secvenţe reglatoare distale
– secvenţa codificatoare ce este formată din exoni separaţi de introni.
 Secvenţe reglatoare proximale
PROMOTORUL
cutia TATA (Hogness)
Secvenţe reglatoare proximale
Activatori si atenuatori
 Secvenţe reglatoare distale

Regiunea 3'UTR se continua cu situsul de terminare al transcriptiei. In aval de situsul

terminator se afla situsul de poliadenilare, denumit astfel, deoarece la acest nivel la ARNm
se adauga 50-200 adenine.
 Secvenţa codificatoare
EXONI

Exonii sunt secvenţele codante

ale genei, care codifică anumite
regiuni ale proteinei numite
domenii.
Există gene mici cu un singur exon -
genele ADN mitocondrial, genele
histonelor, genele interferonilor, gena
SRY, gena receptorului angiotensinei II,
etc.

gena distrofinei – 2.400 kb => 79

exoni

gena factorului VIII de coagulare -

186 kb => 26 exoni

.Lungimea exonilor variază în limte

largi (lungimea medie este de 150 pb)
(de exemplu genele insulinei – 150 pb,
gena distrofinei – 180 pb).
 INTRONI

Ex de lungime a intronilor:
-genele insulinei si globinelor -
introni ~ 500 pb
-gena colagenului de tip VII -
intronii ~ 1.100 pb
-gena fenialanin-hidroxilazei –
introni ~ 500 pb

Nr intronilor variaza:
- genele insulinei si globinelor - doi introni
- genele factorului VIII de coagulare - 25 introni
CONTROLUL EPIGENETIC AL
EXPRESIEI GENICE
 In afară de factorii genetici,
controlul expresiei genice
poate fi influenţat si de factori
negenetici (care nu
interesează secvenţa de
nucleotide a ADN), cu alte
cuvinte informaţia genetică
ramâne nemodificată şi, de
aceea, au fost denumite
modificari epigenetice (epi –
peste).

Caracteristici generale
• Implică modificări structurale ale cromatinei la nivelul histonelor sau ADN-ului.
• Influenţează funcţia cromatinei şi nivelul de transcriere al unor gene.
• Nu apar schimbări ale secvenţei nucleotidice
Pentru ca o genă să poată fi
transcrisă, factorii reglatori
trebuie să aibă acces la
promotorul genei.
Aceasta necesită o modificare a
structurii cromatinei prin
mecanisme epigenetice
(reversibile şi transmisibile
ereditar):
- modificări ale histonelor
- metilarea ADN.
 Enzime implicate in modificarea covalenta a cromatinei -
efectori enzimatici epigenetici
 ADN metiltransferaze (ADNMT sau DNMT -
DNA methyltransferases) - Rol in
atasarea grupelor metil la resturi de
citidina (C), in inleul pirimidinic al
bazei azotate citozina

 Histon metilaze (HMT) - Rol in atasarea

grupelor metil la resturi de aminoacizi
bazici (lizina , serina, arginina etc)
in cozile histonice (COO-)

 Histon demetilaze (HDM - jumondji) -

Rol in deatasarea grupelor metil de la
resturi de aminoazizi bazici (lizina,
serina, arginina etc) in cozile
histonice (COO-)

 Histon acetilaze (histone

acetyltransferases, HAT) - Rol in
atasarea grupelor la resturi de
aminoazizi bazici (lizina, serina,
arginina etc) in cozile histonice (COO-
)

 Histon deacetilaze (histone

acetyltransferases, HDAC) - Rol in
 Modificari ale histonelor

 Histonelor le pot fi adăugate grupuri metil, dar şi alte unităţi chimice,

incluzând aici grupuri fosfat, grupuri acetil şi chiar şi proteine mici, cum ar
fi ubicuitina.
 Metilarea histonelor

Histon metil transferaza ( HMT)

Metilarea la nivelul reziduului

• Lys4 al histonei H3 (H3-K4)
asociată cu expresia activă a
genelor
• Lys9 al histonei H3 (H3-K9)
asociată cu atenuarea
trasnscriptiei.
 Acetilarea histonelor

histon-acetiltransferaze (HAT)

histon-deacetilaze (HDAC)
 Fosforilarea histonelor

Fosforilarea lui H1 provoaca

condensarea fibrilelor de
cromatina interfazica in
cromozomi si declanseaza
mitoza.
 Fosforilarea Ser10 din H3 pare a fi
dependentă de modificarea reziduurilor
învecinate de aminoacizi.

 De exemplu, fosforilarea depinde de

activitatea metiltransferazei care
metileaza selectiv Lys9 : o crestere a
fosforilării Ser10 este observată în
celulele cu deficit de
metiltransferaza , iar fosforilarea
Ser10 este redusă atunci când Lys9
este dimetilata .

 Acetilarea Lys9 sau Lys14

influen\tează, de asemenea,
fosforilarea Ser10
Modificările histonelor se
asociază cu modificări ale
structurii cromatinei:

 Cromatina activă adoptă o

conformaţie "mai deschisă"
produsă de acetilarea
histonelor nucleosomale

 Cromatina inactivă
transcripţional se află
într-o conformaţie puternic
condensată şi asociată cu
fixarea strânsă a histonei
H1.
 Metilarea ADN
 poziţia 5' a citozinei din cadrul
dinucleotidelor CpG
ADN-metiltransferaze:

• DNMT1 - metiltransferaza de
menţinere, care metilează
dinucleotidele CpG din catenele ADN
nascente în cursul procesului de
replicare a ADN; funcţia sa este
esenţiala în menţinerea modelului de
metilare a ADN în succesiunea
generaţiilor de celule.

• DNMT3A si DNMT3B sunt

metiltransferaze de novo, implicate în
stabilirea modelului nou de metilare a
ADN în diversele etape ale dezvoltarii.
Intre metilarea ADN şi deacetilarea
histonelor exista o stransă
interdependenţă.
DNMT1 si DNMT3A interacţioneaza cu
histon-deacetilazele (HDAC) şi ca urmare
pot represa transcripţia.
Metilarea ADN poate interveni în represia expresiei genice prin câteva mecanisme distincte:
- prezenţa grupărilor metil ataşate ADN poate inhiba legarea unor factori de transcripţie la
secvenţele lor ţintă.
- represarea expresiei genice poate fi mediată de către o serie de proteine (MECP2, MBD1,
MBD2, etc) care au capacitatea de a recunoaşte şi a se lega specific la grupările metil ataşate
citozinei.
HDAC - histonodeacetilaze; DNMT1 - ADN metiltransferază 1; HP1 - proteina heterocromatină 1; HMT
- histon metiltransferază; MBD - proteină de legare metil; HAT - histon acetiltransferaza; Ac -
acetil; Me - metil; Pol II - ARN-polimerazei
 Variaţii în configuraţia ADN

 Supraînrularea ADN face bazele din

regiune promotor a genelor mai
accesibile proteinelor reglatoare.
Trecerea de la forma B a ADN unor gene la forma
Z a ADN ar putea fi esentiala pentru reglarea
activităţii genice.

Se consideră că trecerea tranzitorie în configuraţia

Z ar face secvenţele ADN mult mai accesibile la
factorii de transcripţie.